MESAJ DE LA PARINTELE NICOLAE DIMITRIEV: Japonia are inca nevoie de rugaciune!

Părintele Nicolae din Khakodate: “Parohiile creştin-ortodoxe din Japonia strang ajutoare”

Traducere a articolului de la Pravmir.com

20 martie 2011

Site-ul “Creştinismul ortodox şi lumea” menţine legătura cu clerul ortodox din Japonia. Părintele Nicolae Dmitriev, preot în Biserica Ortodoxă japoneză, relatează din Khakodate (insula Khokajdo).

Pr. Nicolae slujeşte în biserica cu hramul „Învierea Domnului”, prima biserică ce a fost construită în Japonia. Clădirea originală a bisericii a fost înălţată de cel întocmai cu apostolii, Sf. Nicolae, Luminătorul Japoniei. Anul acesta se sărbătoreşte cea de-a 150-a aniversare de la sosirea Sf. Nicolae în Japonia. 

Ne confruntăm cu o lipsă de informaţii corecte

Khakodate, oraşul în care slujesc, se află la 300 mile nord de Fukushima, aşadar nu există niciun pericol din cauza radiaţiilor. Vântul bate în continuare spre ocean, astfel încât sperăm că radiaţiile nu ne vor afecta foarte tare. În general, situaţia din satul nostru este mai mult sau mai puţin paşnică. Oamenii merg la lucru, magazinele sunt deschise. Avem alimente, curent electric, apă şi medicamente. Suferim însă de lipsa unor informaţii exacte. Informaţiile pe care le primim de la posturile de televiziune oficiale nu sunt liniştitoare ci, dimpotrivă, foarte frustrante. Se spune că totul a revenit deja la normal, că totul este bine. Acest lucru ne face să ne îndoim fără să vrem. Chiar aşa este? Guvernul vrea doar să se asigure că nu se creează panică.

Compatrioţii noştri mă sună de mai multe ori pe zi, şi toţi sunt foarte alarmaţi. Eu îi îmbărbătez, spunându-le că în esenţă, totul este sub control. Acum trebuie să aşteptăm, să ajutăm şi să ne rugăm ca totul să se întoarcă la normal.

În ziua catastrofei, am trecut prin zguduituri care măsurau şase puncte. Cu asemenea zguduituri este greu să stai în picioare. Familia mea locuieşte la biserică, şi am văzut clopotele clătinându-se. A fost ciudat să vedem că mişcarea nu era pe verticală, ca de obicei, ci orizontală, şi a durat trei minute.

Slavă Domnului, in biserica noastră, care a fost construită acum o sută de ani, doar iconostasul s-a crăpat, şi îl putem repara chiar noi.

Când a lovit valul tsunami, acesta nu a fost puternic, nivelul apei a crescut la doar 40 de centimetri, iar zona de coastă a fost inundată cu puţin mai mult de un kilometru. Din păcate, în acel moment, un bătrân în vârstă de 67 de ani se odihnea la mal. Nici măcar nu a observat ce se întâmplă. Din păcate, s-a înecat. Nimeni altcineva din oraş nu a murit.

Ajutor pentru vii şi pentru morţi

În dimineaţa aceasta am luat legătura cu episcopul Serafim. Ne-a rugat să trimitem ajutoare la parohia din Sendai. Am adunat un transport de alimente, dar a apărut o problemă: serviciile poştale nu funcţionează. Cu greutate ne-am dus la o firmă privată care a promis să livreze transportul în trei zile. Totul este foarte greu în acea regiune. Magazinele sunt închise. Lumea se confruntă cu lipsa apei potabile şi a alimentelor. Şi este foarte greu să se furnizeze toate necesităţile.

De îndată ce guvernul va face un plan concret pentru organizarea şi accesul în această zonă, ajutoarele vor veni în cantităţi mari. Chiar acum aceşti oameni au foarte mare nevoie de bunuri. Nu sunt suficiente în Sendai.

În toate bisericile din Japonia se organizează acţiuni caritabile pentru a-i ajuta pe sinistraţi. Acestea includ şi mijloace financiare pentru reconstrucţia bisericilor şi a infrastructurii bisericii, precum şi ajutoare pentru credincioşii aflaţi în suferinţă.

Mulţi oameni au murit în prefecturile Ibaragi, Miyagi şi în oraşele Yamado, Ishino-Magi şi Morioko, dar numele lor încă nu au fost publicate deoarece nu toată lumea a fost identificată. Nu există nici un ortodox printre cei ştiuţi a fi decedaţi, dar nu despre aceasta este vorba. Este o cumplită tragedie pentru toată lumea.

Toate persoanele cu care nu putem stabili un contact au fost introduse pe lista persoanelor dispărute. Oraşele de coastă care au suferit de pe urma valului tsunami zac în moloz. O mare grămadă de lemn, oţel şi beton, în care sunt oameni îngropaţi. Echipele de intervenţie, printre care şi ruşi, încearcă acum să îi scoată la suprafaţă.

Au fost aduse echipe pentru situaţii de urgenţă din 150 de ţări. Chiar acum, se lucrează practic în schimburi de douăzeci şi patru de ore. A trecut peste o săptămână, aşa că, probabil, nu se vor mai găsi supravieţuitori. Dar cei morţi au dreptul să fie înmormântaţi aşa cum se cuvine.

Situaţia la centrala nucleară Fukushima: “Centrala ar fi trebuit să fie deja închisă.”

Slavă Domnului, reactoarele se răcesc încetul cu încetul. Şocurile aproape au dispărut. Toate resursele Japoniei sunt acum îndreptate spre răcirea reactoarelor centralei nucleare Fukushima şi spre aflarea unor mijloace de a opri radiaţiile.

Să vă explic: În fiecare bară din reactor se află combustibil radioactiv pentru centrala nucleară. Dacă aceste bare ajung în aer, atunci desigur că temperatura lor va creşte. Se toarnă apă rece peste ele. Problema este că nu se poate ajunge foarte aproape de centrala nucleară din cauza riscului mare de radiaţii. Prin urmare, s-a recurs la folosirea unor pompe speciale de incendiu, care să arunce apa din tunuri de la o distanţă de 50-70 de metri.

În cel de-al treilea bloc, acoperişul unui reactor a fost distrus, deşi reactorul în sine nu a fost avariat. Specialiştii încearcă să introducă apă rece prin această gaură.

Nu pot confirma zvonul despre construirea unor acoperişuri din beton pentru reactoare. Numai presa străină vorbeşte despre acest lucru. Sursele oficiale japoneze nu oferă nicio informaţie.

Folosirea acestor acoperişuri din beton a fost probabil inspirată de situaţia cu centrala nucleară de la Cernobâl, dar aici nivelul de radiaţii este diferit. La Cernobâl un reactor era deschis, fiind emise radiaţii foarte puternice. Aici numai sistemul de la doilea nivel a fost avariat. Reactorul s-a oprit, iar combustibilul uzat se află lângă sala de operaţii într-un bazin de apă special – aceasta este partea care a fost avariată.

Specialiştii încearcă acum să obţină energie electrică, să restabilească reţeaua electrică de alimentare cu energie. Doi factori nefericiţi au coincis: cutremurul şi valul tsunami. Dacă ar fi avut loc doar unul, centrala ar fi supravieţuit.

Este trist de remarcat faptul că “Fukushima” înseamnă “insulă fericită”. Ce ironie tristă: pe de o parte – numele frumos, pe de altă parte – teribila realitate.

Aceasta centrală a fost construită acum 40 de ani. Conform regulilor, aceste centrale nu trebuie să fie utilizate pentru o perioadă mai mare de 30 de ani. Fusese deja închisă, dar din anumite motive guvernul a decis să îi prelungească perioada de activitate.

Japonia deţine 50 de centrale nucleare, care furnizează 25% din energia electrică. În 1970 Japonia a experimentat aşa-numitul “şoc petrolier”, criza energetică. Atunci s-a hotărât dezvoltarea energiei nucleare, în ciuda opoziţiei oamenilor, care nu puteau să uite efectele regretabile ale bombardamentului de la Hiroshima şi Nagasaki. Dar poporul a cedat la presiunea guvernului.

Ce se va întâmpla acum? Cred ca va fi un al doilea val de îmbolnăviri datorate radiaţiilor.

Dar, în general, japonezii sunt calmi, deoarece ei înţeleg nuanţele situaţiei, în timp ce străinii nu cunosc limba şi în propria lor limbă nu există o explicaţie clară a situaţiei, astfel încât se grăbesc să plece din Japonia. Familiile unui mare număr de diplomaţi ruşi au fost trimise acasă.

Japonia ne cere să ne rugăm

În ceea ce priveşte bisericile, avem doi episcopi şi 23 preoţi. Toţi sunt în viaţă şi sănătoşi, îndeplinindu-şi obligaţiile pastorale. Slujim fierbinte. În general, în ultima vreme am văzut o creştere destul de mare a participării la slujbe. Credincioşii se roagă fierbinte. Avem nevoie să ne rugăm, şi avem nevoie ca alţii să se roage pentru noi. Aşadar, vă cerem să vă rugaţi pentru Japonia, pentru ca Domnul să ne uşureze necazul.

Cuvintele Patriarhul Kirill au fost o încurajare atât de necesară pentru noi. În prima zi a tragediei, un mesaj de consolare a fost trimis de Sfântul Patriarh către Mitropolitul nostru, Daniel. Mesajul a fost imediat tradus în limba japoneză şi trimis la fiecare parohie. Acest lucru a evocat o reacţie clară din partea japonezilor şi a enoriaşilor noştri ruşi. O faptă bună aduce întotdeauna un sentiment bun.

Noi ne-am obişnuit deja cu această tragedie. Cei care au suferit, dar au supravieţuit se bucură, mulţumind lui Dumnezeu. Iar cât despre cei care s-au dus la Domnul, ne vom ruga pentru ei, ca Domnul să îi primească în locaşurile cereşti. Nimeni nu trăieşte veşnic, dar moartea, desigur, este groaznică. Nimeni nu se poate împăca cu ea, ca să o ţină departe. Aceasta este natura noastră, de vreme ce omul a fost creat de Dumnezeu pentru veşnicie, dar păcatul a adus moartea în lumea noastră.

Este greu să răspundem la întrebarea “De ce s-a întâmplat asta?” Japonezii şi oamenii din alte ţări îşi pun acum astfel de întrebări. De ce s-a întâmplat cutare sau cutare? Dar omul şi Dumnezeu nu sunt parteneri egali. Dumnezeu ne-a creat, ne-a dat viaţa, ne-a dat lumea. Trebuie să fim recunoscători pentru asta.

Şi nu trebuie să avem o atitudine de judecată şi să Îl întrebăm pe Dumnezeu, “De ce ai îngăduit asta?” Ar putea fi faptul că unele lucruri trebuie să rămână fără răspuns? Domnul este Tatăl nostru ceresc, şi întotdeauna trebuie să ne raportăm la El cu dragoste şi încredere. Trebuie să ne păzim de multe pericole, cât de mult putem. Dar dacă pericolul nu ne poate ocoli, cel suferind trebuie să îl suporte cu răbdare, iar cel ce scapă nevătămat trebuie să îi ajute pe ceilalţi aflaţi în nevoie.

Nu suntem supuşi stihiilor. Oamenii au făcut centrala nucleară, iar această activitate trebuie să se desfăşoare în mai mare siguranţă. Poate că a venit timpul să studiem mai cu atenţie metodele de a obţine energie din vânt şi soare, cel puţin parţial, înlocuind mijloacele mai periculoase de producere a energiei. Desigur că în acest scop va trebui să se investească masiv în cercetare -, dar astfel s-ar putea salva multe vieţi.

Energia nucleară este o cale periculoasă. Dar, din păcate, în prezent nu există nicio alternativă. Desigur, avem nevoie de energie. Nu facem lumină în biserici şi în case cu lumânări. Dar întotdeauna este nevoie de echilibru. Cernobâlul şi dezastrele nucleare din America nu sunt de ajuns?

Rugaţi-vă pentru noi. Singurul lucru care îi ajută pe credincioşi este rugăciunea fierbinte. Dumnezeu este cu adevărat milostiv. Fukushima, “insula fericită” ... unde este fericirea? Străluceşte, dar nu este aur. Cei lipsiţi de discernământ iau folia strălucitoare drept un lucru de valoare, dar cei cu discernământ spun “acest lucru este gunoi”. La fel este şi credinţa noastră, care ne pune o temelie sub picioare, chiar şi atunci când pământul se cutremură. Dacă trăim şi credem sincer după legile creştine, niciun fel de greutate nu ne va putea atinge, iar când necazurile ne vor împresura, le vom purta cu demnitate.

Să trăim după voia lui Dumnezeu. Vă cer din toată inima rugăciunile pentru nefericita noastră Japonie. Fie ca Dumnezeu să ne uşureze suferinţele prin rugăciunile voastre fierbinţi, să îi odihnească pe cei care au murit, şi să trimită din nou bucurie şi lumină peste această regiune.

Vezi si:

• Mesaj al Bisericii Ortodoxe a Japoniei

• Riscurile nucleare din Japonia persista, emisiile de radiatii cresc. Apa din Tokio este serios contaminata. Norul radioactiv ajuns in Europa, deocamdata la cote sigure