MOS CRACIUN by Coca-Cola – Povestea adevarata a “mosului” in haina rosie sau ISTORIA DETURNARII SENSULUI UNEI TRADITII CRESTINE
K. G. Papadimitrakopoulos, Graiul Ortodox:
«Mos Craciun» by Coca Cola
Dupa brad, elementul-cheie al asa-numitei „magii a Craciunului” pe care vor sa il impuna in sarbatoare, este un… batran scandinav, dolofan, cu barba lunga si alba, haine rosii (de ce oare?) sanii pline cu cadouri si cu zambet larg, numit «Mos Craciun»! Aceasta nu este numai o afacere bine elaborata cu numele «Mos Craciun SA», si nici un simplu… dealer al marfurilor de toate tipurile, asa cum multi dintre noi credem!
Atat de fals este acest personaj, ca nu il gasim nici in basmele bunicii noastre!
Chiar si ea se intreaba, cine este acest Mos Craciun care brusc in ultima vreme ne aduce daruri si de ce nu ne aducea si acum cativa ani? Atat de ireal este ca nici macar acum nu poate sa inventeze ceva, ca sa-l introduca in basmele sale!
Si, pe urma sunt unii care se intreaba, de ce Mos Craciun in mijlocul sarbatorilor de iarna nu poate sa ne umple inimile, nici pe ale copiilor, care in final sunt cuprinsi de tristete!
Dar sa luam lucrurile in ordinea lor…
Povestea lui Mos Craciun
Ce urmarim sa vedem in aceasta poveste? Daca vom cerceta bine, vom putea ajunge pana la atelierul ei de proiectare… Coca Cola. Deci,..
1. Potrivit celei mai recente legende, el s-a nascut in Europa, unde este cunoscut drept Pere Noel, Saint Nicolas, Father Christmas, Pere Janvier sau in special drept Santa Claus! Acest Santa Claus nu este nimeni altul decat Sfantul Nicolae, un mare Sfant al Ortodoxiei noastre, incarcat insa cu mituri si legende nord-europene, a caror radacina o vom vedea in continuare.
3. Protestantii, prin perceperea lor eretica, au anihilat valoarea si personalitatea sfintilor ortodocsi. Astfel, faima Sfantului Nicolae, care ramasese vie, in special la germani si olandezi, prin influentele protestantilor a ajuns sa se transforme intr-o figura folclorica a imaginatiei populare, lipsita de continut duhovnicesc si de semnificatie bisericeasca, pregatindu-se astfel bine terenul pentru Santa Claus!
4. Apoi, in secolul al XVII-lea, olandezii au luat cu ei ideea de «cel mai simpatic batranel» (ceea ce mai ramasese, ca amintire, din Sfantul Nicolae) in America, mai exact in New Amsterdam, orasul nou construit de colonia lor, care mai tarziu devine New York. In 1809, scriitorul Washington Irving, in lucrarea sa «Istoria New-York-ului», descrie pentru prima oara aparitia lui «Mos Craciun», care venea pe un cal in ajunul sarbatorii Sfantului Nicolae! Cu timpul, ziua sarbatoririi sale (6 decembrie), legata de vizita pe care o facea el copiilor, a fost mutata de Craciun!
5. Apoi, americanii preiau mitul lui «Santa» (amestecat cu toate credintele si obiceiurile din emisfera nordica) si, adaugand propriile lor elemente, il exporta in Europa si in intreaga lume, comercializandu-l si astfel, globalizandu-l! Forma lui actuala s-a conturat in primul val de globalizare, adica inainte de anul 1930!
Trei evenimente importante se considera a fi contribuit la forma globalizata a lui «Santa Claus»:
a. Poemul «Vizita Sfantului Nicolae» compus de Clement Clark Moore in anul 1822, fara vreo referire religioasa, insa cu multe mituri scandinave si germane! Se voia o incercare de a atinge suflete copiilor mici! In acest poem, Santa Claus isi capata multe dintre caracteristicile actuale, cum ar fi: zboara cu sania trasa de reni zburatori, poarta haina cu blana, coboara pe horn, are obrajii rosii si barba alba! Are, potrivit poemului, un trup mic si firav, ca un duh si este insotit in calatoriile sale tot de un duh (=demon)! Se spune ca dimensiunile corporale de azi si le-a dobandit in anul 1841, cand un negustor din Philadelphia a platit pe cineva sa se costumeze in Santa Claus si sa stea pe hornul magazinului sau pentru reclama!
b. Schitele celebrului desenator Thomas Nast, care in anul 1863 si in anii urmatori a creat primele desene reprezentandu-l pe «Mos Craciun», asemanator imaginii sale din prezent, asa cum si-l amintea din povestirile stramosilor sai germani! In anul 1866 schita cu imaginea lui «Santa Claus», l-a impus ca producator de jucarii! In 1869 a stabilit, prin alte proiecte desenate, ca resedinta lui Mos Craciun se afla la Polul Nord.
6. Trebuie remarcat faptul ca promovarea sa la nivel mondial a avut loc dupa al doilea razboi mondial, prin organizarea unui impresionant targ international nu numai cu cadouri, ci si cu diverse figurine de Santa Claus. Papusi estetice si inestetice, de diferite dimensiuni, forme si materiale (plastic, lemn, ceara etc.) inunda pietele mondiale, impunandu-ni-l! Dupa cate vedem, globalizarea aceasta dirijeaza chair si pietele care nu sunt crestine, pentru ca «Sfantul» in forma lui de azi le faciliteaza in mare masura castigul!
Am vazut pe scurt istoria lui Mos Craciun. Sa vedem in cele ce urmeaza cum s-a impus la noi in tara si in celelalte tari ale lumii.
In tara noastra [Grecia n.n.]
In tara noastra, ne este cunoscut tuturor inca din vechime Sfantul Vasile cel Mare, a carui pomenire Biserica noastra o sarbatoreste de Anul Nou, pentru ca a murit pe 1 ianuarie 379 d.Hr.
Sarbatoarea a avut doar o conotatie religioasa, credinciosii sarbatorindu-l si cinstindu-l pe Sfantul Vasile cu evlavie si cucernicie nu pentru cadourile sale, ci pentru binecuvantarile si ajutorul dat copiilor, oamenilor saraci si celor neputinciosi.
Renumitul profesor de folclor si academician Gheorghios Megas scria foarte semnificativ: «Anul Nou capata o conotatie deosebita, deoarece este sarbatorit in memorii unuia dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Ortodoxe, Sfantul Vasile cel Mare. Prin personalitatea sa, Sfantul Vasile da viata si stralucire sarbatorii. Se face mijlocitor si garant al rugaciunilor si al binecuvantarii pe care omul, aflat la inceputul unei noi perioade cronologice, nadajduiese sa le primeasca de la Dumnezeu, Datatorul tuturor bunurilor».
In zilele de sarbatoare, copiii il asteptau doar pe Sfantul Vasile, cantau colinde, mergeau la biserica, participau la masa festiva, unde preotul taia vasilopita (placinta cu ravase de Anul Nou) etc.
De vreme ce, intr-o versiune de colinde, Sfantul Vasile este infatisat ca elev, se spune ca el este creatia copiilor care cantau: «Vasile al meu, de unde vii si incotro te indrepti? De la maica mea vin si ma duc la scoala…». Cat de apropiat lor il considerau!
In tara noastra, Santa Claus al globalizarii a venit odata cu promovarea pomului de Craciun (adica dupa anii 1930-40), pe care il insoteste, chipurile, pentru a nu pierde nici noi nimic din asa-numita «magie» a sarbatorii!
In mod paradoxal, numele s-a schimbat in «Mos Craciun» si, fara sa aiba vreo legatura cu cel pe care il serbam, s-a inradacinat, fireste, si in traditia ortodoxa elena, incercand de atunci nu numai sa o eclipseze (am putea spune ca a si reusit deja!), ci sa o desfiinteze, in masura in care ii vom permite acest lucru.
In celelalte tari ale lumii
Ciudat este ca, pe langa asaltul acestui Santa Claus comercial pe care il observam in intreaga lume, exista o figura similara si in mitologiile celorlalte tari din lume, un Santa Claus care ofera cadouri si toate bunurile materiale!
– In Finlanda, care isi revendica exclusivitatea lui, chiar si astazi indragitul «sfant» al copiilor se numeste Joulupukki, insemnand «Ţapul Craciun»!
– In Anglia, se numeste Father Christmas adica «Parintele Craciun». El este inalt, slab, cu barba si paltonul foarte lungi!
– In Franta, se numeste Pere Noel, care inseamna acelasi lucru, «Parintele Craciun», pastrand multe din caracteristicile lui Santa Claus!
– In Italia, este Baddo Natale, adica «Tatal Craciun», despre care se crede ca este rau cu toata lumea pe tot intregul anului, cu exceptia acelor zile, in care tine un cos cu cadouri pentru copii!
– In Spania, este Papa Noel!
– In Germania este Christindle sau Kris Kringle (o pervertire a lui Kris Kind, insemnand pruncul Hristos), care reflecta incercarea protestantilor de a desfiinta iubirea «idolatra» fata de Sfantul Vasile!
– In Rusia, il avem pe Ded moroz, adica pe «Mos Gerila»!
– In Suedia, este Jultomten, in Norvegia, Julenissen, in Japonia, este Hotei Osho, un batran plin de bunatate si jucaus, cu ochi chiar si la spate, ca sa vada nazdravaniile copiilor si, prin urmare, sa stie la cine isi lasa darurile sale. In China este Dun Ţe Kao Pen, care imparte daruri copiilor potrivit Anului Nou chinezesc traditional (sfarsitul lui ianuarie-inceputul lui februarie).Si, cu toate ca numele sau se schimba de la o tara la alta, totusi nu observam nicio schimbare substantiala in infatisare si cu atat mai putin in scopul si in lucrarea sa!
Radacinile sale!
Tocmai acest lucru creeaza o suspiciune intemeiata, cum ca altceva mai profund si mai semnificativ s-ar petrece. Astfel, daca i-am cauta originea si radacinile sale indepartate, care constituie se pare deja un fenomen, vom constata urmatoarele:
1. In vremurile pagane, comunitatile erau pline de de personaje mitologice, zane si zei, care imparteau daruri copiilor, un obicei foarte vechi, intalnit la popoarele europene!
In ziarul Cotidianul, intr-un articol intitulat «Povestea lui Mos Craciun» se scrie: «Potrivit americanilor, Sfantul, care se serbeaza in prima zi a anului, s-a nascut in anul 1822 in SUA. A fost adus pe lume de condeiul poetului Clement Clark Moore, care l-a numit Santa Claus. Totusi, aceasta imagine ciudata a sa nu este rodul fanteziei unui singur om. Mitologia universala este plina de personaje mitologice, care impart daruri copiilor la date fixe, chiar de la inceputul omenirii»!
Potrivit istoricului Arnold Van Gennep, povestea lui Mos Craciun in forma sa actuala incepe acum 3 000 de ani!
Nu intamplator, in comunitatile europene occidentale, Sfantul Nicolae vizita casele copiilor imbracat nu in odajdiile sale (pentru ca a fost Episcop), ci intr-o manta lunga. De asemenea, era reprezentat cu barba lunga si alba, venind pe un cal zburator, caruia copiii ii lasau ultimul spic de gau din recolta precedenta. Desigur, Luther, in incercarea sa de a elimina aceste elemente, in loc sa accentueze ceea ce il reprezenta cu adevarat pe Sfantul Nicolae, l-a inlocuit cu «pruncul Hristos» sau cu «Christkindl», denumirea sa din germana, iar, in cele din urma, nu a ramas decat denaturarea acestei denumiri, «Kriss Kringle», cu care germanii il numesc astazi pe «Santa Claus»!
3. Toate acestea erau caracteristice lui Odin (in saxona veche numindu-se «Votan»), zeitate din mitologia scandinava, adorata de toate popoarele vechi germane!
Odin, zeul suprem al popoarelor teutonice (a vechilor germani), domn al cerului si al pamantului si zeul victoriei, supraveghea de pe tronul sau intreaga lume, fiind identificat mai tarziu cu Hermes al romanilor. El avea cel mai bun cal, Sleipnir cu opt picioare, caruia copiii din vremurile idolatre ii lasau ultimul spic de grau din recolta!
Acesta deci, care era sarbatorit de satenii Germaniei antice si ai Europei de Nord in timpul solstitiului de iarna, in schimbul ajutorului pe care il dadea oamenilor ca sa invinga fortele raului, cum ar fi uriasii iernii si ai noptii, le primea jertfele aduse in acest scop. Asadar, in timpul sarbatoririi sale, raspunzandu-le in acelasi mod, strabatea tarile nordice in noptile geroase cu calul si cu spiritele sale (iata-le, inca de-acum!), impartind cadouri copiilor, care dormeau! Mai inainte, insa, trimitea corbi (!) pe pamant, ca sa cerceteze daca copiii au fost cuminti sau nu!
4. Potrivit cercetatorilor de la Centrul National de Cercetare Stiintifica din Franta, cel mai vechi stramos al lui «Mos Craciun» francez, Pere Noel, face parte si el din mitologia pagana, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celtilor!
In folclorul pagan, Gkarkan era un urias dolofan, cu burta mare si plin de bunatate, care impartea cadouri copiilor, si el in timpul solstitiului de iarna, transportandu-le intr-un cos imens! Se spune ca el l-a inspirat pe Fr. Rabelais cand acesta l-a creat pe uriasul plin de bunatate, Gargantua, simbolul lacomiei!
In Germania, copiii o asteptau pe Frau Holle, o batrana cu parul foarte alb. Se credea despre ea ca este zana (=fiinta demonica), dar si vrajitoare! Le juca farse mamelor, care nu-si ingrijeau copiii si cerceta casele inainte sa lase cadourile!
5. Rusii, in vremurile idolatre, serbau pe zeul Mikoula din mitologia lor, zeul recoltei si al belsugului! Il invocau la sfarsitul fiecarui an, pentru a recompensa copiii cu darurile pe care le meritau! De asemenea, o aveau si pe Babusca, o batrana care simboliza calatoria. In Italia, in afara de cel la care ne-am referit deja, au avut-o si pe aceasta batrana «buna»!, vrajitoarea Befana, care zboara pe o coada de matura si arunca cadourile prin horn! In Danemarca, cadourile erau aduse de spirite (iata-le iarasi!), care traiau in grajduri si in mansarde! In tarile din regiunea arctica (Polul Nord) exista si un mit al «printesei zapezii», care lasa la aceasta epoca dulciuri (in loc de cadouri)!
6. Potrivit cercetarilor de specialitate, vestimentatia asa-numitului Mos Craciun nu are doar culorile Coca Cola. Aceasta firma le foloseste pur si simplu, pentru ca se potriveau cu ale ei! Vestimentatia sa, dupa conceptia pagana, este inspirata de piticii rosii, care simbolizeaza viata si sangele, ei fiind cei care mentin in viata radacinile pomilor pana la venirea primaverii salvatoare!
7. Clement Moore este cercetatorul care s-a ocupat cu o pasiune obsesiva de miturile si legenda Craciunului, de la care a imprumutat multe din cele deja mentionate, cum ar fi ideea hornului (prin care intra, potrivit traditiei populare si spiridusii in case!), spiritele care candva il insoteau, piticii care il ajutau la fabricarea cadourilor (toate fiinte demonice!), sania zburatoare trasa de opt cerbi zburatori etc!
* * *
Prin urmare, putem observa foarte clar ca acele cateva elemente pagane, care au fost strecurate in imaginea Sfantului Nicolae sunt folosite acum, odata mai mult la reinnoirea si la impunerea asa-numitului «Mos Craciun» al globalizarii si al «Noii Ordini», adica lui Santa Claus, care l-a inlocuit!
Nu apar deloc intamplator saniile zburatoare, cerbii (oare ce mananca si cum traiesc acolo in ghetare si in atata zapada?), spiritele si piticii care fabrica cadouri, hornurile (cum incape oare?), vestimentatia rosie, barba lui exagerat de mare si de alba (va spune oare ceva venerabilul… vrajitor Dumbledore, directorul Scolii de magie si descantece, unde isi urmeaza cursurile Harry Potter?), burta mare si…greutatea lui!
Si, pentru ca vorbim de globalizare, se incerca aplicarea tuturor acestor elemente chiar si in emisfera sudica a pamantului, unde este vara, potrivit solstitiului de vara. Asadar, vedem in Australia, spre exemplu, ca sania este trasa nu de cerbi sau de reni, ci…de cangur!
Ce povesti ingrozitoare se inventeaza astazi pentru ademenirea oamenilor naivi!
In concluzie, in perioada antica pagana, vechile popoare europene asociaza sarbatoarea solstitiului de iarna cu prezenta «Stapanilor iernii», asa cum ii numeau, care nu erau altii decat zeii, zeitele si vrajitoarele (nimic altceva decat figuri demonice sau slujitorii lor), care imparteau cadouri copiilor, pentru a participa si ei la bucuria generala a nasterii «Soarelui invincibil»! Chiar el, «Stapanul iernii» este readus la viata astazi de globalizare si de «Noua Ordine» prin persoana lui Santa Claus, reprezentat in mod grosolan in chip de spirit… darnic, care aduce (impreuna cu bradul) in casele si in viata noastra «magia Craciunului»!
K. G. Papadimitrakopoulos/ (Orthodoxos Typos), 2. 12. 2011, nr. 1904, p. 4
Traducere: Oana ParaipanSursa: Graiul Ortodox
***
Doxologia/ Ioan-Lucian Radu: Cum s-a născut Moș Crăciun?
Adevărata povestea lui Moș Crăciun începe cu Sfântul Nicolae, episcopul din Mira Lichiei. Sfântul Nicolae a devenit cunoscut în întreaga lume prin generozitatea sa față de cei nevoiași, prin dragostea lui pentru copii, precum și prin grija sa pentru marinari. De-a lungul secolelor s-au spus multe poveşti şi întâmplări despre viața și faptele Sfântului Nicolae. Aceste relatări ne ajută să înțelegem caracterul său extraordinar și de ce este atât de iubit și venerat ca protector și ajutor al celor nevoiași.
Ajutător al celor aflați în nevoi
O relatare vorbește despre om sărac, care avea trei fiice. În acele zile, tatăl unei tinere trebuia să ofere viitorului ginere ceva de valoare, o zestre. Cu cât era mai mare zestrea, cu atât era mai mare șansa ca tânără să găsească un soț bun. Fără zestre, era puțin probabil ca o fată să se căsătorească. Pentru a face rost de banii pentru zestre, tatăl a hotărât să le dea pe fete la desfrânare. Dar Sfântul Nicolae a prevenit acest lucru, lăsând în casa lor trei pungi de bani de aur. Pungile cu bani, aruncate printr-o fereastră deschisă, se spune că au aterizat în pantofii lăsați înaintea focului, să se usuce. Acest lucru a dus la obiceiul copiilor de a pune pantofii la ușă, așteptând cu nerăbdare cadouri de la Moș Nicolae.
De-a lungulsecolelor, Sfântul Nicolae a continuat să fie venerat de către creștinii ortodocși și catolici și cinstit de protestanți. Prin exemplul său de generozitate arătată celor aflați în nevoie, în special copiilor, Sfântul Nicolae continuă să fie un model de viață plină de compasiune. Dar cum a ajuns blândul și bunul Sfânt Nicolae un rotofei simbol american pentru petrecerile vesele și activitatea comercială de sărbători?
Sfântul Nicolae pășește pe continentul american
Numele de Moș Crăciun (traducerea englezescului „Santa Claus”) este o versiune americană a cuvântului olandez „Sinterklaas”, o formă prescurtată pentru „Sint Nikolaas” (Sfântul Nicolae). În țările Europei Occidentale, cele care au trimis coloniști în tărâmul de peste Atlantic, cultul Sfântului Nicolae, înainte de Reformă, era cel mai puternic cult dedicat unui sfânt nebiblic. Studiile arată că existau peste 2000 de locașuri de cult închinate lui în Germania, Franța și Țările de Jos, înainte de anul 1500. Era de așteptat ca o personalitate așa de populară să fie dusă și în America, lucru care s-a și întâmplat.
Locuitorii pământului american au început să popularizeze sărbătoarea Sântului Nicolae, ca un prilej în care se făceau cadouri, dinsecolul al XVIII-lea, dar fără vreun interes comercial. Însă latura comercială a început apoi să apară și numele Sfântului s-a schimbat treptat în Moș Crăciun (Santa Claus). În anii 1820, el a început să-și primească ornamentele recunoscute: reni, sanie, clopote. Toate acestea sunt de fapt realități ale lumii în care s-a născut. La acea vreme se circula cu sania în New York.
„Părinții” Moșului
Clement Clarke Moore, un profesor new-yorkez de literatură orientală și grecească a avut o idee care avea să schimbe cu totul fața Crăciunului american. În 1822, el a scris o poezie cu 56 de versuri, pe care a intitulat-o „O vizită din partea Sfântului Nicolae”, arhicunoscută astăzi ca „Noaptea dinainte de Crăciun” (The night before Christmas). Prin aceasta, aproape de unul singur, el a creat imaginea americană modernă a Crăciunului. Moore i-a dat și o nouă înfățișare personajului poeziei sale: nu l-a reprezentat ca episcop, ci ca un spiriduș mic și vesel, îmbrăcat în blană, fumând din pipă și având un sac de jucării în spate. Moore i-a dat și o sanie, cu care zbura în văzduh, trasă nu de cai, ci de opt reni, fiecare cu propriul nume.
Dar Moore făcuse doar începutul drumului pentru Moș Crăciun, așa cum îl știm. Timp de un secol a fost portretizat de zeci de artiști, într-o mare varietate de stiluri, poziții și culori, până când, în 1920, s-a conturat imaginea Moșului american standard, gras și îmbrăcat în costum roșu. Însă imaginea consacrată
Sfântul Nicolae vs. Moș Crăciun
Toate aceste elemente au luat formă în jurul figurii Moșului, devenind, din ce în ce mai mult, asociat cu comercialismul, lucru care este de înțeles, având în vedere instituțiile care au promovat această imagine, însă aceasta este o totală denaturare a originalului. Sfântul Nicolae era un simbol al milosteniei, pe când Moș Crăciun este un amestec ciudat de filantropie și comercialism agresiv. Sfântul Nicolae ajuta oamenii atunci când aveau ei nevoie. Dar cadourile făcute doar de dragul de a oferi ceva celor dragi ai noștri, care deja au ceea ce le trebuie, nu sunt în ton cu faptele milostive ale Sfântului Nicolae.
Există un interes crescând în Statele unite ale Americii, cele care au dat lumii personajul, de acum grotesc, al lui Moș Crăciun, în recuperarea Sfântului original, pentru a ajuta la restabilirea unei dimensiuni spirituale a momentului festiv al Crăciunului. Pentru că, într-adevăr, Sfântul Nicolae, iubitorul de săraci și Sfântul ocrotitor al copiilor, este un model pentru felul în care creștinii trebuie să trăiască. Un episcop, Nicolae L-a pus pe Iisus Hristos în centrul întregii sale existențe. Așa și noi, nu trebuie să uităm că centrul acestor sărbători, care ne stau în față nu este nimeni altcineva, decât Hristos, care se naște pentru noi în ieslea din Betleem.
Legaturi:
- DESPRE CE E CRACIUNUL? Intre saracii sacrificati pe altarul rasfatului nostru, frenezia mincinoasa a spiritului Craciunului si bucuria tainica a Luminii
- Parintele Gheorghe Calciu despre darurile facute de Craciun: “DACA N-AI PUS DRAGOSTEA TA IN DAR, NIMIC NU ESTE!”
- Lidia Staniloae despre SFANTUL NICOLAE sau CUM TRAIAU COPIII DE ODINIOARA MIRACOLUL SARBATORII
- VICLEIM de Mircea Vulcanescu. CUM SE TRAIA SI SE INTAMPINA CRACIUNUL IN ROMANIA VECHE
- O, CE VESTE… UITATA! sau: UNDE ESTE HRISTOS DE CRACIUN?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Mos Craciun nu are legatura cu crestinii. De aia ii si spun romanii MOS.
De ce in unele biserici exista in acest moment brad impodobit?
@ dora
Pentru ca este un simbol crestin.
bradul de Craciun o simbolizeaza pe Maica Domnului prin podoabele lui – darurile Duhului Sfant si prin “cetina tot verde” – pururea fecioria ei…
Bradul ca simbol crestin este chiar o idee interesanta. Iar chestia aia cu podoabele din brad si cu ce anume simbolizeaza ele este si mai interesanta.
Cred ca trebuie sa fim mai circumspecti cu acest tip de speculatii.
http://corortodox.blogspot.ro/2012/12/primiti-craciunul-primiti-pruncul-sfant.html
http://www.cuvantul-ortodox.ro/anunturi/2012/12/21/concert-de-colinde-traditionale-cu-grupul-datina-romaneasca-astazi-vineri-21-decembrie-la-libraria-sophia/
Ma supara si pe mine cand aud la televizor sau pe internet
Exprimari de genul:Copilul dvs . A aflat ca NU exista Mos Craciun
Cum sa pastrati in sufletul sau “Spiritul Craciunului”.Cand eram mai mica auzizem prima data de acest mos .Sincer nu mi-a insuflat deloc spiritul craciunului.
Cand am aflat ca nu exista nu m-a afectat deloc.
Insa imi amintesc cu drag cand mergeam la biserica .Observam Icoana
Pruncului Iisus in bratele Fecioarei Maicii Sale. Simteam din tot sufletul “SPIRITUL CRACIU ULUI” despre care se tot vorbeste.
Pe de o parte nu e ceva rau sa mai si vorbesti sa acorzi o mica parte si “Mosului Craciun “.
E o traditie veche mai pagana crestinata sub masca SfintilorMagi .
Sa stiti ca si colindele romanesti sunt la fel ele provin din cantece pagane inchinate Zeului Soare. Acum sunt crestinate.Intrati pe Wikipedia.
Va rugam sa puneti sursa corect. Sursa: Revista ‘Lumea”, nr. 12 (237)/ 2012 este un furt.
Copyright
Aceste traduceri ne aparţin şi sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Traducerile apar cu numere de ordine ( 1), 80), 126)…) sursa de proveniență, numele traducătorului x și în paranteze rotunde G.O.).
Ele pot fi preluate integral pe alte bloguri sau site-uri, dar nu pot fi preluate spre publicare în cărți, ziare, cotidiene, de mass-media fără un acord scris. Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii aceaste traduceri, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.
•Toate materialele preluate de pe Graiul Ortodox (G.O.) trebuie să fie însoţite de indicarea sursei în felul următor: Sursa: Graiul Ortodox şi apoi inserarea link-ului exact pentru redirecţionarea către materialul în cauză. Materialele ce reprezintă exclusivitate nu pot fi reproduse sub absolut nicio formă.
•Niciun material al G.O. nu poate fi vândut, folosit pentru comercializare/publicitate sau folosit în scop promoţional chiar dacă are ca si gazdă bloguri sau site-uri.
•Niciun material nu poate fi folosit în programe (tv, radio etc.), articole scrise/on-line sau în publicaţii scrise/on-line care defăimează G.O.
•G.O. îşi rezervă dreptul exclusiv de a cere ştergerea/eliminarea imediată a oricărui material al său aflat pe un format extern.
Graiul Ortodox (G.O.)
@Graiul:
OK, o sa punem sursa reala. Nu stiam, de vreme ce l-am citit, totusi, in revista Lumea, deci nu noi avem o problema, ci, eventual, revista cu pricina.
Altfel, am aprecia daca ati da dovada de decenta. Nu era nevoie sa veniti cu invocarea legii, de vreme ce intotdeauna am dat sursa corecta cand am preluat de la voi.
https://youtu.be/kcsaRs5L39E
Priviți la minutul 2:20 cum Preafericitul Daniel zice ca Moș Crăciun este “tatal nostru si dumnezeul nostru “ – este Șocant
Mulțumesc pentru articol , foarte bun !
EROARE! Moș Crăciun se îmbracă în albastru, verde sau brun. Culoarea roșie este culoarea sacră a Sărbătorilor Împărătești ale bisericii ortodoxe și din moment ce creștinismul nu a reușit să elimine această zeitate tracică, a fost necesară adoptarea acestui Moș Crăciun ca înger sau ca sfânt. Din acele timpuri se îmbracă Moș Crăciun în roșu, culoarea zilei Nașterii Domnului, care este ziua de Craciun la Români.
Ziua de Craciun a fost pusă în primul calendar creștin compus de Sf. Dionisie cel Mic, Exigul, trac din Silistra, la cererea patriarhului din Constantinopol în timpul Imperiului Bizantin.
Chestia cu coca cola este o minciună publicitara.
La fel cu aiureala cu Laponia si cu renii.
Moș Crăciun fost zeitate tracică originară din Carpați si extinsă la popoarele care au făcut parte din Imperiul Bizantin.
Moș Crăciun își avea ziua la incepererea lucrărilor agricole de aici colindele ” florile dalbe, flori de mar”. Era o sărbătoare a înnoirii. Moș Crăciun se adresa copiilor, de aici suprapunerea Nașterii Domnului cu Crăciunul. Reformarea calendarului de către Octvianus Augustus, care s introdus doua luni noi Iulie si August (Iulius Cezar si Octavianus Augustus), a făcut ca sărbătoarea Crăciun să ajungă pe 1 Ianuarie, odată cu zeitatea Romana, Ianus, cu care Crăciun avea rădăcină comună, Roma fiind întemeiată te triburi troiane, tracice la origine. Calendarul creștin muta Crăciunul pe 25 Dec, data considerată ca fiind Nașterea Domnului. Astfel Crăciunul se apropie de o alta sărbătoare tracică, cea a focului, a Ignei, (nume încă folosit în satele din Câmpia Dunării cu decenii în urmă, Igna sau Ignu), când tot gospodarul sacrifica porcul, simbol al belsugului, si il pârlea cu paie de grau in ziua cea mai scurtă a anului, ca să cheme soarele innapoi, noaptea fiind cea mai lunga. Creștinismul a inventat pe Sf. Ignat, cu care a înlocuit pe Igna sau Ignea sau Ignu. Poate că a fost un sfânt Ignat, care a fost plasat în noul calendar creștin în ziua aceasta pe care triburile trace nu voiau să o lase. Uite așa, a ajuns Crăciunul de la echinocțiul de primăvară la solztitiul de iarna, intr-o perioada când lumea a uitat rostul lui Crăciun de înnoitor al anului dar au păstrat amintirea zeului copiilor mici zi al nașterii noilor urmași. Unele aspecte ale străvechii sărbători a Crăciunului, ca înnoirea hainelor, spalarea trupului, curățirea sufletului, pomenirea morților, au rămas să însoțească Pastele, cea mai mare sărbătoare a Creștinătății.
În Occident obiceiurile de aici, au fost duse de doi călugări Sf. Casian zi Sf.Gherman, ambii din Gura Dobrogei, dela Casimcea, fost Casiana. Sf Casian se trăgea dintr-o familie foarte bogată. Se poate vizita in Gura Dobrogei chiliile acestor sfinti ortodoxi si mănăstirea întemeiată de ei lângă Marsilia in Franța, locul unde a propovăduit creștinismul la galii păgâni. Tot ei au dus în Occident si povestea lui Moș Nicolae, care ulterior a devenit Santaclaus (Sf Nicolas), care ulterior s- a confundat cu Crăciunul.
Obiceiul bradului gătit la Români si Aromani, precum si la popoarele balcanice, este tot atâta de străvechi ca si Crăciun.
Nu exista botez de copil fără să ai bradutz. Iată de ce bradul adus de Moș Crăciun de ziua Nașterii Domnului. Bradul se gatea cu cadouri pentru nou născutul, după festivitate se fixa la streașină casei dinspre gradina ca să vadă tot omul ca ai prunc. Nu se făcea nunta fara bradul miresei, gătit și încărcat cu daruri. Si acum în satele noastre e la fel. La înmormântare se ducea bradul care se înfigea lângă cruce. Acuma se folosește numai pentru cei morți fără nunta.
De unde aceste baliverne ca nemții ne-au învățat să gătim bradul. Sătenii în mijlocul cărora m-,am născut și copilărit nici nu stiau de nemți si nici nu-i interesa existenta lor. Dar obiceiurile lor erau sfinte, până au venit bolșevicii si mai nou ăștia de acum fără Dumnezeu, fără rușine și teama de păcat. Va urez la toți Sărbători Fericite!
Crăciunul strămoșesc si Nașterea Domnului, sa aducă la toti darul intelepciunii si la toți să aducă în suflete iubirea de Patrie, iubirea gliei strămoșești si iubirea pentru scump poporul nostru Românesc! Căci unde dragoste nu e, nimic nu e (Sf.Pavel). Așa să ne ajute Dumnezeu, căci El înseamnă Dragoste si unde dragoste nu e, acolo nimic nu e !
Despre Moș Crăciun.
Bradul de Crăciun este prezent în Biserică, deoarece romanii găteau bradul in casa in care se năștea un copil, după botez era fixat la streașina casei, ca să vadă lumea ca în casă s-a născut un copil. Dacă erau gemeni, se găteau doi brăduți. În satul de câmpie unde m-am născut, bradul era adus de merarii, cei care aduceau mere, pere, poame, dar și gaz, păcură, cergi, icoane si cruci de piatră de la deal sau de la munte. În satul meu erau de la Văleni de Munte, dela Târgoviște, chiar si de la Bran sau Runcu. Tot ce aduceau se schimbă pe grau, porumb, mei, fasole, în, fuioare de în si cânepă. Dacă nu aveau brad, țăranii aduceau o creangă din pădure, numită și craciuna. Bradul se gatea si pentru mireasa, bradul miresei, fără de care nu se putea face nunta. La târguielile pentru nunta se cumpără si bradul miresei. Acest brad gătit se punea intr-o găleată cu apă, în mijlocul horei miresei si il țineau doi copii, un băiat și o fata. Nuntașii aruncau monezi în caldarea cu apa, acești bsnuti reveneau copiilor. Chiar eu am ținut bradul miresei la multe nunti la vecini. Bradul miresei făcea parte din alaiul miresei iar după nuntă se fixa la streasina casei fără găteli. Cel pentru copil botezat se fixa la streasina cu găteli cu tot. Bradul se flosea si la înmormântare și se înfigea în pământ lângă cruce pe mormânt. Mai în timpurile apropiate, bradul mortului se folosea numai pentru morții tineri nenuntiti, bradul pentru fata nenuntita fiind obligatoriu chiar si azi. Poveștile altora, sunt ale altora. Poveștile celor ce cunosc oamenii din cărți sunt de multe ori povesti neadevărate. Sa meargă între oameni si sa ii cunoască la ei acasă, nu sa vanture povesti idioate cu Coca cola, cu Moș Crăciun în Laponia sau în Siberia. Moș Crăciun, la Români se imbraca cu cojoc sau cu sarica. La mine în copilărie venea Mos Craciun îmbrăcat în sarica, cu gulgus, cu barba de fuior de in, cu toiag impodobit, si cu sacul în spate plin de daruri pentru copii. Când se făcea serbare la școală, acolo Moș Crăciun purta mantie roșie, culoarea Crăciunului, sau albastra, sau verde, sau mova, sau cafenie. Creștinismul, a acceptat unele sărbători din mitologia popoarelor, pe care nu a putut să le elimine. A crestinat si sărbătorile străvechi. Așa a fost Crăciunul, Igna cu tăierea porcului si parlirea lui în paie de grau, porcul fiind simbolul belsugului, Iertaciunea la Lăsata Secului de Paste, cu hurlalia (focuri aprinse în pomi si pe dealuri, rotile de foc), carnavalul cucilor, cei cu biciuri care aveau la capăt o opinca, Rusaliile (Sânzienele), Boboteaza, etc. Craciunul a fost acceptat mai greu, de aceea au apărut legendele cu Baba Craciuna si un Moș Crăciun aproape criminal. Dar Moș Crăciun a învins prin adoptarea primului Calendar Creștin, compus de un geto-dac din Silistra, Sf.Dionisie cel Mic, sau Exigul. Acesta a pus ziua Nașterii Domnului peste sărbătoarea lui Moș Crăciun, cel iubitor al înnoirii, cel ce poarta un nume de cruce, răscruce, locul schimbării. La Români încă se mai întâlnește numele bătrânesc de Cruceana, Cruceanu. Moș Crăciun este un sfânt preistoric, de aceea poarta numele de Moș, cândva foarte respectat la Români si mai este tot așa mai ales prin Moldova. Mai era sfânt și cuvântul “Zău!”. Când ziceai Zău! era cel mai aprig jurământ. Chiar si la judecata voievodului, te punea să zici Zău! Dacă zicea, atunci era crezut. Între noi copii se mai zice si “Zău Moș” sau Zău mosule, e datoria cercetătorilor istoriei să analizeze. Biserica creștină încă se mai lupta cu o sărbătoare pagana până acu’ să fie 50-60 ani, sărbătoarea Scaloianului, specifică satelor din Câmpia Dunării dar personal am constatat că era pe ambele maluri ale Dunării, chiar si la istro-romani. Un cunoscut mi-a spus că era si la furlani în Italia și la romanshi în Elveția. Așa s trece lumea, “toate-s vechi si noua-s toate”. Am scăpat de bolșevici cu mânia lor idioata de a duce pe Mos Craciun în Siberia, i-a dat si nume conspirativ Moș Gerila, romanii ii ziceau Moș dracila, iar acum, neomarxistii de la Bruxelles îl duc pe Mosul nostru Românesc tocmai în Laponia. Vad ca dușmanii ăștia a tot ce înseamnă popor și națiune, vor să distrugă si pe Mosul nostru, dragutul, ca le este frică de el. Poa sa- l duca une or vre, ca Mosul tot acasă vine, ca e Mosul nostru, din mosi-stramosi. Hai sa va mai zic una de la un călugăr din Cipru. Sfântul Gheorghe apare calare pe cal si cu sulita ucide balaurul
Deci în icoană este reprezentat “călărețul trac” o zeitate puternică a tracilor, care a fost greu scos din conștiința popoarelor tracice, iar balaurul este steagul tracilor, al dacilor, al geților, răpus de creștinism. Așa că icoana sfântului Gheorghe reprezintă simbolul invingerii credințelor străvechi de către creștinism. Sau poate este o continuare, așa cum spunea călugărul cipriot.
Biserica Creștină, în special în forma originară, Biserica Ortodoxa, poarta Dumnezeirea în sufletul oamenilor, este mângâietoare sufletelor. Dealungul mileniilor, biserica a reușit să rânduiască, să armonizeze ceeace este din bătrâni cu ceeace a adus în Lume, Mântuitorul Iisus. Iată că tradiția străbună a lui Moș Craciun, prin grija sfinților părinți, a fost bine si cu folos adusă alături de Nașterea Domnului.
Este o crimă odioasă să nu lași copii să se bucure cu sufletele de aceasta bucurie a Nașterii Domnului si de venirea Moșului cu daruri pentru toți copii alturi de Pruncul Înnoitor al Lumii .
Lăsați copiii să creadă in venirea Moșului cât vor putea si vor vrea ei. Aceste obiceiuri zidesc bunătatea în sufletele de copii, iar gând se fac mari, aceste ziduri sfinte ale bunătății ii vor apăra împotriva bestializarii sufletului uman. E greu să cladesti sufletul uman, Dumnezeiesc, dar este ușor să aduci în suflete indoiala si marea nenorocire a necredinței. După căderea comunismului a apărut la lumina rezultatele educației unei copilării puternic politizată. Au apărut criminalii odiosi, satanistii, violatorii, lipsa de respect si lipsa de rușine, a apărut la lumina bestia din om, care era răpusă, dar i s- a dat viață de o educație nesanatosa, materialista.
Lăsați copiii să trăiască tradițiile strămoșești, să iubească Nasterea Pruncului Sfânt al Mântuirii si Înnoirii celei Noi. Nu va dați cu dracul, ca de dracul veți avea parte! Oricât se va dărâma din sufletul sfințit în copilărie de către realitățile crunte ale materialismului fără limite (sau fără frontiere, cum le place adepților diavolului soros), tot va rămâne ceva acolo, care la ademenirea râului ce bântuie lumea, se va opune, sufletul lui ajuns la a majorat va putea să respingă duhul râului di si bestialitatea ce mocnește în omul fără Dumnezeu. Priviti in jur câte suflete de piatră, priviti câți fii si fiice își renega părinții și bunicii, priviti cu îngrijorare la ruina provocată de cei cca 40 de ani de ateism sălbatec, ruină din suflete și alături de ea otrava îndoielii, otrava anti crez. Toți se frământă, toți își pun întrebări, ce e cu noi, ce e cu lumea asta? Nu va îndepărtați de credința părinților și strămoșilor, de tradițiile noastre românești, respingeri cu dispreț pe noii bolșevici, pe lupii îmbrăcați în blană de oaie. Nu va lăsați sufletele otrăvite de o propagandă poleită ce va promite o viață tehnicizata si super controlată dar va cere în schimb sufletul. Biserica strămoșească este straja apărării sufletelor împotriva apocalipsei unei lumi fără suflet.
Lăsați copiii să îl aștepte pe MosCrăciun, acum și întotdeauna. Iar pe cei fără Dumnezeu, lasati-i în plata Domnului! În fața morții vor regreta viața ce au trăit. Căci omul trebuie să trăiască astfel ca atunci când va privi innapoi să nu i se facă rușine și nici teama. O viață omenească aduce liniște sufletească chiar si in fatza morții.
@GetBeGet
Am putea face o legatura intre darurile oferite copiilor de Craciun si cele relatate evanghelia dupa Matei despre darurile oferite de magi lui Iisus. Numărul de 3 magi este dedus ca urmare a numărului de daruri. Mos Craciun si Santa Claus sunt insa din alte traditii, la fel ca si bradul.