NEASCULTAREA ȘI ASCUNDEREA DE DUMNEZEU – CAUZA EXILULUI PE CARE ÎL AVEM DE ASUMAT. Preasfintiții Ignatie, Damaschin și Sofian despre semnificația și PROVOCĂRILE POSTULUI PENTRU OMUL CONTEMPORAN (video)/ “În post, oricine observă o întețire a atacurilor celui rău. Singur, omul nu poate ieși niciodată biruitor din această confruntare”/ INTRĂM ÎNTR-O PERIOADĂ DE LUPTĂ, DAR OCHII SĂ NE FIE AȚINTIȚI SPRE FINAL, SPRE ÎNVIERE!

11-03-2019 Sublinieri

Episcopia Hușilor:

PS Ignatie: „Prin păcat, trăim condiţia de exilaţi!”

„De ce Biserica a considerat că este potrivit să pună în începutul Postului Mare această duminică în care ne este adus aminte faptul că prin păcat nu facem altceva decât să trăim această condiţie de exilaţi, de izgoniţi din raiul lui Dumnezeu?

Răspunsul îl găsim în cartea de slujbă a Triodului. Prin slujbele din această perioadă nu facem altceva decât să conştientizăm statutul nostru de exilaţi şi să retrezim în noi starea de trezvie, de dor şi de nostalgie după raiul pe care l-am pierdut.

Adam şi Eva, din neascultare, s-au înfruptat din pomul cunoştinţei binelui şi răului despre care Dumnezeu le-a spus să nu mănânce, căci în clipa când vor mânca, vor muri negreşit. Diavolul, care vine întotdeauna în contrasensul vieţii noastre duhovniceşti, care întotdeauna vrea să intre în coliziune cu noi, să ne pună în dificultate în relaţia noastră cu Dumnezeu, le spune protopărinţilor Adam şi Eva că nu este nicio problemă dacă mănâncă din acel pom. Astfel, Adam şi Eva au intrat în cursa diavolului şi au mâncat. Diavolul este extrem de seducător, în sensul că te dirijează spre distrugerea vieţii tale spirituale, el nu vine să îţi propună lucruri care să nu fie atractive.

Ce s-a întâmplat cu Adam şi Eva? Au început să se ascundă de Dumnezeu. Ascunderea de Dumnezeu este vecină cu negarea lui Dumnezeu.”

„Când lăsăm păcatul să pătrundă în viaţa noastră, ne ascundem de Dumnezeu, am vrea să nu ne vadă în toată urâţenia spirituală pe care ne-am asumat-o si care este o consecinţă a deciziilor noastre proprii, a libertăţii, căci Dumnezeu ne-a creat cu libertate. (…) Ne întristăm foarte tare când Dumnezeu nu ne găseşte. Căci ne ascundem câteodată aşa de bine încât Dumnezeu nu ne găseşte. Nu că nu ar şti unde suntem, dar Dumnezeu respectă propria noastră libertate. Ne putem ascunde de noi înşine, şi o facem copios, încercăm să ne mascăm, să ne ascundem păcatele. Ne ascundem extraordinar de bine şi de cei din jurul nostru, ne mascăm, ca nu cumva să părem în faţa lor ceea ce suntem cu adevărat. Am vrea să părem ceea ce nu suntem, ceea ce ne-ar conveni să gândească cel de lângă noi, cu alte cuvinte, ne confecţionăm o imagine în mod fals despre noi înşine. Acest lucru se întâmplă când noi păcătuim! Încercăm să părem ceea ce nu suntem! Aşa s-a întâmplat şi cu Adam, când Dumnezeu l-a întrebat: „Adame, unde esti?

Neascultarea lui Adam şi a Evei a atras după sine o ruptură faţă de Dumnezeu. Nu mai doreau să-L vadă pe Dumnezeu sau să vorbească cu El. Acest lucru îl pierdem ori de câte ori păcătuim! Nu mai avem capacitatea de a-L vedea pe Dumnezeu şi de a vorbi cu El.”

Prin perioada Postului Mare nu facem altceva decât să luptăm pentru a ni se ascuţi vederea duhovnicească, pentru a ni se ascuţi auzul duhovnicesc, pentru a-L vedea şi auzi pe Dumnezeu. Acest lucru îl facem prin post.

Duminica aceasta ne aminteşte că suntem într-un exil spiritual. Exilul acesta ne ţine departe de Domnul. Când eşti în exil, eşti un om înstrăinat. Îţi este dor e tot ceea ce înseamnă acasă. Dumnezeu ne atenţionează că acest exil înseamnă pierderea raiului. (…) Orice fel de plâns al nostru este un plâns după o frumuseţe pe care am pierdut-o. Plângem după un om drag, plângem după lucrurile frumoase pe care le pierdem. Putem însă să pierdem lucruri mult mai frumoase şi după care nu mai tânjim. Câţi dintre noi trăim această condiţie de exilaţi şi să plângem ori de câte ori păcătuim, căci de fapt noi am diminuat frumuseţea raiului din sufletul nostru?

Ori de câte ori păcătuim noi ne autoexilăm, repetăm păcatul lui Adam, nu vrem să-L vedem pe Dumnezu, nu vrem să vorbim cu El. (…) Postul este o datorie a fiecărui creştin. Numai prin post avem şansa de a câştiga raiul în inima noastră.”

***

PS DAMASCHIN DORNEANUL, Episcop vicar al Sucevei si Radautilor, Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava ‘‘Duminica Iertarii”– 10 martie 2019:

INTRAM INTR-O PERIOADA DE LUPTA, DAR OCHII SA NE FIE ATINTITI SPRE FINAL, SPRE INVIERE!

***

Realitatea Spirituala – Despre Post si… postari, interviu cu PS SOFIAN, Realizator: George Grigoriu

***

Ziarul Lumina/ Diac. Ioan-Aurelian Marinescu:

Postul Mare, pelerinaj ascetic spre lumina Învierii

Acest repetat urcuș liturgic și duhovnicesc al Bisericii, Postul cel Mare, ne aduce din nou pe calea către Rai prin autentică revenire în sine, schimbare a modului de a gândi și privire cu nădejde către Duhul cel înnoitor: „Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață!” Cel care se pregătește să intre prin aceste uși tainice poartă însă cu el, prin firea sa, întreaga lume, cea din urmă fiind astfel vindecată pas cu pas, cu fiecare om care se sfințește în perioada Sfântului și Marelui Post ce ne stă în față.

Acest binecuvântat timp al anului bisericesc scoate din iarnă sufletele înghe­țate de păcat spre a simți împreună prospețimea primăverii veșnice a Împărăției care ni se dă deja euharistic ca arvună. Postul Mare este un timp al înnoirii interioare a fiecărui credincios, o vreme binevenită a imitării vieții îngerești și a contemplării celor ce nu pier nicicând, un sfânt pelerinaj către culmi cerești pe care nu le-am zărit cu ochii minții vreodată pe de-a-ntregul.

Vremea pocăinței și primenirii sufletești pentru o veșnicie fericită

Sfântul Ioan Maximovici sublinia într-una dintre predicile sale rostite la începutul Postului Mare că, deși acesta se repetă în fiecare an, de fiecare dată ne aduce mult folos, dacă îl parcurgem cum se cuvine. El nu este doar antrenament pentru aici, ci însăși pregătirea pentru viața viitoare: „Prin Postul Mare ne curățim de murdăria păcatului, iar de Sfintele Paști simțim fericirea cerească a Împărăției lui Hristos ce va să vină. Când urcăm pe un munte înalt, încercăm să ne eliberăm de orice povară nefolositoare. Cu cât cineva este mai puțin îngreunat, cu atât îi este mai ușor să urce și cu atât mai sus va reuși să ajungă. La fel, ca să ne înălțăm duhov­nicește, mai întâi de toate trebuie să ne eliberăm de povara păcatului”.

Postul trupesc, desăvârșit de cel sufletesc

Postul Păresimilor este însă cu precădere o luptă, un urcuș interior pentru a spori virtutea în noi, pentru a ne scoate din centrifuga tiranică a acestei lumi și a ne schimba mintea, adică modul de a percepe viața, timpul, semenii, ordinea valorilor, prioritățile în viață, și a acționa în consecință prin fapte și atitudini cotidiene spre a ajunge să vedem cu adevărat ce ni s-a pregătit din veac și pentru veșnicie de către Tatăl nostru.

Postirea de bucate trebuie însoțită totdeauna cu cea de josniciile sufletești. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să arătăm că postim tocmai prin atitudini sănătoase și fapte cucernice, Biserica însăși, prin tezaurul liturgic de cântări specifice acestei perioade, îndemnându-ne astfel: „Să postim post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat și bineprimit”.

Ajutat și de post, omul este chemat să ajungă la treapta dreptății desăvârșite în fața lui Dumnezeu, spune Sfântul Teofan Zăvorâtul, stare verificată prin săvârșirea faptelor bune pe care le pot vedea ceilalți, bunele simțăminte și dispoziții sufletești care se ascund în spatele faptelor săvârșite și care fac ca acestea din urmă să fie cu adevărat mântuitoare, și, în final, prin „râvna, tare ca moartea, spre slava lui Dumnezeu, însuflețită de iubirea înflăcărată de Dumnezeu și însuflețitoare a tuturor simță­mintelor bune ale inimii și a tuturor faptelor bune văzute”.

„Arena duhovnicească s-a deschis”

În post, oricine observă o întețire a atacurilor celui rău. Singur, omul nu poate ieși niciodată biruitor din această confruntare. Imaginea biblică a omului care se luptă pentru mântuire este aceea a soldatului care se antrenează permanent pentru luptă printr-o cât mai bună disciplinare a trupului și a sufletului său. În lupta permanentă cu propriile patimi și cu ispitele celui viclean, atât Sfânta Scriptură, cât și Părinții Bisericii ne îndeamnă să folosim armele lui Dumnezeu, care sunt arme ale luminii și ale dreptății. Paza simțurilor este o prioritate în acest demers, spun Sfinții Părinți. Omul trebuie să-și disciplineze mai ales văzul și auzul, ferindu-le de toate situațiile smintitoare. Trupul este atacat atât prin lenevie și somnolență, cât și prin agitație, jocuri, petreceri și distracții de tot felul, iar armele pentru disciplinarea trupului sunt: osteneala, privegherea, metaniile, decența mișcărilor trupului și seriozitatea atitudinilor în oricare situație ne-am afla. Împotriva vorbirii în deșert, a clevetirii, a certurilor și a hulelor de tot felul trebuie luptat prin tăcerea înțeleaptă. Trupul trebuie deprins cu viața evlavioasă, iar sufletul trebuie scos din visare și împrăștierea minții printr-o stăruitoare trezvie și discernământ interior.

Îndoiala, trufia, încrederea doar în sine, încăpățânarea în păreri, dar și lipsa convingerilor vatămă gândurile omului, acesta din urmă trebuind să se înarmeze cu citirea Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți, cu căutarea oamenilor încercați în viața duhovnicească și cu supunerea propriului discernământ față de glasul Bisericii. Grija de multe, lăcomia, nesupunerea și obrăznicia alterează voința, însă arma contra lor este ascultarea totală față de rânduielile Bisericii și de sfatul părintelui duhovnic. Lupta cea mai intensă se dă la nivelul duhului. De ispitele la nivelul minții nu putem scăpa decât prin credință tare, iubire sinceră de Dumnezeu și nădejde neclintită în mila Lui față de noi, toate întărite de rugăciunea neîncetată și întoarcerea minții și a inimii către Creatorul nostru.

Postul, un răgaz al tăcerii și al rugăciunii profunde

Postind, postim și de cuvinte, căci chiar și cele bune, când sunt în exces și nu au acoperire în experiență personală, nu aduc folosul duhovnicesc scontat. Dacă unii recomandă cât mai puține cuvinte pe parcursul postului, Sfântul Teofan Zăvorâtul ne îndeamnă chiar la tăcere, la o liniștire interioară desăvârșită, pentru a putea auzi și îmblânzi glasul Stăpânului Judecător. Postul Mare dă credinciosului ocazia să-i ofere lui Dumnezeu cât mai mult din timpul său.

Acum ni se dă prilejul unei mai intense supravegheri de sine și a respectării unui program de rugăciune bogat. Cât despre cea din urmă, Tradiția Bisericii nu a impus niciodată o anumită regulă strictă de rugăciune, în iconomia ei încercând să-i țină laolaltă pe toți, asceți îmbunătățiți și simpli începători, pe aceeași cale a veșnicei dialogări cu Cel de Sus. În acest sens, Părinții Bisericii îndeamnă: „Rămâneți în frică de Dumnezeu și în evlavie. Șlefuiți-vă în tot chipul: și prin citirea de rugăciuni din cărți, și prin rugăciunile proprii, și prin rugăciunea minții, îngrijindu-vă numai ca din suflet să nu plece dispoziția de rugăciune”.

Vremea unei intense apropieri de Sfintele Taine

În Postul Mare suntem che­mați să facem o cât mai deasă „curățenie generală în sufletele noastre, venind regulat și sincer în scaunul spovedaniei. Aici ne ușurăm de cele rele săvârșite, de aici ieșim „alți oameni” și punem mereu început bun, căci Hristos primește totdeauna mărturisirea noastră dacă este cu adevărată umilință, dându-ne curaj și nădejde să ne împărtășim cât mai des cu putință, dar totdeauna bine pregătiți.

Deși par multe, toate ne­voințele Postului sunt indispensabile pentru izbândă în lupta desăvârșirii noastre. Părinții Bisericii îndeamnă pe fiecare credincios: „Fii statornic, neclintit și neabătut, și vei vedea degrabă reușita. Nu te uita la cei ce fug de nevoințe, socotindu-le că nu sunt neapărat trebuincioase. Printre aceștia nu vei vedea învingători: căci, fugind de ele, aceștia rămân descoperiți din toate părțile înaintea loviturilor vrăjmașului”.

 

Va mai recomandam:

INTRÂND PE POARTA CEA STRÂMTA A POSTULUI… “Alege creştine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei?”/ “DUPĂ CUM ȚI-E PLÂNSUL, AȘA ȚI-E ȘI POSTUL”/ Vecernia iertării – început al unui timp nou

“Adame, unde esti?”. CE AU FACUT ADAM SI EVA DUPA CADERE? CE FACEM NOI DUPA CE PACATUIM?

PLANSUL – INTOARCEREA IN RAIUL DIN CARE NE-AM IZGONIT PRIN RAZVRATIRE – Parintele Zaharia Zaharou despre lucrarea restauratoare a pocaintei (I)

Sfantul Simeon Noul Teolog despre NEVOIA DE CAINTA DIN TOT SUFLETUL pentru toti crestinii. DIALOGUL LUI DUMNEZEU CU ADAM, DUPA CADERE

OMULE, UNDE ESTI? De ce ne ascundem de Dumnezeu, de Adevar, de ce ne deranjeaza atat de mult smerenia? SA NE DESCHIDEM TOTAL LUI DUMNEZEU!

DUMINICA IERTARII. “Cand ma necajesc, degrab ma auzi…”

IPS TEOFAN – GANDURI LA INCEPUT DE POST: Plansul dupa raiul pierdut, dorul dupa Inviere…

PLANGEREA LUI ADAM – de Sfantul Siluan Athonitul (fragment)

PREDICI LA DUMINICA IERTARII si INTRAREA IN NOUL MOD DE VIATA AL POSTULUI MARE. “Fratilor, acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am crezut. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape”. DRUMUL DE INTOARCERE INAPOI IN INIMA TATALUI (video, audio)

DUMINICA IERTARII, DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI. Predici video si audio, cantari psaltice. DE CE SI IN CE FEL AR TREBUI SA TINEM POSTUL MARE?

DRUMUL OMULUI INSPRE RAIUL PIERDUT. Rostul, puterea, masurile si… dusmanii Postului. PREDICI folositoare ale Parintelui IOANICHIE BALAN la INCEPUTUL POSTULUI MARE: “Cântarea Domnului nu se cântă în pământ străin şi bucuria Duhului Sfânt nu se simte într-o inimă plină de răutate şi ură”

IZGONIREA LUI ADAM DIN RAI. Omilia Arhim. Varnava Iankos despre LUPTA DUHOVNICEASCA A POSTULUI MARE. “Lumea nu se schimba, noi insine nu ne schimbam, nu se schimba copiii nostri, pentru ca nu vad pe fata noastra prezenta lui Dumnezeu”

Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA IERTARII si INCEPUTUL POSTULUI MARE. Inarmarea cu armele luminii pentru a birui cu Hristos

CUM SA PETRECEM PRIMA SAPTAMANA A POSTULUI MARE?

Iata, a venit veselitoarea vreme a postului! Indrumar pentru prima saptamana a Postului Mare de la SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI

INTRAREA IN SFANTUL SI MARELE POST: “Sa ne folosim de aceasta vreme a Postului, fiindca nu stim de ni se va mai da o vreme ca aceasta…”

Omilie a Sfantului Luca al Crimeei la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE NE POT DERAIA CALEA POSTULUI


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cum sa tinem post?, Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Iertarii, Lasatului sec de branza), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, PS Damaschin Dorneanul, PS Ignatie, Episcopul Husilor, PS Sofian Brasoveanul, Triodul si Postul cel Mare, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate