PROOROCUL OSEA sau cântul milei si al suferintei mistuitoare ale lui Dumnezeu pentru om

“Experienţa proorocului Osea este, fără îndoială, unul din exemplele cele mai extraordinare. Osea a trăit, a experimentat în propria sa inimă „inima”, adâncul milostivirii lui Dumnezeu. Femeia lui, pe care o iubeşte la nebunie, este adulteră, se prostituează la fel ca Israel, mireasa lui Dumnezeu. Nu-i este omului cu putinţă să-şi imagineze cumplita suferinţă a lui Dumnezeu şi profunzimea amărăciunii Sale în nefericitele aventuri ale poporului Său dacă nu le-a înţeles puţin în propriul trup. Dumnezeu îi cere proorocului Osea să-i fie martor. Conform Legii, femeia adulteră trebuia ucisă împreună cu amantul ei (Deut. 22, 24; Ioan 8,5). Dar ucigând desfrânata se desfiinţează desfrânarea? Cu ce va schimba acest lucru mersul istoriei? Dumnezeu răstoarnă acest fel închis în sine de a gândi şi introduce în sânul relaţiilor umane un dinamism exploziv care copleşeşte orice alt fel de ispăşire: iertarea. Pentru a-l face pe Osea să înţeleagă ce se petrece în adâncul milostivirii şi iubirii lui Dumnezeu şi ce înseamnă pentru El iertarea omului, Dumnezeu îi cere să ia iarăşi de soţie femeia adulteră. Aceasta, în loc de moarte îşi recapătă viaţa şi rangul ei. Atitudinea de iertare, cu totul de neaşteptat faţă de gravitatea trădării, provoacă mai întâi o stupefacţie inimaginabilă şi apoi induce un nou început sau, în sânul alianţei regăsite, căderea se transformă într-o şi mai mare iubire. Numai iertarea conţine această putere de re-creare, de înnoire a creaţiei. Totul este posibil din nou pentru că iertarea îşi are izvorul în chiar „adâncul milostivirii” lui Dumnezeu: „Şi te voi logodi cu Mine pe vecie, şi te voi logodi Mie după dreptate şi bunăcuviinţă întru bunătate şi dragoste; şi te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul!” (Os. 2, 21-22). Iubirea adevărată este fără condiţii, îşi este suficientă sieşi, ESTE pur şi simplu: orice ai face, eu te iubesc. “

(din seminarul “Sa ne vindecam iertand“, monahia Siluana Vlad, preluare de aici.)

Selectie de cuvinte din proorocul Osea:

„Sa-L cunoastem, sa ne sirguim sa cunoastem cine este Domnul! Venirea Lui este sigura ca ivirea zorilor. Ca El va veni la noi ca o ploaie timpurie si ca o ploaie tirzie care adapa pamintul.

Ce sa-ti fac tie, Efraime? Ce sa-ti fac tie, Israele, fiindca dragostea ta se risipeste ca norii de dimineata, ca roua care se ia de timpuriu?

Pentru aceasta i-am prabusit prin cuvintul profetilor, i-am ucis prin graiul gurii Mele, iar judecata Mea s-a inaltat ca soarele.

Ca mila voiesc, iar nu jertfa, si cunoasterea lui Dumnezeu mai mult decit arderile de tot”. (Osea 6, 3-6).

***

“Dar ei nici nu cugeta in inimile lor ca Eu Imi aduc aminte de rautatile lor. Faptele lor Ma impresoara; ele se intimpla inaintea ochilor Mei.

Prin faradelegile lor inveselesc pe rege si pe capetenii prin graiurile lor mincinoase;

Ei sunt toti desfrinati, ei ard ca un cuptor aprins de brutar pe care el nu-l mai incinge de cind a framintat aluatul si pina ce acesta s-a ridicat” (Osea 7, 2-4).

***

“Efraim s-a ofilit printre neamuri, el este ca o turta pe care nimeni n-a intors-o la foc.

Cei de alt neam i-au stors vlaga lui, iar el nu baga de seama! Par alb ii creste, si el tot nu simte.

Cu toate ca trufia lui Israel marturiseste impotriva lui, el nu se intoarce catre Domnul Dumnezeul lui si nu-L cauta.

Si Efraim s-a purtat ca un porumbel, nepriceput si nestiutor; au chemat pe Egipteni si s-au indreptat catre Asirieni (Osea 7, 8-11)”.

***

“Pentru ca ei au semanat vint, vor culege furtuna; o semanatura care nu rodeste spice si care nu au nici un graunte in ele! Si daca ar avea ceva in ele, strainii sa le manince! (Osea 8, 7).

Daca Eu as scrie pentru el o mie de porunci ale legii Mele, ele sunt privite ca ale unui strain”. (Osea 8, 12)”.

***

“Israel striga: “Profetul este un nebun, omul insuflat aiureaza!” Da, desigur, din pricina marimii nelegiuirii tale, din pricina marimii razvratirii tale.

Proorocul afla pretutindeni laturi intinse… Ei intind capcane pe toate drumurile, capcane in templul lui Dumnezeu”. (Osea 9, 7-8).

***

“Semanati-va fapte bune, caci numai asa veti secera milostivire; prefaceti telina in ogoare ale cunoasterii de Dumnezeu si cautati pe Domnul, ca El sa vina si sa va indestuleze de roade mintuitoare! Dar voi ati arat semanind faradelegea si ati secerat nenorocirea, si acum trebuie sa mincati din roadele minciunii. Ti-ai pus nadejdea in carele tale de lupta si in multimea vitejilor tai!” (Osea 10, 12-13).

***

“Cu cit Eu ii chemam, cu atit fugeau de dinaintea Mea si jertfeau baalilor si aduceau tamiieri chipurilor cioplite de idoli. Si Eu invatam pe cei din Efraim sa mearga in picioare si-i luam in brate, dar ei n-au inteles, cu toate ca Eu ii ingrijeam ca pe copii, Ii iubeam cu dragoste parinteasca, cu iubire fara de margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridica jugul de pe grumajii lor, si ma plecam catre ei si-i hraneam”. (Osea 11, 2-4).

***

“Dar poporul Meu este hotarit sa se desparta de Mine. Il strig, dar el nici nu ridica ochii spre Mine.

O, cum te voi lasa, Efraime! Cum te voi parasi, Israele! Cum te voi trece cu vederea ca odinioara pe Adam si te voi face ca Teboimul! Inima se zvircoleste in Mine, mila Ma cuprinde!

Nu voi dezlantui iutimea miniei Mele, si nu voi prapadi din nou Efraimul; caci Eu sunt Dumnezeu atotputernic si nu om: Eu sunt Sfintul in mijlocul tau si nu voi veni sa te prapadesc”. (Osea 11, 7-9).

***

“Din stapinirea locuintei mortilor ii voi izbavi si de moarte ii voi mintui. Unde este, moarte, biruinta ta? Unde-ti sunt chinurile tale? Mila sta ascunsa departe de ochii Mei! (Osea 13, 14).

O, de ar fi cineva intelept ca sa priceapa aceasta si ager ca sa poata patrunde cuvintul cel adinc! Caile Domnului sunt cai drepte! Cei drepti merg pe ele in buna pace, iar cei nelegiuiti se poticnesc si cad”. (Osea 14, 10).