“SFANTUL SI MARELE SINOD PANORTODOX” – fixat pentru 2016. Programul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, cuvantul Patriarhului Daniel si cateva observatii care se impun. RISCUL REAL AL CENTRALISMULUI AUTORITARIST IN DIRECTIA ECUMENISTA, IN NUMELE “UNITATII” BISERICII

8-03-2014 17 minute Sublinieri

fanar-2sursa foto: patriarchate.org

***

12972811993_8c1fdb3325

Istanbul: exista informatii din cadrul Sinaxei Primatilor Ortodocsi conform carora liderii Bisericilor au luat decizia de a organiza “Marele si Sfantul Sinod” al Ortodoxiei in anul 2016. 

Va fi stabilit un Consiliu/Comitet insarcinat cu misiunea de a pregati Marele Sinod, comitet ce va fi condus de diversi episcopi ai Bisericilor. Acesta va functiona, de asemenea, drept secretariat al Bisericilor Ortodoxe Rasaritene in vederea Marelui Sinod. 

Patriarhul Ecumenic ar vrea ca Marele Sinod sa aiba loc la biserica istorica a Sf. Irina, o veche catedrala din Istanbul aflata in preajma Sfintei Sofia. O lunga discutie a avut loc, de asemenea, intre Patriarhii Constantinopolei si cei ai Moscovei, inaintea sesiunii de lucru a Sinaxei Primatilor Ortodocsi. 

trad. razbointrucuvant

12973258504_4347c89cfa

[…] Motivele care ne-au determinat să luăm inițiativa adunării întru această sinaxă vă sunt deja bine cunoscute din scrisoare de invitație pe care v-am adresat-o. Pomenind cuvântul Apostolului, v-am scris:din afară lupte, dinăuntru temeri (2 Cor. 7, 5). Atâta vreme cât va fi această lume, Sfânta noastră Biserică va îndura totdeauna tulburarea prefacerilor istorice, care uneori sunt foarte crude. În vremurile critice pe care le străbatem, aceste schimbări sunt cu deosebire vădite în regiunile geografice în care Biserica Creștină s-a născut, s-a maturizat și a înflorit, mai exact în vechile Patriarhii ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Aici, cel mai adesea în numele religiei, predomină violența, iar cei care cred în Hristos, indiferent de identitatea confesională, sunt amenințați. Urmărim cu mare tristețe și îngrijorare persecuțiile creștinilor, distrugerea și pângărirea sfintelor biserici, răpirea și asasinarea clericilor și monahilor, ba chiar și a ierarhilor, așa precum sunt cei de multă vreme răpiți, Mitropolitul Pavel de Alep al vechii Patriarhii a Antiohiei și Yuhanna Ibrahim al Bisericii Siriene Iacobite, despre care nu mai știm nimic.

Suntem chemați să ne ridicăm vocea în semn de protest față de acest fenomen care amenință însăși existența Bisericilor Ortodoxe, dar nu ca indivizi sau Biserici izolate, ci ca una și unită Biserică Ortodoxă din toată lumea.

Fără îndoială, persecuția actuală împotriva credinței creștine nu se restrânge numai la formele de opresiune provocatoare menționate mai sus. La fel de mare este și pericolul care se ivește din rapida secularizare a societăților creștine, în care Biserica lui Hristos este marginalizată din viața publică, în timp ce principiile spirituale și morale fundamentale ale Evangheliei sunt izgonite din viețile oamenilor. Desigur, Biserica Ortodoxă nu a favorizat niciodată impunerea cu forța a principiilor evanghelice asupra oamenilor, 12973243114_6ff6143fa9așezând libertatea persoanei umane deasupra regulilor și valorilor obiective. Constrângerile de orice fel nu aparțin naturii și ethosului Ortodoxiei. Chestiunile privitoare la viața morală a oamenilor sunt tratate de Biserica Ortodoxă ca fiind personale, guvernate de fiecare individ într-o relație de libertate cu părintele lui duhovnicesc, iar nu prin sabia legii. Aceasta, însă, nu scutește Biserica de obligația de a propovădui lumii contemporane principiile evanghelice, chiar dacă ele intră uneori în conflict cu ideile dominante [ale lumii].

Biserica noastră Ortodoxă este caracterizată de atenția pe care o acordă tradițiilor trecutului, și este obligată să facă acest lucru în toată vremea, pentru că „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evr. 13, 8). Fără îndoială, istoria avansează, iar Biserica trebuie să acorde atenție problemelor pe care oamenii le au în fiecare epocă. O Biserică tradițională nu înseamnă o Biserică fosilizată, indiferentă la provocările istoriei. Astfel de provocări sunt deosebit de acute în vremurile noastre și suntem siliți să le luăm în seamă.

Una dintre aceste [provocări] provine din rapida dezvoltare a tehnologiei și din globalizarea pe care o susține. Biserica Ortodoxă a fost dintotdeauna ecumenică în orientarea și structura ei. Misiunea ei a fost întotdeauna aceea de a aborda și îmbrățișa “toate neamurile”, indiferent de rasă, culoare sau alte caracteristici naturale, în Trupul lui Hristos. În sânul Bisericii Ortodoxe, această abordare ecumenică s-a manifestat întotdeauna  prin respectul față de particularitățile fiecărui popor, față de mentalitatea și tradițiile lui. Astăzi, tehnologia unește oamenii și are, fără îndoială, consecințe pozitive în ceea ce privește răspândirea cunoașterii și a informației. Cu toate acestea, ea constituie un canal pentru transmiterea și, în mod indirect, impunerea unui model cultural specific, care nu este întotdeauna compatibil cu tradițiile particulare ale oamenilor. Utilizarea tehnologiei nu ar trebui să aibă loc fără discriminare sau fără conștientizarea riscurilor care o însoțesc. Biserica trebuie să fie vigilentă în ceea ce privește această chestiune.

Legată de acest aspect este și chestiunea – în mare parte sprijinită de tehnologie – a rapidei dobândiri de progres științific, îndeosebi în domeniul biotehnologiei. Potențialul științei contemporane se extinde dincolo de intervenția în cele mai delicate aspecte ale naturii, iar modificările genetice sunt capabile să vindece boli dar, în același timp, să creeze probleme etice serioase, asupra cărora Biserica poate și trebuie să se pronunțe. trebuie să mărturisim că Biserica Ortodoxă nu a dat dovadă de suficientă sensibilitate față de această chestiune. În sinaxa noastră precedentă din 2008, am hotărât să înființăm o Comisie inter-ortodoxă de Bioetică, la inițiativa Patriarhiei Ecumenice, comisie care trebuia să se întrunească prima oară în Creta; din nefericire, răspunsul Bisericilor surori nu a fost adecvat pentru a permite continuarea acestui efort. Sperăm ca aceasta să se întrunească în viitorul apropiat astfel încât vocea Ortodoxiei să se facă auzită în ceea ce privește această chestiune importantă.

Venind în întâmpinarea problemelor existențiale ale umanității contemporane, Ortodoxia trebuie să își continue eforturile de protejare a mediului înconjurător. Atunci când Patriarhia Ecumenică – cea dintâi în întreaga lume creștină – a subliniat urgența acestei chestiuni, încă din vremea vrednicului de cinstire înaintaș al nostru, Patriarhul Dimitrie, în anul 1989, menținându-și eforturile printr-o serie de congrese internaționale sub auspiciile noastre, pentru o vreme îndelungată Biserica Ortodoxă a fost singura voce auzită pe acest subiect. Astăzi, celelalte biserici și confesiuni creștine acordă atenția necesară acestei probleme cruciale, dar numai Ortodoxia acordă, prin excelență, răspunsul adecvat, prin tradiția sa liturgică și ascetică, capabil să contribuie la rezolvarea acestei crize care, ca rezultat al lăcomiei și răsfățului, pune astăzi în pericol însăși supraviețuirea zidirii lui Dumnezeu.

În fine, Preasfânta noastră Biserică este obligată să acorde o atenție plină de grijă și compasiune față de problemele create de structura economică a lumii moderne. Cu toții suntem martorii consecințelor negative ale crizei economice asupra demnității și supraviețuirii persoanei umane, criză opresivă în multe regiuni de pe glob, mai ales în țările considerate „dezvoltate” din punct de vedere financiar. Șomajul în rândul tinerilor, creșterea sărăciei, nesiguranța viitorului – toate acestea constituie dovada faptului că umanitatea contemporană este înstrăinată de înfăptuirea principiilor evanghelice, lucru pentru care suntem și noi responsabili, în măsura în care ne limităm grija pastorală numai la chestiuni „spirituale” și neglijăm faptul că oamenii au nevoie de mâncare și de resurse materiale de primă necesitate pentru a putea trăi de o manieră demnă de o persoană umană creată după chipul lui Dumnezeu. Este un lucru vital ca glasul Ortodoxiei să fie auzit în ceea ce privește aceste chestiuni tocmai pentru a dovedi că se află întru Adevăr și întru credința față de principiile Evangheliei.

Astfel, pentru a reuși în toate acestea, iubiți frați întru Domnul, există o condiție necesară, și anume, unitatea Bisericii noastre, perspectiva adresării către lumea contemporană într-un singur glas. Acest lucru trebuie să preocupe sinaxa noastră actuală în aceeași măsură în care suntem însărcinați cu responsabilitatea unității Preasfintei noastre Biserici.

După cum știm, Biserica Ortodoxă cuprinde un număr de biserici regionale autocefale care activează în limitele definite de Sfintele Canoane și de Tomos-urile care le-au conferit autocefalia, fiind în același timp îndreptățite la deplină auto-administrare, fără nici o altă interferență exterioară. Acest sistem, transmis nouă de Sfinții noștri Părinți, constituie o binecuvântare pe care trebuie să o păstrăm ca pe lumina ochilor, pentru că prin acest sistem evităm orice deviere spre concepte străine de eclesiologia ortodoxă în ceea ce privește exercițiul autorității universale de către oricare din Bisericile locale și de Întâistătătorii lor. Biserica Ortodoxă constă dintr-o comuniune de Biserici Ortodoxe autocefale și de sine stătătoare.

Desigur, acesta este punctul în care se ivește o serioasă problemă: cum și în ce mod se exprimă comuniunea Bisericilor ortodoxe? Experiența istorică a demonstrat că, adeseori, Bisericile ortodoxe autocefale acționează ca și cum ar avea suficiență de sine, ca și cum le-ar spune celorlalte Biserici: „n-am trebuinţă de voi” (1 Cor. 12, 21). 12973150694_57d5ab2286În loc să caute cooperarea cu celelalte Biserici ortodoxe față de chestiunile ce privesc Ortodoxia în întregimea ei, ele acționează de capul lor, inițiind relații bilaterale cu cele din afara Ortodoxiei, uneori chiar într-un spirit de competiție. Alte Biserici autocefale au atitudini osebite față de non-ortodocși și nu participă activ la activitățile convenite de comun acord la nivel pan-ortodox. Într-adevăr, recent, unele Biserici nu au aderat la anumite decizii pan-ortodoxe preconciliare, în ciuda faptului că au semnat acele hotărâri. Dar ce putem spune de cazurile în care Bisericile surori dispută din voie proprie granițele canonice ale altor Biserici surori, provocând amărăciune și uneori tulburare în aceste comunități? Toate aceste lucruri vădesc necesitatea unui instrument, instituțional sau nu, care să fie în stare să rezolve diferendele și problemele apărute, astfel încât acestea să nu ducă la diviziune și conflict.

Putem vedea limpede importanța supremă a sinodalității în Biserică. Sistemul sinodal a constituit de la începuturi aspectul fundamental al vieții bisericești. Fiecare diferend sau dezacord în chestiunile de credință sau de ordine canonică au fost puse înaintea judecății unui sinod. Un exemplu caracteristic este atitudinea Sfântului Vasile de a reboteza ereticii și schismaticii, așa după cum moștenise în tradiția austeră a predecesorilor săi capadocieni: chestiunea trebuie judecată de un sinod de episcopi capabil să modifice tradiția anterioară (Canoanele 1 și 47). Toate diferendele dintre Biserici sau dinafara lor au fost judecate în mod definitiv de sinoade, la ale căror decizii au aderat, în cele din urmă, și cei care nu erau de acord cu ele („Fie ca votul majorității să hotărască”, Canonul 6 al Sinodului I Ecumenic).

Acest sistem sinodal a fost și este susținut, cu mai multă sau mai puțină fidelitate, în interiorul Bisericilor ortodoxe autocefale, dar este cu totul absent în relațiile dintre ele, iar acest lucru este o sursă de probleme majore, creând impresia unei Ortodoxii compuse din mai multe Biserici, iar nu dintr-Una, lucru care nu este în acord cu eclesiologia ortodoxă, ci este o aberație de la această eclesiologie și o rădăcină a relelor. Suntem obligați să sprijinim sistemul sinodal până dincolo de hotarele Bisericilor noastre individuale. Trebuie să dezvoltăm o conștiință a Bisericii Ortodoxe celei Una, și numai conceptul de sinodalitate poate să atingă acest scop.

În urmă cu cincizeci de ani, atunci când vizionarul Patriarh Athenagora a inițiat pașii preliminari ai unității Ortodoxiei, a fost rânduită instituția consultațiilor pan-ortodoxe, în vederea luării de decizii comune în ceea ce privește relațiile cu non-ortodocșii. Aceste decizii au fost considerate obligatorii pentru toate Bisericile Ortodoxe, fiind încorporate în „regulamentele interioare” ale fiecărora dintre aceste Biserici. Astăzi, chiar aceste decizii sunt puse sub semnul întrebării și disputate arbitrar și necanonic de anumite segmente din interiorul Bisericilor Ortodoxe ce acționează precum niște pretinse sinoade ecumenice, disputând [vechile decizii] și creând confuzie în sânul credincioșilor. Din nefericire, acest fenomen este tolerat de conducerea ierarhică a unor Biserici, cu neprevăzute consecințe pentru unitatea turmei lor. Deciziile sinodale trebuie respectate de toți, pentru că aceasta este singura cale prin care putem păstra unitatea Bisericii.

Fără îndoială, aceste consultări pan-ortodoxe nu au epuizat efortul pentru unitatea Ortodoxiei. Bisericile au decis încă de la bun început asupra convocării unui Sfânt și Mare Sinod ca fiind absolut necesară pentru Biserica Ortodoxă, anunțând formal acest lucru întregii lumi creștine și începând pregătirile pentru acest eveniment extraordinar și istoric. Agenda acestui Sinod a fost restrânsă, în cele din urmă, la doar zece chestiuni, din care opt au și trecut de stagiul pregătitor, fiind gata de a fi înaintate Sfântului și Marelui Sinod. Cele două chestiuni rămase, anume modul de declarare a autocefaliei unei Biserici și ordinea pomenirii Bisericilor în sfintele diptice, au întâmpinat serioase dificultăți în stagiul pregătitor, iar majoritatea Bisericilor Ortodoxe surori au considerat că ele nu prezintă un obstacol în calea convocării Sfântului și Marelui Sinod care va trebui să se restrângă la dezbaterea chestiunile deja pregătite (dintre care unul, cel cu privire la declararea Bisericilor ca autonome, încă necesită aprobare prin consultare pan-ortodoxă preconciliară).

Desigur, chiar și printre chestiunile pregătite la nivel pan-ortodox, încă mai sunt detalii care necesită revizuiri și aduceri la zi, întrucât au fost formulate și aprobate în urmă cu multă vreme, atunci când predominau alte circumstanțe și presupoziții. Acestea includ, de exemplu, chestiuni cu privire la condițiile sociale ale lumii precum relațiile Bisericilor Ortodoxe cu creștinii non-ortodocși, mișcarea ecumenică și așa mai departe. Aceste documente necesită revizuiri din partea Comitetului inter-ortodox creat tocmai în acest scop, pentru a le putea prezenta înaintea Sfântului și Marelui Sinod de o manieră adaptată la realitatea prezentă.

Acestea am avut de zis cu privire la agenda Sinodului. Fără îndoială, este evident faptul că toate chestiunile ce vor fi dezbătute la Sinod sunt chestiuni de natură internă și de organizare a Bisericii. Înaintașii noștri care au stabilit agenda Sinodului, cu dreptate au sesizat faptul că dacă Biserica Ortodoxă nu-și va face rânduială în propria casă, nu va putea să se adreseze lumii cu autoritate și autenticitate. Orișicât, așteptările lumii de la acest Sfânt și Mare Sinod includ și chestiuni ce preocupă oamenii vremii noastre, de aceea este necesar ca acest Sinod să vină cu un mesaj de importanță existențială pentru oamenii vremii noastre. Un astfel de mesaj – de asemenea, bine pregătit de un comitet inter-ortodox special, formulat și aprobat de Părinții Sinodului – va constitui glăsuirea Bisericii Ortodoxe către lumea contemporană: un cuvânt de sprijin, de întărire, dătător de viață, pe care lumea îl așteaptă de la Biserica Ortodoxă.

Desigur, convocarea Sfântului și Marelui Sinod va necesita anumite pregătiri de natură administrativă, asupra cărora suntem chemați să reflectăm și să le rezolvăm în cadrul acestei sinaxe, cea mai binevenită [ocazie] și, [în același timp,] responsabilă cu această chestiune. Astfel, trebuie să deliberăm și să decidem cu privire la modul în care Sfântul și Marele Sinod va avea loc, adică despre modul în care Preasfintele Biserici Ortodoxe autocefale vor fi reprezentate, de o manieră care să fie corectă și consistentă cu principiile tradiției noastre eclesiologice. În primul mileniu de istorie a Bisericii noastre, atunci când instituția Pentarhiei, a Vechilor Patriarhii era cea care predomina, era considerat absolut necesar ca toate aceste Vechi Patriarhii să fie reprezentate, chiar și printr-un număr restrâns de delegați. Accentul nu cădea asupra numărului celor care participau, ci asupra asigurării reprezentării de către toate tronurile Apostolice. În al doilea mileniu de după Hristos au fost adăugate alte Patriarhii și Biserici autocefale, urmând ca ele să fie validate de un viitor Sinod Ecumenic (cele care nu primiseră în trecut aprobarea vreunuia). Prin analogie și în concordanță cu tradiția veche, ar fi de dorit ca în cazul propusului Sfânt și Mare Sinod, toate Bisericile Ortodoxe recunoscute astăzi ca autocefale să fie reprezentate de un număr de delegați desemnați, dacă se poată, în cadrul acestei sinaxe prezente.

Încă o chestiune de natură administrativă care necesită rezolvare din partea noastră este aceea cu privire la metoda pronunțării deciziilor acestui Sfânt și Mare Sinod. Din motive ce privesc corectitudinea față de fiecare Biserică autocefală, indiferent de numărul de delegați, este imperativ faptul ca fiecare Biserică autocefală să aibă dreptul unui singur vot în cadrul procesului decizional final, [vot] exprimat de Întâistătătorul ei în cadrul procedurii de votare. Crucială este chestiunea cu privire la deciziile finale ale Sinodului, anume dacă vor fi determinate de unanimitatea sau majoritatea Bisericilor participante la Sinod. Dacă vechea tradiție canonică a Bisericii va fi criteriul, atunci rânduiala canonică impune ca „votul majoritar” să fie cel care va prevala în ceea ce privește deciziile Sinodului (a se vedea Canonul 6 al Sinodului I Ecumenic). Acest principiu funcționa în Biserica primară chiar și în chestiuni de credință, dat fiind faptul că la multe dintre Sinoadele majore, cum ar fi Sinodul al III-lea Ecumenic, dar și la altele, participau chiar și cei declarați ulterior eretici și repudiați de Biserică, adică cei ce reprezentau minoritatea. Fără îndoială, în ceea ce privește chestiunile de natură canonică, rânduiala recomandată de tradiție duce fără urmă de îndoială la luarea de decizii prin votul majorității, fără a exclude, desigur, posibilitatea apariției mult doritei unanimități. Vom decide și asupra acestei chestiuni.

Iubiți frați în Hristos,

Sinaxa noastră de aici este de o importanță vitală. Ea vine într-un moment istoric și providențial, când Biserica pătimește teribile tulburări, iar capacitatea ei de a-și exercita misiunea mântuitoare este afectată. Nimic nu mai poate fi luat ca atare, așa cum a fost în alte vremuri, totul se schimbă de la un moment la altul. Complacerea este pricina stricăciunii. Nici măcar autoritățile de stat nu mai pot fi o garanție pentru Biserică; nici afluența, nici influența seculară; și nici societatea nu mai acceptă învățătura Evangheliei fără dezbatere și dispută. Astăzi, oamenii trebuie convinși că avem Cuvântul Vieții, mesajul nădejdii și experiența dragostei. Iar pentru a izbuti aceasta, trebuie să avem autenticitate și credibilitate.

Condiția prealabilă fundamentală pentru a putea convinge lumea este, în primul rând, unitatea noastră internă. Este regretabil și periculos pentru autenticitatea Bisericii Ortodoxe ca să apărem celor dinafară divizați și dezbinați. Avem și proclamăm cea mai desăvârșită eclesiologie, dar uneori refuzăm să o aplicăm. Avem o rânduială exactă în Biserică, definită de Sfintele Canoane ale Sfintelor Sinoade Ecumenice, dar uneori lăsăm impresia celor dinafară că nu suntem de acord cu cine este „primul” dintre noi. Avem instituția sinodală ca autoritate căreia fiecare ar trebui să i se conformeze; și totuși, îngăduim – din nepurtare de grijă sau dintr-o ambiție îndreptată greșit, ce adesea ascunde apărarea propriilor interese – ca deciziile sinodale să fie încălcate de anumite segmente din turma noastră care pretind infailibilitatea credinței. Vorbind la modul general, manifestăm semne de disoluție. Este vremea să dăm prioritate unității – atât în afara Bisericilor noastre, cât și între ele.

Biserica Ortodoxă, de care aparținem prin harul lui Dumnezeu, nu are la dispoziție nici un alt instrument de prezervare a unității cu excepția sinodalității. Din acest motiv, orice întârziere în convocarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe dăunează grav unității acesteia. Responsabilitatea noastră în această privință este imensă. Biserica Constantinopolului, care vreme de o mie de ani după marea schismă cu Roma a slujit la unitatea Ortodoxiei prin convocări repetate de Sinoade Pan-ortodoxe, este astăzi la fel de conștientă de obligațiile ei apăsătoare în ceea ce privește unitatea pan-ortodoxă. Slavă Domnului, ea nu este singură în tot acest demers. Celelalte Biserici Ortodoxe autocefale, de asemenea, au dovedit în urmă cu 50 de ani că doresc convocarea unui Sfânt și Mare Sinod al Bisericii. Iată, ceasul a sosit; într-adevăr, „vremile nu mai au răbdare”. Pregătirile nu pot fi niciodată perfecte. Să fim mulțumiți cu ceea ce am hotărât de comun acord până acum. Să rezolvăm fără întârziere – în dragoste și în acord cu Sfintele Canoane – orice diferend pe care l-am mai putea avea în relațiile dintre noi. „Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim” pe Unul Dumnezeu în Treime și Domnul, Care a pătimit și a fost răstignit pentru toți oamenii, fără nici o excepție, într-o lume care are atâta nevoie de mesajul de dragoste al lui Dumnezeu. Să purcedem la convocarea Sfântului și Marelui Sinod cât mai curând, îngăduindu-I Mângâietorului să glăsuiască și supunându-ne suflării Sale.

[…]

Integral la SURSA

fanar-3

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul României, la deschiderea lucrărilor Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, Constantinopol, 06-09 martie 2014:

Sinaxa sau reuniunea Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale nu este o instituţie permanentă, ci un eveniment spiritual reprezentativ. Sinaxa primaţială panortodoxă nu are un statut formal, nici atribuţii exprimate canonico juridic. Ea nu este un Sinod Panortodox, ci o reprezentare panortodoxă a sinoadelor autocefale, pe care le prezidează întâistătătorii prezenţi în Sinaxă.

Sinaxa panortodoxă are în prezent un rol consultativ şi orientativ cu scopul de-a întări comuniunea sacramentală prin concelebrare euharistică, coresponsabilitatea pastorală prin dialog şi cooperarea misionară prin acţiune, între Bisericile Ortodoxe Autocefale şi în relaţia Ortodoxiei cu lumea de azi. Autoritatea spirituală a Sinaxei creşte mai ales prin cultivarea coresponsabilităţii pentru unitatea Ortodoxiei.

Sinaxa panortodoxă oferă imaginea Ortodoxiei ca fiind mai mult o familie spirituală a Bisericilor Ortodoxe din regiuni, ţări şi etnii diferite, decât o instituţie religioasă internaţională.

Sinaxa cultivă mai întâi comuniunea fraternă şi apoi programe comune de acţiune. De aceea, Sinaxele panortodoxe de până acum au emis mai mult mesaje şi recomandări pentru Biserică şi societate.

Totuşi, într-o Sinaxă panortodoxă, ca într-o familie, pot fi discutate şi problemele concrete care afectează negativ relaţiile dintre Bisericile Ortodoxe surori şi mărturia ortodoxă în lumea de azi. Deşi Sinaxa panortodoxă nu este un Sinod Panortodox, totuşi ea poate ajuta mult la înțelegerea importanţei sinodalităţii la nivel panortodox sau universal.

Întrucât Sfintele Canoane cer ca episcopii să se adune în Sinod cel puţin de două ori pe an (canonul 37 Apostolic, canonul 5 al Sinodului I Ecumenic, canonul 19 al Sinodului IV Ecumenic şi canonul 20 al Sinodului local de la Antiohia), sinaxele panortodoxe ar trebui organizate cel puţin odată la doi ani, pentru intensificarea comuniunii, cooperării şi solidarităţii panortodoxe azi.

În mod paradoxal Bisericile Ortodoxe Autocefale cultivă azi mai mult dialogurile oficiale internaţionale cu alte Biserici decât dialogul şi cooperarea între ele.

În prezent, este nevoie de mai multă consultare şi cooperare între Bisericile Ortodoxe surori, în faţa a trei mari provocări ale lumii de azi:

1. secularismul sau indiferentismul religios, care afectează negativ familia ortodoxă tradiţională, parohia ortodoxă, mănăstirea ortodoxă şi misiunea ortodoxă în societate;

2. fenomenul migraţiei, care generează noi probleme sociale şi pastorale, mai ales când migraţia este cauzată de război sau persecuţii, cum se vede azi în Siria şi în alte părţi ale lumii.

3. criza economică şi financiară, care ne cheamă la mai multă solidaritate cu oamenii săraci, bolnavi şi singuri.

Misiunea spirituală, pastorală şi socială a Ortodoxiei ne cheamă azi să unim mai mult jurisdicţia canonică teritorială cu responsabilitatea pastorală pentru persoanele concrete şi Autocefalia locală cu Ortodoxia universală sau ecumenică.

În acest sens, mulţumim Sanctităţii Sale Bartolomeu al Constantinopolului, Patriarhul Ecumenic, pentru că ne-a invitat să participăm la această Sinaxă, cu speranţa că dialogul fratern şi cooperarea ne ajută să iubim şi să slujim mai mult Ortodoxia şi misiunea ei în societatea contemporană.

Apreciem eforturile spirituale şi materiale pe care Patriarhia Ecumenică le depune pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox, prin intermediul Comisiilor şi Conferinţelor Panortodoxe şi Sinaxelor Panortodoxe, spre binele întregii Ortodoxii.

† DANIEL

Patriarhul României

fanar-daniel

Nota noastra:

Inainte de orice alte comentarii mai aprofundate care ar necesita si o cercetare mai consistenta pe tema, punctam cateva nedumeriri/intrebari insotite de observatii legate de alocutiunea Patriarhului Ecumenic ce reflecta, practic, si agenda pe care acesta o sustine in cadrul preparativelor “Marelui Sinod.”

1. Este unitatea sinodala a Bisericii Ortodoxe Universale principala problema a acesteia? Si daca da, care e principala provocare la adresa acestei unitati?

Obs.:  Din alocutiunea Patriarhului Bartolomeu reiese cu claritate ca problema unitatii se pune in termeni de organizatie si de procedura de luare a deciziilor pan-ortodoxe. Unitatea nu e amenintata la nivel de dogma sau de practici canonice, nici macar de viziuni diferite cu privire la provocarile comune bisericilor ortodoxe de peste tot, ci de lipsa procedurilor si a posibilitatii de a avea decizii comune/pozitii comune.

Este incontestabil ca Ortodoxia Universala are tensiuni launtrice. La fel de incontestabil este faptul ca unitatea Ortodoxiei la nivel de marturisire comuna e o necesitate. Nu mai este, insa, deloc la fel de clar daca principala problema este de tip organizational si daca procedurile de luare a deciziilor sunt solutia potrivita. Dimpotriva. Noi am spune ca probleme tin de alt ordin si ca asemenea chestiuni procedurale, desi necesare pentu reglarea disensiunilor interne Ortodoxiei, sunt, totusi, de rang secund. Nu poti face un scop al Marelui Sinod stabilirea unei organizatii pan-ortodoxe. Eventual poti propune acest sistem sinodal pan-ortodox ca mijloc potrivit pe rezolvare a unor provocari urgente la adresa unitatii Ortodoxiei. Dar, daca nu exista astfel de provocari (nota bene: patriarhul nu a numit nicio provocare la adresa dogmelor si a traditiei ortodoxe), atunci devine neclara, ambigua, aceasta presiune spre centralizarea ortodoxiei, fie ea si la modul sinodal. Ca sa simplificam argumentul: esential este scopul pentru care se doreste stabilirea unei sinodalitati panortodoxe. Unitatea organizationala la nivel panortodox nu poate fi scop in sine, mai ales ca ar fi totusi un nivel institutional lipsit de precedent si practica in ortodoxie.

2. Este procedura de luare a deciziilor prin vot majoritar cea mai buna varianta?

Obs.: Patriarhul Bartolomeu trimite la traditie cand invoca acest sistem, desi modul in care o face e criticabil: anume, episcopii adunati in sinod pot chiar sa schimbe unele practici canonice. Din nou, esentiala, aici, nu e procedura in sine, ci sensul in care va fi folosita aceasta. Iar sensul este dat de context, de intentiile exprimate de Patriahia Ecumenica si de agendele celorlalte Patriarhate. Aici sunt doua chestiuni in disputa:

In principiu, Patriarhia Ecumenica, Alexandria, Ierusalimul si Ciprul sustin varianta deciziilor luate prin vot majoritarpe cand celelalte patriarhii se raliaza punctului de vedere reprezentat de Patriarhia Moscovei, cea a deciziei prin consens sau unanimitate (a se vedea AICI detaliile). Patriarhia Romana sustine varianta consensului fiind, in aceasta privinta, pe aceeasi linie cu cea a Moscovei. Miza imediata a acestui diferend este, dupa unii, controlul asupra diasporei. Pe termen lung, insa, procedura va afecta toate deciziile din toate domeniile. In cazul in care vor exista patriarhii “rebele” fata de majoritate, ce se va intampla cu ele? Caci in vechime, episcopii ce nu semnau tomos-urile erau considerati schismatici sau eretici.

A doua chestiune este legata de iritarea vizibila si in mod repetat exprimata pe care Patriarhul Bartolomeu o manifesta fata de Bisericile sau segmentele din interiorul acestor Biserici care nu au respectat deciziile pre-conciliare, indeosebi cele legate de ECUMENISM. Este aproape lipsit de diplomatie in acesta privinta, riscand mai degraba sa polarizeze si sa amplifice tensiunile decat sa le duca spre un numitor comun. Evident, patriarhul Ecumenic se refera aici la Bisericile care s-au retras din actiunile ecumeniste (Georgia, Bulgaria ar fi exemple in acest sens) si, probabil, si la initiativa din Grecia a faimoasei Marturisiri de credinta” sustinuta de numerosi ierarhi, clerici, athoniti si teologi. Ocazie cu care a si gafat (?), criticand ideea de “credinta infailibila” pe care o revendica aceiasi. Ei bine da, noi asa stim, nu de la noi, ci de la altii, ca Predania e infailibila. Ceea ce omite Patriarhul Bartolomeu este insusi faptul ca acele decizii pre-conciliare pan-ortodoxe sunt extrem de precare tocmai la capitolul sinodalitatii, reprezentativitatii si receptarii lor la nivelul pleromei, a intregii Bisericii (la nivelul autocefaliilor). Daca ele au fost adoptate de un oarecare trimis, la un moment dat, nu inseamna ca au devenit acceptabile pentru acea Biserica si nici macar pentru acel Sinod, mai ales ca una din gravele probleme legate de aceste decizii este completa lor LIPSA DE TRANSPARENTA. A invoca necesitatea unui sistem de vot majoritar corelat cu intarirea obligativitatii deciziilor pan-ortodoxe, in acest context, nu suna deloc bine, ba chiar suna foarte rau. Si, apropo de acest lucru…

3. In ce constau intelegerile pan-ortodoxe cu privire la cele opt teme (din zece) asupra carora s-ar fi ajuns la un acord?

Obs.: O dovada a modului netransparent (si, pana la urma, deloc sinodal, ci mai degraba pe baza de comisii specializate) in care se lucreaza consta si in gradul de popularizare si cunoastere a temelor asupra carora s-a cazut de acord in intalnirile pan-ortodoxe de pana acum. Conform Patriarhului Bartolomeu, din cele 10 teme s-ar fi ajuns deja la un acord pe opt. Opinia publica ortodoxa, insa, e cvasi-ignoranta cu privire la continutul acestor acorduri, si nu din cauza ei. Acele documente ar trebui sa fie foarte “la vedere”, accesibile usor oricui vrea sa vada despre ce e vorba. Nu spunem ca ele ar fi secrete, ci doar ca nu sunt puse la dispozitie pentru o dezbatere reala, nu una redusa la comisii de experti unde totul se regleaza, de fapt, pe baza raporturilor de putere. 

Daca acordurile nu se stiu, cele zece teme sunt, insa, publice:

  1. Diaspora ortodoxă – definirea jurisdicţiei asupra populaţiei creştine ortodoxe din afara graniţelor naţionale (Patriarhia Ecumenică pretinde că, potrivit canoanelor în vigoare, înainte de creşterea fenomenului migraţiei, credincioşii din afara graniţelor ţării natale îi aparţin).
  2. Modul de recunoaştere a statutului de biserică autocefală.
  3. Modul de recunoaştere a stării de biserică autonomă.
  4. Dipticele, adică regulile recunoaşterii canonice mutuale între bisericile ortodoxe.
  5. Stabilirea unui calendar comun al sărbătorilor. (La ora actuală, sărbătorile cu dată schimbătoare [calculate după Paşti] se ţin de către toţi ortodocşii în aceeaşi zi, iar cele cu dată fixă [de ex., Naşterea Domnului] se sărbătoresc la o distanţă de 13 zile, unii după calendarul nou, alţii după calendarul vechi).
  6. Impedimentele şi canonicitatea sfinţeniei căsniciei.
  7. Problema postului în lumea contemporană.
  8. Relaţiile cu alte confesiuni creştine.
  9. Mişcarea ecumenică.
  10. Contribuţia Ortodoxiei în afirmarea idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

Patriarhul Ecumenic a aratat ca temele nr. 3 si 4 sunt inca in curs de negociere, iar temele 8 si 9 ar trebui sa sufere revizuiri. Exista, asadar, acorduri in ceea ce priveste, de pilda, ecumenismul, despre care, insa, nu stim (inca) nimic. Poate vom afla ceva mai mult in viitor si, daca exista cineva mai bine pus la punct la acest capitol, e rugat sa puna la dispozitie documentele sau accesul catre ele.

Suntem de acord cu cei care sustin ca nu ar trebui sa consideram “Marele si Sfantul Sinod” in mod aprioric drept unul talharesc sau dubios inainte ca acesta sa aiba loc si sa si avem la dispozitie Tomos-ul sau. Totodata insa, ar fi lipsit de realism sa nu avem in vedere antecedentele acestui Sinod Pan-Ortodox, sensul agendei sale si diversele raporturi de forta din interiorul Ortodoxiei. In orice caz, decizia fixarii lui in 2016 este foarte importanta, deoarece exista “sanse” mari ca lumea sa arate complet diferit peste doi ani.

PS: Patriarhul Daniel, desi descrie foarte clar modelul “sinaxa” (lipsit de o dimensiune organizationala consistenta) al intalnirilor panortodoxe, evita sa se pronunte explicit asupra modelului sinodal propus de P.F. Bartolomeu.

O analiza “Razboi intru Cuvant

[este interzisa preluarea fara acordul nostru]

fanar

A se vedea si urmatoarele materiale:

*

*

*

***


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), Ecumenism, Opinii, analize, Patriarhul Daniel, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la ““SFANTUL SI MARELE SINOD PANORTODOX” – fixat pentru 2016. Programul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, cuvantul Patriarhului Daniel si cateva observatii care se impun. RISCUL REAL AL CENTRALISMULUI AUTORITARIST IN DIRECTIA ECUMENISTA, IN NUMELE “UNITATII” BISERICII

  1. Am si eu o intrebare. Pe antihrist o sa-l cheme Emanuel? Evreii inca asteapta un mesia conform Isaia 7:14 ? Cam si cum, sa zicem, il cheama pe Rahm Emanuel?:

    https://www.google.ro/search?q=Barack+Obama+and+Rahm+Emanuel&client=firefox-a&hs=8Kv&rls=org.mozilla:en-US:official&channel=rcs&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=ce4aU5aCIKvJ4wTj2YDIBQ&ved=0CCsQsAQ&biw=1280&bih=565

    sau doar cei de aproape vor sti? Sau nu-l va chema de loc Emanuel? Adica se mai ghideaza dupa profetia din Vechiul Testament?

  2. @ enkidu:

    S-ar putea sa il cheme chiar “Isus” (Yeshua): http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/01/11/ariel-sharon-murit-profetie-mesia-antihrist/

    Acest Emanuel e si cam batraior totusi si e deja o persoana publica destul de uzata, trebuie sa vina unul “brand new” si “al naibii” (la propriu) de “carismatic”…

  3. Mie mi se pare ca “alocutiunea” Patriarhului nostru a fost destul de “realista” si obiectiva si concret legat de “CARENTELE” deloc mici pe care le are de mai multa vreme Biserica Ortodoxa UNIVERSALA, cand vine vorba de LEGATURA VIE si concreta care trebuie sa existe (si) FIZIC, (si) FATA CATRE FATA intre Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe (si care trebuie sa fie mult MAI STRANSA si REALA decat pana acum), si sa nu se rezume si limiteze doar la o legatura tainica pasiva si invizibila, adia numai “IN DUH” si euharistica.
    Cred ca Patriarhul nostru a pus “punctul pe I”, cand a vorbit de “subreda colaborare” si “partasie” concreta pe care O AU AZI Intaistatatorii Bisericilor Crestine Ortodoxe INTRE EI, iar prin faptul ca a amintit de chestiunea “PARADOXALA” ca Intaistatatorii Bisericilor Ortodxe au LEGATURI mai vii, mai DESE si mai puternice cu capii ALTOR Biserici (NE)ORTODOXE decat intre ei, respectiv intre capii Bisericilor Ortodoxe surori, consider ca I-A DAT peste nas inclusiv Patriarhului Ecumenic Bartolomeu,, reprosandu-i in mod ALUZIV si subtil, insa clar si evident ca are si el o anumita VINA la mentinerea aceastei partasii SUBREDA, pentru ca putea, in calitate de Cap ONORIFIC al Bisericii Ortodoxe Universale, sa mai ORGANIZEZE si alte astfel de SINAXE mult mai des si in trecut, si nu doar acum, fiindca nimeni nu l-a oprit…, si ca prin neimplicarea lui arata ca SE DEOSEBESTE MULT de inaintasii sai, si anume Patraiarhii Scaunului Constantinopolitan din PRIMUL MILENIU al Bisericii, care au avut mereu GRIJA de a PERPETUA “obiceiul” din vechime al ADUNARILOR DESE ale episcopilor crestini DreptMaritori (asemanatoare cu cele ale Sinoadelor Ecumenice) care ERAU desebit de necesare pentru MENTINEREA unitatii si a vivacitatii si PURITATII vietii de credinta a credinciosilor din Bisericile pe care le pastoreau…
    Si inca ceva, mi s-a parut (nu pentru ca sunt eu roman…) ca pana si IMBRACAMINTEA Pastorilor nostri este parca mai “frumoasa” decata a celorlalti participanti la Sinaxa, iar “crucile” de pe camilafcele Arhiereilor nostri parca DAU UN PLUS de “noblete” majestica infatisarii lor si le confera o “nota distincta aparte”…
    Acelasi DUH al Latinitatii Orientale care era reprezentat INCA din Antichitate de Intaistatatorii Bisericii din Dacia (Dobrogea Antica) ESTE PREZENT parca TAINIC pe chipul celor 3 Pastori ai Bisericii Ortodoxe Romane care prin prezenta lor INTRUCHIPEAZA si EXPRIMA si reprezinta Duhul Crestin RUMOS si NOBIL al Pleromei Ortodoxe a neamului romanesc…
    Faca Bunul Dumnezeu ca DUHUL PLIN DE INTELEPCIUNE si DE RAVNA pentru Adevar si Dreptate si Credinta fata de Hristos, de care i-a invrednicit Domnul pe Episcopii Dobrogiei Antice, sa-L ASEZE si ODIHNEASCA si peste Capii Bisericii Ortodoxe Romane si peste TOATA DELEGATIA BOR care este prezenta la Constantinopol in aceste zile, iar PREZENTA Patrirahului nostru si a Mitropolitilor nostri si a Preotilor nostri,sa ADUCA Lumina si RAVNA si CLARITATE plina de LUCIDITATE in inimile si mintile tuturor celorlalti ARHIEREI care s-au adunat in aceasta SINAXA PANORTODOXA, pentru ca sa IA si ADOPTE deciziile cele mai intelepte si sanatoase si IN DUHUL Sintilor Parinti de la Sinoadele Ecumenice ale Primului Mileniu, pentru viitorul (sanatos si pasnic si roditor in bine) al Ortodxiei si al Intregii Biserici Ortodoxe UNIVERSALE…AMIN!

  4. De acord. Personal, imi doresc in mod special o reala unitate a tutor bisericilor si eliminarea falselor diferente dintre bisericile locale. La fel de mult imi doresc insa si o eliminare a falsei intelegeri referitor la felul in care biserica este “condusa” si a abuzurilor de putere (care in acest caz poate fi absoluta).

    De asemenea, mi se pare enervanta si periculoasa nementionarea intereselor si agendelor de ordin interior, ci doar exprimarea celor exterioare, de suprafata. In ceea ce ma priveste, cel putin patriarhia romana si cea ecumica dau dovada de o lipsa cronica de comunicare a lucurilor in profuzime si de exprimarea onesta a tuturor planurilor duhovnicesti (in cazul in care si exista!), cat si de lipsa de legatura vie cu “poporul”. Iar astea sunt simptome grave care desi ne dorim, nu putem crede ca se pot schimba decat daca sunt mai intai recunoscute.

    In concluzie, acest sinod nu propune sa schimbe cu nimic lucurile asa cum sunt, ci doar sa se mearga inainte pe aceeasi linie. Personal, nu pot zice nici ca sunt pentru, nici impotriva, ci ca lucrurile importante inca nu au fost adresate.

  5. O mica remarca…!
    Patriarhul nostru, in afara de TITLUL si RANGUL “suprem” in ierarhia BOR, de “Patriarh”,(din cate stiu are 4 Titluri si “Ranguri” Mari si late…de toate) il detine si pe acela de “Mitropolit”, si nu numai de Mitropolit al Munteniei, ci si AL DOBROGEI!
    Prin urmare intre El si fostii Episcopi Crestini dobrogeni din Antichitate, sin SCITIA de alta data, respectiv intre El si Sf. Bretanion si ceilalti Arhierei STRAromani care au participat la Sinoadele Ecumenice ale Bisericii Crestine ale Primului Mileniu, EXISTA O LEGATURA “DIRECTA” (chiar daca este peste atatea veacuri de timp…) DE SUCCESIUNE ARHIEREASCA (si Apostolica)! si de RESPONSABILITATE pastoral-misionara si APOLOGETICA!
    Din Izvoarele Istoriei Bisericesti Universale, ni se spune ca la unul din Sinoadele Ecumenice “nici SCITUL nu a lipsit din ceata”, adica un Episcop daco-roman al Scaunului TOMISIULUI Antic…
    Si iata ca si azi, URMASUL “scitului” de atunci IARASI este prezent IN “CEATA” SINAXEI Panortodoxe de la Constantinopol!
    Dumnezeu sa-i ajute sa aiba o RAVNA APOLOGETICO-DOGMATICA si pastoral-miosanara ca si predecesorul sau….

    O alta remarca:
    Dintre toti CAPII Bisericilor Ortodoxe care sunt prezenti la Constantinopol, in afara de Patriarhul Constantinopolului si de Intaistatatorul Bisericii Elene si de alti putini Instaistatatori, RESTUL CAPILOR de Biserici Ortodoxe, si cu deosebire ai Bisericilor SLAVE sunt capii unor Popoare Ortodoxe care au primit Crestinismul si Ortodoxia, DUPA CE PERIOADA PRIMELOR 7 SINOADE Ecumenice S-A INCHEIAT!
    Carevasazica Delegatia BOR si Patriarhul BOR ca si CAP al unui popor crestin ortodox (care a primit Evanghelia lui Hristos nu prin vreun Decret al vreunui cneaz si care s-a propagat in popor NU de la varf catre baza, ci invers, de la baza catre varf), are o importanta si contributie nu numai de ordin TEOLOGIC la aceasta SINAXA, ci inclusiv CA PERPETUATOARE a unei RESONSABILITATI si LUCRARI si PREROGATIVE Duhovnicesti pe care si in Primul Mileniu au avut-o si exercitat-o PREDECESORII actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane!
    Prin umare POZITIA Patriarhului NU TREBUIE sa fie nicidecum pasiva, ci ACTIVA si DEMNA la lucrarile acestei Sinaxe, fiindca noi romanii AVEM “GREUTATE” si VALOARE si traditie MILENARA si “EXPERIENTA” ISTORICA in materie de astfel de SINAXE si chiar de SINOADE Ecumenice…

    Poate ca asa a vrut Bunul Dumnezeu din Ceruri ca sa ne HARAZEASCA noua, romanilor ca sa fim in Istoria Bisericii Ortodoxe Universale, niste piloni si MEMBRI care sa CONTRIBUIE cu prezenta si APORTUL LOR la Ocrotirea si Perpetuarea ADEVARULUI Sau, care a fost si va ramane IMUABIL, NESCHIMBABIL, ETERN, NEMODIFICABIL si …ETERN, pana la A doua Sa Venire…!

    Sa le ajute Hristos – Domnul si Patriarhului si Mitropolitilor nostri ca SA FIE CA SI INAINTASII LOR din Antichitate, adica ACTIVI si Intelepti, pentru ca sa le ramana si lor NUMELE consemnat si CINSTIT in Istoria Bisericii Ortodoxe Unviversale si romanesti, ca si predecesorilor lor, pentru RAVNA si DRAGOSTEA pe care au avut-o pentru PASTRAREA si PROPOVADUIREA Adevarului Sau celui Mnatuitor de suflete!
    AMIN!

  6. @nevrednicul:

    Sunt indeajuns de numeroase postari pe tema Ucrainei, este una chiar precedenta acesteia, aici, totusi, respectiva stire e off-topic.

  7. Admini,
    Despre antihrist Sf Lavrentie de la Cernigov a zis ca inca de la 12 ani isi va arata capacitatile “senzationale”- la varsta asta va intra lucifer in el si antihristul se va coace sub chipul omului. Asa ca, daca veti afla despre un copil super’dotat si senzational sa ma anuntati si pe mine.

    Va rog sa-mi explicati exact care e diferenta dintre “vot majoritar” si “consens sau unanimitate”. D.p.d.v. lingvistic e acelasi lucru.

    Unul dintre Sfintii Parinti, Nil Athonitul, a profetit despre al optulea sinod ecumenic.

    “decizia fixarii lui in 2016 este foarte importanta, deoarece exista “sanse” mari ca lumea sa arate complet diferit peste doi ani.”- adica ce vreti sa spuneti? de ce e importanta fixarea lui in 2016. Eu as zice ca e prea tarziu atunci, mai ales ca patriarhul ecumenic se tot agita ca acest sinod sa aiba loc cat mai URGENT si se văita ca ar fi trebuit sa se organizeze pana acum.
    Va referiti la faptul ca pana atunci poate avea loc al 3 lea razboi mondial si de-asta lumea va arata complet diferit? sau la faptul ca poate agenda sinodului se va schimba pt ca lumea va arata complet diferit?

  8. @Sorin:

    Va rog sa-mi explicati exact care e diferenta dintre “vot majoritar” si “consens sau unanimitate”. D.p.d.v. lingvistic e acelasi lucru.

    E exact diferenta dintre majoritate si …unanimitate. Nu sunt sinonimi termenii: http://dexonline.ro/

    “decizia fixarii lui in 2016 este foarte importanta, deoarece exista “sanse” mari ca lumea sa arate complet diferit peste doi ani.”- adica ce vreti sa spuneti? de ce e importanta fixarea lui in 2016. Eu as zice ca e prea tarziu atunci, mai ales ca patriarhul ecumenic se tot agita ca acest sinod sa aiba loc cat mai URGENT si se văita ca ar fi trebuit sa se organizeze pana acum.
    Va referiti la faptul ca pana atunci poate avea loc al 3 lea razboi mondial si de-asta lumea va arata complet diferit? sau la faptul ca poate agenda sinodului se va schimba pt ca lumea va arata complet diferit?

    Nu suntem profeti, insa la cum arata lumea, pur si simplu in doi ani vor avea loc suficiente transformari astfel incat sa fie un context foarte diferit ca pana acum, lucru ce poate afecta raporturile de forta din interiorul ortodoxiei.

  9. Nu-i usor lucru a comenta ceea ce a spus un Patriarh, dar pare ca e necesar. La prima vedere, totul e imbracat frumos si chiar cu intentii bune, cu aspecte interesante. Dar, mai in profunzime, rasar problemele. Poate or mai fi si altele, dar eu as remarca doar doua dintre ele:
    1. Nu mi se pare normal ca acordul pe cele 10 chestiuni sa fie obtinut inainte de intrunirea Sinodului, ci la Sinod. E de inteles sa se tina dezbateri preliminare, dar hotararea se ia la Sinod. Unele Sinoade durau chiar foarte mult pana se ajungea la un acord. Dezbaterea se face pe loc, prin inspiratia lui Dumnezeu si credinta sinodalilor, nu prin acorduri omenesti. Chiar ca asta sugereaza o pozitie de putere si negociere lumeasca. Pana nu se ajunge la acord, nu se intruneste Sinodul? Atunci unde este credinta in inspiratia si ajutorul de sus? Asta tradeaza mai mult o logica omeneasca in dauna credintei si legilor dumnezeiesti.
    2. Este dubioasa si hilara aducerea in discutia despre votul majoritar in luarea hotararilor sinodale a canonului 6 de la Sinodul I Ecumenic. Mai degraba este folosit acest canon la deruta. Nu poate fi consultat pe loc si pare a fi in favoarea votului majoritar. Dar… culmea, canonul respectiv este foarte interesant: stabileste granitele Patriarhiei Alexandriei si pomeneste si de celelalte Patriarhii. Majoritar trebuie sa fie votul pentru alegerea episcopilor dintre candidati. Ba chiar si aici nu minoritatea este privita ca fiind formata din unii carcotasi care trebuie sa se supuna dreptatii. Deci tot un fel de consens. Dar, prin hotararea granitelor patriarhiilor in acest canon, Patriarhul Bartolomeu practic singur isi pune bete in roate. Teritoriul sau este bine delimitat; diaspora nu-i apartine de drept. Nu apartine nimanui. Credinciosii din teritorii nearondate, adica din diaspora, apartin Bisericii lor de origine pana se formeaza o Biserica locala de sine statatoare.
    Nici modul cum este privita unitatea Bisericii nu tine de traditia ortodoxa, care nu prevede un purtator de cuvant, un sef prin care sa fie garantata unitatea. Tocmai pentru ca este de alta natura decat unitatea lumeasca. Tine de duh, de comuniune si intelegere.

    Eu cred ca e bine sa se intruneasca un Sinod Pan-ortodox, dar pt a condamna derapajele ecumensite, nu ecumenice gresit numite aici (sau traduse) si pt a se ajunge la un acord pe temele provocarilor moderne ale transplantului, eutanasiei… Totusi auspiciile nu se anunta de bun augur. Tatonarile acestea prelungite duc mai degraba la erodarea simtului unitatii credintei decat la consolidarea credintei.

  10. @Vela Gheorghe
    Remarcile frăției tale sunt foarte bune, numai că nici noi (românii), nu mai suntem antici (în credință).
    Şi titlurile spun ceva desigur (chiar dacă cele onorante țin de… trecut) şi nu sunt impotriva lor când nu sunt ostentative.
    Ortodoxia este o credință ascetică, credință a lepădării de sine (pentru a trăi in Hristos). Dacă veşmintele spun mai mult decât cel pe care-l îmbracă… frate Gheorghe…
    Cu ce ochi l’ai fi privit pe sfântul Spridon cu mitra’i de papură ?
    Scopul vieții creştine este câştigarea Duhului Sfânt. Nădajduim că acolo vor fi mulți dinte cei ce vor arăta acest Adevăr prin sine şi prin fapte.

  11. “Ecumenia” dacă nu î-şi arată binele între ortodocşi şi bisericile surori (care au multe şi mari divergențe, “frățeşti”) la ce mai este bună ? Sau suntem mai frați cu “surorile vitrege” decât cu cele fireşti ?
    Cum plinim “unitatea duhului în evanghelie” cerută de sf.ap.Pavel ?
    Patriarhul ecumenic recunoaşte lipsa unității, in cuvântul său.

  12. Consider ca ortodoxia este la fel peste tot.Nu cred ca este gresit un astfel de sinod si sa fie mai uniti ortodocsii, mai ales cu schimbarile ametitoare in rau care se petrec.Cat mai repede sa se faca.Sunt un simplu mirean si alta credinta nu pot avea.

  13. Este tarziu in 2016.

  14. @ Mada:

    Nu in sine este gresit. Unitatea este foarte buna si necesara, desigur, cu conditia sa fie intru ADEVAR. Dar semnele arata destul de clar, din pacate, ca nu asta se doreste, dimpotriva. De aceea, precum am aratat, discursul despre unitate este doar un pretext pentru a acoperi intentia de a impune o linie ecumenista in mod obligatoriu intregii Biserici. Iar graba… de multe ori strica treaba. Mai ales acolo unde nu sunt la mijloc bune intentii. Nu este deloc exclus ca momentul acelui Sinod sa fie unul decisiv, in sens rau, pentru Ortodoxie, ci sa fie momentul cernerii celei mai mari. Deci este mai bine sa nu fim atat de grabiti…

  15. Nu este deloc uşor a organiza un astfel de Sinod Panortodox. Şi, cred eu, este şi mai dificil în a-l duce la bun sfârşit. Căci nu numai conţinutul celor discutate şi decise acolo este f important, mai întâi pt ortodocşi, şi ami apoi şi pt ceilalţi care-l văd din afară. De aceea este important, ca să fie siguri, că au teme de discutat în care ar putea găsi consens (majoritar sau chiar unanim), iar dacă există teme în care f probabil nu s-ar ajunge la o concluzie clară, mai bine nici nu le-ar mai aminti. Deci nu văd, că această Sinaxă a întâistătătorilor ar lua deja decizii cu privire la 8 din 10 teme de discutat la Sinodul Panortodox. În acest sens văd şi cererea (mai ales din partea ruşilor) de a nu grăbi acest Sinod în 2015, ci de a-l pregăti pe-ndelete până în 2016.
    Deci pe lângă conţinutul dezbaterilor, important mai este şi modul de abordare al acestora; am văzut într-o adunare mare, cum este f posibil, ca un om, doi oameni, fie el chiar mitropolit ortodox, să poată împinge în derizoriu o dezbatere în plen, legându-se în mod practic numai de ordinea de zi. Aceasta poate fi combătută sau modificată de oricine cu prioritate în orice adunare democratică, cu atât mai mult ortodoxă, unde fiecare este liber a-şi expune în plen părerea. Iar dacă ajunge unul care doar vrea să se audă vorbind la microfon- şi ce ocazie mai grandioasă decât un Sinod Panortodox poate exista?- atunci se poate întâmpla, ca adunarea să sufere, iar cei din-afară să spună, că uite şi ortodocşii aceştia, nu sunt în stare nici să conducă la bun sfârşit o adunare, se vede treaba, că şi ei au nevoie de un conducător care să-i disciplineze şi să-i aducă pe calea cea bună!
    Deci atât pregătirea, cât şi echipa (nici eu nu cred că ar fi bine, ca doar un episcop= Patriarhul Ecumenic, să prezideze o adunare de asemenea calibru) care va conduce Sinodul Panortodox sunt f f importante, iar rezultatele vor fi pe măsură.
    Cred că temele propuse şi care vor fi pregătite sunt actuale şi necesare în bună măsură, bineînţeles important fiind şi sensul în care se va lua fiecare hotărâre. Nu este rău, ca Biserica Ortodoxă în ansamblul ei să aibă puncte de vedere unice pe anumite teme actuale, doar este condusă de Dumnezeu Sfântul Duh, şi ar fi bine de ştiut, cine şi cum va avea dreptul şi obligaţia de a promova astfel de pdv unice.
    Apoi desigur că mai întâi ar tb făcută curăţenie în ograda ortodoxă şi apoi să vedem şi de alte confesiuni şi religii, deci cele mai multe legături să fie între conducătorii Bisericii noastre, şi nu între aceştia şi alte confesiuni/religii.
    Una peste alta pare a fi un Sinod necesar şi actual, să vedem însă cu ce ne vom alege în final. Să dea Dumnezeu ca prin acest Sinod să fie promovată vocea Sa blândă şi fermă şi nu vocile unora care nu stau prea bine cu smerenia sau sunt angajaţi în partea cealaltă a frontului războiului duhovnicesc!

  16. Frate admin se pare ca aveti dreptate.Scapasem din vedere posibilitatea de a fi un pretext pantru a se pregati marea biserica.

  17. Pingback: Patriarhul Kirill la sinaxa Intai-statatorilor Ortodocsi: “AR TREBUI SA SE PUNA ACCENTUL PE PASTRAREA PURITATII DOCTRINEI”, “TIRANIA MAJORITATII SA NU FIE POSIBILA” - Recomandari
  18. @ Sorin

    “Va rog sa-mi explicati exact care e diferenta dintre “vot majoritar” si “consens sau unanimitate”. D.p.d.v. lingvistic e acelasi lucru.”
    ————-
    Detaliez optiunile de vot:
    – CU aplicarea pricipiului “unanimitatii”
    (ACTIV, toti votand “pentru”) ori consens (PASIV, dubla negare logico-matematica = niciunul nu voteaza “impotriva”);
    – FARA aplicarea principiului “unanimitatii” (ci prin alta modalitate), de exemplu:
    a) majoritate simpla (50% +1) din
    a1) numarul total de votanti INSCRISI/LISTATI
    a2) numarul total de votanti PREZENTI (numeric majoritari ori nu)
    b) majoritate calificata (66%), in conditiile aratate la a1 si a2
    c) majoritate absoluta (75%), de asemenea conditiile aratate la a1 si a2
    Se aplica si dublu criteriu, de exemplu majoritate calificata din cei PREZENTI daca reprezinta majpritatea simpla din cei inregistrati.
    Se aplica si votul liderului de “inclinare” a balantei, in cazul egalitatii; pragurile “calificat”, “absolut” … pot varia.
    —————–
    In orice caz, votul unanim exprimat or acceptat – inclusive tacit – se realizeaza mai dificil dar NU ESTE GRABITA DECIZIA si NU SE DEFINESC “TABERE” IN OPOZITIE, factor de dezbinare si chiar separare.
    Sa nu uitam ca este vorba de intelegerea spiritual-religioasa si punerea in fapta a atitudinii tuturor ortodocsilor, ca o singura biserica vie, a lui Hristos.

    Observatie:
    Principiul “majoritatii” deriva din asigurarea unei rezistente inferioare la actiuni planificate, sa recunoastem – macar presupus aducatoare de beneficii pentru… majoritate, si in mod imediat, cat mai repede in timpul celor care decid si actioneaza dar si a celorlalti care traiesc efectele deciziei – altfel spus “de azi, pe maine”, schimbator ca si majoritatea,ca si “vremurile”.
    Formula votului “majoritar” perpetueaza “oficializarea” divizarii grupului de oameni… (se demasca “cine nu-I cu noi”…).
    Este utila sa “pui la treaba” pe cei care promit ca sa ia puterea ca sa se limiteze timpul de la trecerea “cuvantului” in “fapta”. Stiti ca spunem… “pana cand…?” pentru a nu ramnae in sfera intentiilor si vorbitului degeaba.

    Folosit in politica este sursa ascunsa a dezbinarii “la vedere” si motiv (prin rezultat) de deturnare a atentiei catre “piese de teatru” = circ/talk-show-uri si fuga de raspundere: … “nu ne-au lasat ‘ailalti .. ca daca ei parasesc adunarea (parlamentul) nu se mai respecta vointa poporului/prostului care crede in acest sistem si isi face iluzia ca-i puternic daca voteaza…

    Votul majoritar este util in activitatea economica pentru fluidizarea activitatii intr-un sens… “licitat” => se “cumpara” puterea de a “conduce”, de catre cei cu mai multi bani/actiuni/parti din capital = au mai multe voturi (si deci “se face” asa cum se “plateste”, adica voteaza ca si cum s-ar licita pentru dreptul de urca la volan)

    Comentariu personal:
    Unde credeti ca se gaseste “pacea” si nu este nevoie de … institutii care sa “asigure pacea sociala”, adica de “sefi”/alesi, taxe si impozite… ?
    Desigur, ne trebuie “… rabdare, rabdare, rabdare… rabdare, rabdare, rabdare…”

    Principiul de urmat nu cumva se cuvine sa vina din invatatura teologica (unitatea trupului lui Hristos) si traditie ori se poate schimba tot asa cum se schimba puterile trecatoare ale lumii (Divide et Impera)?
    Ca intreg, “trupul” ciopartit nu mai este trup intreg, iar omul/fiinta piere. Simplu.
    De asta are nevoie traditia credintei care are ca finalitate mantuirea urmand invatatura Hristica … fara a schimba o iota din invatatura Sa?
    … Ori avem nevoie de “consens” = sa FIM in acelasi sens, impreuna si constient, deliberat?
    Consensul este unanimitate in a pastra pacea, chiar daca in propria minte nu exista o totala impacare – pana la urma, putem pastra opiniile, cresurile in minte dar sufletul atins de iubire sa lase loc te cugetare si de cautare a armoniei Dumnezeiesti.

    In ce consta graba, ce ar determina, necesita “eficientiza” votarea?
    “Data limita” este plecarea la Domnul, individual, cand este lasat fiecaruia sa se petreaca.
    Avem nevoie ca fiecare caramida in zidirea credintei sa fie cea adevarata, si care – cu voia Domnului – sa nu fie nevoie sa mai fie schimbata vreodata! De aceea ii citam pe vrednicii de Pomenire Sfinti Parinti si nu numai – invataurile, explicatiile de luminare a noastra au traversat secolele si ne dau tarie in pastrarea credintei.
    Nu este usor de ajuns acolo, stiu – cum nu este usor nici sa ierti aproapelui, nici sa te rogi pentru iertarea vrajmasilor, ….
    Doamne ajuta!

    PS pentru Admin: utilizez nume si email ne-reale dar puteti gasi IP-ul.

  19. Pingback: Parintele Savatie despre posibila AGENDA UNIFORMIZANTA A SINODULUI PANORTODOX/ Mesajul Sinaxei Intaistatatorilor Ortodocsi de la Fanar - Recomandari
  20. Eu credeam ca sfintirea unui sinod se face prin venirea Duhului Sfant la chemarea participantilor. Acest lucru se poate stabili post factum, sau poate ca gresesc.
    Dupa cum bine stim au fost si Sfinte sinoade si sinoade talharesti.
    Poti fixa in martie 2014 un Sinod pentru 2016 dar nu inteleg cum poti fixa din martie 2014 un Sfant Sinod pentru 2016 ?
    Imi suna nepotrivit poate ma lamureste cineva va rog. Iertati.

  21. Pingback: Rusinea de a fi ortodox sau neo-varlaamismul. PARINTELE CONSTANTIN COMAN DESPRE TREI FALSE REPROSURI ADUSE BISERICII: lipsa unei structurii panortodoxe, a democratiei si anacronismul sau rezistenta la nou - Recomandari
  22. Pingback: IPS Hierotheos Vlachos despre Sinaxa Intai-Statatorilor Ortodocsi: critica LIPSEI DE TRANSPARENTA a acordurilor incheiate si o pledoare pentru PATRIARHIA ECUMENICA. Dar si un avertisment: “DACA MARELE SINOD NU VA MENTINE CONTINUITATEA CU TOATE SINOA
  23. Pingback: Hotnews recidiveaza grav: IPS TEOFAN, “FILORUS CONVINS”, “PARTIDA ORTODOXA” O VULNERABILITATE A ROMANIEI FATA DE RUSIA! - Recomandari
  24. Pingback: Predici audio la Duminica a V-a a Postului Mare despre IUBIREA DE STAPANIRE, BADARANIA SUFLETELOR NOASTRE si RASTURNAREA IERARHIILOR OMENESTI INAINTEA LUI DUMNEZEU: “Cel ce vrea sa fie primul – sa le fie tuturor sluga, ar trebui sa se bata pe
  25. Pingback: PATRIARHUL KIRILL pe tema SINODULUI PANORTODOX: Nu vom numi Marele Sinod ca fiind ”ECUMENIC”/ Recunoasterea unilaterala a SCHISMATICILOR din UCRAINA ar avea CONSECINTE CATASTROFICE pentru UNITATEA ORTODOXIEI/ Care este documentul pre-sinodal cel mai i
  26. Pingback: “Cel ce vrea sa fie primul – sa le fie tuturor sluga. INTRAREA E INVERS, DE LA CAPATUL COZII!”. Predici audio la Duminica a V-a a Postului Mare despre IUBIREA DE STAPANIRE, BADARANIA SUFLETELOR NOASTRE si RASTURNAREA IERARHIILOR OMENESTI
  27. Pingback: Scrisoarea Manastirii Caracalu de la MUNTELE ATHOS pe tema SINODULUI PANORTODOX. “Afirmatiile cu privire la chestiunile ecleziologice sunt precare si ambigue, permitand interpretari ce se abat de la dogma ortodoxa” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: SFANTUL MUNTE reactioneaza fata de SINODUL PANORTODOX. Punctele criticate de parintii atoniti: SUBMINAREA SOBORNICITATII, AMBIGUITATEA TEOLOGICA, ATRIBUIREA TERMENULUI DE “BISERICA” EREZIILOR si SCHISMELOR | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare