DOUĂ ETICHETE INFAMANTE: NEGAȚIONIȘTI ȘI CONSPIRAȚIONISM. Texte de Vasile Astărăstoae și Giorgio Agamben

Sursă foto: https://www.coe.int/en/web/media-freedom/-/press-freedom-must-not-be-undermined-by-measures-to-counter-disinformation-about-covid-19

Vasile Astărăstoae:

Pandemia și teoriile conspirației

În aceste vremuri, auzim tot mai des termenii de teorie a conspirației și conspiraționiști. În momentul în care ai o altă părere decât cea a oficialităților, se aplică una dintre aceste etichete. Autoritățile, în loc să analizeze argumentele, preferă această abordare simplistă, fără să se întrebe de ce și cum a apărut o teorie conspiraționistă.

Ce este o teorie a conspirației?

Conspirația (latină: con = împreună, spirare = a respira) reprezintă o înțelegere secretă între două sau mai multe persoane, cu scopul comun de a efectua o activitate ilegală, o uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva instituțiilor statului, a ordinii publice, a pieței economice etc.

A conspira (în latină conspiro) înseamnă a complota, a unelti. Începând de pe la 1300, termenul se folosește și cu sensul de a gândi la fel, a face parte dintr-un grup ce împărtășește aceleași idei.

O teorie a conspirației este o ipoteză (neverificată încă) avansată de un individ sau un grup de indivizi cu scopul de a demasca o conspirație, care se ascunde în spatele unui presupus adevăr. Orice teorie a conspirației are la bază un subiect învăluit în mister. Acesta poate fi un eveniment neașteptat (incomplet elucidat sau neelucidat), un fenomen, întâmplări ieșite din comun, un personaj sau o comunitate controversată etc. Teoriile conspirației se nasc pentru a suplini lipsa informațiilor și explicațiilor publice. Cu trecerea timpului, unele teorii s-au dovedit a fi adevărate.

O teorie a conspirației poate deveni oficial adevărată dacă cei care au conspirat au pierdut puterea politică și/sau financiară (de exemplu: incendierea Reichstag-ului, incidentul Gleiwitz, cazul Katyn) și poate fi declarată neadevărată dacă “conspiratorii” sunt încă la conducere (vezi invadarea Irakului ca urmare a existenței unor presupuse arme chimice).

Conspirațiile, care alimentează teoriile, sunt manipulatoare și, frecvent, sunt implicate serviciile secrete ale unei țări /entități transnaționale pentru atingerea unor scopuri politice sau financiare. Teoriile conspirației sunt ușor de analizat doar după ce arhivele nu mai sunt secretizate și devin accesibile istoricilor. Operațiunile de dezinformare, care le însoțesc, sunt acțiuni secrete conduse de guverne, corporații sau alte organizații, concepute pentru a părea că activitățile sunt efectuate de către alte entități (operațiuni sub “steag strain”). Sunt însoțite de operațiuni de mușamalizare (vezi operațiunea Gladio care a culminat cu asasinarea lui Aldo Moro).

De ce apar teorii ale conspirației în pandemii?

Teorii ale conspirației apar în pandemii deoarece:

a. Sănătatea este o afacere mare, iar mulți câștiga foarte bine din ea. În anii ’70, filozoful austriac Ivan Ilich, în celebra carte Nemesis Medicina, acuza corporațiile farmaceutice că, profitând de puterea financiară și de mass-media cumpărată, induc oamenilor un consum exagerat și o dependență de medicamente (pentru a crește profitul), fără să se gândească la patologia produsă de medicament (iatrogenia). Astăzi, când câștigul este tentant, se încalcă orice regulă, deși (rar) organismele de supraveghere și control (naționale și/sau internaționale) intervin și aplică sancțiuni. Când e profitul mai mare decât într-o pandemie?

b. În politica globală de sănătate interdependențele dintre marile corporații transnaționale, organizații internaționale ca de exemplu, OMS, oameni politici, fundații private (ex. Gates, Wellcome Trust, Open Society Foundation) și alți actori ai societății civile, mass-media și oameni de știință au devenit atât de dense încât se poate vorbi despre o rețea invizibilă de dependențe și de dominare. Actorii privați nu numai că finanțează, dar stabilesc și direcțiile, subiectele și termenii, fără legitimare democratică. Această realitate trezește îngrijorare într-un segment al populației.

c. Neîncrederea în instituții (naționale și internaționale) justificată de comportamentul anterior al acestora. Exemplu: în primăvara anului 2009, OMS a lansat pandemia de gripă de tip A N1 H1 (“gripa porcină”). Anterior însă a elaborat un un scenariu și un plan de pandemie în redactarea cărora a implicat și organizații de lobby finanțate de industrie. Criteriile pandemice au fost substanțial reduse. Medicament Telegram (citând cotidianul FAZ din 21 aprilie 2010) scria „Pentru producătorii de vaccinuri și inhibitori ai neuraminidazei, ghidurile pandemice diseminate de OMS s-au dovedit a fi un adevărat pachet de stimulare si promovare. Doar la o companie au crescut vânzările în primul trimestrul 2010 cu 1,1 miliarde USD prin comercializarea de vaccinuri antigripale. Profitul net al companiei a crescut cu aproximativ 50% în această perioadă.” La acea vreme, miliarde de dolari din fonduri publice au fost plătite pentru medicamentul antigripal Tamiflu. Ulterior, Tamiflu s-a dovedit a fi ineficient în gripa “porcină”. La vaccinarea împotriva gripei “porcine” au existat efecte secundare considerabile, (șocul alergic și narcolepsia) în special la copii și adolescenții. Pentru a putea folosi produsul rapid, acesta nu a fost testat suficient. Producătorul a fost acuzat că a ascuns rapoartele cu efecte secundare.

d. Lipsa de transparență, ezitările, măsurile tardive, gradul mare de nesiguranță transmise de reprezentanții autorităților internaționale și naționale. În pandemia COVID-19, teoriile conspiraționiste sunt susținute de inconsecvențele și informatiile care provin chiar de la oficiali și experți.

În România, cel mai frecvent, sunt aduse în discuție două teorii.

1. Actuala pandemie este un experiment social și o încercare de a introduce o nouă ordine mondială, având drept vectori mișcarea „globalist-progresistă”. Există trei variante – virusul SARS CoV-2 nu există, virusul a fost creat în laborator, virusul există în natură.

Argumentele adepților acestei teorii sunt în esență:

a. măsurile recomandate de OMS și luate de autoritățile naționale sunt exagerate comparativ cu gravitatea bolii;

b. susținerea la nivel mondial (cu reverberații și în România) a mișcărilor care contestă valorile tradiționale (inclusiv cele legate de libertatea religioasă);

c. suspendarea sau limitarea drepturilor civile sub pretextul combaterii pandemiei constituie, de fapt, o testare a acceptabilității de către populație a unei dictaturi politico–medicale;

d. informațiile privind evoluția pandemiei sunt în România, sumare și fără posibilitatea de a le verifica (cenzurate și trunchiate). Se creează o confuzie intenționată între numărul de infectați și numărul de îmbolnăviri. Nu se comunică care este acuratețea testărilor. Nu se știe câte laboratoare au personal atestat în analize de biologie molecurară și sunt acreditate de instituții independente. Care este marja de eroare a testărilor? Nu se știe care este numărul real de decedați prin COVID-19 atât timp cât necropsiile nu sunt recomandate, iar modul de declarare a deceselor a fost schimbat. Nu se informează publicul care este mortalitatea în funcție de cauza decesului, care sunt indicele de utilizare a paturilor în toate spitalele etc.

e. nu s-a făcut o evaluare cost/eficiență a măsurilor impuse și, de aceea, efectele asupra economiei au fost dezastroase, influențând starea de sănătate și statul socio-economic al unui număr mare de cetățeni

f. autoritățile, în loc să recunoască că în gestionarea pandemiei există multe necunoscute și că unele măsuri nu au fost validate nici în lumea științifică, nici în practica curentă, preferă să utilizeze propaganda și cenzura pentru a ascunde erorile.

2. Teoria că actuala pandemie este folosită pentru o amplă operațiune de destabilizare a României de catre servicii și organizații secrete străine. Ea a fost lansată de Raed Arafat, însușită de oficialități și vehiculată de presa sponsorizată. Argumentele sunt:

a. toate măsurile impuse au fost foarte bune, cu eficiență maximă;

b. cei care le critică nu pot fi decât conspiratori susținuți de organizații străine;

c. există indicii de la serviciile secrete românești.

Cu alte cuvinte, toți cei care nu se închina la cei „patru cavaleri ai apocalipsei COVID” (Orban, Velea, Tătaru, Arafat) sunt trădători de țară și de neam.

Din această teorie emană, de fapt, sentimentul de neputință în a înțelege democrația. De la contractul social definit prima dată de Hugo Groțius și dezvoltat de Jean Jaques Rousseau (preluat de teoria statului și dreptului contemporan) se afirmă faptul că cetățenii deleagă o serie dintre atribuții statului, acceptând ca unele drepturi să fie exercitate de acesta. Cu o condiție: acest lucru să se desfășoare pe fundalul unei transparențe decizionale și pe posibilitatea unui control cetățenesc. Prin transparență decizională înțelegem expunerea publică a rațiunilor din spatele deciziilor statului. Fără transparență, responsabilitate și încredere nu se poate construi un sistem democratic. Transparența promovează încrederea cetățenilor în instituțiile publice și previne abuzul. Efortul de a preveni abuzul de încredere este gigantic și costisitor, dar este absolut necesar. De aceea, în loc să lanseze teoriile conspirației, autoritățile trebuie să se consulte cu cetățenii. Sunt curios dacă în cele 7 luni de la închiderea școlilor s-ar fi organizat o consultație publică reală (cu privire la redeschiderea lor) finalizată cu o strategie realistă, ar mai fi existat această stare de incertitudine, de haos din prezent?

În concluzie, teoriile, ipotezele vor fi validate sau nu în timp. Până atunci, cei care gestionează pandemia trebuie să înlocuiască cenzura informațiilor cu transparența maximă pentru a recâștiga încrederea populației.

P.S.: Nu am găsit în dicționare termenul de conspiraționist. O fi o nouă inovație semantică?

Jurnal la răscruce/ Giorgio Agamben:

Două cuvinte infame

În cadrul polemicilor desfășurate în perioada de urgență medicală au apărut două cuvinte infame, care aveau, după toate dovezile, ca singur scop să îi discrediteze pe cei care, în fața fricii care paralizase mintea, se încăpățânau încă să gândească: „negaționist” și „conspiraționism”.

Despre primul dintre ele nu merită să fie spuse prea multe, din moment ce, punând, iresponsabil, pe același plan exterminarea evreilor și epidemia, cine îl folosește arată că participă conștient sau inconștient la acel antisemitism în continuare atât de răspândit, atât la dreapta cât și la stânga culturii noastre. După cum sugerează prietenii evrei, ofensați pe bună dreptate, ar fi oportun să se pronunțe comunitatea evreiască asupra acestui nedemn abuz terminologic.

Merită, însă, să ne oprim asupra celui de-al doilea termen, care mărturisește o ignoranță a istoriei cu adevărat surprinzătoare. Cine este familiarizat cu cercetările istoricilor, știe bine cum evenimentele pe care aceștia le reconstruiesc și le povestesc sunt, în mod necesar, rezultatul planurilor și acțiunilor foarte des concertate de indivizi, grupuri și facțiuni care își urmăresc, prin orice mijloace, propriile scopuri. (…)

În toate aceste trei evenimente, indivizii adunați în grupuri sau partide au acționat decisiv pentru a atinge obiectivele pe care și le-au propus, măsurându-se din când în când cu circumstanțe mai mult sau mai puțin previzibile și adaptându-și strategia la acestea. Desigur, la fel ca în orice activitate umană, întâmplarea/imprevizibilul are rolul său, dar explicarea istoriei umane prin intermediul întâmplării nu are sens și niciun istoric serios nu a mai făcut-o vreodată. Nu este necesar să vorbim despre o „conspirație” pentru acest lucru, dar este sigur că cei care îi definesc drept conspiraționiști pe istoricii care au încercat să reconstruiască, în detaliu, comploturile și realizarea acestora, ar da dovadă de ignoranță, dacă nu chiar idioțenie.

Din acest motiv, cu atât mai uimitor este că persistăm să facem acest lucru într-o țară, precum Italia, a cărei istorie recentă este atât de mult rezultatul intrigilor și societăților secrete, manevrelor și conspirațiilor de tot felul, încât istoricii sunt încă neputincioși în a da de cap multor evenimente decisive din ultimii cincizeci de ani, de la bombele din Piazza Fontana până la crima Moro. Acest lucru este atât de adevărat, încât însuși președintele Republicii, Cossiga, a declarat, la vremea sa, că face parte activ dintr-una dintre aceste societăți secrete, cunoscută sub numele de Gladio.

În ceea ce privește pandemia, cercetările credibile arată cu certitudine că nu a venit pe neașteptate. După cum documentează eficient cartea lui Patrick Zylberman, Tempêtes microbiennes (Gallimard, 2013), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), încă din anul 2005, cu ocazia gripei aviare, a sugerat un scenariu precum cel actual, propunându-l guvernelor ca o modalitate de a asigura sprijinul necondiționat al cetățenilor.

Bill Gates, care este principalul finanțator al acestei organizații, și-a făcut cunoscute în mai multe rânduri ideile cu privire la riscurile unei pandemii, care, în previziunile sale, ar fi cauzat milioane de decese și împotriva căreia ar fi fost necesar să ne pregătim. Așadar, în 2019, Centrul American John-Hopkins, într-o cercetare finanțată de Fundația Bill și Melinda Gates, a organizat un exercițiu de simulare a pandemiei corona-virusului, denumit „Eveniment 201”, reunind experți și epidemiologi, pentru a pregăti un răspuns coordonat în cazul apariției unui nou virus.

Ca întotdeauna în istorie, există oameni și organizații care își urmăresc obiectivele legale sau ilegale și încearcă prin toate mijloacele să le atingă, de aceea este important ca cei care doresc să înțeleagă ce se întâmplă să-i cunoască și să-i ia în considerare. Să vorbești, din acest motiv, despre o conspirație, nu adaugă nimic la realitatea faptelor existente. Să îi definești, însă, drept conspiraționiști pe cei care încearcă să înțeleagă întâmplările istorice și să le vadă așa cum sunt ele este un lucru pur și simplu infam.

integral pe jlr.ro