CEDO ingaduie crucifixul in scoli, considerand ca expunerea “pasiva” a unui simbol religios nu este indoctrinare. CE SE INTAMPLA IN CAZUL EXPUNERII “ACTIVE”?

19-03-2011 8 minute Sublinieri

Este important nu doar ce a decis CEDO in cadrul instantei sale de “recurs” in cunoscutul caz al crucifixelor din scolile italiene ci, mai ales, CUM a justificat decizia.

CEDO considera, astfel, ca prezenta crucifixului in salile de clasa nu reprezinta o indoctrinare a copiilor, deoarece acesta ar fi un simbol “pasiv” si nu ar fi insotit de discursuri sau de participare religioasa. Curtea specifica si faptul ca Italia are educatie religioasa optionala si respecta perioadele de sarbatoare ale scolarilor de alta apartenenta religioasa decat cea crestina.

Totodata, ii este recunoscuta statului national o oarecare marja in care acesta poate sa promoveze o anumita traditie, ba chiar o anume religie considerata decisiva pentru cultura nationala, respectand, in acelasi timp, dreptul parintilor de a isi educa copii conform credintelor sau viziunilor lor filosofice (de altfel, Italia a fost data in judecata tocmai pe temeiul acestui drept european).

Cu alte cuvinte, se poate promova traditia unei tari doar pana acolo cand nu se practica indoctrinarea copiilor. Dar ce inseamna indoctrinarea? Aici este miza esentiala in care CEDO si-a rezervat un rol strategic de a defini ce inseamna si ce nu indoctrinare. E limpede ca prezenta crucifixului – deci si a icoanelor – in salile de scoli e ingaduita de CEDO, dar cum ramane, pentru a exemplifica, cu participarea colectiva la slujbe (in unele scoli de savarseste Te Deum la deschiderea anului scolar), rostirea unor rugaciuni, orele de educatie religioasa, ca sa dam doar cateva exemple? Nu e foarte clar si nu este in regula ca CEDO poate trasa linia intre promovarea propriei traditiei si indoctrinare.

In plus, CEDO se spala pe maini de problema spinoasa a mostenirii crestinismului. Unele instante italiene au revendicat crestinismul drept traditie care a format principiile democratiei si culturii occidentale in justificarea mentinerii simbolurilor crestine in scoli. Or, prin faptul ca CEDO a refuzat sa admita acest lucru, a refuzat, practic, sa considere crestinismul ca avand o importanta normativa decisiva pentru UE.

In concluzie, ne aflam in fata unei decizii diplomate, politicoase, prin care i se recunoaste crestinismului dreptul de a sta agatat, pe cruce, in locuri publice, negandu-i-se, in acelasi timp, rolul activ si normativ in societatea europeana.

***

Guvernul italian a sustinut ca prezenta crucifixului în sali de clasa ale scolilor de stat acum corespunde unei traditii pe care au considerat ca este important a o perpetua. Ei au adaugat ca, dincolo de sensul sau religios, crucifixul a simbolizat principiile si valorile care au constituit fundamentul democratiei si civilizatiei occidentale, si ca prezenta sa în salile de clasa a fost justificata pe baza acestui considerent.

În ceea ce priveste primul punct, Curtea a considerat ca, în timp ce decizia de a perpetua sau nu o traditie a cazut, în principiu, în cadrul marjei de apreciere a statelor membre ale Consiliul Europei, trimiterea la o traditie nu le-ar putea scuti de obligatia lor de a respecta drepturile si libertatile înscrise în Conventie si Protocoalele sale.

În ceea ce priveste al doilea punct, observând ca Consiliul Italian de Stat si Curtea de Casatie au avut opinii divergente cu privire la intelesul crucifixului si ca Curtea Constitutionala nu a dat o hotarâre, Curtea a considerat ca nu era indreptatita sa ia ea o pozitie cu privire la o dezbatere interna între instantele nationale.

A ramas astfel stipulat ca statele s-au bucurat de o marja de apreciere în eforturile lor de a concilia exercitarea functiilor pe care si le-au asumat în ceea ce priveste educatia si invatamantul, cu respectarea dreptului parintilor de a se asigura ca aceasta educatie este în conformitate cu convingerilor lor religioase si filosofice. Prin urmare, Curtea a avut datoria, în principiu, sa respecte deciziile statelor membre în aceste chestiuni, inclusiv locul acordat de acestea religiei, cu conditia ca aceste decizii sa nu conduca la o forma de îndoctrinare. În consecinta, decizia daca crucifixele ar trebui sa fie prezente în sali de clasa a fost, în principiu, o chestiune care se încadreaza în marja de apreciere a statelor membre, în special în cazul în care nu a existat un consens european in aceste chestiuni.

Marja de apreciere, cu toate acestea, a mers mâna în mâna cu supravegherea de catre Curte, a carei sarcina a fost sa se asigure ca alegerea nu ridica problema unei forme de îndoctrinare. În aceasta privinta, a observat ca prescrierea cu referire la prezenta crucifixului în salile de clasa ale scolilor de stat, prescriere a reglementarilor nationale italiene, a conferit religiei majoritare a tarii o vizibilitate preponderenta în mediul scolar. În opinia sa, cu toate acestea, prescrierea nu a fost, în sine, suficienta, pentru a determina existenta unui proces de îndoctrinare din partea Italiei si a stabili o încalcare a cerintelor Articolului 2 din Protocolul nr.1. S-a mentionat cu privire la acest punct un caz anterior de jurisprudenta in care a decis ca, data fiind preponderenta unei religii în întreaga istorie a unei tari, faptul ca programa scolara a dat importanta mai mare acesteia decât altor religii nu ar putea în sine sa fie vazut ca un proces de îndoctrinare.

Curtea a considerat ca un crucifix pe un perete a fost un simbol, în esenta, pasiv, a carui influenta asupra elevilor nu a fost comparabila cu cea a unui discurs didactic sau cu participarea în activitati religioase.

De asemenea, Curtea a considerat ca efectele vizibilitatii mai mari pe care prezenta crucifixului a dat-o crestinismului în scoli este necesar a fi pusa în context prin luarea în considerare a urmatoarele puncte: prezenta crucifixului nu a fost asociata cu invatatura obligatorie despre crestinism; potrivit Guvernului, Italia a deschis mediul scolar altor religii (elevii au fost autorizati sa poarte simboluri sau îmbracaminte având o conotatie religioasa; practici religioase minoritare au fost luate în considerare; educatie optionala religioasa putea fi organizata în scoli pentru toate crezurile religioase recunoscute; sfârsitul Ramadanului a fost sarbatorit de multe ori în scoli, si asa mai departe). Astfel, nu era nimic care sa sugereze ca autoritatile au fost intolerante fata de elevi care aveau alte credinte, erau necredinciosi sau care nu aveau convingeri religioase ci filosofice.

În plus, reclamantii nu au afirmat ca prezenta crucifixului în salile de clasa ar fi încurajat dezvoltarea de practici de predare cu tendinte prozelitiste, sau ar fi sustinut ca Dataico si Sami Albertin ar fi experimentat vreodata vreo trimitere tendentioasa la crucifix facuta de catre un profesor. În sfârsit, Curtea a constatat ca doamna Lautsi si-a pastrat în întregime dreptul sau de parinte ca sa-i lumineze si sa-i consilieze pe copiii ei si pentru a-i ghida pe o cale în conformitate cu propriile ei convingeri filosofice.

Curtea a concluzionat ca, în decizia de a pastra crucifixului în salile de clasa ale scolii de stat frecventate de copiii doamnei Lautsi, autoritatile au actionat în limitele marjei de apreciere lasata Italiei, în contextul obligatiei acestei tari de a respecta, în exercitarea functiilor asumate în domeniul educatiei si învatamântului, dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie si învatamânt în conformitate cu propriile lor convingeri religioase si filozofice. În consecinta, nu a existat nici o încalcare a Articolului 2 din Protocolul Nr. 1 în ceea ce priveste primul reclamant. În continuare, Curtea a considerat ca nici o problema separata nu a aparut în conformitate cu articolul 9.

  • La Croix:

Italia va putea sa pastreze crucifixurile in salile de clasa

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a estimat vineri 18 martie ca prezenta unui crucifix intr-o sala de clasa nu ar viola dreptul la o educatie neutra. Decizia luata vineri 18 martie de catre CEDO era in mod special asteptata in peninsula italiana, dar de asemeni in toate tarile care, de la Austria la Rusia, au fost afectate de condamnarea in 2009 a Italiei in “cazul Lautsi“. De la numele acestei mame de familie care in 2006 a contestat prezenta crucifixului pe peretii salilor scolilor publice frecventate de catre cei doi fii ai sai. O practica contrara, dupa ea, principiului laicitatii dupa care ea vroia sa-si educe copii.

In 2009, o prima judecata a CEDO a concluzionat, in unanimitatea celor 7 judecatori, ca Italia a violat articolul 2 din protocolul 1 – asupra dreptului la educatie – din Conventia europeana a drepturilor omului. Decizia a suscitat strigate de indignare nu doar in Italia, dar si in numeroase tari europene; Roma obtinand retrimiterea cazului in apel, in fata Marii Camere, cea mai importanta (cu 17 judecatori) din CEDO.

Aceasta deci a decis vineri dupa-amiaza: daca crucifixul este intr-adevar un simbol religios, nu sunt ” dovezi care sa ateste o eventuala influenta, in urma expunerii pe peretii salilor de clasa a unui simbol religios, asupra elevilor” – a estimat. Inainte de a concluziona: “nu putem in mod rezonabil sa afirmam daca au sau nu efect asupra persoanelor tinere a caror credinte nu sunt inca fixate”.

Satisfactia Italiei si a Vaticanului

Avand in vedere aceste lucruri, CEDO a concluzionat ca autoritatile italiene au “reactionat in limitele latitudinii de care dispune Italia in cadrul obligatiei sale de a respecta drepturile parintilor de a asigura educatiea conform convingerilor lor religioase si filozofice”.

Prin vocea ministrului sau de externe, Italia a primit aceasta decizie “cu o mare satisfactie”. “Astazi este sentimentul popular din Europa care a invins, pentru ca decizia se face interpreta, inainte de toate, a vocii cetatenilor care apara propriile lor valori si propria lor identitate” – a declarat cu bucurie Franco Frattini intr-un comunicat.

De partea sa, directorul Salii de Presa a Sfantului Scaun, Federico Lombardi, a subliniat ca Vaticanul saluta “cu satisfactie” aceasta decizie “care marcheaza istoria“. Dupa el, aceasta sentinta “contribuie in mod eficace la a restabili increderea in Curtea Europeana a Drepturilor Omului, din partea unei mari parti a europenilor, convinsi si constienti de rolul determinant al valorilor crestine in propria lor istorie, dar de asemeni in construcita europeana”.

Curtea Europeană ia din ce în ce mai multe hotărâri referitoare la religie

Cu ocazia unei hotărâri privind crucifixele din şcolile italiene, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg ar putea influenţa jurisprudenţa care, până acum, a permis statelor să dispună de libertate de apreciere.

Crucifix într-o clasă din Viterbo (centrul Italiei), la 1 iulie 2010 (Foto: AFP/Tiziana Fabi).

Armenia, Austria, Croaţia, Ungaria, Cipru, Grecia, Malta, Rusia … Multe ţări europene de tradiţie catolică sau ortodoxă au sprijinit guvernul italian în “cazul crucifixelor” de pe pereţii şcolilor publice din peninsulă. Asta înseamnă că toată lumea de aici aşteaptă hotărârea pe careMarea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului trebuie să o ia vineri, 18 martie, după-amiază (cea mai mare formaţiune cu 17 judecători) la Strasbourg, cu privire la “cazul Lautsi”. Numele acestei mamei italiene se leagă de contestaţia din 2006 cu privire la prezenţa crucifixului pe pereţii din toate sălile de clasă ale şcolii publice frecventate de cei doi fii ai săi. Fapt care era contrar principiului secularismului după care dorea să îi educe.

Dar plângerile sale au fost respinse în bloc de toate instanţele italiene. Cea de la Veneţia a hotărât că, dincolo de a fi un simbol creştin, crucifixul este un obiect “istoric ş cultural” cu “valoare identitară” pentru poporul italian, în conformitate cu Carta constituţională a Italiei…

Până în prezent, “vălul islamic era în special vizat”

Într-o primă hotărâre, Curtea Europeană a stabilit la 3 noiembrie 2009, în unanimitate de şapte judecători, încălcarea din partea Italiei a articolului 2 din Protocolul 1 – cu privire la dreptul la educaţie – din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Însă Roma a obţinut trimiterea cauzei în recurs în faţa Marii Camere.

Această hotărâre este exemplară pe mai multe niveluri. “Există tot mai multe cazuri legate de libertatea religioasă şi de conştiinţă”, spune Vincent Berger, consilier juridic la Curte. Timp de patruzeci de ani nu au fost probleme. “Şi este posibil să fie din ce în ce mai multe hotărâri privind prezenţa simbolurilor religioase în locurile publice”.

Cu toate acestea, până în prezent, “vălul islamic a fost în special vizat”, a declarat Sébastien Van Drooghenbroeck, profesor de drept la universitatea Saint-Louis din Bruxelles. Chiar dacă aceste contencioase nu se referă doar la religia musulmană.

Am putea asista la o “inflexiune” a Curţii

În realitate, diferenţele religioase din Europa sunt atât de mari, variind de la secularismul de tip francez, la concepţia foarte naţională a religiei din Rusia, trecând prin marea coexistenţă a religiilor din Marea Britanie, astfel încât “Curtea lasă statelor o libertate mare de apreciere, precum Franţei, care are o puternică tradiţie a secularismului, şi care este îndreptăţită să interzică purtarea vălului în şcoli”, a spus Vincent Berger.

Odată cu cazul Lautsi am putea asista la o anumită “inflexiune” a Curţii în comparaţie cu tradiţionala sa toleranţă religioasă, dacă aceasta îşi confirmă hotărârea din 2009. La acea vreme, decretase că trebuie să se ia “dreptul părinţilor de a asigura educaţie şi învăţământ în conformitate cu convingerile lor religioase şi filozofice.”

Iar susţinătorii din Italia îi reproşaseră atunci Curţii această întoarcere de 180 grade, ca fiind contrare jurisprudenţei constante cu privire la libertatea religioasă, din hotărârea sa din 2009, aceasta “nu recunoaşte, nici nu menţionează, în speţă, marea libertate de apreciere pe care o acordă în mod normal statelor contractante din cauza diversităţii din Europa a modelelor de relaţii între stat şi religie”.

Amplificarea disputei religioase

Pentru Sébastien Van Drooghenbroeck, prima hotărâre se explica prin “obligaţia unei educaţii neutre”, alese de cele 47 de state membre ale Consiliului Europei, care au semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pe care judecătorii de la Strasbourg trebuie să o respecte.

În cazul în care s-ar confirma condamnarea din Italia, guvernul va trebui să scoată crucifixele din şcolile publice. Dincolo de aceasta, putem doar constata amplificarea disputei religioase. Pentru Vincent Berger, acest lucru se explică în parte “prin imigraţie, evoluţia societăţilor devenite mai eterogene din punct de vedere religios, căutarea rădăcinilor, revendicările identitare ale unora.”

Nathalie VANDYSTADT, Bruxelles

(…) Intrând pe site-ul ASUR, aflăm că “Asociaţia Secular-Umanistă din România promovează principiile etice umaniste, gândirea critică, cunoaşterea ştiinţifică şi separarea statului de biserică.”

Până aici, la o primă vedere lucrurile par în regulă, întrucât orice om neviciat moral îşi doreşte promovarea principiilor etice, a gândirii critice şi cunoaşterea ştiinţifică, toate puse în lumina adevărului şi nealterate de vreo ideologie. Totuși ceva atrage un semnal de alarmă: cum este posibilă promovarea principiilor etice dacă statul este văduvit chiar de organismul divino-uman al promovării și apărării valorilor morale, adică Biserica?

Dat fiind faptul că site-ul ASUR nu furnizează prea multe materiale documentare despre ce înseamnă umanismul pe care îl promovează atât teoretic cât mai ales practic, este necesar să procedăm la o cercetare mai atentă a misiunii pe care o intreprinde direct sau indirect.

Aşa se face că la o cercetare mai atentă a spatiului virtual, descoperim că site-ul ASUR este frate geamăn cu blogul SecularUmanisti.blogspot.com, blog care face legătura cu o pleiadă de alte bloguri ce împărtășesc aceleași principii “etice umaniste”: Zergu şi credinţa, DumneZero, Profu’ de religie, etc. Aceste bloguri împărtăşesc mai departe aceeaşi  ideologie ateistă cu alte şi alte bloguri precum Dracool, Religionisbullshit, Sclavii lui Dumnezeu, BombaCuNeuroni, etc., făcând defapt misiunea socială a ASUR.

Așadar, vedem că în spatele acestei organizaţii umaniste se află o întreagă reţea de promovare a imoralităţii, a gândirii totalitare şi a pseudo-ştiinţei iar ASUR este reprezentatul de faţadă “blând” şi “diplomat” al acestui curent de luptă împotriva valorilor creştine fundamentale: iubirea de Dumnezeu şi de oameni.

Toate această reţea de bloguri care stă în spatele ASUR urmăreşte în fapt:

– eradicarea credinţei în Dumnezeu şi a valorilor morale;

– blamarea instituţiei Bisericii şi a tuturor membrilor ei, fie simpli credincioşi, fie clerici;

– instigarea la ură faţă de oameni cu alte convingeri;

– promovarea imoralităţii;

De remarcat atitudinea pătimaşă şi limbajul obscen, pervers pe care multe din aceste bloguri, de susţinere a ASUR, le utilizează în mod curent în tratarea problemelor credinţă-necredinţă și creaţie-evoluţie. Lucrul acesta spune multe, deoarece în limbajul acestor bloguri se vede adevărata faţă a “umanismului” de la ASUR: ura faţă de Dumnezeu şi faţă de creştini. Dar această ură faţă de Dumnezeu şi faţă de creştini a mai fost experimentată în istoria recentă a României, iar efectele le cunoaştem prea bine: îngenuncherea neamului românesc sub gulagul comunismului. (…)


Categorii

Opinii, analize, Pagini laice, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “CEDO ingaduie crucifixul in scoli, considerand ca expunerea “pasiva” a unui simbol religios nu este indoctrinare. CE SE INTAMPLA IN CAZUL EXPUNERII “ACTIVE”?

  1. “In concluzie, ne aflam in fata unei decizii diplomate, politicoase, prin care i se recunoaste crestinismului dreptul de a sta agatat, pe cruce, in locuri publice, negandu-i-se, in acelasi timp, rolul activ si normativ in societatea europeana.”

    Nici nu se putea surprinde mai bine modul in care societatea (de fapt, nu, nu doar societatea, ci lumea in ansamblul ei, lumescul) se raporteaza la crestinism.

    Citind aceasta ultima fraza mi-a venit in gand intrebarea: OARE NU ASA A FOST DINTOTDEAUNA? Adevarul rastignit pe Cruce pe dealul Golgotei, la vedere, negandu-i-se esenta Dumnezeiasca si rolul de Imparat al acestei lumi?

  2. Si inca tot e bine, e foarte bine… Stati sa vedem…

  3. @Alin-7:

    Iar de-L găsim,

    Îl răstignim,

    în cruci,

    pe la răscruci.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/12/25/colind-sarac-de-fericitul-martir-mircea-vulcanescu/

    Un anume Vladimir Soloviov scria ca antihristul va oferi cele mai bune conditii prezervarii muzeale a ortodoxiei…

  4. @admin2: nu mai avem ce sa vedem mai mult. “nu mai e vreme de cupole, de iluzii”…

    de aci incolo nu va fi decat ceea ce surprinde celalalt admin in comentariul de deasupra: prezervarea muzeala a ortodoxiei. vor urma niste muzee de-o frumusete cuceritoare…

  5. …iar in biserici se vor inchina altui dumnezeu.
    Ca mare dreptate aveti adminii si Alin, de multe ori mi-a saltat inima de bucurie cand vedeam in cate-o casa, pe un perete o icoana sau un crucifix “uite ca sunt oameni credinciosi” imi ziceam eu atunci. Ca mai apoi, de fapt foarte repede, sa aflu ca acela este doar un obiect de arta pentru stapanii casei, obiect care nu avea nimic cu credinta. In locul lui putea atarna o masca adusa de la Carnavalul din Venetia sau o statueta neagra din Africa….brrr
    Tipii sunt politicosi si civilizati: “te accept cu cruci si icoane dar sa taci din gura”.
    In schimb gasim peste tot in lumea larga, ca sunt la mare cinste festivalurile si serbarile paganesti de toate felurile si culorile. Acelea sunt nestavilite de nici o lege legata de indoctrinarea la dezmat, incurajarea lipsei bunului simt, zgomot de nesuportat pentru urechile unui om normal, imagini de cosmar pentru niste ochi de copil.
    Pentru sugrumarea crestinismului putem spune ca se poarta manusile de catifea, totul arata impecabil, civilizat, elegant chiar; nu degeaba a spus parintele Savatie “diavolul e politic corect”

  6. Cred totusi ca riscam sa nu intelegem si cred ca am minimalizat sau am subestimat caracterul, dupa parerea mea, providential al acestei hotarari, care ne mai da inca o sansa, un respiro. Totusi ce mai speram? La o Europa crestina? Ne asteptam la prea mult din partea unor organisme mondialiste care nu-L iubesc defel pe Hristos. Da, e o mare minune si o mare biruinta ca suntem inca INGADUITI ca si crestini, cu icoane si cruci in spatiu public si e un motiv de bucurie sfanta, de recunostinta fata de Dumnezeu, nu fata de CEDO. Nu va dati seama ce putere are, pentru un credincios, ca vede undeva o icoana sau o cruce! Ce daca ceilalti nu cred si isi vad nestingheriti de pacatele lor?! Pentru noi este insa un sprijin imens, mai ales acolo unde ne aflam in mijlocul junglei lumii, printre fel si fel de oameni, poate marginalizati, poate chinuiti…

  7. “Trebuie sa consideram ca noi, crestinii de azi, traim intr-un stat idolatru, ateu, masonic, etc., si sa fim multumiti ca inca nu ne-au lovit cu pietre si nu ne-au rastignit. Acesta este adevarul amar”.

    (Parintele Epifanie Teodoropoulos)

  8. Eu cred ca aceasta bunavoina ascunde intentia de a aduce in scoli, biserici si spatiul public in general si simbolurile celorlalte credinte monoteiste, mozaismul si islamului. Iata un exemplu:
    http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2008/09/crucea-semiluna-i-steaua-lui-david-ntr.html

  9. Cinste surorii noastre de Ginta, Italia, tara crestina care a infruntat CEDO pentru a-L marturisi pe Hristos fie si asa agatat de cruce, cum ziceti voi… pentru ca asa macar vor putea sa-L vada toate Neamurile pe Cel strapuns si Mantuitor!Ca asa zicea si Sf Pavel, ca doar pe Hristos il propovaduieste, si inca pe un Hristos nu oricum, ci Rastignit, iar fratii nostri Italieni, care recent au sarbatorit 150 de ani de la Unirea italienilor intr-un singur stat, au luat-o inaintea altora iar!
    Buon Compleanno sorella Italia!

  10. In Italia, gradinitele si scolile sunt in mare parte patronate de biserica asa ca nu puteau scoate crucifixul cu usurinta din aceste institutii.

    admin2,
    impartasesc parerea dvs. si multumesc Domnului ca ne sunt inca ingaduite simbolurile crestine. Nu vreau sa cred ca va veni o zi in care sa mi se spuna ca nu mai am voie sa pastrez pe biroul de la locul de munca icoana Mantuitorului.

  11. Si in Franta sunt multe scoli in care crucifixul se gaseste in ficare clasa. De asemeni ceea ce pe mine m-a uimit in Franta, este ca in fiecare localitate, la raspantii, exista fie un crucifix, fie o troita a Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Sigur, vor fi voci care vor spune ca “ce folos, daca ei sunt eretici”, pai uite este folos pentru noi, cei care marturisim dreapta credinta…Si poate si pentru ei, de unde stim noi judecatile Domnului ?

  12. @admin2: faptul ca ne mai da unora un respiro e desigur adevarat, as remarca insa ca aceste “momente de respiro” ne sunt date de catre Altcineva, nu de CEDO. Nu e o victorie, e doar aparenta unei victorii. O amanare.

    In ceea ce ne priveste, problema cea mare nu este (si nici nu cred va fi in perioada urmatoare, pentru inca o vreme, cat o mai fi) lipsa momentelor de respiro. Ci ce facem cu aceste momente, cum le folosim. Pana cand se vor duce si nu vor mai fi…

    Altfel, decizia CEDO se inscrie (ca motivatie a deciziei) pe linia politicului corect. Recititi-o.
    Ioan Dan surprinde mai sus un aspect (al politicului corect) si unde va duce acesta – exact pe linia “ideologica” cum ca toate religiile sunt bune, toate trebuie permise ATATA VREME cat nu fac MISIONARISM (in decizie se vorbeste despre evitarea “prozelitismului” si a “indoctrinarii” dar, in fapt, ideea este de a opri activitatea misionarica a Bisericii).

    Cu alte cuvinte, se promoveaza ideea ca toate religiile sunt egale, crestinismul nefiind decat una intre altele. Cred ca e evidenta capcana. Unu la mana.
    Doi la mana, se pune un calus in gura misionarismului, a marturisirii de credinta, fara de care crestinismul e practic ca un cap lipsit de gura. Sau precum credinta fara fapte..sau..sau…
    CristinaP, mai sus, sublinia acest aspect, si imi permit sa il duc un pic mai departe: o mana de fier, intr-o manusa de catifea, care sugruma perfid Cuvantul crestin.

    Cei care nu au ochiul format (sau necuratit, ziceti-i cum vreti) vor vedea manusa de catifea (ce nobil), apararea drepturilor omului (oh, iaca dreptatea!), apararea religiilor (un garant minunat este UE, asa-i?), unitatea, libertatea de crede si face fiecare ce vrea (pe stilul “totul este permis” dar ascunzand ca “nu totul e de folos”), iubirismul a la Taize (confortabil, extatic si chiar magic, pana la urma) s.a.m.d.
    Si li se va parea ca totul merge bine, spre mai bine…trebuie numa rezolvate si ultimele probleme: egalitatea sociala, pacea lumii, unitatea spirituala…si dupa aia, gata, vor urma cei 1000 de ani de fericire, bucurie, de plenitudine a vietii in toate sensurile si aspectele ei…

    Revenind, lipsa manifestarii active, a propovaduirii si a marturisirii Cuvantului prin cuvant, va servi foarte bine pentru pastrarea starii de “caldicel”. Iar crestinul “caldicel” cu atat nu-i va simti lipsa cu cat aceasta lipsa ii permite sa se considere crestin fara a trai [activ] crestinismul. Mai mult, ii va servi si ca scuza perfecta de a nu asculta glasul (din ce in ce mai stins al) constiintei si de a opri cautarea sa personala a lui Hristos (Calea, Adevarul si Viata). De a se cufunda in pasivitate, in nesimtire, in letargie. Fara a se simti vinovat, cu musca pe caciula. Ci cat mai impacat cu sine.
    Nu va mai trebui sa Il caute el pe Hristos, il vor gasi altii pentru el. Nu va trebui sa isi ia Crucea sa, va fi suficient sa se uite la Crucea lui Hristos de pe perete!
    Eventual, sa se infioare un pic…
    (ca la teatru, la finalul unei drame – “Doamne, ce drama, cata suferinta! Oh, Doamne, cum ai putut rabda asa ceva…Eu n-as fi putut…Da’ bine ca nu mi s-a intamplat si mie; bine ca nu-i, pana la urma, decat o piesa de teatru despre tragedii demult consumate.”)
    …si, umil, sa-I multzameasca pentru ca iaca, acum, 2000 de ani mai tarziu, el poate rasufla usurat: nu mai trebuie s-o care in spinare.

    Toate acestea pentru ca, pana sa vie oferta antihristica din afara, se pregateste terenul pe dinauntru. Pentru o cat mai lina, far de dureri si mai far’ de sila acceptare…

    Elite care sa ne distruga, care sa ne prigoneasca? Zambesc trist si cu durere va spui: invatati lectiile trecutului! Ca in temnita globala, unde zidurile nu se vad iar zabrelele nu se simt decat cand te lovesti de ele, nu elitele vor fi cei mai aprigi prigonitori de maine ci REEDUCATII de azi…

    Ii auziti? Eu ii aud:

    ” – Ah, daca n-ar mai fi “extremistii”, “habotnicii” si “inchistatii” aia care traiesc ca acu 2000 de ani fara sa inteleaga modernitatea si noile vremuri…care resping totul cu superioritate, care se cred ei “ortodocsi” si detinatorii adevarului…care nu vor iubirea, ofertele repetate de pace, care resping unitatea…NIMIC NU LE CONVINE!…care pur si simplu, creeaza zgomotul asta de fond continuu si enervant ce parca ne strica toata sarbatoarea asta a vietii…DA’ PANA CAND? pana cand sa-i rabdam? astia nu inteleg ca trebuie sa evolueze, nu pricep ca nu se poate altfel daca vrem sa ne fie tuturor bine…ce plini de ifose, ce speciali se cred! AAH! daca n-ar mai fi si nu s-ar mai auzi vocile lor…ar fi, pentru tot caldicelul din lume, ar fi…PERFECT. Hmm… “

  13. @Alin-7

    foarte bine prinsa esenta .

    Pe de alta parte , trebuie sa avem in vedere faptul ca orice concesie ce ni se face are , cu siguranta , in spate o motivatie in avantajul lor . Probabil ca in schimbul acestei decizii , am pierdut ceva important . Timpul ne va arata , mai devreme sau mai tarziu , ce este acel ” ceva ” . In orice caz , acum au facut o concesie TUTUROR crestinilor deci , care-i castigul ? A , poate acela ca ortodoxul se va obisnui cu CRUCIFIXUL CU 3 CUIE , CATOLIC , asa cum este cel prezentat in foto , asa cum , in aproape toate pangarele sau in magazinele pastorite de episcopii , arhiepiscopii , gasesti , in marea lor majoritate doar cruciulite de acest tip , asa cum icoanele catolice incep sa fie tot mai la moda , asa cum inchinarea crucii tinde sa semene cu cea catolica , cu degetele rasfirate , a lehamite , parca .
    Am mai spus-o cu alte prilejuri : nu au interes sa loveasca fatis , deschis , in ortodoxie pentru ca sunt constienti ca nu au sorti de izbanda dar pot foarte usor sa rupa ortodocsi si sa-i transforme in caldicei , incantandu-i cu diverse ” acadele ” de-ale lor ( locuri in biserica , slujbe mai scurte , mai ” spectaculoase ” , muzica ” elevata ” ) . Razboiul pe care-l poarta este cel cu ortodoxia , nu cu crestinismul , in general . Ceilalti le sunt aliati , ortodoxia insa ii chinuie cumplit .

    Doamne , ajuta-ne !

  14. @fane:

    in comentariul meu de mai sus nu m-am referit si pericolul unei anumite deraieri care exista in chiar sanul ortodoxiei (cei care au piedut fraiele caii de mijloc) dar imi promisesem s-o fac. Ma voi adresa folosind un stil direct care nu va este in mod neaparat adresat dumneavoastra ci numai ma folosesc de prilejul pe care mi l-ati oferit (asta ca sa nu va tulburati inutil crezand ca am ceva de-a face cu fratia dumneavoastra).

    Pentru ca m-am referit la lectiile istoriei si la REEDUCATI.

    Nu am timp de foarte multe detalii acum dar va spun: nu va faceti iluzii, unii care sunt acum in ortodoxie vor deveni cei mai aprigi PRIGONITORI si vor avea cele mai INCHIZITORIALE atitudini. Si se vor justifica perfect in cele ce vor face intr-o posedare dusa la extrem.
    Tendintele se vad inca de pe acum. Patimile ii chinuie deja placut pe acestia, martiri inainte de vreme, iar orbirea lor este evidenta prin insasi roadele sale!

    Cat despre cei care acum se situeaza in afara, NU JUDECATI, ca unii dintre acestia vor deveni ortodocsi adevarati, trecuti fiind prin focul cel lamuritor. Si marturisirea lor va fi bine primita inaintea Domnului, spre osebire de cei de mai sus daca vor continua asa…ispitele de-a dreapta sunt mult mai greu de sesizat, mai ales de cei mandri.

    Dobanditi smerita cugetare si nu va credeti tari si pusi la adapost de acest pericol asa cum s-au crezut si altii la vremea lor. Nu va credeti la adapost doar pentru ca va manifestati patima inlauntrul ortodoxiei in loc sa va luptati cu ea, cu toate armele Bisericii si cu toata intelepciunea.
    Pentru ca veti cadea si mare si deplina va fi caderea aceea.

    Si, ca sa intelegeti si mai bine cele ce am vrut a sublinia aci, revedeti istoria. Vedeti cum era tratat Valeriu Gafencu (si cei asemenea lui, grupati in jurul sau) de altii care teoretic erau in aceeasi barca. Vedeti ce acuze i se aduceau si le veti recunoaste si la cei de acum, care, culmea, il folosesc pe Valeriu pentru a-si argumenta “adevarul” lor, al propriilor pozitii si judecati inchizitoriale!
    Judecati dara si, cu ce masura ati judecat cu aceea veti si fi judecati.

    Inchei parafrazandu-l pe Ioan Ianolide: intai de toate, “intoarceti-va la Hristos”. E Postul Mare, e vremea. Mai mult ca oricand e vremea luptei cu propriile patimi si neputinte. Rascumparati-o. Acum, aici. Azi, nu maine.

    Doamne, ajuta!

  15. @ Mirela:

    Acolo e totusi Arabia Saudita, unde afirmarea publica a oricarei alte religii decat cea islamica te poate costa, din cate stim, si viata.

  16. Am vrut doar sa dau link-ul, pt ca e vorba de un roman (si cunoscut) care a avut curajul sa faca acest gest, desi cred ca era constient de repercursiuni. Si ma bucur pt. aceasta.

  17. Pingback: ASUR, Cristian Parvulescu si o serie de ONG-uri ATACA ORA DE RELIGIE SI ICOANELE DIN SCOLI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: CEDO LIMITEAZA libertatea religioasa a CRESTINILOR in favoarea HOMOSEXUALILOR - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: NOUA RELIGIE A EUROPENISMULUI. De ce poate deveni Uniunea Europeana NOUL TOTALITARISM? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Pingback: Opinia unui fost judecator la CEDO: Curtea Europeana nu are imputernicirea de a târî natiunile in LAICISM sau NEUTRALITATE RELIGIOASA - Recomandari
  21. Pingback: Implicatiile unei decizii a Curtii de Justitie a UE. MANIFESTAREA IDENTITATII RELIGIOASE IN PUBLIC AR PUTEA FI INTERZISA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare