IPS SERAFIM DE PIREU propune PATRIARHULUI ECUMENIC Bartolomeu inscrierea celui de-al OPTULEA Sinod Ecumenic ca tema a Sinodului PANORTODOX

Preasfintite si Preacinstite Stapane,

Cu evlavie, neasemuita dragoste filiala si recunostinta netarmurita catre Preasfintia Voastra, care prin multe cai va luptati pentru inaltarea Bisericii Ortodoxe Catolice, doresc sa va transmit, cu smerenie, felicitari pentru minunatul discurs patriarhal tinut cu prilejul intronarii Mitropolitului de Prusa, kir Elpidoforou, ca si Intaistatator al Sfintei Manastiri Sfanta Treime din Halki.

Referirea dumneavoastra la Sfantul Vostru predecesor, Marele Fotie, Marturisitorul intocmai ca Apostolii, a umplut inimile tuturor fiilor Bisericii, de aproape si de departe, de o bucurie nespusa, de mangaiere si de armonie duhovniceasca deoarece s-a marturisit inca odata – urbi et orbi- de catre Inaltimea voastra ca Preacinstitul vostru predecesor si mare Sfant al Bisericii noastre Nedespartite si Neschimbate, “prin viata sa personala si prin marturia sa a marturisit credinta Ortodoxa si a aparat-o pe aceasta impotriva ereziilor” si, in acest fel hotarat a fost inlaturata inselaciunea, erezia si credinta gresita a cazutei Patriarhii a vechii Rome, care incalcase adevarul, respectul si fidelitatea fata de Evanghelie, desi pana in secolul XII numarase intre Sinoadele Ecumenice si pe la al VIII-lea Sinod, intrunit intre anii 879-880, din motive egoiste si evident false, pentru a-si sustine atitudinea aroganta de dominare a lumii si pentru intarirea Papocentrismului, “si-a schimbat” parerea si a considerat ca Sinod Ecumenic talharescul Sinod din 870, care l-a caterisit pe Marele Fotie.

Puternicele cuvinte ale Preasfintiei Voastre:

“Aici Patriarhul Constantinopului Fotie Marturisitorul, Profesor al acestei Universitati, a infipt Crucea Sfintei Manastiri care va fi aratata peste veacuri , pana acum 40 de ani, atat Manastirea cat si Scoala, ca o gradina in care s-a cultivat iubirea pentru invatatura bisericeasca, s-au educat si s-au format oameni de valoare, predicatori ai Crucii si ai Invierii lui Hristos si marturisitori ai credintei in Domnul, asa cum a fost si viata si marturia acestuia: marturisirea credintei ortodoxe si apararea acesteia importiva ereziilor.

Crucea si Invierea reprezinta experienta Bisericii noastre Ortodoxe si al adevaratului crestin care trebuie sa se diferentieze prin etosul Crucii si al Invierii. Crucea este semnul recunoasterii lui Hristos si al adevaratului crestin.

Aceasta atmosfera a Crucii si a Invierii se regaseste in teologia Ortodoxa, care se bazeaza pe experierea rastignirii, nu pe ceva moralist sau scolastic. In plus, acest etos al Crucii si al Invierii se intalneste in viata sacramentala si duhovniceasca a Bisericii noastre: in cea sacramentala, deoarece Tainele se savarsesc prin Harul lui Dumnezeu, care se ofera in forma si sub semnul Crucii, prin care se transmite energia dumnezeiasca; si in cea duhovniceasca, ca jertfa si dar, ca depasire si chenoza in Hristos a simturilor, stricaciunii si mortii.

Sfantul Fotie, a carui mijlocire catre Domnul o cerem si astazi cu multa bucurie, a teologhisit o mentalitate a Crucii si a Invierii. Si in acest mod a trait si s-a nevoit ca dascal si Pastor. Chiar daca a trebuit sa se confrunte cu nedreptatea si dispretul altora, desi a gustat fiere si otet, a adormit multumindu-I si slavindu-L pe Dumnezeu.

Astfel s-a aratat dascal in cuvant si fapta, pastor care si-a jertfit viata pentru Marele Pastor si pentru oile lui, petrecandu-si fiecare zi slujind intru Hristos poporului sau, invatand cuvantul adevarului. Ca un ochi al intregii lumi, Sfantul Fotie isi dorea ca toti oamenii “sa vina la cunostiinta adevarului  (I Timotei: 2,4), drept pentru care a si trimis misionari catre popoarele aflate la nord de Imperiul Bizantin, pentru a-L propovadui pe Iisus cel Rastignit si Inviat si ca sa-L vesteasca pe Hristos celor ce sedeau in intuneric si in umbra mortii.

Acest mare barbat inspirat s-a ostenit mult pentru ca toti oamenii de pe fata pamantului sa cunoasca Adevarul Care este Hristos, si sa se infrupte din ”bogatia bunatatii si a iubirii Sale de oameni“.

Au fost minunat zugravite si intru totul justificate calitatile atribuite de catre Biserica Sfantului celui intocmai cu Apostolii si Martusisitor, Marele Fotie, deoarece cu adevarat a fost “fortareata a lui Dumnezeu”, “lumina a rasaritului “ si “ Frumusete a Parintilor”.

Preasfintite si Dumnezeiesc Stapan,

Ca fiu al Sanctitatii Voastre, din adancul inimii mele doresc sa va exprim deplinul meu devotament, dragostea mea filiala si recunostinta pe viata, care ma fac sa capat curaj, simtind afectiunea voastra parinteasca ce va caracterizeaza, ca cel mai umil marturisitor al intelepciunii si cumpatarii voastre pastoresti; doresc sa o informez cu smerenie pe Preasfintia Voastra despre oportunitatea unica pe care o creeaza viitorul Sinod Ecumenic Panortodox, de a cinsti cu adevarat pe cel cu adevarat mare Predecesor al Prefericirii voastre, Cel intocmai cu Apostolii marturistor, Sfantul Fotie.

Ca exceptie, supun aceasta propunere aprobarii Presfintelor Bisericii Autocefale, pentru a fi inregistrata in tematica ce va fi abordata in cadrul Marelui Sinod Panortodox, pentru recunoasterea celui de al optulea Sinod Ecumenic intrunit intre 879-880, in catedra Preasfintiei voastre, ceea ce va inscrie numele Preafericirii voastre mai stralucitor si mai impodobit in Istoria Bisericii noastre dar si in “Cartea Vietii”.

Este desigur de prisos sa va amintesc dumneavoastra, un teolog profund cunoscator, ca Sinodul respectiv a fost unul Ecumenic, fiind convocat de Imparat, ca si celelalte, la el participand reprezentantii Papei de la Roma, Ioan al VIII-lea, care a acceptat hotararile luate, precum arata Patriarhul Ierusalimului Dositheos in “Tomul Bucuriei”, a recunoscut al VII-lea Sinod Ecumenic si prevederea canonica a Sfintelor Sinoade II si IV referitoare la jurisdictia Tronului Preasfintiei Voastre si al Tronului vechii Rome, lepadand, totoata, din Simbolul de Credinta, erezia filioque.

Astfel, depunand aceasta propunere, ma inclin cu sinceritate in fata Preasfintiei Voastre ca fiu al Ei, stiind ca, prin mijlocirea Sfantului Vostru Predecesor si prin rugaciunile tuturor Parintilor purtatori de Dumnezeu, se va binecuvanta luminata voastra Patriarhie si, in acelasi timp, preluarea unei astfel de initiative iubitoare-de–Dumnezeu va bucura inimile tuturor fiilor Preasfintiei Voastre si va fi de folos sufletelor acestora.

Sarut Preacinstita Dreaptă a Sfintiei Voastre şi, cerandu-va rugaciunile, va rămân supus.

+ SERAFIM de Piraeos

traducere pentru razbointrucuvant de E.P.