Parintele Savatie despre AGENDA MASONICA si “REVIZIONISTA” A SINODULUI PANORTODOX/ Mesajul Sinaxei Intaistatatorilor Otodocsi de la Fanar

• Barikada.md/ Pr. Savatie Bastovoi: Încă un sinod mondial despre mîncare?

Zilele trecute (6-9 martie) în Istambul s-au reunit capii Bisericilor ortodoxe Autocefale pentru a conveni în privința organizării unui sinod mondial, denumit ”mare și sfînt” sau al Optulea, date fiind cele Șapte sinoade ecumenice recunoscute ca atare de tradiția Ortodoxă. Ceea ce face acest eveniment deosebit, este faptul că între cel de al Șaptelea Sinod și cel de al Optulea, plănuit pentru 2016, este un interval de peste 1.200 de ani, ultimul sinod recunoscut ca Ecumenic petrecîndu-se în anul 787.

Ce s-a întîmplat în ultimii ani în lume și nu s-a întîmplat într-o mie și mai bine de ani, că s-a impus nevoia unui Sinod Mondial, care să fie și al Optulea? Această întrebare își are rostul în virtutea faptului că în istorie au fost și multe alte sinoade, ele se petrec peste tot în lume, dar încă nici unul nu a avut pretenția să se adauge celor Șapte sinoade ecumenice.

Sînt sau nu chestiunile propuse spre dezbatere și judecare cruciale pentru viața Bisericii pentru a putea vorbi de o importanță atît de mare a unui sobor chiar și panortodox, încît să poată fi pus în rîndul celor Șapte sinoade mari istorice? Și dacă da, cînd au apărut problemele cruciale și cum de nu au apărut în cei peste o mie de ani care au trecut de la ultimul sinod recunoscut ca fiind ecumenic?

Chestiunile ce urmează a fi dezbătute la Sinodul din 2016 au fost făcute publice, așa că pot fi judecate. Ele sînt 10:

1. Diaspora ortodoxă. Determinarea jurisdicției comunitaților ortodoxe de dincolo de frontierele naționale.

2. Procedura de recunoaștere a autocefaliei.

3. Procedura de recunoaștere a statutului de autonomie.

4. Dipticul. Recunoașterea canonică reciprocă a Bisericilor Ortodoxe.

5. Uniformizarea calendarului sărbătorilor.

6. Reguli și impedimente pentru Taina căsătoriei.

7. Regula postului în lumea moderna.

8. Relația cu alte confesiuni creștine.

9 . Mișcarea ecumenică.

10. Contribuția creștinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creștine de pace, fraternitate și libertate.

Distingem trei blocuri, ca în ispitirea în pustie: de Putere (1-5), de Morală (6-7) și de Ideologie (8-10).

În primele cinci puncte se propune de fapt o reorganizare a influenței Bisericilor istorice în lume, în special în Europa. Faptul că Bisericile vechi au întîietate în ordinea importanței (diptice), stîrnește nemulțumirea unor patriarhi care, deși conduc Biserici care și-au dobîndit recent autocefalia, au un număr incomparabil mai mare de credincioși, sînt mult mai bogați și mai influenți politic. Biserici precum cea Rusă sau cea Română au comunitățile cele mai mari și mai compacte în străinătate, în timp ce patriarhului mondial (ecumenic), aflat din vitregia istoriei într-un stat musulman, Turcia, nu-i mai rămîne decît să invoce gloria de odinioară a Constantinopolului și primul loc în diptice pentru a pretinde subordonarea tuturor comunităților ortodoxe formate de alte popoare, dar care se află înafara granițelor lor canonice. Calendarul face și el parte din strategia de uniformizare și control, de aceea l-am lăsat în primul bloc, acel denumit de noi ”al Puterii”.

Blocul al doilea, reprezentat de punctele 6 și 7 este o ciudățenie, deoarece propune, după 2000 de ani de creștinism, o nouă morală despre mîncare și căsătorie. Sînt zeci de ani de cînd teologi și călugări din întreaga lume ortodoxă au discutat pericolul conținut în revizuirea atitudinii față de căsătorie și post, teme care de multă vreme stau pe agenda unui posibil sinod, dar care azi a devenit o certitudine. Trebuie să se știe că discuțiile despre mîncare au preocupat comunitatea dintotdeauna, ele regăsindu-se în legile lui Moise, în canoanele Sfinților Apostoli, precum și în alte șase canoane hotărîte la diferite sinoade istorice. A convoca un sinod mondial pentru a discuta încă o dată despre mîncare, este cel puțin neserios. În ce privește revizuirea ”impedimentelor la căsătorie”, ele se pare că țin de discuțiile tot mai fervente în anumite medii teologice, anume cu privire la dezlegarea căsătoriei pentru călugării care se leapădă de monahism, precum și admiterea practicii epsicopilor căsătoriți, știut fiind că în prezent tradiția ortodoxă impune alegerea episcopilor dintre monahi. Sper din tot sufletul ca ”uniunile” dintre doi bărbați sau două femei să rămînă în continuare un impediment pentru săvîrșirea tainei cununiei în biserică.

Ultimul bloc, cel Ideologic, cuprinde punctele 8, 9 și 10 și este cel mai important motiv al întrunirii sinodului din 2016. Ultimele cuvinte din ultimul punct: ”Contribuția creștinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creștine de pace, fraternitate și libertate” indică explicit duhul în care trebuie citite toate celelalte puncte. ”Pacea (egalitatea), libertatea, fraternitatea” este o celebră lozincă masonică și în nici un caz creștinismul nu are nevoie de o aliniere la lumea aceasta, oricît de ademenitoare, trufașă și bogată s-ar arăta ea. De aceea părerea cum că al Optulea Sinod va fi unul străin de Duhul Ortodoxiei este demult răspîndită printre creștini, căpătînd uneori forme apocaliptice.

Dar critica adusă acestui tip de aliniere a credințelor la normele politicii mondiale nu [este] caracteristic[ă] doar cercurilor de credincioși. Vorbind despre ecumenism, Vladimir Volkoff scria cu mulți ani în urmă în ”Tratatul de dezinformare”:

”Se poate spune că în Occident, printr-un paradox, acţiunea subversivă a dat mai multe roade. Consiliul Ecumenic al Bisericilor a fost infiltrat din abundentă. Oameni de bună-credinţă, induşi în eroare, le-au imprimat diverselor Biserici naţionale o orientare politică deloc conformă cu vocaţia proprie Bisericii romano-catolice şi nici cu voinţa papilor. Numeroşi preoţi şi păstori s-au lăsat deturnaţi de la principala misiune a creştinismului, luînd partea împărăţiilor din această lume, şi aproape întotdeauna într-un sens direct sau indirect favorabil comunismului”.

De acum au răsunat glasuri care au cerut organizatorilor Sinodului al Optulea să recunoască mai întîi hotărîrile Sinodului al Șaptelea, o practică obligatorie care legitimează orice nou sinod: recunoașterea sinoadelor anterioare.

Credem însă că dezbaterile cu referire la sinodul din 2016 abia încep și că este suficient timp pentru a formula opinii care să mențină pe întîiistătătorii din lumea întreagă ce au a se întruni în 2016 în limitele tradiției sinoadelor ortodoxe și că ne va feri, pentru a cîta oară în istorie, de duhul lumii acesteia și de stăpînitorii ei.

• Basilica.ro: Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe (Fanar, 6 – 9 martie 2014) – MESAJ

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Prin harul lui Dumnezeu, Întâistătătorii Preasfintelor Biserici Autocefale Ortodoxe, credincioșilor ortodocși din întreaga lume, toți frații noștri și toate surorile noastre creștine, precum și oricărei persoane de bunăvoire: vă transmitem binecuvântarea lui Dumnezeu și salutul nostru de iubire și pace.

“Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, Aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos” (1 Tesaloniceni 1, 2-3).

1. Întâlnindu-ne prin harul milostivului nostru Dumnezeu, la invitația Arhiepiscopului Bartolomeu al Constantinopolului și Patriarh Ecumenic, la Fanar, în zilele de 6-9 martie 2014, după ce a deliberat în dragoste frățească asupra problemelor care privesc astăzi Sfânta noastră Biserică și concelebrând în Biserica Patriarhală Sfântul Gheorghe, cu ocazia glorioasă a Duminicii Ortodoxiei, ne adresăm vouă cu aceste cuvinte de iubire, pace și alinare.

Întrucât Biserica noastră Ortodoxă cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică sălășluiește în lume, ea experiază și provocările fiecărei epoci. Credincioasă Sfintei Tradiții, Biserica lui Hristos este în dialog constant cu fiecare perioadă de timp, suferind cu oamenii și participând la suferințele lor. Pentru că ”Iisus Hristos este Același ieri, azi și în veci” (Evrei 13,8).

Încercările și provocările istoriei sunt puternice, în special în zilele noastre, iar creștinii ortodocși nu pot rămâne neimplicați sau indiferenți față de ele. Acesta este motivul pentru care ne-am adunat ”toți împreună în același loc” (Faptele Apostolilor 2,1), cu scopul de a reflecta asupra problemelor și ispitelor cu care se confruntă omenirea în prezent. Există ”din afară lupte, dinăuntru temeri” (II Corinteni 7,5). Aceste cuvinte apostolice sunt valabile și azi pentru Biserică.

2. Reflectând asupra suferinței oamenilor din întreaga lume, ne exprimăm comuniunea noastră pentru martirajul și admirația noastră pentru mărturia creștinilor din Orientul Mijlociu, Africa și din alte părți ale lumii. Ne amintim dublul lor martiraj: pentru credința lor, precum și pentru menținerea legăturii lor istorice cu oameni de alte convingeri religioase. Denunțăm lipsa de pace și stabilitate, care îi determină pe creștini să abandoneze țara în care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos și de unde Vestea cea Bună s-a răspândit în întreaga lume.

Ne exprimăm compasiunea cu toate victimele tragediei din Siria. Condamnăm orice formă de terorism și de defăimare a religiei. Răpirea Mitropoliților Paul și Youhanna, a altor clerici, precum și a călugărițelor de la Mănăstirea Sfânta Tecla din Maaloula rămâne o rană deschisă și cerem eliberarea lor imediată.

Facem apel la toți cei implicați pentru încetarea imediată a acțiunilor militare, eliberarea prizonierilor și stabilirea păcii în regiune prin dialog. Creștinii din Orientul Mijlociu sunt un ferment al păcii. Pace pentru toți oamenii înseamnă, de asemenea, pace pentru creștini. Sprijinim Patriarhia Antiohiei în lucrarea sa spirituală și umanitară, precum și eforturile sale pentru reconstrucție și relocarea tuturor refugiaților.

3. Ne rugăm cu ardoare pentru negociere pașnică și reconciliere spirituală în criza prezentă din Ucraina. Denunțăm amenințările cu ocuparea prin violență a unor sfinte mănăstiri și biserici și ne rugăm pentru revenirea în Sfânta Biserică a fraților noștri aflați în prezent în afara comuniunii bisericești.

4. O amenințare fundamentală pentru dreptate și pace – atât la nivel local, cât și la nivel mondial – este criza economică globală. Ramificațiile acesteia sunt evidente în toate straturile societății, în care valori ca integritatea personală, solidaritatea fraternă și dreptatea sunt de multe ori absente. Originile acestei crize nu sunt doar financiare. Ele sunt morale și spirituale în caracter. În loc să ne conformăm idolilor lumești de putere, lăcomie și hedonism, afirmăm vocația noastră de a transforma lumea prin acceptarea principiilor de dreptate, pace și iubire.

Ca urmare a egocentrismului și abuzului de putere, mulți oameni desconsideră caracterul sacru al persoanei umane, fiind nepăsători în a vedea fața lui Dumnezeu în surorile și frații prea mici ai noștri (cf. Matei 25,40 și 45). Mulți rămân indiferenți față de sărăcia, suferința și violența care chinuie omenirea.

5. Biserica este chemată să-și articuleze cuvântul său profetic. Ne exprimăm îngrijorarea reală cu privire la tendințele locale și globale care subminează și erodează principiile credinței, demnitatea persoanei umane, instituția căsătoriei și darul creației.

Afirmăm caracterul sacru de necontestat al vieții umane de la concepere până la moartea naturală. Recunoaștem căsătoria ca fiind uniunea dintre bărbat și femeie, care reflectă unirea dintre Hristos și Biserica Sa. Vocația noastră este de a conserva mediul înconjurător ca administratori și nu ca proprietari ai creației. În această perioadă a Postului Mare, îndemnăm clerul și credincioșii noștri să cultive duhul pocăinței, să experimenteze curăția inimii, a smereniei și a iertării, dând mărturie în societate despre învățăturile veșnice ale Domnului nostru Iisus Hristos.

6. Această Sinaxă a Întâistătătorilor este un prilej binecuvântat pentru noi de a consolida unitatea noastră prin comuniune și cooperare. Afirmăm angajamentul nostru față de importanța supremă a sinodalităţii pentru unitatea Bisericii. Adeverim cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, că ”numele Bisericii înseamnă unitate și armonie, nu dezbinare”. Inima noastră este îndreptată spre mult-așteptatul Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, pentru a arăta unitatea ei, precum și responsabilitatea și grija ei pentru lumea contemporană.

Sinaxa a fost de acord că lucrările de pregătire a Sinodului trebuie să fie intensificate. Un Comitet Interortodox special va lucra din luna septembrie 2014 până la Sfintele Paști din anul 2015, urmat de o Conferință Panortodoxă Presinodală care va fi convocată în prima jumătate a anului 2015. Toate deciziile de la Sinod și în etapele pregătitoare sunt luate prin consens. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe va fi convocat de către Patriarhul Ecumenic la Constantinopol în anul 2016, afară de cazul în care nu se întâmplă ceva neprevăzut. Sinodul va fi prezidat de Patriarhul Ecumenic. Frații săi Întâistătătorii celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale vor şedea la dreapta și la stânga sa.

7. Inseparabil legată de unitate este misiunea. Biserica nu trăiește pentru sine, ci trebuie să dea mărturie și să împărtășească darurile lui Dumnezeu cu cei de aproape și de departe. Participând la Dumnezeiasca Euharistie și rugându-ne pentru oikoumene (lume), suntem chemați să continuăm această liturghie după liturghie, împărtășind darurile adevărului și iubirii întregii omeniri, potrivit cu ultima poruncă și încredințare a Domnului: ”mergând, învăţaţi toate neamurile … şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28,19-20).

8. Trăim într-o lume în care multiculturalismul și pluralismul sunt realități inevitabile, aflându-se în continuă schimbare. Suntem conștienți de faptul că nici o problemă în vremea noastră nu poate fi considerată sau rezolvată fără referință la nivel global, că orice fel de polarizare între local și universal duce doar la o denaturare a modului ortodox de gândire.

Prin urmare, chiar și în fața unor voci ale neînțelegerii, despărțirii și dezbinării, suntem hotărâți să proclamăm mesajul Ortodoxiei. Recunoaștem că dialogul este întotdeauna mai bun decât conflictul. Reținerea și izolarea nu sunt niciodată opțiuni. Ne reafirmăm obligația noastră, în orice moment, de a fi deschiși în contactul cu ”celălalt”: cu alte persoane și alte culturi, precum și cu alți creștini și persoane de alte credințe.

9. Mai presus și dincolo de toate provocările, proclamăm vestea cea bună a lui Dumnezeu, Cel ce ”atât de mult a iubit lumea”, încât ”a sălășluit printre noi”. De aceea, noi, ortodocșii rămânem plini de speranță. În pofida tuturor tensiunilor, totuși îndrăznim să sperăm în ”Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul” (Apocalipsa 1,8). Deoarece ne amintim că ultimul cuvânt – cuvânt de bucurie, iubire și viață – Îi aparține Lui, Celui ce se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

La Fanar, 9 martie 2014

† Bartolomeu al Constantinopolului

† Teodor al Alexandriei

† Teofil al Ierusalimului

† Kiril al Moscovei

† Irineu al Serbiei

† Daniel al României

† Neofit al Bulgariei

† Ilie al Georgiei

† Hrisostom al Ciprului

† Ieronim al Atenei

† Sava al Varșoviei

† Anastasie al Tiranei