Remedii la super-viteza lumii de azi/ PAPA BENEDICT TOT MAI APROAPE DE INTALNIREA CU PF KIRIL IN RUSIA/ “Dreapta” interbelica in dezbateri necesare si aproape… imposibile/ VLADICA ARTEMIE INTRE REZISTENTA SI PRIMEJDIA SCHISMEI, SINODUL SARBESC MUSAMALIZEAZA ADEVARATELE ABUZURI/ Strigatul mut al lui Dumnezeu si bocancii nostri nesimtitori/ TRADARE SI INTERES (Stiri si recomandari religioase 26-30 nov. 2010)

• Theologhia:

UPDATE:

Papa Benedict catre Patriarhul Barolomeu: “trebuie să continuăm să înaintăm pe drumul spre deplina comuniune”

Mare sinod catolic in 2012 ? “Noua evanghelizare” intr-o lume secularizata

Spre o nouă etapă a dialogului ecumenic? 50 de ani de la instituirea Consiliului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

Cinci episcopi anglicani trec la catolicism din cauza hirotonirii femeilor

Mitropolitul Ilarion: intalnirea Patriarhului Moscovei cu Papa Benedict se apropie

Interfax Religion/ 26 noiembrie 2010

Moscova, 26 noiembrie – Intalnirea dintre Patriarhul Moscovei si Papa Benedict se apropie cu fiecare zi ce trece.

“Cu fiecare zi ce trece ne apropiem de această întâlnire între Papă şi Patriarhul Moscovei” – a spus jurnaliştilor de la Moscova mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, seful Departamentului pentru Relatii Externe Bisericesti al Patriarhiei Moscovei.

“Nu suntem pregătiti acum pentru a face cunoscuta publicului data acestei intalniri, nici nu ne-am angajat în pregatiri concerte pentru organizarea intalnirii in sine, dar suntem cu siguranţă aproape de ea. Data este un eveniment calendaristic si astronomic [sic!, n.n.]” – a spus el.

Activitatea desfăşurată de către Biserica Rusă împreună cu Biserica Romano Catolică are drept scop “îmbunătăţirea climatului general şi atingerea unui nivel mai înalt de înţelegere reciprocă” –a adăugat el.

trad.dan.camen.

Radiografia conferintei de la Craiova a maicii Ecaterina Fermo

(…) Titlul conferintei a fost “Romanii intre compromis si Hristos” si se anunta a fi o tema care va aborda problema cipurilor. Ei, nu a fost tocmai asa. In primul rand, maica Ecaterina a sosit la conferinta cu o intarziere de o ora si jumatate. In acest rastimp, in a doua sala, d-l Mugur Vasiliu, directorul publicatiei “Axa” (si a fostei “Scara”), co-organizator al conferintei, a vorbit despre ce inseamna sa fi “roman” (in acceptiunea domniei sale), atingand in monologul expus problema cipuirii pe care, dupa cate am remarcat, o considera in mod direct “apostazie” (fara sa  ia in calcul eventuala marturisire/lepadare voita de Hristos). (…)

A luat cuvantul apoi un profesor al Facultatii de Drept (din cate am inteles), numele nu i l-am retinut, care in scurtul cuvant adresat participantilor a vorbit despre influenta decizionala pe care cipurile ar putea-o avea in determinarea Eului constient din noi, daca acestea ar fi conectate cu ajutorul undelor radio la calculatorul “Bestia” din Bruxelles. (…)

La aceste teme pot mentiona cateva reactii ale maicii Ecaterina:

– referindu-se la cazul episcopului Artemie, maica a spus ca “sarbii au un episcop, spre deosebire de noi (romanii)”;

– referindu-se la faptul ca este “incomoda”, maica a facut urmatoarea afirmatie: “de aceea este incomoda maica Ecaterina, Danion si altii… pentru ca spun lucrurilor pe nume”;

La fel ca si la d-l Vasiliu, si la maica Ecaterina s-a remarcat o atitudine ostila ierarhiei Bisericii noastre. (…)

Un participant a intrebat despre cazul parintelui Nichita, daca a facut bine sau nu. Maica a spus ca a vorbit cu cateva dintre maicile parintelui la telefon, iar ele i-ar fi zis ca au ramas ortodoxe, dar ca “scarba” lor in legatura cu ceea ce se petrece in Biserica Ortodoxa Romana a ajuns sa fie prea mare. Apoi, maica a deviat subiectul vorbind despre altceva. (…)

Atitudinea ostila ierarhiei bisericii am simtit-o la toti cei trei protagonisti ai conferintei (maica Ecaterina, d-l Mugur Vasiliu si d-l Ilie Turcu). Despre maica Ecaterina pot spune chiar ca am simit ca manifesta o oarecare simpatie fata de gruparea stilista a lui Danion & Co., lucru pe care l-am observat de mai multe ori in discursul dumneaei.4. Intrebarile simpliste si directe ale participantilor primeau din partea conferentiarilor raspunsuri de tip “fast – food”, indiferent de complexitatea cazurilor puse in discutie. (…)

• Adevarul: Biserica face terapie pentru dependenţii de sex

Zeci de femei şi bărbaţi a căror viaţă este dominată de poftele trupeşti merg de două ori pe săptămână la orele de terapie organizate de Mitropolia Moldovei. Cei mai mulţi dependenţi trataţi la Centrul „Sfântul Nicolae“ sunt intelectuali şi au vârsta medie de 40 de ani. Terapia durează 10 săptămâni şi se realizează în 12 paşi.

„Sunt Nicolae, dependent de sex, şi fac parte din grupul dependenţilor de sex anonimi. Păcatul repetat ani de-a rândul s-a transformat în patimă, patimă care a început să mă controleze, să stăpânească asupra voinţei mele”.

Astfel începe povestea unuia dintre zecile de ieşeni care au apelat la ajutorul specialiştilor de la Centrul „Sf. Nicolae” al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (MMB) pentru ­a-şi înfrâna poftele trupeşti. Bărbatul recunoaşte că este dependent de sex şi că are probleme la serviciu şi în familie din această cauză.

El participă de mai bine de o lună la primul grup de suport din ţară pentru acest tip de adicţie, înfiinţat la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an. „Biserica m-a ajutat foarte mult să conştientizez patima mea şi să descopăr «eul» din mine. Singura soluţie era să-l las pe Dumnezeu să lucreze în locul meu şi să biruiască. Simt cum încet, încet mă schimb, devin un alt om, un om bineplăcut lui Dumnezeu. Durerea care era consecinţa păcatului a început să se micşoreze şi să facă loc bucuriei”, povesteşte ieşeanul.

Adicţia nu ţine de sex

Întâlnirile au loc de două ori pe săptămână, lunea şi vinerea, când ieşenii care au curajul să-şi recunoască adicţia vin la Centrul „Sfântul Nicolae”. Majoritatea sunt absolvenţi de studii superioare, iar vârsta medie a celor dependenţi de sex este de 40 de ani. Specialiştii de la centru spun că această adicţie afectează şi bărbaţii, şi femeile în proporţii egale.

„Psihanaliştii susţin că poate fi vorba şi despre persoane care ar fi suferit un abuz în copilărie, abuz emoţional, sexual sau fizic. Ulterior, persoana abuzată se detensionează în manieră sexuală“, explică psihologul Nicoleta Bujoreanu.

Fac abuz de intimitate

Preotul Iulian Negru, coordonator al Centrului „Sf. Nicolae”, susţine că ideea înfiinţării unui grup de suport pentru dependenţii de sex anonimi a venit ca urmare a experienţei pe care centrul o are cu celelalte tipuri de dependenţe. „Mulţi vin la noi cu problema pe care o au cu alcoolul şi descoperă că au şi alte probleme. Adevăratele patimi sunt cele pe care le ascunzi”, explică slujitorul Bisericii.

El mai susţine că şi dezvoltarea tehnologică care a facilitat accesul la pornografie este un factor care a contribuit la apariţia dependenţei de sex. „E un lucru să trăieşti într-un mediu neviciat şi alt lucru să trăieşti într-un mediu unde există pornografie, sexualitate şi nimfomanie. Se spune că o mâncare este bună după o perioadă de înfometare. Tot aşa şi cu plăcerile. Dependenţii pierd această plăcere a intimităţii pentru că fac abuz de ea. De aceea ei caută plăcerea în perversiuni. Adicţia aduce suferinţă dublată de ruşine”, mai spune preotul Iulian Negru.

Le este ruşine de familie

(…) Cu toate acestea, de la conştientizarea dependenţei şi până la strigătul după ajutor, mulţi dintre cei consiliaţi trec prin experienţe foarte traumatizante. „Cu cât stigma e mai mare, cu atât persoana în cauză caută ajutor mai repede. Dar, dacă aceasta este prea puternică, din nou nu este bine, pentru că îi este ruşine. Presiunea familiei şi a anturajului este importantă”, susţine psihologul.

Cum ştii că eşti dependent

Specialiştii de la Centrul „Sf. Nicolae” susţin că au identificat o serie de comportamente care se repetă în cazul dependenţilor de sex şi pornografie. „În primul rând, se observă preocupările sexuale exagerate. Este un comportament asupra căruia persoana nu mai are niciun control. Toate ariile din viaţa persoanei respective sunt afectate de acest comportament compulsiv. Problema este că, deşi încearcă să pună capăt acestui comportament, nu reuşesc”, explică Nicoleta Bujoreanu.

Gravitatea situaţiei este, de multe ori, determinată doar în pragul unui impas, cum ar fi divorţul. Psihologii au realizat şi un test cu 25 de întrebări care să-i ajute pe ieşeni să-şi dea seama dacă sunt sau nu dependenţi de sex. „Testul oferă o privire de ansamblu asupra grijilor cel mai frecvent întâlnite atât de bărbaţii, cât şi de femeile care caută ajutor în rezolvarea problemelor legate de comportamentul lor sexual”, a precizat Bujoreanu.

Dependenţa de sex şi pornografie nu este singura adicţie „tratată” de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Consilierii au iniţiat în ultimii ani şi grupuri de suport şi terapie pentru dependenţii de nicotină, ­alcool şi jocuri de noroc. În cadrul Fundaţiei Solidaritate şi Speranţă, din care face parte şi Centrul „Sf. Nicolae”, funcţionează şi Centrul de Consiliere şi Reabilitare a Persoanelor Dependente de Droguri.

• Razvan Codrescu: CAZUL NICOLAE IORGA, DUPĂ 70 DE ANI
• Claudiu Tarziu: Subiecte de dezbatere: Mişcarea Legionară, noua dreaptă, asasinate politice şi repere intelectuale
• Roman Ortodox in Franta: Demostene Andronescu: “Intoarcerea din cruciada”

• Parintele Savatie Bastovoi: A apărut volumul “Biserica şi şcoala în politica Rusiei de la Lenin la Kuraev. Lecţie de religie pentru politiceni”

A apărut volumul ”Biserica şi şcoala în politica Rusiei de la Lenin la Kuraev. Lecţie de religie pentru politiceni”. Cartea conţine dezbaterea mea cu Kuraev de la Jurnal TV, pecum şi o investigaţie amplă a  campaniei introducerii reigiei în şcoli, care a coincis în Rusia şi Republica Moldova, defăşurată ca o reacţie la influenţa tot mai crescîndă a Românei şi a Bisericii Ortodoxe Române în Basarabia.

Cartea costă doar 10 lei şi, începînd de astăzi, poate fi găsită la librăria Sophia din Bucureşti, iar în cîteva zile va ajunge în toată ţara.

• Graiul Ortodox: Ierarhia filopapistă a Serbiei l-a caterisit pe Episcopul Artemie

„Nu m-am separat de nimeni. Sunt încă unit cu Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. De asemenea şi cu Sfinţii Apostoli, cu Sfinţii Părinţi, cu Sfântul Sava, cu Episcopul Nicolae, cu părintele Iustin şi cu toţi creştinii ortodocşi care respectă rânduiala Bisericii. Cei care au încălcat acest principiu trebuie să vadă ei înşişi cine sunt şi unde se găsesc” …

Întrebat dacă împotrivirea sa faţă de deciziile autorităţilor bisericeşti este o acţiune împotriva unităţii Bisericii, Episcopul Artemie a răspuns că a demonstrat faptul că este pentru această unitate, de vreme ce în trecut a acceptat hotărâri, deşi acestea erau  necanonice. „Am acceptat (aceste hotărâri) de dragul păcii şi unităţii Bisericii. Am respectat interzicerea săvârşirii de slujbe religioase, ca să nu le dau nici un motiv pentru acţiuni şi mai grave. Am aşteptat de la Sfântul Sinod al Episcopilor să rezolve această problemă şi să se reia rânduiala canonică în Biserica Ortodoxă a Serbiei.”

„Aşteptam ca şi Sfântul Sinod al Ierarhiei să aibă acelaşi scop. Cu toate acestea, deciziile şi acţiunile lor necanonice pur şi simplu au continuat. În mod neconstituţional mi-au interzis să locuiesc în Kosovo şi în Metohia, să îmi păstoresc fiii duhovniceşti şi să săvârşesc slujbe”.

Episcopul Artemie a declarat de asemenea că a informat Sfântul Sinod că nu se va conforma cu deciziile anticanonice, până când nu se va emite decizia Tribunalului Bisericesc şi că este Episcop al Raskăi şi Prizreniei pe viaţă.

Atunci când a fost întrebat de ce a plecat în regiunea Kossyfo în week-end în loc să se prezinte la Sinod, Episcopul Artemie a răspuns că nu a fost chemat de Sinod. „Nu am fost convocat de Sinod. Şi în loc să fie prezentate aceste teme în faţa episcopilor şi să se ia o decizie în acest sens, Sinodul l-a numit pe Episcopul nostru vicar, Theodosios Sibalic, Episcop (al Raskăi şi Prizreniei), deşi există un episcop în viaţă şi canonic”.

„Aceasta este o încălcare, care cere caterisirea tuturor acestora. Când am fost informat de acestea, am decis să arăt că eu sunt episcopul legal. Mitropolia Raskăi şi Prizreniei este a mea şi săvârşind Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea Duboki Potok am dorit să arăt tuturor unde se află miezul problemei.”.

La întrebarea dacă se teme că va fi arestat pentru cele întâmplate în week-end, Episcopul Artemie a răspuns că nu se teme, deoarece nu crede că există vreun motiv să fie arestat. „Dacă cineva are dovezi ale vinovăţiei mele, trebuie să le prezinte. Oare eu am cărat în spate mănăstirea Duboki Potok?”, se întreabă Episcopul martir [?!, n.n.] Artemie.

Patriarhul filopapist

Declaraţii despre caterisire a făcut şi Patriarhul filopapist Irineu, organ fidel al grupării guvernamentale a Serbiei, care şi-a propus „vânzarea” teritoriului Kossovo în schimbul intrării ţării în Uniunea Europeană şi al confirmării acesteia de către americani. Este aceeaşi (…) conducere socială, politică şi bisericească a Serbiei care nu a şovăit să ofere ghidaj în Sfintele Biserici Ortodoxe Ministrului de Externe al SUA, doamna Clinton, după ce soţul acesteia, în calitate de Preşedinte al SUA, a bombardat Serbia cu uraniu îmbogăţit. Aceeaşi conducere l-a caterisit pe Episcopul Artemie, pentru că promovează împotrivirea atât faţă de strângerea relaţiilor cu papistaşii, cât şi în chestiunea teritoriului Kossovo, pe care îl consideră leagăn al culturii ortodoxe sârbe. Declaraţia Patriarhului filopapist al Serbiei Irineu despre caterisirea Episcopului Artemie este următoarea:

„Sinodul Ierarhiei nu numai că poate să caterisească un episcop, dar este şi singurul organ al Bisericii care are dreptul să o facă. Sinodul Ierarhiei este organismul administrativ şi judecătoresc de conducere al Bisericii Serbiei şi ca atare este mai presus decât Tribunalul Bisericesc. Sinodul, care este compus din toţi arhiereii, îi judecă pe episcopi şi fostul Episcop Artemie cunoaşte foarte bine acest lucru. Când Sinodul Ierarhiei nu se întruneşte şi nevoile cer decizia/verdictul de condamnare, este posibil ca episcopul respectiv să fie judecat de 12 arhierei care decid. Cu toate acestea, atunci când se întruneşte Ierarhia, aceasta se transformă în Tribunal şi în mod valid/legal condamnă episcopul. Nu există posibilitatea recursului, pentru că Sinodul este forul suprem al Bisericii … Pur şi simplu, pe fostul Episcop Artemie l-au condamnat toţi arhiereii prezenţi în Ierarhie, care sunt de trei ori mai mulţi decât cei care ar fi fost în Tribunal. Un exemplu al puterii Sinodului Ierarhiei este destituirea şi caterisirea fostului Patriarh al Ierusalimului în 2005. Ierarhia l-a scos din funcţii şi apoi l-a caterisit şi l-a făcut monah”.

• Pelerin ortodox:
  

CÂND MINI SAU MEGA-SINOADELE SUNT TÂLHĂREŞTI SAU CÂND PERMANENŢELE SINODALE FAC ABUZ DE AUTORITATE. MĂRTURIA UNUI EPISCOP ASCET – GHERASIM PUTNEANUL (PAGINI DE JURNAL)

UPDATE: EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL: “Am protestat că nu e canonic, nu sunt motive, dar n-am fost ascultat. Am consemnat aici, ca să se ştie de urmaşi” (PAGINI DE JURNAL)

EPISCOPUL ARTEMIE: „ECUMENIŞTII VOR SĂ UNEASCĂ LUMINA CU ÎNTUNERICUL…” (SE VA UPDATA IN CURSUL ZILEI CU FOTO ŞI VIDEO)

EPISCOPUL ARTEMIE: „ECUMENIŞTII VOR SĂ UNEASCĂ LUMINA CU ÎNTUNERICUL…”

EPISCOPUL ARTEMIE DE RAŞKA ŞI PRIZREN A SĂVÂRŞIT SFÂNTA LITURGHIE ARHIEREASCĂ ÎMPREUNĂ CU PAISPREZECE PREOŢI, TREI DIACONI ŞI PESTE O MIE DE CREDINCIOŞI

ACEASTA ESTE BISERICA VIE A SERBIEI!

Preasfinţitul Episcop Artemie de Raşka-Prizren, Kosovo şi Metohia, a liturghisit azi, duminică, 28.11.2010, în Biserica Sfântului Ioan Botezătorul din satul Ljuljaci Surmadija care se află în afara Belgradului.

Ştirea că episcopul va liturghisi în Sfânta Biserică a Sfântului Ioan Botezătorul s-a răspândit, iar biserica s-a umplut de mulţime de credincioşi din toată Serbia şi Kosovo. Peste o mie de credincioşi au participat la Sfânta Liturghie. Şi n-a fost mic numărul credincioşilor care a venit din Episcopia de Raşka şi Prizren, care se află sub ocupaţia adulterului pasager Teodosie.

Dumnezeiasca Liturghie a amintit de primele secole creştine când Biserica era sub persecuţie, iar credincioşii erau uniţi într-o singură inimă şi într-un singur suflet.

Episcopul Artemie le-a vorbit despre măreţia Ortodoxiei şi le-a spus: „Suntem astăzi adunaţi aici într-un singur suflet şi cu o singură inimă pentru Credinţa noastră Ortodoxă. Nu există o altă religie în lume, care poate să ne mântuiască şi să ne conducă către Unul şi Adevăratul Dumnezeu. Ortodoxia este curată şi neîntinată şi Sfântul Nicolae (Velimirovici) a atenţionat mai dinainte poporul sârb să-şi păzească credinţa ortodoxă, pentru că va sufla un mare vânt al necredinţei şi al eresurilor, care vor încerca să stingă făclia credinţei, însă noi suntem datori să o păzim aprinsă.

Multe vânturi suflă ca să stingă făclia credinţei din sufletul nostru. Vântul cel mai periculos se numeşte ecumenism. Ecumeniştii vor să unească cele de neunit. Vor să unească adevărul cu minciuna, lumina cu întunericul, pe Dumnezeu cu diavolul. Ortodoxia nu poate fi unită cu erezia. Vor să arunce apă în vinul nostru, vor să falsificăm credinţa noastră, dar noi nu trebuie să le îngăduim asta. Poporul credincios este păzitorul Credinţei Ortodoxe. Sfântul Marcu Evghenicul s-a luptat şi nu a permis materializarea unirii de la Florenţa. Adevărul câştigă întotdeauna. Poate vremelnic să fie îngropat, dar întotdeauna înviază. Un proverb spune: Adevărul oricât de adânc ar fi îngropat în pământ, va învia mai luminos.

Noi, care suntem chemaţi să ne păzim Credinţa, să nu cedăm. Să nu ne temem de nimic, pentru că Dumnezeu este cu noi şi harul Sfântului Duh ne va întări…

Noi nu blestemăm pe nimeni, dar cei care încearcă să distrugă Credinţa Ortodoxă au blestemul Sfinţilor Părinţi…”

ÎN TRAPEZĂ

După Dumnezeiasca Liturghie credincioşii s-au adunat în uriaşa trapeză, care s-a dovedit neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor.

Şi în afară de hrana materială, credincioşii s-au desfătat şi de hrană duhovnicească. Mare bucurie le-au pricinuit cuvintele duhovniceşti ale Episcopului Artemie, care s-au vrut a fi un semnal de rugăciune pentru Biserică.

Credincioşii au cântat imne lui Dumnezeu. Au cântat un imn închinat Sfântului Nou Mucenic Hariton din Kosovo. Au cântat şi imne patriotice din Kosovo.

În sfârşit, monahii şi credincioşii s-au înţeles să aibă ca nouă fortăreaţă a Ortodoxiei Mănăstirea Sfântului Ioan Înaintemergătorul. (…)

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=17430)

Artemie: “Înaintea lui Dumnezeu eu sunt un episcop pe tot parcursul vieţii de Raska şi Prizren»

EPISCOPUL ARTEMIE: NU VOI PRIMI HOTARAREA ANTICANONICA

EPISCOPUL ARTEMIE DE RASKA SI PRIZREN DEZMINTE INTENTIA DE A CREA ` O NOUA BISERICA`

– RĂZBOI JURNALISTIC ÎMPOTRIVA EPISCOPULUI ARTEMIE (GREEK)

AMBASADORUL RUSIEI “SE APĂRĂ” ÎN FAŢA PATRIARHULUI IRINEU PENTRU ÎNTÂLNIREA CU EPISCOPUL ARTEMIE (GREEK)

Satul Čačka – loc e refugiu pentru monahii sârbi prigoniți (VIDEO)

*

*

In timp ce un episcop precum Artemie este caterisit invocandu-se, abuziv si mincinos, canoanele, iata cum procedeaza ierarhii BO Sarbe in cu totul alte cazuri… unde se arata, deodata, extrem de “ingaduitori”…:

• Hotnews: Biserica sarba acuzata de musamalizarea abuzurilor sexuale

• Lumina: Nu există fericire dacă înşelăm sau suntem înşelaţi: Trădare, adulter, iertare

Infidelitatea este considerată de mulţi cea mai mare greşeală care poate apărea la un moment dat între soţi. Ea implică nu doar întinarea trupească, ci şi sufletească, prin minciună, neîncredere, distanţare şi neiubire, până la urmă. Infidelitatea poate avea mai multe sensuri, însă pentru mulţi dintre noi ea este probată doar atunci când există o dovadă a unei legături de natură intimă dintre partenerul de viaţă şi o altă persoană. Înşelarea se produce acolo unde unul sau amândoi soţii uită că Acela care i-a cununat în biserică este Hristos. (…)

Important este să nu trădăm faţă de Dumnezeu

Bineînţeles, trădarea nu există doar între soţ şi soţie. Şi între prieteni sunt situaţii în care unul îi înşală altuia încrederea. Dacă acel prieten îşi conştientizează greşeala şi regretă din tot sufletul ceea ce a făcut, atunci merită o a doua şansă. Şi dacă nu regretă că a trădat, tot trebuie iertat, dar probabil că nu se mai poate numi prieten. Despre modul de a reacţiona la trădarea soţului-soţiei ori prietenului drag, ne-a spus câteva cuvinte pr. Romeo Ene, referent cultural la Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei: “Întotdeauna trădarea urmăreşte un interes personal şi, de cele mai multe ori, este făcută pentru supravieţuire. Ea apare numai la cei apropiaţi, care au aceeaşi credinţă, aceleaşi convingeri, scopuri şi interese. Trădător este cel care nu crede cu toată fiinţa lui în reuşita unor fapte, ci se ascunde în spatele servilismului pentru a scăpa de consecinţe nefaste sau pentru a obţine anumite foloase. Din nefericire, într-o societate secularizată, din ce în ce mai puţini oameni mai au vocaţia de martiri, de sacrificare a propriei persoane. Atunci când suntem puşi în faţa unei alegeri împotriva interesului personal, trădăm şi uităm repede. Nu acelaşi lucru se întâmplă atunci când suntem trădaţi; imediat încolţeşte în inima şi în mintea noastră dorinţa de răzbunare. În cazul în care trădarea se iartă – ca urmare a unor fapte prin care ne manifestăm părerea de rău şi conştientizăm greşeala, hotărând să nu o mai repetăm -, încrederea, prietenia, dragostea faţă de cel trădat ar putea fi mai puternice, mai trainice.

Am putea merge până acolo încât să spunem că, de fiecare dată când păcătuim, Îl trădăm pe Dumnezeu. Prin Sfânta Taină a Spovedaniei, Dumnezeu ne repune în starea harică, numai dacă manifestăm părere de rău faţă de păcatele săvârşite şi hotărâm să nu le mai repetăm”.

• Oameni si demoni: isihia
• Cristian Stavriu:

Strigatul mut a lui Dumnezeu catre fiii Sai!

Viata Sf.Nicolae Velimirovici!-  video

• Apostolat in tara Fagarasului:

Ne plimbăm în bocanci prin raiul lui Dumnezeu

Eutanasia – oare chiar putem înşela moartea?

• Femeia crestina: Să te cunoşti pe tine însuţi?
• Ramura inflorita: O mana de malai (video)
  

• Crestin-Ortodox:

Jocurile de noroc si pariurile

Reclama, sufletul cui ?

Dupa frumosul vers al lui Eminescu, “credinta zugraveste icoanele-n biserici“. Daca este asa, atunci in mod automat necredinta genereaza o alta forma de icoana, o imagine in care locul lui Dumnezeu este luat de zeul la care se inchina, Mamona.

Puteti observa aceasta realitate in reclama de mai jos, in care necredinta zugraveste chipul acestei lumi:

Reclamele sunt astfel noua forma de iconografie. Dar, spre diferenta de icoane, ele nu au rolul de a ridica mintea omului la Dumnezeu; rolul lor este acela de a-l amagi pe om. Daca vom privi cu putina atentie, vom observa ca nu exista nicio reclama sincera. In cel mai bun caz vom gasi reclame care mint prin omisiune. Dar, in general, reclamele pur si simplu mint.

Si suntem de acord cu asta. Se potriveste cu felul nostru de a fi. Ce daca mint – ne zicem in sinea noastra – doar nu sunt prost sa cumpar. Dar – paradoxal – desi nu suntem prosti, cumparam. Muscam momeala. “Intre doua rele, alegem raul mai mic”. Dar in fapt reclama vrea sa ne faca sa nu mai alegem de fapt nimic. Noi suntem cei alesi.

“Target-area” este cuvantul de ordine cand vine vorba de vanarea viitorilor cumparatori. Pleaca de la principiul ca este mai usor sa convingi un segment fix de oameni de faptul ca au nevoie de ceva inutil. Este nevoie de aceasta vanatoare, pentru ca sa se poata exploata slabiciunile si dorintele concrete ale oamenilor.

Cat de departe este aceasta manifestare de dragostea lui Dumnezeu! Nu este posibil sa iti iubesti clientii si sa incerci sa-i pacalesti in acelasi timp. Atata timp cat oamenii sunt tratati ca niste numere, atata timp cat vanzatorul ii priveste ca pe niste “fraieri”, Dumnezeu nu isi are locul, caci “nu poti sluji la doi domni”.

Intr-un roman al lui Emile Zola, “Creatie”, visul eroului principal este acela de a picta intreaga lume, de a umple toate spatiile lumii cu pictura lui. In mod ironic, lumea de azi a realizat acest vis. Insa ea nu umple astazi spatiile cu arta, ci cu o desfigurare a realitatii, speculand golul dinauntrul nostru.

Hristos insa nu incearca sa ne vanda nimic. Totul ne este dat in dar: viata, dragostea Lui, mantuirea, Viata Lui. Hristos nu isi face reclama. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul nu a cuprins-o.

Paul Cocei