PLANGEREA LUI ADAM – de Sfantul Siluan Athonitul (fragment)

28-02-2009 Sublinieri

plangerea-lui-adam.jpg

“Adam, parintele intregii lumi, a cunoscut in rai dulceata iubirii lui Dumnezeu si de aceea, atunci cand pentru pacat a fost izgonit din rai si a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic si cu geamat mare suspina in toata pustia. Sufletul lui era chinuit de un gand: “Am intristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc“. Nu-i parea rau atat de rai si de frumusetea lui, cat de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care in fiece clipa si nesaturat atrage sufletul spre Dumnezeu.

Asa tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant, dar mai apoi a pierdut harul, face experienta chinului lui Adam. Sufletul e bolnav si ii pare tare rau atunci cand intristeaza pe Domnul Cel Preaiubit.

Adam tanjea pe pamant si suspina cu amar, si pamantul nu-i mai era drag. Suspina dupa Dumnezeu si graia:

Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si Il caut cu lacrimi. Cum sa nu-L caut? Cand eram cu El, sufletul meu era vesel si linistit, si vrajmasul n-avea intrare la mine; dar acum duhul cel rau a pus stapanire pe mine, si el tulbura si chinuie sufletul meu, de aceea sufletul meu tanjeste dupa Domnul pana la moarte; duhul meu se avanta spre Dumnezeu si nimic de pe pamant nu ma poate veseli, si sufletul meu nu vrea sa se mangaie cu nimic, ci vrea sa vada din nou pe Domnul si sa se sature de El. Nu-L pot uita nici macar pentru un singur minut si sufletul meu se chinuie dupa El, si de multimea intristarii plang cu suspine:

Miluieste-ma, Dumnezeule, pe mine zidirea ta cea cazuta!

Asa hohotea Adam si lacrimile lui curgeau de pe fata lui pe piept si pe pamant, si toata pustia rasuna de gemetele lui; dobitoacele si pasarile taceau lovite de durere si plangeau, iar Adam hohotea, caci pentru pacatul sau toate au pierdut pacea si iubirea.

Mare a fost intristarea lui Adam dupa izgonirea din rai, dar cand a vazut pe fiul sau, Abel, omorat de fratele sau, Cain, intristarea lui s-a facut si mai mare, si cu sufletul chinuit de durere hohotea si gandea: “Noroade vor iesi si se vor inmulti din mine si toate vor suferi si vor trai in dusmanie si oamenii se vor ucide unii pe altii”. Si aceasta intristare a lui era mare, ca marea, si o poate intelege numai cel al carui suflet a cunoscut pe Domnul si stie cat de mult El ne iubeste.

Si eu am pierdut harul si strig impreuna cu Adam:

“Milostiv fii mie, Doamne! Da-mi duh de smerenie si iubire.

O, iubirea Domnului! Cine te-a cunoscut te cauta neincetat, ziua si noaptea, si striga:

Tanjesc dupa Tine, Doamne, si cu lacrimi Te caut.

Cum sa nu Te caut? Tu mi-ai dat sa Te cunosc prin Duhul Sfant, si aceasta cunoastere a lui Dumnezeu atrage sufletul meu sa Te caute cu lacrimi.

Adam plangea:

Nu-mi mai este draga pustia. Nu-mi mai sunt dragi muntii cei inalti, nici campiile, nici codrii, nici cantecul pasarilor; nimic nu-mi mai este drag. Sufletul meu e intr-o mare mahnire pentru ca am intristat pe Dumnezeu. Si daca Domnul m-ar aseza din nou in rai, chiar si acolo as suferi si as plange pentru ca am intristat pe Dumnezeu pe Care Il iubesc.”

Dupa izgonirea din rai, Adam s-a imbolnavit cu sufletul si de intristare a varsat multe lacrimi. Tot asa, orice suflet care a cunoscut pe Domnul tanjeste dupa El si spune:

“Unde esti Tu, Doamne? Unde esti Tu, Lumina mea?

De ce Ti-ai ascuns fata Ta de la mine? De multa vreme sufletul meu nu Te mai vede si tanjeste dupa Tine si Te cauta cu lacrimi.

Unde e Domnul meu? De ce nu-L mai vad in sufletul meu? Ce-L impiedica sa vieze in mine? Iata ce: nu este in mine smerenia lui Hristos si iubirea de vrajmasi.”

Dumnezeu este iubire nesaturata si cu neputinta de descris.

Adam mergea pe pamant si de multele sale suferinte plangea din inima, dar cu mintea se gandea la Dumnezeu; si cand trupul lui era neputincios si nu mai putea varsa lacrimi, chiar si atunci duhul lui ardea dupa Dumnezeu, pentru ca nu putea uita raiul si frumusetea lui; dar, mai mult decat orice, Adam iubea pe Dumnezeu si insasi aceasta iubire il atragea cu putere spre El.

“O, Adame, scriu despre tine, dar tu vezi: mintea mea slaba nu poate intelege cum tanjeai dupa Dumnezeu si cum purtai osteneala pocaintei.

O, Adame, tu vezi ca eu, copilul tau, ma chinui pe pamant; mic este focul in mine si iubirea de-abia nu se stinge.

O, Adame, canta-ne cantarea Domnului, ca sufletul meu sa se veseleasca in Domnul si sa se lupte sa-L laude si sa-L slaveasca cum Il lauda in ceruri heruvimii si serafimii si cum toate cinurile ceresti ale Ingerilor Ii canta cantarea intre it -sfanta!

O, Adame, parintele nostru, canta-ne cantarea Domnului, ca tot pamantul sa te auda si toti fiii tai sa-si inalte mintea spre Dumnezeu si sa se bucure de rasunetul cantarii ceresti si sa uite amaraciunile lor pe pamant!”

Duhul Sfant e iubire si dulceata sufletului, mintii si trupului. Si cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant, acela ziua si noaptea se avanta nesaturat spre Dumnezeul Cel Viu, pentru ca iubirea lui Dumnezeu e foarte dulce. Dar cand sufletul pierde harul, atunci cauta din nou cu lacrimi pe Duhul Sfant.

Dar cine n-a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant, acela nu-L poate cauta cu lacrimi, si sufletul lui e neincetat framantat de patimi; mintea lui e ocupata cu ganduri pamantesti si nu poate ajunge la vedere [contemplare], nici sa cunoasca pe Iisus Hristos, Care este cunoscut prin Duhul Sfant. (…)

Adam pierduse raiul pamantesc si il cauta plangand:

“Raiul meu, raiul meu, raiul meu minunat!” Dar prin iubirea Sa, Domnul i-a dat pe cruce un alt rai, mai bun decat cel dintai, in ceruri, unde e Lumina Sfintei Treimi.

Ce vom da in schimb Domnului pentru iubirea Lui fata de noi?.

(in: “Sf. Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei“, Editura Deisis, Sibiu)

izgonirea_lui_adam_din_rai1.jpg


Categorii

Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Iertarii, Lasatului sec de branza), Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pocainta, Sfantul Siluan Athonitul, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

50 Commentarii la “PLANGEREA LUI ADAM – de Sfantul Siluan Athonitul (fragment)

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Domnul sa ne mantuiasca si sa ne ocroteasca pe toti,sa ne de-a luminarea sufletului ca sa cunoastem CUVANTUL LUI DUMNEZEU

  2. @mateea
    Mi s-a parut mie sau incerci sa impaci francmasoneria cu crestinismul?
    De citit citim, dar s-ar putea ca noi sa nu putem gandi la nivelul la care doresti. Ce te faci cu noi in cazul asta?

  3. Ce vom da in schimb Domnului pentru iubirea Lui fata de noi?

    “Mare lucru bun este a invata smerenia lui Hristos;cu ea viata e usoara si bucuroasa si toate se fac dragi inimii.
    Numai celor smeriti li Se arata pe Sine Domnul prin Duhul Sfant dar,daca nu ne smerim,nu vom vedea pe Dumnezeu.

    Smerenia e lumina in care putem vedea Lumina-Dumnezeu,dupa cum se canta:
    “Intru lumina Ta vom vedea Lumina”(Ps.35,10).

    Sunt multe feluri de smerenie.
    Unul e ascultator si se invinuieste pe sine pentru toate;si aceasta e smerenie.
    Un altul se caieste pentru pacatele sale si se socoteste nemernic inaintea lui Dumnezeu;si acesta e smerenie.

    Dar alta e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant;cunoasterea si gustul celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant sunt altele.

    Cand prin Duhul Sfant sufletul vede cat de bland si smerit e Domnul,atunci se smereste pe sine pana la capat.
    Si aceasta smerenie e cu totul deosebita si nimeni nu o poate descrie.
    Daca oamenii ar cunoaste prin Duhul Sfant ce fel de Domn avem,s-ar schimba cu totii:bogatii ar dispretui bogatiile lor,savantii stiinta lor,ocarmuitorii slava si puterea lor,si toti s-ar smeri si ar trai in mare pace si iubire,si mare bucurie ar fi pe pamant.

    Cand sufletul se preda voii lui Dumnezeu,atunci in minte nu mai e nimic afara de Dumnezeu si sufletul sta inaintea lui Dumnezeu cu mintea curata.

    O,Doamne,invata-ne prin Duhul Tau Cel Sfant sa fim ascultatori si infranati.
    Da-ne duhul pocaintei lui Adam si lacrimi pentru pacatele noastre.
    Da-ne sa Te slavim si sa-Ti multumim in veci.
    Tu ne-ai dat Preacuratul Tau Trup si Sange,ca noi sa traim vesnic impreuna cu Tine si sa fim acolo unde esti Tu si sa vedem slava Ta (In.6,53-58;17,24).

    Doamne,da noroadelor intregului pamant sa cunoasca cat de mult ne iubesti si ce viata minunata dai celor ce cred intru Tine.”

    (Sfântul Siluan Athonitul – “ Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”)

  4. @ carmen Daca ai gustat cele ce zici,fericita ai fost,daca le ai pierdut nebuna te-ai facut, de le vei recastiga, lauda si impreuna mostenitoare cu cei drepti te vei face. Roaga-te si pt mine..de la unul care intelege cele ce ai zis

  5. Smerenia este o stare de umilinta pe care o capeti fie prin proprie vointa (lucru destul de greu),fie prin insasi lectiile de viata pe care le primim cu totii.Pentru multi dintre noi sunt necesare destule astfel de lectii din care sa putem invata ce este smerenia,sa putem pastra acesta stare in suflet.Si eu fac parte din aceasta categorie.
    Atunci cand idealul se prabuseste,cand starea materiala se inrautateste de la o zi la alta,cand viitorul se indeparteaza si devine o necunoscuta,cand nu-ti mai ramane decat prezentul care doare,atunci incepi sa te intrebi unde ai gresit si cat de ireparabila este greseala.
    Firea omeneasca in mandria ei crede ca poate controla multe;fara sa constientizeze se inchina idolilor:stare materiala cat mai buna,dezvoltarea carierei;ego-ul se mareste si-mi arata propria valoare.Posed destule cunostinte,valoarea imi este recunoscuta dpdv profesional,castigul material nu se lasa asteptat,din contra,capat peste asteptari.Parerea mea conteaza intotdeauna…..
    “Pe cine iubesc,Eu cert si pedepsesc….”
    Trebuie sa ajungi la capatul puterilor,uneori la capat de drum ca sa te poti lasa in mainile Domnului cu totul.
    Abia atunci incerci iadul deznadejdii.Cazi,te ridici,speri.Cand sperantele devin realitate,vezi viata altfel-simti mila,ajutorul Domnului.Atunci te smeresti,tocmai ai aflat ca nu poti face nimic fara El.Atunci esti cu adevarat liber.
    Indata ce parasesti acesta stare,intri din nou in vartejul vietii,al grijilor;incep cosmarurile.
    “Adu-ti aminte de unde ai cazut….”
    Te intorci si cauti binele pe care l-ai pierdut din nechibzuinta.Te caiesti,te rogi,plangi…
    Cand toate aceste simtaminte vin din adancul sufletului,Domnul te vede,te aude si nu te lasa fara de ajutor.Dar mai intai de toate trebuie sa afli ca smerenia insasi aduce linistea si pacea sufletului.
    Acesta este iadul smereniei.

  6. Pingback: Plângerea lui Adam - Sfântul Siluan Athonitul « Cred, Doamne, ajută necredinței mele!
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Siluan Athonitul - Copilaria si anii tineretii. “ROAGA-TE CA LUMEA SA NU MA TINA!”
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Siluan la Muntele Athos. IUBIREA RASTIGNITA
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » INTRE IZGONIRE SI IERTARE
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvant de trezire si de imbarbatare al Sfantului Teofan Zavoratul la DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI SI LA INCEPUTUL POSTULUI MARE
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Jean-Claude Larchet ne talcuieste cuvantul providential primit de Sfantul Siluan: “TINE-TI MINTEA IN IAD SI NU DEZNADAJDUI!”
  12. Pingback: PAROHIA "SF.PROOROC ILIE TESVITEANUL ŞI SF. IERARH GRIGORIE PALAMA"-GIRONA (CATALUNYA) » Blog Archive » Plângerea lui Adam
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » DUMINICA IERTARII/ A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI. INTRAREA IN SFANTUL SI MARELE POST: “Sa ne folosim de aceasta vreme a Postului, fiindca nu stim de ni se va mai da o vreme ca aceasta…”
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL SILUAN – CUVINTE ALESE, CUVINTE ESENTIALE PENTRU MANTUIREA NOASTRA
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Omilie a Sfantului Luca al Crimeei la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE NE POT DERAIA CALEA POSTULUI
  16. Pingback: Scrisorile unui mare sfant, dinainte de plecarea sa la cer: SF. SILUAN ATHONITUL
  17. Iubesc foarte mult Cartea Facerii! … este minunata! Minunata si aceasta descriere a plangerii lui Adam, aducatoare de pocainta si umilinta. Slava Tie, Doamne!

    http://creatiadaruluidumnezeu.blogspot.com/2012/01/meditatie-la-hexaemeron-1_19.html

  18. Pingback: “Adame, unde esti?”. CE AU FACUT ADAM SI EVA DUPA CADERE? CE FACEM NOI DUPA CE PACATUIM? -
  19. Pingback: PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE SFANTUL SILUAN ATHONITUL, “taranul cu doua ierni de scoala” devenit… “teologul cel prea duios” -
  20. Pingback: SFANTUL SILUAN ATHONITUL – cantari si cuvinte duhovnicesti “Fara har, sufletul e asemenea unui dobitoc”. CAND NE ASCULTA DUMNEZEU RUGACIUNILE? -
  21. Pingback: Sfantul Siluan despre NECREDINTA, MANDRIE, IUBIRE SI PACEA INIMII. “Omului pacatos Domnul ii pare neinduplecat, pentru ca nu este har in sufletul lui” -
  22. Pingback: Mitropolitul Antonie de Suroj: OMUL IERTAT PRIN POCAINTA – OMUL NOU. Taina vindecarii sufletului prin cautarea iertarii -
  23. Pingback: IPS TEOFAN – GANDURI LA INCEPUT DE POST: Plansul dupa raiul pierdut, dorul dupa Inviere… -
  24. Pingback: Predica PS Sebastian la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE POSTUL DEPLIN -
  25. Pingback: Gheronda Iosif Vatopedinul: UNDE DUCE ADEVARATA POCAINTA? DE CE AVEM NEAPARAT NEVOIE DE SPOVEDANIE SI DE PLANS? -
  26. Pingback: Sfantul Ignatie Briancianinov – VEDEREA PACATULUI PROPRIU -
  27. Pingback: RUGACIUNE CATRE SFANTUL SILUAN ATHONITUL. Paraclisul Cuviosului Siluan. Troparele (audio, text) -
  28. Pingback: “Sa ne smerim, fratilor, si Domnul ne va arata toate!”. Cuvintele Sfantului Siluan Athonitul despre SMERENIE si TANJIREA DUPA DUMNEZEU (si audio) -
  29. Pingback: PASTORALE IMPORTANTE ALE CRACIUNULUI 2013. Chemare la solidaritate cu crestinii prigoniti ai Siriei si la propovaduirea adevarurilor de credinta - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate