Povetele unui calugar prigonit de PS Sofronie, PARINTELE MACARIE DE LA STANA DE VALE: “Iadul nu este modern”/ MITROPOLITUL VLADIMIR SI SFANTUL MARTIR VALERIU GAFENCU: instrumentalizarea politica a sfintilor inchisorilor. CONFLICT DESCHIS CU IPS PETRU AL BASARABIEI prilejuit de emisiunea Parintelui Savatie/ PRIETENIA, ADEVARUL SI ORGOLIUL

12-01-2011 24 minute Sublinieri

Despre noua tragedie ce a lovit familia preotilor Mihoc in ziua de Craciun

(Stiri si recomandari pe teme religioase 7- 12 ianuarie 2011)

Mitropolia Chişinăului şi a întregii [?] Moldove vrea canonizarea lui Valeriu Gafencu

Comentariu Razboi intru Cuvant:

Canonizarea sfintilor inchisorilor si, in particular a mucenicului Valeriu Gafencu cel curat ca un crin si jertfitor ca o ardere-de-tot ar fi, fara indoiala, un lucru extraordinar si mai mult decat imbucurator. Insa ne temem, mai degraba, cunoscand “avatarurile” mai mult decat problematice ale Mitropolitului Vladimir (apartinand de Patriarhia Moscovei, nu de BOR), ca asistam, pe langa un posibil proces de canonizare (asta daca nu este doar o momeala aruncata fara vreo intentie de a finaliza concret) si la o capcana iezuita, perfida, inscrisa in strategia mai noua, practicata dinspre mai multe cercuri, cu diverse interese, nu neaparat convergente, de instrumentalizare ideologicaa jertfei celor din inchisori.

Desigur, chiar si asa, dam Slava lui Dumnezeu daca se va intampla, pana la urma, caci uneori Duhul Sau poate lucra chiar si prin intermediul intereselor lumesti ale oamenilor. Asa ca, orice ar fi, vestea ramane, in principiu, una buna. Un ochi rade, insa, totusi… altul plange, gandindu-se mai bine…

Stirea s-a propagat iute, in blogosfera ortodoxa romaneasca, exact in stilul nereflexiv pe care mediul internautic il incurajeaza, generand entuziasme facile si amagitoare cu privire la mitropolia Moldovei de peste Prut si la… Patriarhia Moscovei. De aceasta data, ziaristul Victor Roncea – cu care nu avem in continuare nici cea mai mica afinitate, dar care este, cel putin, un cunoscator mai bun al situatiei din spatiul basarabean – a fost cam singurul care, a sesizat corect, in opinia noastra, dedesubturile si implicatiile REALE ale acestui moment, chiar daca, probabil, si in acest caz, anti-rusismul sau corespunde mai degraba unei (alte) agende, politice sau de alta natura (mentionam insa, cu aceasta ocazie ca ne delimitam si de insinuarile si atacurile sale la adresa parintelui Savatie, neinteles si suspectat pe nedrept, credem noi, in vreme ce parintele incearca, mai degraba, sa se pozitioneze echilibrat si diplomatic intr-un context extrem de delicat si de inflamat).

La inceputul lui aprilie avertizam ca atunci cand “Biserica Ortodoxa din Moldova”, respectiv UM BOM a KGB, face un pas, apoi sa fim siguri ca sunt deja calculati cel putin inca zece inainte. Printre altele, scriam: “Iata ca o alta veste ingrijoratoare vine de la locul vizitelor dese ale lui Danion Vasile. Rusoii cu care s-a infratit vor sa creeze o miscare politica nationalist-”moldoveneasca” de tineret care sa-l preia ca efigie pe Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu, ba chiar sa-l propuna spre canonizare la ei, in BOM de sub Patriarhia Moscovei, ca – nu-i asa – era “moldovean”. Adica urmasii celor care au ucis barbatii familiei Gafencu, tatal si fiul, sa-l confiste si sa-i terfeleasca definitiv memoria. Pentru acest sacrilegiu este folosit Danion: ca sa-si poata legitima agitatorii serviciilor de informatii rusesti si “moldovenesti” actiunile anti-romanesti (…)”.

De ce trezeste mari indoieli demersul Mitropolitului Vladimir si de ce si noi ne temem de o confiscare securisto-politica, profitand de pasivitatea si lasitatea celor din BOR? In primul rand, pana prin 2010, Mitropolia Chisinaului nu s-a facut remarcata sub absolut niciun aspect in ceea ce priveste teme sensibile ale ortodoxie: ecumenism, acte biometrice, sfintii inchisorilor. Era cunoscuta doar pentru obedienta penibila si servila fata de regimul comunist de acolo (aservit Moscovei), remarcabila fiind doar atitudinea episcopului Dorimedont, adormit in Domnul in conditii suspecte, in urma unui accident de masina probabil inscenat, si erou al cartii parintelui Savatie Bastovoi, Audienta la un demon mut” . Pe atunci Mitropolitul Vladimir era tinta unor campanii acerbe ale cunoscutei Asociatii Sfanta Matrona, ideea fiind sa se demonstreze cat de apostata este conducerea oficiala locala a Bisericii.

Brusc, odata cu pierderea puterii politice de catre comunisti si cu declansarea unei ofensive euro-atlantice in Rep. Moldova, Mitropolia Chisinaului trece printr-un masiv proces de ”facelifting” – de operatie estetica recomandata, pare-se, de specialisti in ale strategiilor sociale scoliti pe la Moscova si in Occident. Dintr-o data, mitropolitul Vladimir organizeaza o conferinta internationala asa-zisa anti-ecumenism, avand ca invitat-vedeta pe teologul controversat Danion Vasile, care de atunci a si dat tonul conferintelor pro-stiliste, de atunci episcopi ai mitropoliei sale se declara fatis impotriva actelor biometrice, devine prieten la catarama cu pr. Cibric si asociatia sa ce face propaganda, mai pe din laturi sau mai pe fata, stilismului in tara noastra si, mai nou, pune problema canonizarii Sf. Martir Valeriu Gafencu, precizandu-se explicit (ca sa fie facuta diferenta mai clar in mintile oamenilor) ca acest lucru se va face doar daca BOR nu isi declara interesul in a face ea insasi canonizarea. Despre Asociatia condusa de pr. Anatolie Cibric si de Benedict Ciubotaru am mai scris aici, aratand genul de tendinte promovate de aceasta grupare. Reluam doar acest fragmente, ce il implica si pe mitropolitul Vladimir:

Nu tot ce zboara se mananca, si nu tot ce se cheama miscare traditionalista, antiecumenista, anti-cip, anti-vaccin, pro-religie in scoli, pro-canonizarea sfintilor romani ai inchisorilor (toate teme mai mult decat corecte, importante si necesare) este si ceea ce se pretinde a fi. Raul nu izbandeste niciodata mai usor decat cand ia chipul binelui, cand il paraziteaza, il capuseaza, ii confisca temele… Mai ales profitand de slabiciunea si de tacerea celorlalti sau cautand sa-i compromita pe cei care ar putea sa-i “concureze” de pe culoarul cinstit. Asta se intampla astazi la tot pasul. Oamenii se incanta teribil ca in sfarsit cineva “are curajul sa marturiseasca adevarul”, dar…. nu vede ce este in spatele pretextelor si unde tintesc ele, de fapt. (…)

Dupa ce aceasta grupare a atacat in nestire pe IPS Vladimir (mitropolitul Moldovei de peste Prut, tinand de rusi), facand orice acuza posibila, de la stransul mainilor unor monofiziti pana la punerea unor covoare cu cruci in catedrala, mitropolitul care aparea pana ieri apostat este prezentat acum drept mare aparator al credintei si pozeaza cu parinti radicali ca acest Rafail Berestov. Interesant este faptul ca “intoarcerea” lui Vladimir are loc exact in momentul cheie in care Republica Moldova a cam iesit de sub sfera politica de influenta a Moscovei si a intrat in cele ale Bucurestiului, adica ale.. Apusului. De atunci a devenit Inaltul Vladimir, peste noapte, mare aparator al ortodoxiei, tot de atunci face poze si conferentiaza alaturi de Danion Vasile si Rafail Berestov si deodata este persoana agreata si de toaca.md. Berestov sugereaza, practic, ruperea Bisericii Ortodoxe Ruse, pe motiv de ecumenism (anticipand catastrofice caderi iminente ale Bisericii, fara sa astepte sa vada daca se vor si intampla sau, mai bine zis, cand), printr-o scrisoare deschisa publicata in revista Toaca (…)

Care sunt posibilele implicatii ale acestei schimbari bruste de atitudine? Din pacate, implicatii strict politice: pur si simplu Moscova incearca sa recastige terenul pierdut si sa-si mentina influenta in zona Rep. Moldova (condusa, acum, reamintim, de o alianta euro-atlantica), de aceasta data prin intermediul Bisericii. Se cauta forjarea unei false atitudini de rezistenta ortodoxa, pr. Cibric  et co. e promovat intens si iata ca se cauta acum sa se dea lovitura cea mai serioasa de imagine: canonizarea Martirului Valeriu Gafencu.

Si inca ceva. Se stie ca Rep. Moldova este un teritoriu canonic disputat intre Patriarhia Moscovei si cea a Bucurestiului. Asta desi, asa cum doreste sa sublinieze chiar Mitr. Vladimir in emisiunea realizata de p. Savatie Bastovoi, cei doi patriarhi – Kirill si Daniel – sunt prezentati drept prieteni si, ne amintim, sunt vazuti pe plan extern ca facand parte din aceeasi garda de patriarhi tineri si ”reformatori”. E foarte posibil sa asistam, de fapt, la un proces cat se poate de meschin de negociere asupra teritoriului canonic disputat, fiecare actor incercand sa isi maximizeze profitul pe seama celuilalt. Nu este deloc exclus sa se ajunga chiar si la un ”acord” intre aceste parti. Oricum, acest gen de negocieri inter-ortodoxe seamana si, pe alocuri, se pot suprapune peste cele politice care au loc la nivel international: asa cum fiecare stat incearca sa isi asigure un loc cat mai strategic avantajos inainte de marea scuturatura a razboiului, pentru a isi ocupa apoi un loc ceva mai fruntas in ”noua ordine mondiala”, asa si patriarhiile cauta sa isi intareasca pozitiile lor, pentru a ocupa o pozitie cat mai perstigioasa, un scaun (pronomii…) cat mai puternic pentru a dicta in interes propriu (si al unei… anumite agende) la Marele Sinod din 2012.

Ce are de-a face aceasta cu Sfantul Valeriu Gafencu? Nimic, evident. Dar nu doar ca nu se pagubeste nimic cinstirea Sfantului Valeriu dintr-o astfel de canonizare, ci va lucra doar spre Slava lui Dumnezeu care odihneste intru sfintii sai martiri din inchisori. Are insa de-a face cu noi si cu modul in care ne raportam la aceste strategii de imagine, de captare a opiniei publice si de manipulare a oamenilor, atunci cand, parasind singurul lucru care conteaza – cinstirea sfintilor inchisorilor -, incepem sa ne punem nadejdea in diferite (si straine) jurisdictii bisericesti, incepem sa facem lobby, chiar, pentru ele, incepem sa le promovam intens agenda si interesele…


C O M U N I C A T

Mitropolia Basarabiei constată cu amărăciune că bucuria clerului şi a creştinilor noştri de Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost umbrită de unele declaraţii deplasate şi jignitoare ale Mitropolitului Vladimir îndreptate împotriva întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru, în emisiunea „Pietrele vorbesc”, din 09 ianuarie 2011, de la postul Jurnal TV.

În legătură cu aşa-numita „oprire” a Episcopului Petru, Mitropolia Basarabiei precizează punctual următoarele:

  1. În anul 1992, Preasfinţitul episcop Petru de Bălţi, a fost silit să părăsească Patriarhia Rusă,  după ce a fost umilit fără temei şi  alungat în stradă de către arhiepiscopul Vladimir de atunci şi anturajul său politizat, amoral, românofob şi corupt, având conexiuni în fostele servicii secrete sovietice.
  2. Izgonirea Preasfinţitului episcop Petru din reşedinţa sa din Bălţi s-a făcut într-un mod violent, ca urmare a unor atacuri succesive din august-septembrie 1992, de către un comandou de preoţi agresivi în frunte cu arhiepiscopul Vladimir, comandou care a primit „întărituri” din partea poliţiei, a armatei naţionale, precum şi a trupelor căzăceşti din regiunea secesionistă Transnistria, fapt nu doar documentat minuţios, dar şi adus în timp util la cunoştinţa Patriarhiei Moscovei şi a Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea.
  3. Preasfinţitul episcop Petru a cerut oficial şi repetat implicarea personală şi apărarea din partea Patriarhului Alexei al II-lea şi a Sinodului rus împotriva valului nesăbuit de prigoană dezlănţuit de arhiepiscopul Vladimir şi acoliţii săi din cler, din structurile statului şi din trupele paramilitare ale separatiştilor. Numai după ce Patriarhia Moscovei a lăsat fără nici un răspuns cererile oficiale ale Preasfinţitului episcop Petru, după ce a fost scos cu forţa din reşedinţa sa, după ce i-au fost distruse demonstrativ actele de identitate, fiind lăsat pe drumuri şi alungat în Patriarhia Română, Preasfinţitul Petru s-a văzut nevoit nevoit să ceară ajutorul şi protecţia Patriarhiei Române.
  4. Dată fiind „cooperarea” arhiepiscopului Vladimir cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi, Preasfinţitul episcop Petru a sesizat, prin scrisori oficiale, autorităţile statului, în speţă pe Preşedintele Republicii Mircea Snegur, pe primul ministru Andrei Sangheli şi pe ministrul Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, scrisori care au rămas fără examinare şi fără răspuns. Acest fapt a confirmat ulterior complicitatea dintre autorităţile statului şi arhiepiscopul Vladimir în persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru.
  5. Preasfinţitul episcop Petru a sesizat şi Patriarhia Română asupra persecuţiilor nedrepte la care era supus de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său. Patriarhia Română l-a informat de fiecare dată pe Patriarhul Moscovei asupra situaţiei, cerându-i să se implice şi să-l determine pe arhiepiscopul Vladimir să înceteze atacurile violente şi prigoana împotriva Preasfinţitului Petru. Patriarhia Moscovei nu a dat curs demersurilor Patriarhiei Române şi au încurajat persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său politizat, violent şi corupt.
  6. Prin scrisoarea din 20  decembrie 1992, a Preafericitului  Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române adresată Patriarhului Alexei al II-lea, Patriarhia Română aducea la cunoştinţa Patriarhiei Ruse că vechea Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992, fiind primită sub oblăduirea canonică a Bisericii mame – Biserica Ortodoxă Română, iar Preasfinţitul Episcop Petru de Bălţi a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei (La 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de reactivare a Mitropoliei Basarabiei la care Preasfinţitul episcop Petru de Bălţi a fost ales Locţiitor de Mitropolit al Basarabiei).
  7. Patriarhia Moscovei  nu a avut niciodată vreun temei canonic real şi demn de luat în seamă pentru o aşa-numită „oprire” a Preasfinţitului episcop Petru de Bălţi. Totodată, Patriarhia Moscovei nu a adus niciodată la cunoştinţa Înaltpreasfinţitului Petru vreun document valabil, adoptat cu respectarea prescripţiilor canonice, privind aşa-numita „oprire”. Chiar dacă acum, la distanţă de aproape două decenii, un asemenea document ar putea fi alcătuit post-factum, el ar fi nul şi neavenit din punct al canoanelor ortodoxe şi al bunului-simţ.
  8. De asemenea,  „oprirea” nu este pomenită în corespondenţa din 06 octombrie 1992 şi 24 decembrie 1992 expediate de Patriarhul Alexei al II-lea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul  Bisericii Ortodoxe Române.
  9. După reactivarea canonică şi binecuvântarea sinodală a Mitropoliei istorice a Basarabiei,  Înaltpreasfinţitul Petru a cerut, în corespondenţa sa cu Patriarhul Alexei al II-lea, din anii 1992, 1993 şi 1994, în numele său propriu şi în numele clerului şi a credincioşilor de sub omoforul Mitropoliei Basarabiei să fie eliberaţi cu pace şi să nu mai fie consideraţi, împotriva voinţei lor, membri ai  Patriarhiei Moscovei.
  10. După acceptarea de către Patriarhia Moscovei, în anul 1997, a dialogului cerut de Patriarhia Română încă din 1992, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a reînnoit cererile sale oficiale şi frăţeşti de a nu mai fi considerat, împotriva voinţei sale şi împotriva evidenţelor, membru al Sinodului rus. Astfel, prin scrisoarea sa din 10 septembrie 1997 Înaltpreasfinţitul Petru i-a cerut Patriarhului Alexei al II să i se „confirme eliberarea cu pace din Sfântul Sinod al Patriarhiei Ruse”.
  11. Aceeaşi rugăminte a fost reiterată de către Înaltpreasfinţitul Petru în scrisoarea din 25 februarie 1999 adresată fostului Patriarh Alexei al II-lea, scrisoare în care a cerut ca „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse să aprobe trecerea mea canonică şi oficială în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române”. Ambele scrisori au rămas fără răspuns.
  12. Cu ocazia rundei de dialog dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei din 15 ianuarie 1999, de la Chişinău, Înaltpreasfinţitul Petru, găsind deschidere şi înţelegere, a discutat personal, tête-à-tête, cu actualul Patriarh al Moscovei, Preafericitul Kirill, căruia i-a adus la cunoştinţă situaţia reală din 1992 şi responsabilitatea exclusivă a fostului arhiepiscop Vladimir pentru cele întâmplate, precum şi rolul său determinant în luarea deciziei de reactivare a Mitropoliei Basarabiei.
  13. În această situaţie, exprimăm modesta părere că ar fi binevenită, fie şi cu o foarte mare întârziere, cel puţin o reacţie de regret din partea Mitropolitului Vladimir pentru comportamentul abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt, manifestat  la Sediul Episcopiei din Bălţi din vara şi toamna anului 1992 şi pentru tratamentul umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru. Dacă o asemenea eventuală reacţie de regret va fi urmată şi de scuze frăţeşti, acestea vor fi acceptate cu bucurie şi iertare frăţească de către Înaltpreasfinţitul Petru.
  14. Mitropolia Basarabiei consideră că Mitropolitul Vladimir va putea trece de la ură şi confruntare la înţelegere şi conlucrare cu Mitropolia Basarabiei şi cu întâistătătorul ei numai prin renunţarea la învinuiri gratuite, astfel încât pacea să se poată sălăşlui între fraţii ortodocşi ruşi şi români.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

***

Sa reamintim ce alte actiuni POLITICE ciudate a mai intreprins anul trecut Mitropolitul Vladimir Cantarean, reflectate in mass-media de peste Prut:

Biserica, arma Rusiei în Moldova

De câteva zile, Chişinăul a fost împânzit cu panouri publicitare în care apare mitropolitul Moldovei, Vladimir, alături de ex-ministrul Securităţii, Valeriu Pasat.

Cei doi cheamă cetăţenii să semneze pentru un referendum privind studierea obligatorie  a religiei ortodoxe în şcoli. În paralel, Păsat a anunţat că în cel mult zece zile îşi va lansa propriul partid politic orientat spre ortodoxie.

Membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, subordonată Patriarhiei Moscovei, au semnat o declaraţie prin care anunţă că va susţine formaţiunea nou înfiinţată.

Politicienii şi analiştii de la Chişinău susţin că proiectul lui Păsat este unul elaborat la Moscova. Deputatul liberal-democrat, Mihai Godea, a declarat că implicarea bisericii în politică este ultima armă a Moscovei, pentru a stopa aspiraţiile europene ale actualei guvernări de la Chişinău.

Vicepreşedintele Partidului Popular Creştin-Democrat, Vlad Cubreacov, a declarat pentru Unimedia că Mitropolitul Vladimir ar fi fost ofiţer de securitate în cadrul KGB-ului sovietic.

Premierul moldovean, Vlad Filat, a avertizat Mitropolia Moldovei să nu se implice în politică, declarând că Biserica nu trebuie să susţină o singură formaţiune politică.

Mitropolia Basarabiei, ce ţine de Patriarhia de la Bucureşti, a respins atât ideea obligativităţii studierii religiei în şcoli, cât şi cea de înfiinţare a unui partid creştin-ortodox.

  • Basarabeni.ro:

Pasat pune Biserica pe… jăratic

Tatiana Eţco: Preaînaltul Vladimir şi preasecuristul Pasat

Este o nişă goală, pe «piaţa» partidelor din Moldova, cum ar spune experţi din domeniul businessului. Partidul Popular Creştin Democrat a fost compromis de atâtea ori, încât nici resuscitarea sa nu i-ar mai aduce electorat. Creştinii (majoritatea populaţiei), dar şi categoria «cetăţenilor turmentaţi» care nu ştiu sau nu au cui oferi votul (destul de mulţi) au cea mai mare încredere, conform sondajelor, în biserică. Cum poate fi o coincidenţă această combinare?

În ultimul timp, nu a trecut o zi fără ca presa să pomenească ceva legat de iniţiativele lui Pasat. Fără a-şi da seama, jurnaliştii au intrat, neplătiţi (unii) şi inconştienţi (alţii) în campania de promovare a salvatorului moralităţii neamului, Pasat. Este o strategie pe care, individual, nici Vladimir, cu creierul său de manager, sau Valera, cu sufletul de securist, n-ar fi reuşit să o aplice în practică. Este o muncă de echipă: multe creiere, multe suflete, mulţi bani şi mult iz moscovit.

Evident că sunt şi interese mari. Probabil aceasta şi este miza Moscovei. De altfel, ideea acestui partid este una destul de reuşită, şi Pasat a fost scos din mânecă asemeni unui as. Celor mai informaţi li s-a creat despre el imaginea unui fost funcţionar persecutat, victimă a regimului comunist, care a fost închis ilegal, plin de boli şi duşmani, care şi-a găsit alinarea în credinţă şi care doreşte să-i lumineze şi pe ceilalţi. Celor mai departe de toate intrigile politice li se creează o iluzie că, într-un moment de criză, inclusiv spirituală, în care ne aflăm, el ar fi salvatorul, alesul şi delegatul bisericii. Între biserică şi credinţă ar fi o mică diferenţă, dar moş Ion, cu siguranţă, îl va crede pe preotul din sat şi nu se va obosi să descoase problema. Atât Vladimir, cât şi Pasat, ca nişte adevăraţi credincioşi şi securişti, ştiu că diavolul se ascunde în detalii, iar în cadrul proiectului lor comun, sunt atâtea detalii…

  • Parintele Savatie Bastovoi:

ÎPS Mitropolit Vladimir a prezidat, alături de premierul Filat, conferinţa “Predarea religiei în şcoală – factor de consolidare a societăţii”

Religia lui Pasat

O iniţiativă neaşteptată

Ideea de a lansa discuţia cu privire la introducerea religiei în şcolile din Basarabia a avut-o fostul şef al serviciului de informaţii de la Chişinău, Valeriu Pasat. Imediat a primit sprijinul Mitropoliei Moldovei (subordonată Rusiei) – şi Chişinăul a fost invadat de afişe în care mitropolitul Vladimir se ţinea de mână cu ofiţerul de informaţii Pasat. În noiembrie 2009 Mitropolia Moldovei, alături de 20 de organizaţii neguvernamentale, a solicitat ministrului educaţiei, Leonid Bujor, introducerea religiei ca disciplină opţională.

În martie 2010, Valeriu Pasat, a propus, într-o conferinţă de presă, organizarea unui referendum pentru predarea obligatorie a religiei în învăţământul preuniversitar. Ideea amestecării problemei referendumului cu introducerea religiei în şcoli nu a fost una tocmai rea, creând confuzie şi mai mare în rândul alegătorilor din Basarabia, năuciţi de numărul mare de cicluri electorale cu teme extrem de diferite. Valeriu Pasat a lanasat la începutul acestui an şi primele două volume ale monografiei “Ortodoxia în Moldova. Puterea, biserica, enoriaşii”.

Patriarhia Moscovei intră în politica de la Chişinău

Mitropolia Moldovei (supusă Patriarhiei Moscovei) şi-a exprimat sprijinul oficial pentru pentru Valeriu Pasat, implicându-se şi în chestiuni politice după ce acesta a preluat Partidul Umanist de la Chişinău. Mai mulţi clerici ai Mitropoliei Moldovei au intrat în acest partid. Sinodul Mitropoliei Moldovei şi-a manifestat acordul faţă de predarea disciplinei “Bazele ortodoxiei” în învăţământul preuniversitar, “atât de către preoţi, cât şi de către mireni”, iar IPS Vladimir a declarat că părinţii de alte confesiuni religioase vor avea posibilitatea să solicite neparticiparea copiilor lor la aceste cursuri.

La 8 mai 2010, cu ocazia Adunării Generale a clerului Mitropoliei Moldovei şi enoriaşilor (15.000 de participanţi), din piaţa Catedralei din Chişinău, catalogată drept “cea mai mare demonstraţie, din aprilie 2009”, a fost creat un nou grup de iniţiativă, însărcinat cu colectarea a cel puţin 200.000 de semnături pentru iniţierea referendumului, preşedinte fiind ales Valeriu Pasat, iar vicepreşedinte, PS Anatolie, Episcop de Cahul şi Comrat. În aceeaşi zi, grupul de iniţiativă a depus la Comisia Electorală Centrală/ CEC documentele în vederea aprobării colectării de semnături.

Foşti ofiţeri de informaţii, oengişti şi Curtea Constituţională

Susţinerea acordată proiectului lui Valeriu Pasat a sporit treptat, până la angrenarea clericilor şi enoriaşilor în demonstraţii de sprijin şi promovarea iniţiativei în discuţiile cu oficialii. Astfel, fostul şef de serviciu secret a primit şi sprijinul premierului Vlad Filat, dar şi al altor persoane publice, ca Victor Josu, adversar declarat al Mitropoliei Basarabiei, fost membru al Partidului Social Democrat şi Partidului Renaşterii şi Concilierii şi al doi foşti şefi SIS, Valeriu Pleşca şi Anatol Plugaru.

*

Ce semnificatii are pentru noi acest proces? Evident, este foarte bine sa existe o atitudine marturisitoare pe teme precum ecumenismul, actele electronice, sfintii inchisorilor. Sa nu ne amagim, insa: ce este calcul politic si manevra de manipulare nu poate sa dea roade bune, pana la urma. Instrumentalizarea acestor teme importante este la fel de rea ca si ignorarea lor. Noi trebuie sa ne pastram gandirea limpede si sa nu ne lasam dusi in capcane manipulatorii, mai ales in aceste vrii internautice care starnesc un entuziasm facil dar care lasa nespuse lucrurile esentiale. Sa luam aminte, caci multi au iesit acum in numele sfintilor inchisorilor, dar putini o fac din reala evlavie…

***


Zilele astea m-am trezit cu o instiintare de la conducerea manastirii, cum ca in baza unei directive venita de la Patriarhie, toti vieţuitorii manastirilor din spatiul mioritic trebuie să declare daca fac parte din vreun ONG. Astfel, ca la vechea Securitate, desi nu ne mai duce nimeni la sectie, ni se inmaneaza niste foi in care declaram, citez, “pe propria raspundere”, daca facem sau nu parte din aceste, probabil, cred ei, structuri subversive.

Metoda, de la conceptie si pana la punerea in practica, este tipic comunista. Desi nu fac parte din nici o asemenea organizatie, trebuie sa-ti marturisesc profunda ingrijorare, nu pentru ca as avea ceva de ascuns, ci mai degraba pentru modul in care suntem tratati. Insasi formularea din aceasta, sa-i zicem eufemistic, declaratie, te pune pe ganduri. Astfel, inainte de “marturisirea” activitatii “de bandit” in fata “onoratelor instante bisericesti” declaratia se face nu altcumva, ci “pe propria raspundere“, de parca as putea fi pasibil cu vreun fel de pedeapsa, fie laica, fie bisericeasca, daca as face parte dintr-un ONG, ca membru asociat, fondator, voluntar si asa mai departe. Ca si cum onoratele instante de ancheta s-ar putea lasa induplecate de marturisirea mea, in timp ce, daca as ascunde aceasta implicare in sprijinul semenului, as putea suporta consecinte cel putin nebanuite, pentru ca nimeni nu poate banui ce mai inventeaza astia.

Stau si eu si ma intreb cu ce ii deranjeaza pe cei de la centru, daca unul sau altul este implicat in social, desigur implicare aparent incompatibila cu menirea monahului. Pentru ce trebuie sa inventariem de la gainile din cotet pana la cladiri, inclusiv aproximarea valorii acestora? Ceva nu miroase bine aici. Aceste intrebari sunt la origine, banale, “paranoia” vine pe parcurs.

Vazand lipsa de implicare a Bisericii in societate, neinformarea, mai mult, dezinformarea chiar, mai ales prin singura lumina care nu lumineaza, Lumina Patriarhiei, daca-mi permiti un rautacios joc de cuvinte rostit de un amic mai demult, vazand comunicatele laconice date din Deal atat in privinta cipurilor, cat si in privinta altor atacuri la adresa credintei, incepi sa-ti pui intrebari mai complexe, decat cele simple precum: ce este hartia pe care o semnez si unde ajunge?

In momentul de fata, dupa 20 de ani de asa zisa democratie, Romania zace inca in intuneric. Si, deci, in pacate.
Ierarhia Bisericii alege sa schimbe (chiar daca motivat dogmatic) ordinea zilelor saptamanii, sa decida nu stiu ce alte schimbari, in timp ce adevaratele probleme apasa sufletul crestinului simplu, iar dezbinarea se adanceste de pe o zi pe alta. Ce face Patriarhia acum, e ca si cum un doctor da unui pacient schiop, cu dureri de ficat si stomac, cu tuse seaca si ochii injectati, o crema pentru acnee.

Adevaratele raspunsuri in societatea romaneasca, au venit si vin, firesc as putea spune, pentru o societate vie, de la omul simplu care activeaza intr-un ONG, ca e mai simplu de actionat asa. Insa, daca ne uitam bine, in spatele multora se afla duhovnici cu suflet viu, a caror ortodoxie nu este una de birou, ci una dupa duhul si trairea evanghelica. Si asta cred eu ca deranjeaza. Se doreste, iar aceste declaratii o dovedesc din plin, reducerea la tacere a vocilor din Biserica, acelea care deranjeaza. Se doreste ca Biserica sa nu se mai implice in “politica” (declaratie deja adoptata), ca aceia care ar trebui sa fie luminatorii orbilor sa nu-i mai calauzeasca pe acestia la lumina, ci sa-i conduca mai tare in intuneric. Avem de-a face cu un atac voalat la adresa dreptului la libera exprimare si asociere, sub pretextul ca nu este duhovnicesc. De parca tacerea si slugarnicia si-ar gasi fundament in Scriptura. Ceea ce vor mai marii nostri sa faca este sa ucida ultima farama de suflare in duh ortodox, care inseamna si actiune, nu numai marturisire. Pentru ca daca am arata numai pe dinafara a monahi, doar purtand haine decente si rostind cuvinte chibzuite, nu facem decat sa maimutarim un trai ingeresc pe care ni l-am asumat in intregime. Nu facem decat sa devenim niste maimutoi, care zambesc tamp cand li se vara in cetate un cal troian; sa ne transformam in yes-meni, sa secularizam unica si adevarata Biserica a lui Hristos.

Pentru ca daca vreun monah sau altul a ales sa se implica in vreun ONG, aceasta s-a facut tocmai pentru ca cei de la care trebuiau sa vina solutii s-au lasat asteptati, si ca tocmai Biserica, in loc sa ajute sa luminarea aproapelui, ii obtureaza vederea si mai tare. Astazi este 10 ianuarie 2011, data care apare si pe calendare, si pe ziare, si in mai multe locuri publice. Cine se face ca nu vede aceasta data, care cuprinde in sine si problemele curente, justificandu-se prin diverse argumente, canonice sau nu, dovedeste nu ca este citit sau intelept, ci ca este depasit de realitate, ca traieste intr-o lume paralela, captiv unor clisee si stereotipuri depsite si straine de duhul crestinesc.

Astazi, monahismul nu mai poate face abstractie de problemele zilei. In primul rand pentru ca il afecteaza direct, iar in al doilea pentru ca manastirile nu mai sunt asa izolate ca altadata, iar comunicarea se face astazi prin mijloace rapide. Nu putem face abstractie de aceasta, oricat ne-am dori. Fara doar si poate ca rostul unui monah este de-a deveni asemnea ingerilor, insa, daca vine cineva si ii cere sfatul, nu se poate sustrage motivand ascultarea sau canoanele. Asa, de pilda, putem gasi in traditia Bisericii, pustnici sau monahi care si-au parasit locul de rugaciune si linistea necesara contemplarii celor nevazute, pentru a se amesteca in forfota cetatii, in vremuri de prigoana. Or, astazi, nu avem de-a face cu o prigoana? Cand chipul lui Hristos, demnitatea umana, Biserica, valorile noastre sunt atacate subtil, noi sa ne facem ca nu le vedem? Si mai numim asta virtute? Am impresia ca este cineva care incearca sa ne vanda un alt set de valori, un set rasturnat si ipocrit.

Da, in Biserica, principiul fundamental care guverneaza toate este ascultarea, insa ascultarea merge pana la pacat si se face in numele lui Hristos. Ierarhii si mai marii de astazi ai Bisericii se comporta de parca ar fi stapani peste oameni, cand ei cei dintai ar trebui sa fie sluga tuturor. Asa spune Hristos! Or, cand s-a pus problema cipurilor, a homosexualitatii, a prostitutiei, a coruptiei, a plecarii din tara a unor oameni capabili, si asa mai departe, n-am vazut nici un ierarh sau sus-pus in fruntea miscarilor de protest. Sigur, nu implic faptul ca ar fi trebuit sa se asocieze asa, cu oricine, dar a lipsit orice luare de pozitie. In schimb, interzic altora sa marturiseasca, pe motiv ca “strica imaginea Bisericii”, ca se folosesc de titulaturi “ortodoxe” pentru a se legitima in fata societatii. De parca unii ar detine monopolul in ortodoxie, fiind botezati in alte cristelnite…

Este evident, desi imi dau seama ca vor fi voci care sa conteste, ca avem de-a face cu o stalcire mascata a invataturii de credinta si un nou pas puternic inspre transformarea ierarhiei intr-un soi de casta, impropriu invataturii lui Hristos, care atrage consecinte nedorite.

Eu voi completa aceasta cerere, care va trece pe sub nasul multor parinti si frati, insa deplin constient ca ajut la consolidarea increderii de sine a unor impostori, deghizati in clerici, indiferent de loc, statura, nume si asa mai departe. Si ma intreb cati dintre ei au completat la randu-le aceste cereri, daca fac sau nu parte din ONG-uri mai stilate, a se citi loji masonice.

“Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case” (Mt. 10, 7).
M-am gandit ca ar fi bine ca si altii sa afle.

Monahul Iustin

Nota noastra:

Am vazut si noi, prin bunavointa unui parinte, o adresa primita de la centrul eparhial si confirmam realitatea acestei obligatii bizare, avand ca temei

“hotararea Sfantului Sinod nr. 6776 din 9 noiembrie 2010, cu privire la obligatia eparhiilor de a prezenta situatia implicarii clericilor, preoti si diaconi, in activitatea ONG-urilor”.

Acolo se mai cere ca acei calugari care au astfel de implicari sa transmita un raport de activitate personal pentru anul 2010 si se precizeaza cine va primi aceste rapoarte, si anume preotul care va coordona, la nivel eparhial, incepand de anul acesta, sectorul ONG-urilor bisericesti.

Se pare ca se doreste centralizarea datelor, monitorizarea si controlul strict al monahilor din intreaga tara. Oare in vederea unor noi reguli draconice care se vor a fi instituite in perspectiva pentru manastiri?

***

Preotul George Mihoc, soţia sa, Elena, şi fiul lor, preotul Vasile Mihoc, au fost conduşi ieri pe ultimul drum de Înalt Preasfinţitul Pimen, câteva zeci de preoţi, rude, prieteni şi sute de credincioşi. Slujba înmormântării a fost oficiată în Biserica “Buna Vestire” din localitatea Sfântul Ilie, comuna Şcheia, de lângă Suceava, după Sfânta Liturghie.

Biserica “Buna Vestire” a parohiei “Sfântul Ilie” a fost neîncăpătoare ieri. Numeroşi preoţi şi credincioşi au venit să-şi ia rămas-bun de la oamenii pe care i-au cunoscut şi iubit. Preotul George Mihoc, soţia sa, Elena, şi fiul lor, preotul Vasile Mihoc, au trecut la Domnul în urma unui accident petrecut în prima zi de Crăciun, în localitatea Salcea din judeţul Suceava, în timp ce se îndreptau spre parohia Plopeni, Protopopiatul Suceava 1. La Plopeni a slujit pentru o vreme părintele George Mihoc, iar fiul său, Vasile Mihoc, era slujitor la acest sfânt lăcaş. De când trupurile celor trei persoane au fost aşezate în Biserica “Buna Vestire”, rugăciunea a fost necontenită. La căpătâiul lor a ajuns duminică seara, în a doua zi de Crăciun, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a oficiat o slujbă de Parastas. “Am venit să-i văd pentru ultima dată pe acest pământ. Ne-am ataşat foarte mult de părintele George Mihoc, care a slujit de foarte multe ori în parohia noastră. A fost un om deosebit care i-a iubit foarte mult pe cei din jur”, a declarat Zamfir Lungu din localitatea Prelipca, judeţul Suceava.

“A fost un martiriu, mergeau să aducă slavă lui Dumnezeu”

Ieri-dimineaţă, un sobor de preoţi a săvârşit slujba Sfintei Liturghii în Biserica “Buna Vestire”. În mijlocul sfântului lăcaş au fost aşezate cele trei sicrie, pe care s-au revărsat lacrimile durerii. În ziua de prăznuire a Sfântului Arhidiacon Ştefan părintele George Mihoc ar fi trebuit să slujească Sfânta Liturghie în Biserica “Buna Vestire din localitatea Sfântul Ilie, după le spusese oamenilor în Duminica dinaintea Naşterii Domnului, când a fost în mijlocul lor. Tot atunci părintele George Mihoc le promisese credincioşilor că le va rosti poezia “Crăciunul orfanilor”. Ca să-i ţină promisiunea, familia părintelui George Mihoc a adus o înregistrare video a acestei poezii pe care a rulat-o la final. Pr. Nicolae Burlan de la parohia “Sf. Vineri” din Bucureşti, în cuvântul de învăţătură adresat la finalul Sfintei Liturghii, a făcut o legătură între martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, pomenit ieri de Biserica Ortodoxă, şi martiriul celor trei persoane trecute la Domnul în timp ce se îndreptau spre biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie. “Martiriul Sfântului Ştefan pe care îl sărbătorim astăzi (n.r. ieri) se împleteşte într-un fel cu martiriul celor trei pe care îi vom prohodi. A fost un martiriu la ei, pentru că mergeau să aducă slavă lui Dumnezeu. Pe neaşteptate au fost chemaţi la Liturghia cea cerească, la care cu siguranţă vor participa, chemaţi fiind de Dumnezeu. Martiriul Sfântului Ştefan este întregit astăzi (n.r. ieri) de martiriul celor trei nevinovaţi”, a explicat pr. Nicolae Burlan.

Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat faptul că cei trei membri ai familiei Mihoc plecaţi la Domnul erau pregătiţi sufleteşte. “Obştescul sfârşit a venit pe calea cea sfântă pe care mergeau pentru a sluji Sfânta Liturghie. Sufleteşte erau pregătiţi pentru a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Cu această pregătire creştinească s-au mutat de la viaţa pământească la cea cerească. Pentru familie este durere fără margini, dar trebuie să vină şi mângâierea de la gândul că cei trei şi-au trăit viaţa creştineşte, slujind Biserica cu o dăruire pilduitoare. Aşa au fost educaţi de părinţii lor, Aglaia şi Niculaie”, a amintit IPS Părinte Pimen.

(…) După ce a fost înconjurată biserica în procesiune, sicriele în care se aflau trupurile celor trei adormiţi în Domnul au fost purtate spre mormântul săpat în curtea Bisericii “Buna Vestire”. Aici mai sunt înmormântaţi cinci membri ai familiei Mihoc.

Tânărul Daniil Ioan Maftei va fi înmormântat astăzi

În localitatea Giurgeşti, comuna Vultureşti, din judeţul Suceava va avea loc astăzi înmormântarea tânărului Daniil Ioan Maftei, elev al Seminarului Teologic Liceal Ortodox “Sfântul Mitropolit Dosoftei” din Suceava. Elevul în vârstă de 17 ani s-a aflat în maşina care a fost implicată în accidentul de acum trei zile, alături de pr. George Mihoc, preoteasa Elena şi pr. Vasile Mihoc. Mergea la parohia Plopeni să ofere răspunsurile la Sfânta Liturghie. Aseară, Înalt Preasfinţitul Părinte Pimen a oficiat o slujbă de Parastas în parohia Giurgeşti, Protopopiatul Fălticeni, pentru tânărul Daniil Ioan Maftei.

***

  • Fiu de tina:

Diferenta dintre Rai si Iad

Iadul nu este modern

Avem laptop-uri, telefoane performante, suntem conectaţi la internet aproape non-stop. Suntem moderni. Atât de moderni încât, mai deunăzi, cineva a intrat pe blog să caute “ID-ul unui preot”. Poate mai bine făcea dacă mergea la biserică, să i-l ceară personal…

S-au modernizat şi păcatele. Şi ne imaginăm că poate nici iadul nu e atât de rău, s-o fi modernizat între timp. E în pas cu vremurile, nu? Am ajuns să cerem binecuvântare pentru avort, iar bieţii preoţi sunt făcuţi cu ou şi cu oţet atunci când nu fac ce le poruncim noi (cum ar fi: să ne cunune în post, că atunci am găsit restaurant liber, să binecuvânteze concubinajul prin logodnă, să împărtăşească fără spovedanie…şi alte “fleacuri” din astea).

Ei bine, iadul nu este şi nu va fi vreodată modern. Mi-a rămas cuvântul ăsta de la părintele Macarie, fostul stareţ (?) al mănăstirii Stâna de Vale. Aşa că e mai bine ca zilnic să avem în minte iadul aşa cum e el. Nu varianta modernizată, nici variantă îndulcită şi comercială. Iadul cu toata grozăvia lui. Căci cât de cumplit ar fi să ne petrecem veşnicia fără Dumnezeu?

Acest parinte Macarie, fost staret la Man. Stana de Vale, a fost inlocuit, culmea ridicolului, fara ca episcopul sa indrazneasca sa vina in persoana la manastire

Prea Sfinţitul episcop ortodox Sofronie şi-a ridicat în cap credincioşii din zona Binşului. Marţea trecută, Înaltul l-a instalat în funcţie, pe ascuns, la Biserica ANL din Beiuş pe noul stareţ al mănăstirii Stâna de Vale, călugărul Serafim, adus taman din Cluj.

Localnicii spun că instalarea nu s-a făcut la mănăstirea din vârful muntelui, ci în oraş, de frica mirenilor care au ameninţat că se vor opune înlocuirii călugărului Macarie. Fostul stareţ, foarte iubit pentru viaţa de pustnic pe care o duce, a fost schimbat pentru că nu are studii.

În schimb, Serafim, fost econom al mănăstirii Micula, e “învăţat” cu de toate, oamenii povestind că a fost izgonit din Cluj pentru că ar fi băgat mâna în banii mănăstirii. Cert e că pe 1 decembrie Serafim a fost întâmpinat la Stâna de Vale de un grup de credincioşi din Budureasa şi Beiuş cu pancarte pe care scria “Vrem călugări adevăraţi”, “Vrem episcop ortodox” sau “Boieria strică eparhia”.

Speriat, noul stareţ l-a pus pe părintele Macarie scut între el şi oameni, a intrat în biserică păzit de un bodyguard şi a vorbit mulţimii ascuns după un ofiţer de Poliţie. Probabil de teamă să nu-l bată Dumnezeu…

Vezi si: PROTEST FATA DE ABUZURILE EPISCOPULUI SOFRONIE AL ORADIEI: Scrisoarea deschisa a Consiliului Parohial Sfanta Treime din Oradea pe marginea presiunilor exercitate asupra parintelui paroh Florin Puscas

  • Pustnicul Digital:

Sfântul Serafim de Virița Redarea vederii unui medic

Un nou an, un nou (sper si bun) început

Ma uit și pe alte bloguri mult mai populare și văd omniprezent spiritul de ceartă și gâlceavă, o competiție oarbă între comentatori… care știe mai multe citate din Sfinții Părinți și care le potrivește mai ca nuca în perete, care aruncă mai multe judecăți și anateme asupra celorlalți, care e mai mult sau mai puțin rătăcit. Care judecă mai bine Ierarhii și Biserica… etc. O ciorbă de sminteli ce face mult mai mult rău decât bine.

O trăsătură foartă importantă a Ortodoxiei pare a se vrea înlăturată… pă ‘net. Noi am fost și vom fi fanatici pentru Hristos dar nu împotriva altora. Dar se încearcă schimbarea acestei atitudini, în special pe internet. Ura împotriva altora este puternic și inteligent alimentată.

În lunile trecute am avut posibilitatea să fac doi pași în spate și să mă autoanalizez. Să văd mai bine cum sunt: cât de PĂCĂTOS, DUR și RĂU sunt. M-am gândit dacă mi se cade mie să vorbesc (fiecare pasăre pe limba ei piere) despre lucruri pe care nu prea le trăiesc deși (oarecum) le știu. Și mult m-am gândit la asta.

Am deschis cândva pe la Crăciun, Sfânta Scriptură și am nimerit aici:

  1. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
  2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
  3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
  4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
  5. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie?
  6. Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.
  7. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.
  8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.
  9. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare.
  10. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.
  11. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător.
  12. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?
  13. Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
  14. Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.
  15. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
  16. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.
  17. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are.

Am găsit atât adevăr în acest Capitol (4, Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov) încât m-am tot gândit ce să fac. Alții, ale căror păreri contează pentru mine, m-au ajutat să mă hotărăsc să continui blogul dar voi încerca să mai schimb linia editorială… mai spre pace. Mai puțină judecată, mai puține atacuri la persoană. Voi încerca să nu mai mă leg de nimeni. Dacă voi avea ceva de spus, voi spune fără a menționa pe nimeni personal aici. Voi îngroșa prin text ceea ce contează… și vă las singuri să judecați, putem discuta în comentarii.

VOI ÎNCERCA SĂ FIU MAI OM! Sigur nu voi fi mai bun dar voi încerca să fiu mai puțin rău. (…)

  • Claudiu Tarziu:

Prietenie şi adevăr

(…) Dacă vreodată am pierde sensul cuvîntului prietenie, avem la îndemînă, pentru a ne ghida, prieteniile exemplare ale unor contemporani extraordinari: foştii deţinuţi politici. Unii, ca dl Marcel Petrişor,  de pildă, au făcut ani grei de temniţă din prietenie. Nu pentru slujirea unei cauze, nu pentru apărarea unui adevăr, ci din pură prietenie. Prietenia i-a dus şi spre adevăr şi pe drumul unei cauze. Dar ea a fost la început. Şi oamenii aceia n-au trădat prietenia.

Aşa încît eu unul resping accepţiunea prea des întîlnită a spusei: “Prieten mi-e Platon, dar mai prieten mi-e adevărul”. Pentru că e falsă. Cei care îşi motivează absenţa dragostei prin nevoia de a apăra adevărul,  afişînd cu emfază această maximă, fie n-au avut niciodată un prieten, fie n-au înţeles ce e prietenia şi în orice caz se raportează strîmb la adevăr.

Adevărul nu are nevoie să fie apărat. El există şi este indestructibil, oricît am vrea să-l ocolim sau să-l manipulăm. El iese la lumină întotdeauna de unul singur. Şi aş adăuga: prin Pronia cerească.

În orice caz, adevărul nu-ţi cere să-ţi înjuri prietenul, să-l baţi la propriu, să-l asasinezi moral, să te delimitezi de el. Adevărul nu poate fi în afara dragostei. Nici prietenia nu există fără dragoste. Şi dacă ambele au ca suflare de viaţă dragostea, înseamnă că nu se pot anula unul pe altul. Adevărul şi prietenia coexistă şi se afirmă/ dovedesc în acelaşi timp. Adevărul trebuie să fie spus cu delicateţe, mai cu seamă cînd e vorba de un prieten. Ascunderea adevărului nu-l va ajuta pe prietenul acela, dar nici dezvăluirea sa brutală. Există chiar riscul ca acela care primeşte adevărul să nu-l recunoască sub expresia schimonosită de lipsa dragostei.

A spune adevărul este spre restabilirea unei ordini fireşti a lumii, nu spre smintire sau război. Ca să nu mai spun că ar fi înţelept să ne convingem mai întîi că ştim adevărul. Cînd doar presupui adevărul, pe baza unor informaţii insuficient verificate şi a unui sistem sofistic alimentat de orgoliu, e bine să îţi iei răgaz măcar de o rugăciune scurtă înainte de a rosti ceea ce crezi că e adevărul. Mai ales cînd e vorba de un prieten, deşi ar trebui s-o faci oricînd, pentru a nu-ţi încărca sufletul de păcate. (…)

Raul Volcinschi (1923-2011)

vinul cel nou

sfârşit de iarnă

Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: “Sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si cu rabdare sa alergam cu straduinta la lupta care ne sta inainte” (Evrei 12, 1).

Ce povara purtam noi?

1. Este o povara grea, care ii apasa pe toti oamenii buni: povara lumii inconjuratoare, indrepartata de Hristos. Cat de greu ne este sa suferim tot ce vedem in jurul noastru – cum apasa asupra noastra necuratia, hotia, furtul, instrainarea averilor de stat, care trebuie sa ne apartina tuturor, dar intra in mainile rapitorilor! Cat de greu este sa vezi coruptia care exista, cum apasa asupra noastra, omorul, varsarea de sange! Este o povara grea, comuna noua tuturor, este acea povara pe care, dupa cuvintele Apostolului Pavel, a luat-o asupra sa dreptul Lot, care a locuit in orasele razvratite Sodoma si Gomora. El a fost obosti de atitudinea oamenilor razvratiti. Si noi suntem obositi de ceea ce vedem in jurul noastru.
2. Dar si fiecare dintre noi are propia povarane apasa injuraturile, certurile, chiar si bataile care se petrec intre noi si intre oamenii apropiati noua. Ne apasa faptul ca oamenii apropiati, pe care ii iubim si care trebuie sa ne iubeasca, se poarta complet necrestineste fata de noi, ne distrug viata, ne supun diferitelor suferinte morale. Fiecare are povara lui. (…)

Gelozia este o atitudine creştină?

Trup şi suflet – în viziunea părinţilor filocalici

Apostolat nr. 47

Despre fericire la emisiunea TV Profesioniștii (VIDEO)

Gingăsia fulgilor ca o urmă perisabilă ce poartă atingerea Frumusetii vesnice

  • Cristian Stavriu:

Despre mărire și întâietate….Sf.Teofan Zăvorâtul

Despre Laudă și Slava Deșartă….Sf. Teofan Zăvorâtul

Pedeapsa cu moartea

Putem accepta visele?

Crestinul si ziua onomastica

  • Blogul lui Vasile Calin Dragan:

11 ian. – Pomenirea cuviosului parintelui nostru Teodosie cel Mare, începatorul vietii de obste si dascalul pustiului

„Rugul Aprins”

“Zori de zi”

  • Theologhia:

Întâlnire istorică între vice-premierul turc şi patriarhul ecumenic Bartolomeu I

Papa Benedict cere Pakistanului sa renunte la legea antiblasfemie

Un nou stat, majoritar crestin, gata să se nască în Africa

Nicolas Sarkozy denunta “planul deosebit de pervers de epurare” a crestinilor din Orientul Mijlociu


Categorii

Basarabia, Ecumenism, George Damian, Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, IPS Petru Paduraru, Mitropolitul Serafim de Pireu, Mitropolitul Vladimir Cantarean, Opinii, analize, Pagini Ortodoxe, Parintele Vasile Mihoc, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari, PS Sofronie Drincec, Stilism, Valeriu Gafencu, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “Povetele unui calugar prigonit de PS Sofronie, PARINTELE MACARIE DE LA STANA DE VALE: “Iadul nu este modern”/ MITROPOLITUL VLADIMIR SI SFANTUL MARTIR VALERIU GAFENCU: instrumentalizarea politica a sfintilor inchisorilor. CONFLICT DESCHIS CU IPS PETRU AL BASARABIEI prilejuit de emisiunea Parintelui Savatie/ PRIETENIA, ADEVARUL SI ORGOLIUL

  1. Ce fel de crestinism avem in sudul Sudanului ? Monofizit etiopian ? Ortodox ? Catolic ? Protestant ?

  2. Pingback: Sfantul Inchisorilor, propus spre canonizare in Republica Moldova « Theologhia
  3. Foarte bun articolul lui Claudiu Tarziu despre prietenie si adevar, si mult bine venit intr-o lume in care totul isi pierde sensul adevarat, si in care prieteniei i se da adeseori un sens stramb. Iata ca la scoala suferintei intelegem mai adanc o prietenie descatusata de interes, de ipocrizie, si de mai cate altele, redescoperindu-i esenta si stralucirea dragostei.

    Un exemplu al implinirii porunicii Mantuitorului: ” să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”(Ioan 15, 12-13 ) ne este dat prin insasi viata d-lui Marcel Petrisor, care “a facut ani de temnita grea din prietenie”.

    Iar indemnul “să vă iubiţi unul pe altul” ne arata ca o prietenie adevarata nu poate fi decat daca exista reciprocitate, asa cum remarca si Claudiu Tarziu in articolul sau:
    “Şi cînd vrei să ştii dacă ai un prieten, un amic, un cunoscut sau un semen oarecum străin în faţa ta, e de ajuns să te întrebi ce ar fi el gata să sacrifice pentru tine şi ce-ai fi tu gata să sacrifici pentru el.
    Imaginea mea despre prietenie este o punte pe care ne întîlnim, apropiindu-ne. Nu pot fi doar eu prieten cu tine, iar ţie să-ţi fiu indiferent. Trebuie ca sacrificiul potenţial să aibă echivalent în celălalt. Altminteri, minciuna plesneşte pînă la urmă.”

    Si acuma daca ne vom uita in sufletul nostru si in jurul noastru, oare cati prieteni adevarati vom gasi?

  4. Pingback: Theologhia: Propunerea de canonizare a Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, “scena mimetica a unui teatru ieftin” | Victor Roncea Blog
  5. Cuvantul aproape testamentar al Parintelui Adrian Fageteanu, poate unul dintre ultimele 🙁 (Batranul duhovnic nu se simte deloc bine, a suferit un accident cerebral acum 2 luni si sufera si de alte boli destul de grave, la varsta de 98 de ani), spus unui fiu duhovnicesc acum circa o saptamana:

    “Sa ramanem ORTODOCSI si ROMANI, ROMANI, ROMANI!”

    De luat aminte!

    Ne aducem aminte ca si Parintele Cleopa insista in mod asemanator: SA MURIM ORTODOCSI ROMANI!

  6. Ips Vladimir a gasit masa perfecta care sa o manevreze, ultra zelotisti si ultra naivi.Aberatiile pe care le sustin zelotii din Basarabia intrec cu mult si ereziile stilistilor, BOR e dusmanul eretic de pe stilul nou, Mitropolia Basarabiei e schismatica, fereasca Dumnezeu sa-i acuze de serghianism pe cei din Mitropolia Moldovei, nu-i asa asta e o teza stilista, ce doar ei nu le-au preluat ideile sunt “patristici”. Problema este daca Mitropolia Moldovei nu incearca sa treaca la alt nivel ……..

  7. @ admin

    Sarutam dreapta Parintelui Adrian Fageteanu, caruia ii dorim intarire si rabdarea dreptului Iov si fie ca Domnul sa-i prelungeasca cu sanatate zilele.

    Ii multumim Parintelui pentru acest indemn de a ramane ORTODOCSI si ROMANI, ROMANI, ROMANI, mai ales atunci cand pasii ne-au purtat pe meleaguri straine.

    Dar acesta este o chemare pentru noi toti, pentru a cauta mai adanc ce inseamna a fi ORTODOX si ce inseamna a fi ROMAN si a trai ca atare!

  8. Am fost profund impresionata de lucrarea si trairea fostului staret al Manastirii Stana de Vale. Cinste lui! Cine stie cati monahi imbunatatiti ca el traiesc in Romania fara a li se face publicitate si fara a fi cunoscuti de marea masa a credinciosilor. Poate chiar trairea lui smerita in duhul credintei adevarate, cu sacrificii si cu renuntari a deranjat, si poate ca tara aceasta mai exista chiar si asa intr-o rana, datorita rugaciunilor unor oameni ca parintele Macarie.

  9. PS Sofronie Drincec nu este singurul care se “lupta” pentru apropierea dintre biserica ortodoxa si bisericile “surori” necalcedoniene. Pr. Nicolae Necula a facut acest lucru mai demult, prin eforturile de apropiere de biserica copta egipteana.

  10. Ma refeream de fapt la teza de doctorat a PS Sofronie Drincec: “Hristologia bisericilor orientale”, sustinuta de curand la Sibiu, si care trateaza un subiect cu vadit continut ecumenist. Iata cum lucrurile se leaga, si merg “neabatut” pe aceeasi linie iubirista a diferitelor denominatiuni crestine, nu numai occidentale dar si orientale.

    http://theologhia.wordpress.com/2011/01/19/ps-sofronie-drincec-a-sustinut-la-sibiu-teza-de-doctorat-hristologia-bisericilor-orientale/

  11. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL VALERIU – neinteles si prilej de poticnire pentru multi,IOAN IANOLIDE DESPRE SFANTUL VALERIU GAFENCU SI NASTEREA DIN NOU IN TEMNITA si ieri, si azi
  12. “Hristos a Inviat! Asa va invia dreptatea neamului romanesc! Dar pentru aceasta se cere ca fiii sai cei mai buni sa accepte de buna voie cununa de spini,sa ia crucea in spate,sa urce Golgota in genunchi,si cu lacrimi in ochi sa se lase rastigniti!Doamne,invredniceste-ma sa fiu si eu unul din copiii acestea!”

  13. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Sa fim prevazatori cu aparenta binelui: CUM POATE INTRA UN ERETIC IN CALENDARUL PATRIARHIEI MOSCOVEI “LA PACHET” CU SFINTII ROMANI AI INCHISORILOR
  14. Pingback: IMPERIALISM RUSESC: Patriarhul Kirill inaugureaza varianta in limba moldoveneasca a site-ului patriarhiei, isi stabileste resedinta la Chisinau si se gandeste sa-l demita pe IPS Vladimir Cantarean
  15. Pingback: PATRIARHUL KIRILL, vizita POLITICA la Chisinau
  16. Pingback: PATRIARHUL KIRILL LA CHISINAU: "lupul in chip de mioara"
  17. Pingback: PS SOFRONIE DRINCEC, MASONERIA SI SCANDALUL “ICOANEI SATANICE” – pictura bizara comandata de Episcopul Oradiei, legata de Catedrala Mantuirii Neamului - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: Parintele Savatie Bastovoi despre sfarsitul libertatii de exprimare si inchiderea emisiunii "PIETRELE VORBESC": DE ACUM INAINTE NU VOM PRIMI DECAT LOVITURI! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: Diversiuni moscovite: “PATRIOTII MOLDOVEI” vor sa declare autoritatile de la Chisinau ilegale si revendica teritoriile “MOLDOVEI MARI”/ Se reactiveaza si - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare