“Sminteala pentru evrei si nebunie pentru…” zelotistii de tip Barabas? Reflectii despre un scandal mediatic provocat pe seama manastirii Petru-Voda, plecand de la un cantec: “Sfanta tinerete legionara”

• PATRIARHIA “SE SPALA PE MAINI” SI SCAPA DE CARTOFUL FIERBINTE ARUNCADU-L IN MAINILE MITROPOLITULUI TEOFAN
• PARCHETUL GENERAL SI SRI, SESIZATE IN SCANDALUL PROVOCAT IN JURUL CANTECELOR LEGIONARE?
• Raspunsul Arhiepiscopiei Iasilor:  Raspunsul Arhiepiscopiei Iasilor in scandalul provocat pe marginea cantecelor legionare: Misiunea creştinilor este mărturisirea, în iubire, a lui Hristos
• Vezi si: Reporter virtual (pamflet): O aniversare cu cântec

Intre timp, stirea a facut ocolul mass-media online, pana acum fiind publicata, cu inregistrari cu tot, in:

• EvZ: Aniversări cu versuri legionare pentru “Duvohnicul [sic!] Neamului”, la Mănăstirea Petru Vodă | VIDEO
• Adevarul: Centrului [sic!] pentru Combaterea Antisemitismului atenţionează Patriarhia: Măicuţele îi cântă părintelui Justin Pârvu “Sfânta tinereţe legionară”
• Gandul: Măicuţele de la Mănăstirea “Petru Vodă” din Piatra Neamţ îi cântă “Sfânta tinereţe legionară” părintelui Justin Pârvu. VIDEO
• Antena3: Neamţ. Cântece legionare, cântate de măicuţe pentru stareţul mânăstirii

Si o reactie critica fata de ignoranta presei [desi nu asta credem noi ca este problema, altele sunt, evident, mizele reale ale scandalului declansat, mass-media a cautat numai sa exploateze comericial un subiect “manos”]:

• Reporter virtual (“Americanul”): EvZ, Gândul şi HotNews au descoperit apa caldă

*

De la bun inceput trebuie precizat ca maicile (cel putin in imaginile din 2009) au intonat o varianta initiala a cantecului legionar. Scris in anii interbelici, cantecul a suferit si el o schimbare esentiala, asa cum mai toti legionarii trecuti prin inchisori au suferit la randul lor, in sensul intelegerii greselilor si al trecerii de la idealismul justitiar si de la zelotismul politic la induhovnicire si la asumarea Crucii.

Modificarea a fost facuta de insusi autorul sau, Radu Gyr. Poezia, in forma initiala, observam, nu are nimic antisemit, insa… are, totusi, niste probleme de ordin duhovnicesc (se va vedea mai jos) care il fac, intr-adevar, incompatibil, cu invatatura ortodoxa, cu morala crestina – fara nicio legatura cu agenda cercurilor evreiesti, stipendiate sau nu de fundatii care urmaresc dezintegrarea noastra.

Evident, intonarea cantecului in acel context (aniversarea parintelui Iustin) are simpla semnificatie de a-i aduce acestuia o bucurie prin rememorarea idealurilor “tineretii” sale. Trebuie sa fii de rea-credinta sau complet ignorant sa nu vezi asta, fiindca nu este nimic belicos sau periculos acolo. Asa dupa cum imnul nostru national, “Un rasunet” (“Desteapta-te, romane”) nu este inteles de nimeni astazi ca o chemare la razvratire “cu braţele armate” (!) impotriva tiraniei “barbare”… E pur si simplu un imn istoric, evocator al unor vremuri apuse.

Iata deci versurile “Imnului tineretii legionare”:

Sfânta tinerete legionara,
Cu piept calit de fier si sufletul de crin
Iures ne-nfrânat de primavara
Cu fruntea ca un iezer carpatin,
Cu bratele suim în soare
Catapetesme pentru veac;
Le zidim din stânci, din foc, din mare
Si dârz le tencuim cu sânge dac…

Garda, Capitanul
Ne preschimba-n soimi de fier
Tara, Capitanul
Si Arhanghelul din cer.

Moartea, numai moartea legionara
Ne este cea mai scumpa nunta dintre nunti,
Pentru sfânta cruce, pentru tara
Înfrângem codrii si supunem munti;
Nu-i temnita sa ne-nspaimânte,
Nici chin, nici viforul dusman;
De cadem cu toti, izbiti în frunte,
Ni-i draga moartea pentru Capitan!

Refren

Sfânta tinerete legionara,
Suim biserici, stam viteji în închisori…
În prigoana orisicât de-amara
Cântam si ne gândim la Nicadori,
Purtam în crivat si în soare
Lumini pentru biruitori,
Pentru cei viteji zidim altare
Si-avem doar gloante pentru tradatori!

Versul modificat de Radu Gyr in inchisoare, conform marturiei date de dl. Ilie Tudor (tatal artistului Tudor Gheorghe), este chiar: “Si-avem doar gloante pentru tradatori” – cu “Urcand pe trepte mari de rugaciuni“. Si sa recunoastem ca avea de ce sa fie modificat! Chiar daca, trebuie sa o spunem, aceste versuri aveau alta rezonanta si erau receptate altfel de vechii legionari (adica nu drept indemnuri la asasinate). Totusi, moartea “pentru Capitan” si “gandul la Nicadori” (asasinii legionari ai unui prim-ministru, care s-au predat apoi) ar fi meritat si ele inlocuite cu moartea pentru Hristos (unicul adevarat “Capitan” si singurul pentru care trebuie sa murim, orice om fiind failibil si netrebuind idolatrizat) si cu “gandul la martirii” Bisericii.

Si mai aberant este dictonul legionar din Indreptarul Fratiilor de Cruce conform caruia Capitanul nu greseste niciodata. Este vorba de exagerari sau chiar mentalitati ce frizeaza erezia sau cultul personalitatii, dar e o realitate, totusi, ca legionarii, in frunte chiar cu Corneliu Zelea Codreanu, au trecut printr-un laborios proces de transformare, de la haiducie si razbunari pana la suferinta, pocainta si, intr-un final, chiar la martiriu, la Cruce.

Fiindca numai aceasta este calea Bisericii, calea stramta a Crucii, cum insusi Codreanu avea sa inteleaga si sa admita, mai tarziu. Iar aceasta cale, a rastignirii de sine (nu a altora!) a fost si este cu adevarat, dintotdeauna, ca sa-l parafrazam pe Apostolul neamurilor, “sminteala” pentru multi evrei, dar si “nebunie” pentru fanaticii zeloti, care intotdeauna au preferat altceva… Si nu putem recupera din legionarism decat STRICT ceea ce este compatibil cu aceasta cale a crestinismului.

***

Scandalul mediatic vine, oare, la “timp” pentru a astupa marturia data despre Sfintii Inchisorilor?

Deja raspandita fulger, stirea despre cantecul legionar dedicat parintelui Iustin Parvu genereaza un nou fenomen de inflamare a spiritelor. Intr-o asemenea stare de spirit prima consecinta este tulburarea majora in care toata lumea intra, ca intr-o vrie. Cei care slujesc zelos neo-religia “tolerantei” (mincinoase) si a corectitudinii politice, precum au si aratat-o, se agita febril, avertizand asupra pericolului legionar ascuns, chipurile, in lacasurile Bisericii Ortodoxe Romane. De altfel, Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Anti semitismului din România s-a facut deja remarcat in acuzatiile aduse filmului lui C-tin Popescu jr. despre Ion Gavrila-Ogoranu, Portretul luptatorului la tinerete.

Si ar putea fi numai inceputul, caci nu ar fi de mirare sa inceapa si celelalte organizatii evreiesti de lobby [LATER UPDATE: au si inceput :(], plus CNCD-ul, ASUR-istii si toti “umanistii” negri in cerul gurii: infierari, puneri la zid, istericale, condamnarea fara drept de apel a… Bisericii Ortodoxe Romane si a “fundamentalismului” ortodox. Poate, Doamne fereste, inclusiv un caz Tanacu la puterea a zecea! Fiindca de cand nu se cauta un motiv pentru asa ceva.. Iar extremistii sau diversionistii nostri de meserie isi dau mana sarguincios la grabirea momentului…

Bineinteles, la loc de frunte, pentru aceste organizatii militante, sta eterna marota a acuzatiei de antisemitism. Insa versurile incriminate (desi nu fara probleme din punct de vedere crestin) chiar nu au nicio legatura cu problema evreiasca, iar autorul lor – Radu Gyr – este cel care a infiintat Teatrul Evreiesc care dainuie si astazi, pe cand era… ministru legionar al culturii!

Apoi, strict istoric, problema raportului dintre Miscarea Legionara si evrei ar trebui pusa in contextul epocii, in problemele sociale care existau atunci, si nu in mod ideologic si revansard, asa cum este pusa acum de organizatiile de lobby care isi fac o meserie din vanarea “antisemitismului” (e drept ca nu lipsesc nici provocatorii – ortodoxisti, dar nu ortodocsi – de astazi care au toata ziua numai “jidani” in dinti, doar-doar vor declansa o reactie care sa arunce in aer intreaga Ortodoxie. UPDATE: IATA CA AU SI REUSIT!).

Trebuie precizat ca legislatia antisemita – in cea mai mare parte a ei – fusese deja elaborata de regele Carol al II-lea si de Maresalul Antonescu (ironia istoriei: maresalul este infierat si el, fara drept de apel de aceleasi organizatii). In plus, una era legea, si alta era realitatea sociala, asa cum o dovedesc arhivele vremii. Evident ca in discurs chestiunea evreiasca era pusa in mod radical, insa nu in mod rasist, ci social. Asta inseamna ca evreul nu era considerat de M.L. drept un sub-om, sau drept un om inferior (precum era vazut de nazisti), si nici nu era obiectul programatic al unor politici de exterminare. Sa nu uitam ca Miscarea a fost o organizatie foarte bine inchegata si disciplinata, care ar fi putut face mare rau daca ar fi fost orientata catre astfel de scopuri. Ca au fost abuzuri din partea unor legionari, asta este real, regretabil si condamnabil, si o recunosc chiar si unii dintre ei. Nu toti membrii Miscarii Legionare au facut ca Radu Gyr sau ca parintele martir Stefan Marcu, care a deschis o cantina pentru evrei. Dar acest lucru nu justifica sub nicio forma campaniile de vanare a supravietuitorilor Miscarii Legionare si de infierare de tip comunistoid, bolsevic. Din pacate, e aproape imposibil sa mai  abordezi in mod calm si onest trecutul istoric recent in acest climat revansard, otravit de patimi si agende ascunse, atat la stanga, cat si la dreapta, unde pana si un ziarist oportunist precum Ion Cristoiu, ori un ministru de externe slugarnic si politic corect, precum Th. Baconschi, ajung sa fie acuzati de fascism si rasism!

Pana in acest moment, de pilda, pentru a generaliza problema si a iesi de sub spectrul subiectului Miscarea Legionara, au ramas in vigoare condamnarile proceselor organizate sub presiune sovietica in anii ’46-’47 impotriva “criminalilor de razboi”. Practic, desi pare de necrezut, pana in ziua de astazi un Mircea Vulcanescu este, juridic, in actele statului roman, criminal de razboi! Va dati seama din aceasta si cat de adevarata a fost condamnarea comunismului (facuta de un presedinte si de niste asa-zisi istorici care au fost printre cei mai profitori ai oricarui regim posibil!)

Aceste procese au fost organizate pentru a extermina elita politica a tarii de catre comunisti sub pretextul de-fascizarii tarii, de-nazificarii ei. Si exista organizatii de lobby antisemitism care le considera si astazi drept corecte!

Asadar, vedem bine ca pentru partea ideologizata (“progresista”) a opiniei publice, nuantele sunt ca si interzise.

Or, acest lucru nu va duce decat la o spirala a violentei. Atacul acesta violent mediatic in care se incrimineaza antisemitismul inexistent al unuia dintre duhovnicii emblematici ai acestui neam, intretinerea unei atmosfere de teroare intelectuala politic corecta, amenintand cu Legea statului pentru delict de opinie, in care nu se mai poate face niciun film, nicio conferinta, in care nu se mai poate canta cuiva niciun cantec care sa nu aiba aprobarea cercurilor sioniste, miroase urat, urat de tot, a vremuri grele…

Si parca ne aduce aminte de constatarea trista a Fericitului Martir Mircea Vulcanescu, – care, altminteri, a stat departe de Miscarea Legionara – facuta in momentul arestarii sale:

Ce minte talmudica se va fi indarjit sa intretina invrajbirea de-a lungul mai multor generatii, persecutand si copiii? (Jurnalul de la Arsenal, in Ultimul Cuvant, Ed. Crater, p. 23).

Si este vorba despre acelasi om care a sarit in apararea unui evreu atunci cand, in toiul tulburarilor studentesti din anii ’20 ai secolului trecut, o grupare de extremisti sarise sa il bata pe “jidanul” ce se afla in aceeasi sala de curs. Acelasi om, un adevarat model de crestin pentru noi toti, din toate punctele de vedere, fara rest, este cel care a lasat scris ca unul din motivele pentru care nu s-a inrolat in Miscarea Legionara au fost derapajele sale violente.

Noi consideram, ca Dostoievski, ca toti am gresit – si romani, si evrei, si legionari, si nelegionari. Si mai consideram ca e datoria noastra de oameni si de crestini sa dorim binele (fara sa i-l si facem cu forta!) oricarui om, indiferent de etnia sa, atat binele social, cat si pe cel spiritual. Dar, pentru a nu se ajunge la derapaje, ar trebui ca atitudinea sa fie reciproca.

In orbirea fanatica a celor de-a stanga, toti vor fi etichetati drept ”legionari” (pentru ca exista un clar interes ca acest cuvant sa ramana un stigmat), toti vor fi ”fundamentalisti” – adica noi toti, cei care avem o atitudine crestin-ortodoxa, o atitudine romaneasca. Toti care au ceva de comentat referitor la “maretele progrese” ale societatii secularizate de astazi – cum ar fi cinismul cu care se ucid oamenii prin experimente medicale, prin OMG-uri sau cum ar fi inchisoarea electronica ce se edifica cu elan socialist – ei bine, toti vom fi asimilati, la pachet, acelorasi grupari/curente care se revendica (si inca abuziv, pe nedrept), astazi, de la Miscarea Legionara.

Acelasi lucru se va crea si de catre cealalta tabara – a gruparilor care fac multa galagie vanturand numele Miscarii Legionare, pana acolo unde, incredibil, dar adevarat, se pune semnul egal intre a fi ortodox si a promova cultul – idolatrie si cult total exagerat si neortodox, haideti sa recunoastem – “Capitanului“! Si aici nuantele sunt interzise, dupa cum au aratat-o chiar de curand, cand au existat destui care au aruncat cu noroi in contributiile duhovnicesti ale unor parinti legate de cinstirea memoriei martirilor din temnitele comuniste, doar pentru ca nu au vorbit si despre Corneliu Zelea Codreanu si nu au pus sfintenia celor din inchisori pe seama Miscarii Legionare.

De fapt, aceste grupari “de asalt” sau acesti instigatori de pe bloguri rareori au si ceva consistent si ziditor de spus, insa profita de posibilitatea pe care internetul o ofera de a-ti masca perfect golurile de formare duhovniceasca sau de sapte ani de acasa, refuzul vietii in Hristos si al luptei cu patimile proprii si, mai grav, “neputintele” majore de caracter. Toate acoperite sub aparentele “eroice” ale… marturisirii si ale intransigentei totale. Intransigenta curat fariseica, numai cu altii, nu si cu propriile lor – grave – probleme de imbisericire, de infilitrare si de profanare, de… spurcare a nationalismului ortodox cu violenta “ultrasilor” de pe stadioane, cu new-age-istii avocati MISA ai lui Bivolaru, Dan Diaconescu si ai altor lideri de opinie dubiosi, cu oameni care faceau, public, pe bloguri sau la OTV, singuri sau impreuna cu actuali “cavaleri de Malta“, apologia sexului liber, a pornografiei lingvistice si a orgiilor tantrice! Sau cum pot sa ne convinga de nobletea si puritatea ortodoxiei lor acesti ultrasi, atunci cand amesteca manifestatile de strada cu hard-rockul psihedelic, nu doar ascultat, ci si cantat, in “brigazi de asalt”, de insisi liderii acestor miscari jenante in impostura lor? [Despre penibilul folosirii in scris a unei limbi romane desfigurate si toturate nemilos, nu are rost sa mai vorbim, e de ajuns sa le urmariti lupta din vorbe “dupa bloguri” (sau poate dupa blocurile din cartier?)]. Cine se inhaiteaza sau ii gireaza, ii apara, ii legitimeaza pe unii ca acestia, care dau atat de rau in gard cu Ortodoxia, cum mai are obraznicia sa dea altora lectii? Cum au nerusinarea sa lase numele parintelui Iustin patat de asocierea cu elementele murdare care sustin exact contrariul liniei sale, si anume solutiile lumesti, politice, revolutionare! Oare nu cineva care are interesul sa il compromita atat pe parinte, cat si intregul curent de rezistenta traditionala din Biserica?

Acum un an si jumatate preveneam intr-un comentariu, asupra acestei tendinte, care, intre timp, a luat un contur mult mai pervers, mai subtil si mai de amploare, in acelasi timp:

…Dupa cum se mai poate si ca planul sa fie tocmai starnirea, prin amenintarea cu masuri extreme, totalitare, a unor reactii “revolutionare”, anarhice, conduse de falsi lideri anti-sistem (…), care sa fie controlati tot de “ei”, de fapt, pentru a canaliza si deturna inspre o directie dezastruoasa toate fortele inca sanatoase din societate. Cum fac la noi, de pilda, unii dintre cei de la Noua Dreapta, amestecati cu unii yoghini, si cu unii ziaristi implicati in serviciile secrete. Ghiveci perfect ca sa compromita orice “miscare anti-sistem”. Ei au preluat si lupta anti-cip si au discreditat-o. Si probabil vor fi si acum varfuri de lance. (…) Ca in politica, unde si opozitia, ca si puterea, inseamna “tot ai lor”. Si “societatea civila” la fel. De asta trebuie multa intelepciune si o atitudine echilibrata, crestineasca, duhovniceasca in toate aceste lupte.

Si atunci, pentru ca multi dintre acestia nu sunt in stare sa realizeze mai nimic in afara de a bombani plangacios pe la colturi si subsoluri de blog/bloc, a se imbatosa virtual clamandu-si propriul eroism de parada, a cleveti si chibita forumistic si bloggeristic, asa, “la o tigara”, atunci fac si ei ce se pricep mai bine, anume o singura lucrare majora, indiferent de tema (sfintii inchisorilor, actele biometrice, papa, FMI-UE, americanii, etc.): provoaca! Asta pentru ei trece drept un act de vitejie: sa faca multa, multa, larma, sa imprastie perdele groase de fum si sa-i arunce in fata si sa-i expuna pe altii – mai ales preoti, duhovnici, ierarhi – care isi pun la bataie propriul nume si propria persoana, pe cand ei insisi stau bine mersi la adapost, in umbra, cu spatele asigurat, neriscand niciodata nimic, insa permitandu-si sa dea altora, arogant si necrutator, note de buna-purtare si lectii de curaj, vanand oricui “deviatiile” de la propria lor linie extremista, intocmind, inchizitorial, “liste negre” virtuale, impartite pe categorii, de oameni pe care sa-i supuna oprobriului public. Si, mai ales, umbland cu batul prin gard in mod ostentativ, aruncand fitile aprinse, instigand, asmutind, incitand si, dupa ce focul s-a aprins, turnand in plus gaz peste el…

Inutil si retoric sa ne intrebam daca unii ca acestia care il expun pe batranul duhovnic Iustin sau pe altii, o fac cu binecuvantarea acestuia, fiindca nu e nici prima oara, si probabil, nici ultima, cand ajung pe internet filmari fara stiinta sa, care ii creeaza acestuia probleme. Iar dupa aceea e chemat cineva sa repare oalele sparte si sa dea dezmintiri si explicatii (vezi cazul afiselor si filmarii ciudate de acum 1 an, aparute si disparute apoi de pe un blog al casei). Multora din aceste tabere belicoase, care inteleg crestinismul ca fanatism (fie si numai din vorbe), niciodata nu le-a pasat de vreo binecuvantare a cuiva, tot timpul au dispretuit fara scrupule ideea de “binecuvantare” (si cand a fost vorba sa faca publice inregistrarile unor duhovnici care au oprit aceasta – parintii Adrian Fageteanu, Amfilohie si Mihail), tradandu-si prin aceasta, ei, adevaratii impostori si meta-intrusi, lipsa de legatura sincera, launtrica si vie cu Biserica, ramanand niste simpli ideologi, activisti si diversionisti ai ortodoxismului internautic, care scot castanele incinse din foc numai si numai cu mainile altora…  Vezi: PARINTELE SAVATIE despre lipsa de responsabilitate sau cum să iei focul cu mîini străine

*

(sursa foto)

Iar acum, un comentariu referitor la fondul problemei. In multe din evenimentele dedicate Sfintilor Inchisorilor subiectul Legiunii este tratat, prea deseori, lipsit de probitate si de tact. Fie ca se bate toba in mod ignorant-apologetic, fie ca se oculteaza sau se reneaga aproape complet, subiectul Miscarii legionare nu este tratat asa cum se cuvine: cu simtul contextului, al nuantei, al adevarului istoric.

De altfel, greseala (voita sau nu) a celor care mitizeaza Legiunea este tocmai faptul ca “ard etapele” si nu lasa sa se dezvolte tocmai un curent realist de recuperare a istoriei interbelice. Aceste curente, de fapt, nu doresc atat canonizarea Sfintilor Inchisorilor, cat incearca sa provoace “canonizarea” Miscarii legionare. Ei vor neaparat, falsificand grosier realitatea, sa o prezinte ca pe o miscare mistica, asemanatoare cu miscarea isihasta a Sf. Grigorie Palama. Uita un lucru elementar – ca insusi Corneliu Zelea Codreanu, a trecut printr-o schimbare esentiala in privinta acestui aspect, spre sfarsitul vietii. Primele sale comentarii cu adevarat crestine sunt prilejuite de lectura (ce pare a fi facuta oarecum in premiera) a epistolelor pauline, pe cand era la inchisoarea Jilava (adica abia in 1938!). Lectura l-a impresionat profund si i-a confirmat intuitia pe care o avea pregnant in ultima sa perioada – aceea ca miscarea ar fi avut nevoie de alte mijloace de exprimare decat cele politice si cele de ordin para-militar.

Intuitie care a luat si forma unui ordin circular dat Miscarii:

(…) Noi nu voim sa intrebuintam forta.

Nu voim sa intrebuintam violenta.

Ne este suficienta experienta din trecut, cand fara voia noastra am fost atrasi pe calea violentei. La orice violentare, noi nu mai raspundem in niciun fel: suportam. Si chiar cand intreaga natiune romana este tratata ca o turma de animale inconstiente.

Lovitura de Stat nu voim sa dam. (…) Nu vom intrebuinta aceste mijloace, pentru ca tineretul de astazi are prea adanc infipta constiinta misiunii sale istorice si a raspunderii sale, pentru a nu face acte necugetate, care sa transforme Romania intr-o Spanie insangerata.

Generatia noastra intreaga vede manusa care i s-a aruncat. Manusa aruncata va ramanea, insa, jos.

Noi refuzam sa o ridicam.
Ceasul biruintei inca nu a sosit. E inca ceasul lor. (…)

(Sursa: Circulara nr. 148, 21 februarie 1938)

Si din notele scrise de Corneliu Zelea Codreanu la Jilava:

“…cu cat patrundem mai mult in citirea scrisorilor [Epistolelor Noului Testament], ajungem la concluzia:

1. Ca nu suntem crestini, ca suntem departe de a fi crestini. Cat de departe…

2. Ca ne crestinam in forma, dar ne descrestinam in continut.

3. Ca omenirea a suferit acest proces de descrestinare de-a lungul veacurilor pana la noi, cu mici svacniri spre adancuri… Crestinarea in suprafata pare ca a preocupat mai mult lumea.

4. Caracteristica timpului nostru:

Ne ocupam cu lupta dintre noi si alti oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfant si poftele firei noastre pamantesti.

Ne preocupa si ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile impotriva Diavolului si pacatului. Toti oamenii mari ai lumii de ieri si de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler etc. [N.B.: aceste randuri sunt scrise in 1938!!] sunt preocupati mai mult de aceste biruinte.

Miscarea legionara face exceptie, ocupandu-se dar insuficient, si de biruinta crestina in om, in vederea mantuirii lui.

Insuficient!

Raspunderea unui conducator este foarte mare. El nu trebuie sa delecteze ochii armatelor sale cu biruinti pamantesti, nepregatindu-le in acelasi timp pentru lupta decisiva, din care sufletul fiecaruia se poate incununa cu biruinta vesniciei sau cu infrangerea vesnica. ”

(Insemnari de la Jilava, Ed. Sanziana, p. 50).

Nu am vazut aceste randuri promovate de cei care fac atata caz pe seama Capitanului si a Miscarii Legionare. Codreanu insusi scrie explicit ca e insuficienta lucrarea crestina a Miscarii Legionare, iar unii “apologeti” o compara cu miscarea isihasta a Sf. Grigorie Palama! Nici nu am vazut urma de respect fata de aceste cuvinte ale Capitanului:

La orice violentare, noi nu mai raspundem in niciun fel: suportam. Si chiar cand intreaga natiune romana este tratata ca o turma de animale inconstiente.

Deci nici macar sub pretextul dreptatii neamului nu mai era de acord cu actiunea violenta – si daca vrem sa fim cat de cat crestini, intelegem prin violenta nu doar glontul (de care totusi era vorba in Imnul initial!), ci si cuvantul transformat in calomnie si injurie.

In schimb, se face mult caz de o perioada haiduceasca a Miscarii, cand se raspundea la provocarile represive ale autoritatii cu gloante justitiare (vezi ce au reprezentat Nicadorii invocati in cantec).

Cat de mare legatura are aceasta modalitate de a raspunde provocarilor cu crestinismul? Ne-o spune Sfantul adevarat al inchisorilor, Valeriu Gafencu:

Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul! Duceti Duhul mai departe!

O alta sursa de discutie era tema greselilor colective din trecut. Valeriu spunea:

– Cine se afirma crestin trebuie sa se poarte ca un crestin. Nu e ingaduita crima ca arma de lupta crestina. E necesar sa marturisim public greselile trecutului, pentru a pune un inceput nou. Nu sunt ingaduite nici tirania, faradelegea si abuzul.

Toate acestea erau referiri la unele evenimente din trecut, pe care insa nu toata lumea era pregatita sa le priveasca astfel”.

Si scriam zilele trecute pe marginea acestor cuvinte:

Si multi inca nu sunt ‘pregatiti’ nici macar acum sa le priveasca astfel. Si mai multi il cinstesc formal, fatarnic, interesat sau rastalmacit, falsificat, ii folosesc numele, sfintenia, jertfa pentru a servi unor scopuri si unor agende (politice, ideologice, provocatoare de scandal si dezbinare, para-ecleziale [schismatice], comerciale si de propaganda, de imagine, de slava sau/si de putere), totalmente straine de duhul si de marturisirea Sfantului emblematic al inchisorilor, neinteresati deloc de testamentul sau duhovnicesc foarte limpede si dispretuind, mai fatis sau mai ascuns, dimensiunea sa “mistica” (=duhovniceasca). Anume pe cea care i-a si daruit sfintenia, si pentru care a si murit in temnita, refuzand atat oferta libertatii, cat si pe cea a luptelor politice.

O alta personalitate a Legiunii, Maica Mihaela, a lasat drept marturie ultimele sale cuvinte:

„Vor veni multi care va vor sili sa recunoasteti ca Miscarea a avut un drum gresit si ca tot restul luptei a fost o ratacire. Tuturor acestora le veti raspunde raspicat: Ei nu au gresit. Ei ne-au scos din fundul unei adanci prapastii de intuneric, dezmat si necredinta. Au aprins o faclie si am mers cu totii tinta spre ea. Daca am gresit ca am scos sabia, am si acceptat sa fim rapusi prin ea si este adevarat ca au curmat vieti de oameni pe care nu aveam dreptul sa le frangem. Dar astazi, ridicati pe jertfele scumpe ale celor ce ne-au fost calauze, vedem cararea cea adevarata si suntem siguri de lumina. Am vorbit despre Hristos si am mers in parte, dupa puteri, pe urmele Lui. Acum suntem total ai lui Hristos si, alaturi de El, drumul nostru inseamna dragoste si lasarea tuturor celorlalte, inclusiv a razbunarii, pe seama lui Dumnezeu, iar grija noastra sa fie una singura: aceea de a cunoaste voia Lui si apoi de a o indeplini intocmai”.

Nicadorii

Asadar, oricat de tare s-ar opune unii evidentelor, exista aspecte inacceptabile si demne de condamnat de catre orice constiinta crestina sanatoasa in cadrul Miscarii Legionare, aspecte repudiate, chiar daca tardiv, de insusi liderul acesteia (fara sa mai facem referire si la perioada mult mai grava a conducerii lui Horia Sima!).

Si nu ne referim la acuzele ideologice, mistificatoare ci la fapte vadit iesind din sfera oricarei normalitati crestine: asasinatele (prefectul de politie Manciu, primul ministru liberal I.G. Duca, Mihai Stelescu, primul ministru Armand Calinescu), tendintele de cult al personalitatii, spiritul para-militar, spiritul de bravada, regretat si denuntat apoi si de pr. Calciu, Ianolide, etc.).

Sa ne amintim de cuvintele Parintelui Proclu si sa ramanem cu trezvie, pe calea imparateasca:

M-am folosit de Parintele Cleopa Ilie, care a plecat la vesnicie, si se strangeau imprejurul lui mai multi ucenici pentru interes. Ca sa zica ca o fost si el ucenicul lui. Si Parintele Cleopa a spus asa:

“Mai frate, de ce dati navala ca sa fiti ucenicii mei? Ca pe mine poti sa ma vezi ca sfant azi, si poti sa ma vezi peste cateva minute ca pe un drac”,

ca se poate, ca Dumnezeu daca vrea sa smereasca pe cineva, sa ingaduie asupra lui napaste, necazuri, si atuncea… Noi suntem in mana lui Dumnezeu, si El o vrut asa… Ca daca vrea sa fie ucenic – sa asculte de staret, sa nu faca voia lor, sa ajute, sa fie cu frica de Dumnezeu.

Dar… ca sa spun, odata Parintele Cleopa, cand s-o sculat de la masa i-o lasat sa mai steie pe calugari oleaca, acolo, la masa si o pus un parinte batran sa zica asa: iertati-ma parintilor, ca Parintele Cleopa mi-o dat ascultare sa va spun asa: interesul poarta fesul, asa, (si atuncea)… ca parintele Cleopa n-o vrut sa-i jigneasca, si i-o spus mare si tare [vorba cu] cu interesul, sa stie el, fara sa-i spuie cineva. Nu-i nevoie sa-i mai spui, stie el mai bine, ca poarta fesul interesul [cel care venise sa fie ucenic al parintelui Cleopa doar de ochii lumii – n.n.].