PIMEN sus, sus in cer, iar noi jos, jos pe pamant!

Pilde si sfaturi mustind de intelepciune, noblete si largime de inima – balsam pentru suflete in vremurile dragostei sleite

• Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: ce este a se mania cineva in zadar pe fratele sau? (Mat. 5, 22) Si a zis: orice nedreptate iti va face fratele tau si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe el, in zadar te manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare.
  
• Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: ce voi face pacatelor mele? I-a zis lui batranul: cel ce voieste sa se izbaveasca de pacate, prin plans se izbaveste si cel ce voieste sa agoniseasca fapte bune, prin plans le agoniseste. Caci plansul este calea pe care ne-a dat-o noua Scriptura si parintii nostri zicand: plangeti ca alta cale nu este decat aceasta!
• Iarasi l-a intrebat pe dansul fratele: ce voi face nefolositoarelor mele prietenii pe care le am? Iar el i-a zis: este vreun om care trage sa moara si ia aminte la prieteniile acestea? Nu te apropia, nici te atinge de dansele si singure se instraineaza!
• A gresit odata un frate in chinovie. Si era in locurile acelea un pustnic si multa vreme nu a iesit afara. Si venind staretul chinoviei la batranul, i-a vestit lui pentru cel ce a gresit. Iar el a zis: goniti-l! Si iesind fratele din chinovie, a intrat intr-o surpatura si plangea acolo. Si s-au intamplat niste frati sa mearga la avva Pimen si l-au auzit plangand. Si intrand l-au gasit in mare durere. Si l-au rugat pe el ca sa-i duca la batran si nu voia, zicand: aici vreau eu sa mor! Si venind ei la avva Pimen, i-au povestit lui si rugandu-l el pe ei, i-a trimis zicand: spuneti-i ca avva Pimen il cheama. Si a venit fratele la dansul si vazandu-l pe el batranul necajit, sculandu-se l-a sarutat si glumind cu dansul l-a rugat sa guste. Si a trimis avva Pimen pe unul din fratii sai la pustnic, zicand: de multi ani doream sa te vad, auzind cele despre tine si din lenevirea amandorura nu ne-am intalnit unul cu altul. Deci acum vrand Dumnezeu si pricina intamplandu-se, ia osteneala si vino pana aici, ca sa ne vedem unul cu altul! (Ca era neiesind din chilia lui). Si auzind zicea: de n-ar fi vestit Dumnezeu batranului, nu ar fi trimis la mine. Si sculandu-se, a venit la el. Si inchinandu-se unul altuia cu bucurie, au sezut. Si a zis lui avva Pimen: doi oameni erau intr-un loc si amandoi aveau morti. Iar unul a lasat pe mortul sau si s-a dus sa planga pe mortul celuilalt. Si auzind batranul s-a umilit de cuvantul lui si i-a adus aminte de ceea ce a facut si a zis: Pimen sus, sus in cer, iar eu jos, jos pe pamant!
• Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand: de voi vedea vreun frate, despre care am auzit vreo greseala, nu vreau sa-l bag pe el in chilia mea; iar de voi vedea vreunul bun, ma bucur impreuna cu el. I-a zis lui batranul: de faci fratelui celui bun putin bine, indoit fa cu acela, ca acesta este cel neputincios. Caci era cineva intr-o obste, anume Timotei, pustnic si auzind egumenul veste de un frate pentru o ispita, l-a intrebat de Timotei de el. Si l-a sfatuit sa-l scoata afara. Deci, dupa ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, pana ce s-a primejduit. Si plangea Timotei inaintea lui Dumnezeu, zicand: am gresit, iarta-ma! Si i-a venit lui glas zicand: Timotei, sa nu socotesti ca aceasta ti-am facut tie pentru altceva, decat numai ca ai trecut cu vederea pe fratele tau in vremea ispitei lui.
• S-a dus odata avva Pimen, cand era mai tanar la oarecare batran, sa-l intrebe de trei ganduri. Deci, dupa ce a venit la batranul, a uitat pe unul din acele trei si s-a intors la chilia sa. Si cum a pus mana sa deschida incuietoarea, si-a adus aminte de cuvantul pe care l-a uitat si a lasat incuietoarea si s-a intors la batranul care i-a zis: degrab ai venit frate. Si i-a povestit lui: cand am pus mana mea sa iau incuietoarea, mi-am adus aminte de cuvantul pe care il cautam si n-am deschis, pentru aceasta m-am intors. Si era departarea caii foarte multa. Si i-a zis lui batranul: al ingerilor Pimen – adica păstor (pimen = păstor, in greceste) – ti se va grai numele tau in tot pamantul Egiptului.
• S-a dus un frate odata, din partile lui avva Pimen, in strainatate. Si a ajuns la un pustnic acolo (ca era milostiv si multi veneau la dansul). Si i-a vestit lui fratele despre avva Pimen. Si auzind fapta lui cea buna, a dorit sa-l vada. Deci intorcandu-se fratele in Egipt, dupa catava vreme a venit pustnicul din strainatate in Egipt la fratele cel ce venise la el (ca ii spusese lui unde petrece). Si vazandu-l acela, s-a mirat si s-a bucurat foarte. Si a zis pustnicul: fii bun si du-ma la avva Pimen! Si luandu-l, a venit la avva Pimen si i-a vestit cele despre dansul zicand ca mare om este si multa dragoste si cinste are la locul lui si i-am vestit lui despre tine si dorind sa te vada, a venit. Deci l-a primit pe el cu bucurie si sarutandu-se unul cu altul, au sezut. Si a inceput cel strain a vorbi din Scriptura locuri duhovnicesti si ceresti. Si si-a intors avva Pimen fata lui si nu i-a dat raspuns. Si vazand ca nu vorbeste cu dansul, mahnindu-se a iesit. Si a zis fratelui celui ce l-a adus pe el: in zadar am facut toata calatoria aceasta, ca am venit la batranul si iata ca nici a vorbi cu mine nu voieste. Si a intrat fratele, la avva Pimen si i-a zis: avvo, pentru tine a venit acest om mare, avand atata slava la locul lui. Pentru ce n-ai vorbit cu dansul? I-a zis lui batranul: acesta din cei de sus este si cele ceresti graieste, iar eu din cei de jos sunt si cele pamantesti vorbesc. De mi-ar fi grait despre patimi ale sufletului, i-as fi raspuns; iar daca pentru lucruri ceresti eu aceasta nu stiu. Deci iesind fratele, i-a zis: batranul nu degraba vorbeste din Scriptura, ci daca cineva ii va grai lui despre patimile sufletului, ii raspunde. Iar el umilindu-se, a intrat la batranul si a zis catre dansul: ce voi face avvo, ca ma stapanesc patimile sufletului? Si a luat aminte la dansul batranul, bucurandu-se. Si a zis: acum bine ai venit. Deschide-ti gura ta pentru acestea si o voi umplea de bunatati. Iar el mult folosindu-se zicea: cu adevarat aceasta este calea cea adevarata. Si multumind lui Dumnezeu, s-a intors la locul sau bucuros caci cu astfel de sfant s-a invrednicit a se intalni.
• A intrebat avva Iosif pe avva Pimen, cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen lui: eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu se sature. I-a zis avva Iosif: cand erai mai tanar, nu posteai din doua in doua zile, avvo ? Si a zis batranul : eu adevarat si trei si patru zile si o saptamana. Si acestea toate le-au cercetat parintii, ca niste puternici si au aflat ca este bine in fiecare zi a manca, dar putin; si ne-au dat noua calea cea imparateasca, ca este usoara.
• Zis-a iarasi: toate cele peste masura sunt ale dracilor.
• Un frate i-a zis lui avva Pimen: de voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor. I-a zis lui batranul: desi pentru placerea oamenilor se fac, noi sa dam trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda : doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintr-insii semanand, a facut putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se nu a facut nimic. Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate sa traiasca? A raspuns fratele: cel ce a facut cele putine si necurate. I-a zis lui batranul: asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame.
• Au venit unii din batrani la avva Pimen si i-au zis: de vom vedea pe frati ca dormiteaza in biserica, voiesti sa-i imboldim ca sa fie treji la priveghere? Iar el le-a zis lor: eu cu adevarat de voi vedea pe fratele ca dormiteaza, pun capul lui pe genunchii mei si-l odihnesc.
• Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu? A zis batranul: dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenitor sa faca aceasta, nu mai vartos va face? Caci a poruncit lui Petru, zicand: iarta de saptezeci de ori cate sapte fratelui tau.
• Zicea de multe ori avva Pimen: nu avem trebuinta de nimic decat de minte treaza.
• Zis-a iarasi: omul are trebuinta de smerita cugetare si de frica lui Dumnezeu totdeauna ca de suflarea ce iese din narile lui.
• Zis-a iarasi: unde inima ta nu are vestire, nu lua aminte.
• Zis-a avva Pimen: de vei vedea cateva lucruri si vei auzi cuvinte, sa nu le povestesti aproapelui tau, caci este surpare de razboi.
• Zis-a iarasi: de te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihna, ori in ce loc te vei afla.
• Zis-a iarasi avva Pimen: nu locui in locul unde vezi pe unii ca au zavistie asupra ta. Fiindca nu sporesti.
• Spunea avva Ioan, care a fost trimis in surghiun de imparatul Marcian: ne-am dus odata din Siria la avva Pimen si voiam sa-l intrebam pentru impietrirea inimii. Iar batranul nu stia elineste, nici talmaci nu am gasit; si vazandu-ne pe noi batranul suparati, a inceput a grai in limba elineasca, zicand: firea apei este moale, iar a pietrei vartoasa, iar ulciorul deasupra pietrei fiind atarnat, picand cate putina apa, gaureste piatra. Asa si cuvantul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastra vartoasa; dar auzind omul de mai multe ori cuvantul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre a se teme de Dumnezeu.
• A intrebat avva Anuv pe avva Pimen despre gandurile cele necurate pe care le naste inima omului si despre poftele cele desarte. Si i-a zis lui avva Pimen: au doara va slabi securea fara cel ce taie cu ea? (Isaia 10, 15). Insa tu nu le da lor loc, nici te indulci cu dansele si raman nelucratoare.
• Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis lui: seaman tarana mea si fac dintr-insa milostenie. I-a zis lui batranul: bine faci! Si s-a dus cu osardie si a sporit milostenia. Si a auzit avva Anuv cuvantul si i-a zis lui avva Pimen: nu te temi de Dumnezeu, asa graind fratelui? Si a tacut batranul. Dupa doua zile a trimis avva Pimen la fratele si i-a zis lui, auzind si avva Anuv: ce mi-ai zis alaltaleri, ca mintea mea era aiurea? Si a zis lui fratele: am zis ca seaman tarina mea si fac dintr-insa milostenie. Si i-a zis avva Pimen: am gandit ca pentru fratele tau cel mirean ai grait; iar daca tu esti cel ce faci lucrul acesta, nu este lucru calugaresc. Iar el auzind, s-a mahnit, zicand: alt lucru nu stiu decat acesta si nu pot ca sa nu seaman tarina mea. Deci, dupa ce s-a dus, i-a facut lui metanie avva Anuv, zicand: iarta-ma! Si a zis avva Pimen: si eu de la inceput stiam ca nu este lucru calugaresc, dar dupa socoteala lui am grait si m-am straduit spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mahnit si tot la fel face.
• Trecand odata avva Pimen prin Egipt, a vazut o femeie sezand la un mormant si plangand cu amar. Si a zis: de vor veni toate veseliile lumii acesteia, nu vor muta sufletul ei de la plans. Asa si calugarul, trebuie de-a pururi sa aiba plansul in sine.
• Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis: avvo, multe ganduri am si ma primejduiesc din pricina lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis: intinde bratul si tine vanturile. Iar el a zis: nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul: daca asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina. Alt lucru este insa sa le stai impotriva.
• Zis-a iarasi batranul ca un frate l-a intrebat pe avva Pamvo, daca este bine sa lauzi pe aproapele? Si i-a zis lui: mai bine este sa taci.
• Zis-a avva Pimen: invata-ti gura sa vorbeasca cele ale inimii.
• Au venit odata niste eretici la avva Pimen si au inceput a grai de rau pe arhiepiscopul Alexandriei, cum ca de la preoti are hirotonia. Iar batranul tacand, l-a chemat pe fratele sau si i-a zis: pune masa si fa-i sa manance si-i trimite cu pace.
• Zis-a iarasi, ca spunea avva Sisoe:este rusine cand cineva are pacatul netemerii.
• Se spunea despre un frate ca a fost luptat spre hula si se rusina sa spuna. Si oriunde auzea de batrani mari, se ducea la dansii ca sa le vesteasca si cum ajungea, se rusina sa vesteasca. Deci de multe ori s-a dus si la avva Pimen si l-a vazut pe el batranul ca are ganduri si se mahnea ca faptele nu le vestea. Deci, intr-una din zile petrecandu-l, i-a zis lui : iata, de atata vreme vii aici, avand ganduri ca sa-mi vestesti si cand vii nu voiesti sa spui, ci totdeauna te duci necajit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai? Iar el i-a zis: cu hula spre Dumnezeu ma lupta diavolul si ma rusinam sa spun. Si povestindu-i lui lucrul, indata s-a usurat. Deci i-a zis lui batranul: nu te necaji, fiule, ci cand vine gandul acesta, zi: eu nu am vina, hula ta, asupra ta, satano!Caci acest lucru nu-l voieste sufletul meu.Si tot lucrul ce nu-l voieste sufletul, pentru putina vreme este. Si tamaduindu-se fratele, s-a dus.
• Zis-a avva Pimen: de va ajunge omul la cuvantul apostolului care zice ca toate sunt curate celor curati (Tit. 1, 15), se vede pe sine mai prejos decat toata zidirea. Zis-a fratele: cum pot sa ma socotesc pe mine mai prejos decat ucigasii? Zis-a batranul: de va ajunge omul la cuvantul acesta si de va vedea vreun om ucigand, zice: acela a facut numai acest pacat, iar eu ucid in fiecare zi.
• Un frate a zis lui avva Pimen: inima mea slabanogita este, de mi se va intampla sa patimesc putin. I-a zis lui batranul: nu ne minunam de Iosif care copilandru fiind a rabdat ispita pana in sfarsit si Dumnezeu l-a slavit pe el? Nu vedem pe Iov, cum nu s-a induplecat pana in sfarsit, tinand rabdarea si nu au putut ispitele sa-l clinteasca din nadejdea in Dumnezeu?
• Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: ce voi face, ca sunt luptat spre curvie si ma rapesc la manie? Zis-a batranul: pentru aceasta zicea David, ca pe leu il batem si pe un urs il sugrumam (1 Impar. 17, 33); adica, mania o taiem, iar curvia cu osteneli o stramtoram.
• Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: ce este fatarnicul? Si i-a zis lui batranul: fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns, caci scris este: vezi paiul din ochii fratelui tau, si iata , barna din ochiul tau (Mat. 6, 3, 4), si celelalte.
• Zis-a avva Pimen: eu zic ca in locul unde se arunca satana acolo voi fi aruncat.
• Acelasi i-a zis lui avva Anuv: intoarce-ti ochii tai, sa nu vada desertaciuni; caci slobozenia omoara sufletele.
• Zis-a iarasi: viclesugul oamenilor este ascuns dinapoia lor.
• Intrebat a fost avva Pimen: la cine se potriveste cuvantul cel scris “sa nu va grijiti pentru maine?” ( Mat. 6, 31). I-a raspuns lui batranul: s-a zis pentru omul care se afla in ispita si se imputineaza, sa nu se ingrijeasca zicand cata vreme am in ispita aceasta?Ci mai vartos sa socotesc zicand in fiecare zi: astazi!
• Un batran era in Egipt mai inainte pana nu a veni cei cu avva Pimen si era stiut foarte si cinstit. Deci, dupa ce s-au suit cei cu avva Pimen de la Schit, au lasat pe batran oamenii si veneau la avva Pimen. Si-l zavistuia batranul pe el si-l vorbea de rau. Deci, a auzit avva Pimen si s-a mahnit. Si a zis fratilor lui: ce sa facem batranului acestuia mare, caci in intristare ne-au pus oamenii pe noi, parasind pe batranul si venind la noi, care nu suntem nimic? Deci cum putem sa odihnim pe batranul? Si le-a zis lor: faceti putine bucate si luati un vas cu vin si sa mergem la dansul sa gustam impreuna. Poate cu aceasta vom putea sa-l odihnim. Deci au luat bucatele si s-au dus. Si dupa ce au batut in usa, a auzit ucenicul lui si a zis: cine sunteti? Iar ei au zis: spune-i avvei ca este Pimen si vrea sa se blagosloveasca de dansul! Si aceasta vestind ucenicul, a raspuns batranul: du-te, nu am vreme! Iar ei au rabdat in arsita zicand: nu ne ducem, de nu ne vom invrednici sa vedem pe batranul. Iar batranul vazand smerenia lor si rabdarea, umilindu-se, le-a deschis. Si intrand, au gustat cu el. Iar in vremea cand mancau, zicea: intr-adevar, nu sunt numai cele ce le-am auzit despre voi, ci insutite am vazut in locul vostru. Si li s-a facut lor prieten din ziua aceea.

***