ULTIMA DEMENŢĂ: Omul unisex, de gen “neutru” in Suedia/ TABARA DE “NONCONFORMISM DE GEN” sau PANA UNDE MERGE REEDUCAREA INTRU HOMOSEXUALITATE A COPIILOR/ Mariajul gay: SIMPTOMUL BOLII TERMINALE A DESCRESTINARII/ Copiii abandonati ai Romaniei

3-08-2013 26 minute Sublinieri

 6.jpg.CROP_.original-original

  • Cultura Vietii:

Vrei să-ți vezi băiețelul homosexual? Trimite-l în tabăra de „nonconformiști de gen”!

În luna februarie, în timpul disputelor privind situația de la Liceul George Coșbuc din București (unde se face în mod organizat propaganda homosexualității), două organizații pro-familie – Alianța Familiilor din România și Pro-vita filiala București – au instalat pe strada Olari, în apropierea liceului, două panouri stradale adresate părinților, prin care aceștia erau invitați, ironic ca, dacă vor să-și vadă copiii homosexuali și lesbiene, să-i înscrie la Colegiul Coșbuc.

Ce au făcut de fapt cele două organizații a fost să atragă atenția asupra unui fenomen tot mai prezent în societatea românească: promovarea homosexualității sub masca exprimării „identității sexuale și de gen”. Despre acești termeni am mai scris (vezi de ex. Revoluția sexuală și copiii sau Noua ideologie sexuală mondială, băgată cu forța pe gâtul copiilor).

Teoria „Gender identity” (a identității de gen) afirmă că există o diferență între „sex” – caracteristica biologică înnăscută – și „gen”, adică modul în care te simți în interiorul tău. Cu alte cuvinte, o persoană care are organe genitale de bărbat poate fi, de fapt, femeie și invers. „Genul” este o construcție artificială, o noțiune ambiguă, lipsită de suport științific și are ca scop demantelarea ordinii sociale tradiționale, prin dezorientarea copiilor și tinerilor cu privire la identitatea și rolul lor în cadrul familiei.

„Identitatea de gen” este subiectul unui reportaj publicat de ziarul online american Slate.com, despre băieți care „se simt fete”. Deja o practică în anumite țări occidentale (poate chiar o rutină, a se vedea grădinițele unisex din Suedia), lupta contra lumii bărbat-femeie și încurajarea homosexualizării copiilor prin stimularea unor așa zise „căutări ale identității de gen” duce la manifestări aberante și abuzive.

Interesant este că cei care avocațiază astfel de comportamente sunt exact aceiași care se opun botezului copiilor sau educației religioase a acestora de către părinți, caracterizate drept „îndoctrinare”. Chiar așa! A transmite copilului valori și principii solide, călăuzitoare pentru întreaga viață și indispensabile pentru o personalitate echilibrată este „îndoctrinare”, în timp ce stimularea unui comportament deviant precum participarea la o tabără de „non-conformiști sexual” sau schimbarea de sex ori „identitate de gen” la aceleași vârste fragede poartă amprenta… normalității! Într-o lume anormală, desigur, în care vedem împlinirea, sub ochii noștri, a cuvântului Sf. Apostol Pavel: „Zicând că sunt întelepti, au înnebunit” (Romani 1, 22).

PS – Am avut dificultăți de traducere. „Revoluția sexuală” și redefinirea instituțiilor fundamentale ale societății este însoțită (ca în universul orwellian din „1984”) de modificări lexicale halucinante. Acestea afectează mai ales limba engleză, ca limbă oficială a majorității documentelor juridice de circulație internaționala și oricum foarte flexibilă, prin structură și particularități. Expresii precum „Gender non-conforming boys” sunt greu de echivalat în română. Sperăm, totuși, că ne-am făcut înțeleși: acești părinți își încurajează copiii să devină homosexuali.

O tabără pentru băieți „nonconformiști de gen”

Sursa: Slate.com

De lungul a trei ani, fotografa Lindsay Morris a documentat desfasurarea unui eveniment: o tabara care se desfasoara anual, timp de patru zile si care e organizata de parinti pentru baietii lor „neconformisti de gen”.

Tabara poarta numele “Tu Esti Tu.” Numele taberei a fost insa schimbat pentru a proteja identitatea copiilor dar si numele serialelor documentare ale fotografei.

Morris spune ca tabara “este pentru parintii de baieti cu incertitudine de gen, in varsta de peste 3 ani, care vor sa poarte pantofi cu toc, carora le place cumpere la K-Mart din departamentul roz al fetitelor si nu din zona destinata baietilor.”

Tabara aceasta e un loc unde parintii impreuna cu copiii se simt protejati intr-un anturaj care incurajeaza libertatea de expresie.

Morris explica: “Copiii nu se simt jenati ca si atunci cand sunt priviti ori urmariti de oameni; se pot relaxa. In timpul celor patru zile, ce cred altii despre ei nu mai conteaza si sunt inconjurati de membri ai familiei, care ii incurajeaza.”

Morris mai spune ca scopul proiectului fotografic este “sa surprinda spiritul liber al acestor baietei si stralucirea lor.”

Intr-una din cele patru zile ale taberei se organizeaza o serbare, care are doua teme: expunerea talentului si parada modei.

“Sunt unii baieti care repeta tot anul pentru serbare. Altii isi croiesc singuri rochiile, ajutati de mamele lor ori de prietenii familiei. Interesul si entuziasmul baietilor e cu adevarat de necrezut. Parintii sunt foarte emotionati vazundu-si baieteii, mai cu seama familiile prezente pentru prima data in tabara.”

Deocamdata nu se poate sti daca copiii se vor identifica drept homosexuali or transgenderi; nu se poate sti nici cum va evolua felul in care societatea va defini genul si sexualitatea; dar, deocamdata, aceasta tabara le da copiilor ocazia a se vedea pe sine cu totul altfel.

“Copiilor le e destul cat sunt de judecati in viata de zi cu zi, asa incat aceasta tabara este un loc minunat in care isi pot exprima sentimentele cum vor ei. … Eu cred ca noi auzim de prea multe intamplari triste in care copiii LGBT sunt disproportionat afectati de persecutii, depresii si suicid. Acestea atarna greu asupra copiilor nostri, de parca sunt de la inceput condamnati. Vreau sa zic ca acest eveniment e ca un inceput nou. Nu e o tragedie.”

Lindsay Morris spera ca in cele din urma sa publice o carte despre munca ei. Ar vrea chiar sa porneasca o emisiune multimedia cu ajutorul careia sa calatoreasca prin tara si prin intreaga lume, in care sa arate noua fateta a tineretului LGBT.

Scopul final al fotografei este sa infiinteze o fundatie care sa stranga fonduri pentru ajutorarea copiilor care ar doresc sa participe in tabara dar care nu isi permit, din lipsa de bani. Deasemenea, Morris isi doreste adaugarea la acest proiect a unei alte dimensiuni, in care sa documenteze, prin arta fotografica, tranzitia pe care copiii o experimenteaza la sosirea in tabara.

“Mi-ar placea sa observ acesti copii pana la varsta maturitatii si sa vad ce fel de relatie vor avea. Vreau sa fiu martora evolutiei lor, stiind cum au inceput si sa vad cum le va fi viata – sper, fericita; eu cred ca acesti copii vor avea o mai usoara tranzitie spre maturitate decat generatiile anterioare lor.”

Omul nou – de la cel comunist la cel unisex. Azi: spălarea pe creier a copiilor în Suedia. Genul „neutru”!

Soluţia suedeză pentru conflictul de gen: Omul unisex

În lupta împotriva discriminării de gen, Suedia, stat recunoscut pentru echitatea sexuală promovată la extrem, depăşeşte barierele şi încearcă să şteargă cu totul diferenţele evidente dintre femei şi bărbaţi. De la inventarea, la mijlocul anilor ’60, a pronumelui neutru „hen”, care înlocuieşte „el” şi „ea”, s-a ajuns în zilele noastre la controlul jocurilor stereotipe dintre copii în grădiniţe şi numele unisex.

Totul porneşte de la ideea că autorităţile şi societatea nu ar trebui să tolereze nici un fel de distincţii între sexe, să îi înţeleagă pe cei care nu au o identitate sexuală clară şi să accepte căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Ceea ce doresc însă astăzi activiştii „genului neutru” este o societate care şterge complet rolurile tradiţionale femeie – bărbat şi stereotipurile lumeşti în modul cel mai profund, scrie Slate.com.

Câteva obiective şi realizări ale activiştilor „genului neutru”:

– Dreptul părinţilor de a alege orice nume doresc pentru copilul lor. În prezent, există o listă de 170 de nume „unisex” în Suedia. Numele, spun activiştii, nu trebuie legate de gen, aşa încât părinţii să îşi poată numi fiica „Mihai” şi fiul „Iulia”. Discuţii ample pe acest subiect au avut loc pe forumurile de părinţi.

– O companie producătoare de haine pentru copii a eliminat secţiunile clasice „băieţi” şi „fete” din magazinele sale, astfel încât copiii să fie îmbrăcaţi de o BoyPinkPram.jpg.CROP.thumbnail-smallmanieră neutră.

– Un alt producător, de această dată de jucării, a promovat o imagine de campanie în care un băiat costumat în Spiderman împinge un cărucior de păpuşi roz, în timp ce o fetiţă se plimbă cu un tractor galben.

– Federaţia Suedeză de Bowling şi-a anunţat intenţia de a unifica turneele de femei şi bărbaţi în turnee unisex.

– Politicieni democraţi au propus instalarea de toalete unisex pentru ca utilizatorii acestora să nu fie constrânşi să se auto-clasifice drept femei sau bărbaţi.

– Mai multe grădiniţe au interzis referinţele la sexul copiilor înscrişi, oferind ca alternativă utilizarea numelor proprii sau apelativul „prietene”. O educatoare va saluta aşadar „Bună dimineaţa, prieteni” sau „Bună dimineaţa, Mihai, Iulia, Tom”, şi nu „Bună dimineaţa, băieţi şi fete”. Se crede că în acest mod este îndeplinită cerinţa din curricula naţională potrivit căreia grădiniţele trebuie să „contracareze modelele tradiţionale de gen şi să dea fetelor şi băieţilor oportunităţi egale de a dezvolta abilităţi şi preocupări fără limitarea rolurilor stereotipe de gen.

– Pronumele neutru „hen”, ce înlocuieşte deopotrivă „han” (el) şi „hon” (ea), a intrat primăvara aceasta oficial în versiunea online a Enciclopediei Suedeze.

Anunţul a venit într-un context deja agitat de apariţia unei cărţi pentru copii, prima cu personaje „de gen neutru” – Kivi och Monsterhund (Kivi and Monsterdog), de Jesper Lundqvist. Aici apar pentru prima dată cuvinte „neutre” precum „mappor” şi „pammor” („tata” şi „mamăl”), în loc de „mammor” şi „pappor”.

Revenind la „hen”, se doreşte includerea termenului în Dicţionarul Academiei Suedeze, organismul care acordă Premiul Nobel pentru Literatură.

– În toamna anului trecut, 200 de profesori au luat parte la un forum organizat de guvernul suedez, în cadrul căruia s-a discutat în principal despre modul în care „şabloanele tradiţionale de gen” trebuie evitate în şcoli.

Există cel puţin o grădiniţă la Stockholm – Egalia (mai multe informaţii în limba română aici) – unde totul este construit de o manieră care neagă aspectul tradiţional de gen şi modelele parentale clasice (mama care creşte copiii şi tatăl care aduce bani în casă). În încercarea de a nu limita dezvoltarea copiilor, educatorii folosesc cât mai puţine expresii de gen.

– Partidul Ecologiştilor sugerează înfiinţarea unor posturi de „pedagogi de gen” în grădiniţe care să supravegheze buna implementare a conceptelor enumerate mai sus.

O extremă o neagă pe alta. De la discriminare de gen la negarea identităţii

Cei care se opun acestei politici – care câştigă teren pe zi ce trece – subliniază că cei mici pot fi afectaţi în plan psihologic şi social, devenind confuzi la sugestia că ar exista un al treilea gen „intermediar” într-un moment în care mintea descoperă lumea şi trupurile se dezvoltă.

De fapt, adulţii nu ar trebui să intervină în procesul de descoperire a propriului gen şi sexualitate, afirmă experţi citaţi de Slate.com. Publicaţia comentează modul ironic în care, în intenţia de a elibera copiii de normele clasice, activiştii „genului neutru” îi supun unor noi seturi de reguli şi norme. Anumite jocuri de copii devin tabu, limbajul cunoaşte noi limitări, iar interacţiunile şi atitudinea celor mici sunt atent supravegheate de educatori.

Sunt citate două cazuri în care instituţii de învăţământ suedeze au dus la extrem aceste tendinţe. O şcoală a eliminat maşinile din stocul de jucării pentru că băieţii le-au acordat mai multă atenţie decât altor jucării. O grădiniţă a eliminat orele de „joacă liberă” din program, întrucât copiii „creează jocuri stereotipe de gen, concepte care sunt cimentate în acest mod. În joaca liberă apar ierarhia, excluziunea şi primele semne ale abuzurilor între copii”.

Iată cum, din dorinţa de a face bine, fiecare detaliu al interacţiunilor dintre cei mici ajunge să fie analizat la microscop de adulţii îngrijoraţi. Viaţa copiilor pare a fi monitorizată acum în Suedia minut cu minut, de la modul în care îşi fac prieteni la jocurile pe care le inventează şi cântecele pe care le reproduc, concluzionează Slate.com.

Sursa> Tvr.ro

Razboiul lui Obama împotriva fetelor: utilizarea contracepției de urgență fără restricții de vârsta

Sursa: CNSNews.com, 11 iunie 2013. Autor: Kristan Hawkins, președinta organizației Students for Life of America, cea mai mare organizație pro-life de tineret care reprezinta peste 700 de grupuri de studenți din toata țara.

Președintele Obama duce un razboi impotriva fetelor, permițandu-le acestora sa obțina pilula, numita „Plan B” (cum este cunoscuta contracepția de urgența in SUA), fara a fi asistate sau fara a aduce la cunoștința vreunui medic sau a parinților. Utilizarea contracepției de urgența nu reduce rata avortului dar in schimb crește o intreaga serie de riscuri. Acest lucru nu inseamna deloc „echitate reproductiva”, ci abuz asupra copilului.

Efectele secundare frecvente ale pilulei includ: greața, varsaturi, dureri abdominale inferioare, oboseala, dureri de cap și amețeli – nu e deloc distractiv pentru fetițe sa treaca prin așa ceva –, dar, medicamentul poate avea, de asemenea, și efecte secundare fatale, deoarece este cunoscut ca provoaca formarea cheagurilor de sange, atacuri de cord sau accidente vasculare cerebrale.

Cel mai alarmant, atunci cand contracepția de urgența nu reușește și o fata ramane insarcinata, totuși – ceea ce e posibil, potrivit instrucțiunilor medicamentului, intr-un caz din opt – este faptul ca se tripleaza riscul sarcinii ectopice. Copiii nu pot ințelege aceste riscuri și, fara supravegherea unui medic, o sarcina extrauterina poate continua, fiecare zi fiind tot mai periculoasa pentru sanatatea și viața lor.

Președintele Planned Parenthood, Cecile Richards, și-a exprimat incantarea, cum și era de așteptat, fața de incercarile de a sacrifica sanatatea femeilor și a copiilor pe altarul „alegerii”(„choice”): „Este un progres imens pentru accesul la controlul nașterii și un moment istoric pentru sanatatea femeilor și echitate. Decizia FDA va face contracepția de urgența disponibila pe rafturile tuturor magazinelor, la fel ca și prezervativele, și femeile de toate varstele o vor putea achiziționa rapid pentru a preveni o sarcina nedorita”.

Limbajul dublu in aceasta declarație este remarcabil: sanatatea femeii și „femeile de toate varstele. Este important de reținut ca aceasta decizie a redus varsta de obținere a contracepției de urgența fara rețeta de 15 ani și mai mult, la orice varsta. Aceasta noua politica nu afecteaza „femeile”, ea afecteaza fetele!

Și, desigur, Richards incearca sa sublinieze cuvintele „prevenirea sarcinii nedorite”, fara a va spune insa ca ea poate curma viața unui copil nenascut, care a inceput deja.

morningafter10Site-ul medicamentului Plan B ® One-Step arata ca aceasta pilula „funcționeaza similar cu pilulele ordinare contraceptive”, doar ca au o doza mai mare. Una dintre modalitațile principale de funcționare este sa „modifice endometrul, ce ar putea inhiba implantarea”. In traducere acest lucru inseamna: ea poate provoca avorturi prin prevenirea implantarii zigotului, a omulețului care se afla in faza sa cea mai vulnerabila de dezvoltare: faza de implantare. [n. red.: pentru detalii despre efectul avortiv al unora dintre „anticoncepționale”, a se vedea Capitolul V, „Metodele contraceptive şi abortive. Efectele secundare despre care nu se vorbeşte” al Îndrumarului medical și creștin al Federației Provita]

Pilula, numita și „de-a doua zi”, este o megadoza a pilulei contraceptive, care a fost clasificata de catre Organizația Mondiala a Sanatații ca aparținand Grupei I de agenți cancerigeni. E cel mai mare nivel posibil – și țigarile se afla, de asemenea, in Grupa I. Atunci, de ce farmaciile socotesc necesar sa puna țigarile in spatele tejghelei și sa ceara un act de identitate, tocmai ca minorii sa nu le cumpere, iar președintele Obama dispune acum ca minorelor sa le fie vanduta pilula „de-a doua zi”, alaturi de bomboane și pachete de guma?

Președintele Obama a spus in trecut ca administrația sa „nu crede ca un copil de 10 sau de 11 de ani, care merge la farmacie, ar trebui sa poata – alaturi de guma de mestecat sau baterii – cumpara un medicament care, daca nu este utilizat corespunzator, este potențial cauzator a unui efect advers. Și cred ca cei mai mulți parinți simt, probabil, la fel”.

Ce s-a schimbat in ultimul an și jumatate, ca sa-și schimbe complet parerea?

Aceasta nu este o victorie a feminismului. Este perpetuarea violenței impotriva femeilor și a culturii violului, ce permite violatorilor sa continue sa atace copiii și apoi sa-și acopere infracțiunile.

Dr. John Bruckalski, ginecologul și consilierul medical al organizației Med Students for Life (Med SFLA), a declarat despre accesul minorilor la contracepția de urgența: „Avand in vedere ca violenta partenerului se afla la niveluri epidemice, posibilitatea de a abuza de acest puternic steroid, in randul populației de risc, cum este cea a tinerelor noastre femei este deosebit de mare. Acesta este un alt exemplu al felului in care medicina se indeparteaza de interacțiunea medic-pacient, din cauza oportunismului politic. Din cauza acestei manevre juridice vor crește relațiile cu un partener abuziv, relații ce vor afecta copiii noștri pe tot parcursul vieții, vor crește durerile pelviene și infertilitatea prin boli cu transmitere sexuala”.

Dr. Maria Catharine Maxian, un alt consilier Med SFLA, este de acord cu aceasta și susține ca   fetele „sunt supuse, de asemenea, unui  risc de stres emoțional sever al unei caderi, ce apare dupa ce a facut ceva foarte intim cu o alta persoana. De asemenea, este posibil ca adolescenții sa se implice in relații sexuale, deoarece sunt o victima a violului. Singurul risc vizat de toate formele de pilule contraceptive este sarcina. Contracepția de urgența se refera la un comportament foarte riscant. Facand-o disponibila tuturor, ar putea face ca parinții sa piarda ocazia de a interveni și a ajuta la protejarea acestor tinere fete de alte riscuri asociate cu sexul. Este iresponsabil sa nu se ia considerare intreaga persoana. Tinerii noștri merita mai mult decat sa-i ajutam sa ascunda un comportament riscant “.

Susținatorii doresc ca pilula „Plan B” sa fie disponibila fara rețeta, dar studiile arata ca accesul la pilula nu reduce ratele avortului sau ale sarcinii – fie ca este obținuta inainte sau dupa contactul sexual neprotejat:

  • Studiul Advanced Provision of Emergency Contraception Does Not Reduce Abortion Ratespublicat inContraception Journal arata: „Nu a fost observat nici un efect asupra ratelor de avort prin furnizarea avansata a contracepției de urgența. Rezultatele acestui studiu sugereaza ca distribuția pe scara larga a livrarilor suplimentare de contraceptive de urgența prin intermediul serviciilor de sanatate nu poate fi o modalitate eficienta de a reduce incidența sarcinii neintenționate in Marea Britanie”.
  • Studiul Direct Access to Emergency Contraception Through Pharmacies and Effect on Unintended Pregnancy and STIs, publicat in Journal of the American Medical Association, pornește de la contextul: „Se estimeaza ca jumatate din sarcinile nedorite ar putea fi evitate daca contracepția de urgenta ar fi ușor accesibila și folosita”,dar concluzia sa este ca „in comparație cu grupul de control, femeile cu acces la farmacie și grupurile de femei carora li s-a furnizat contracepția de urgența in avans nu au prezentat o reducere semnificativa a ratei sarcinii”.
  • Un alt studiu, Advance provision of emergency contraception for pregnancy prevention: a meta-analysis, publicat in Obstetrics and Gynecology Journal a conchis: „Furnizarea de contracepție de urgența in avans nu a redus ratele de sarcinilor”.

Indepartarea parinților și medicilor din ecuație crește și mai mult riscurile pentru tinerele fete. Dr. Anita Showalter, ginecolog și obstetrician, vorbitor frecvent in cadrul turneelor Med SFLA, explica de ce: „Managementul contracepției este o oportunitate pentru medici de a-și sfatui pacientele in ceea ce privește comportamentul lor de risc și testarea pentru boli cu transmitere sexuala. O ingrijorare in ceea ce privește adolescentele este luarea deciziilor imature, fapt care pune in chestiune conformitatea și utilizarea corecta a acestui medicament. Deși toata lumea susține necesitatea de a reduce ratele sarcinii la adolescente, disponibilitatea rapida a contracepției de urgența arata ca adolescentele au o probabilitate mai mica de a primi consiliere, indrumare și screening, in timp ce se angajeaza in comportamente de risc ridicat”.

Important este urmatorul lucru: „Plan B” nu reduce sarcina sau avortul. Dar acesta este tocmai principalul motiv pentru care susținatorii doresc contracepția de urgența accesibila oricui, indiferent de sex și varsta. Acest medicament crește, insa, riscul de cancer, sarcina ectopica și efecte secundare, de la disconfort la cele fatale. Iar ceea ce il face și mai periculos este indepartarea medicilor și parinților din ecuație.

Aceasta decizie a lui Obama abandoneaza tinerele fete in mana violatorilor și a celor care abuzeaza de ele. De asemenea, decizia sacrifica bunastarea lor psihologica și emoționala. Ceea ce inseamna un adevarat razboi impotriva fetelor.

În românește de Asociația PROVITA Media

 

sigla

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

SEXUALITATEA IN EPOCA POST-CRESTINA

Continuam astazi seria de articole privind deconstructivismul, privind la sexualitatea umana si incepind cu intrebarea: ne-am putea imagina sexualitatea in epoca post-crestina? Am indrazni? Unii au curajul sa o faca. Despre un astfel de scenariu, infernal spunem noi, scriem astazi. Auzim tot mai des ca societatea occidentala a intrat in epoca post-crestina. Cei care afirma asta, cu multa confidenta, sunt ateii si avantgarda secularista. Afirma asta pentru a-si justifica si promova agenda anti-religioasa. „Traim in epoca post-crestina,” zic ei, „si cerem eliminarea religiei din spatiul public”. Realitatea insa e mult diferita si a mai ramas inca multa vreme pina a intra in societatea „post-crestina.” Mai e inca mult de demolat pentru a anihila 2000 de ani de crestinism. Asta, insa, nu inseamna ca nu se poate ajunge acolo. Iar una din intrebarile care deja trebuie sa ingrijoreze este: cum va arata societatea post-crestina? Se poate spune ca o societate post-crestina va fi, din necesitate, una care va demola institutiile si valorile crestine si le va inlocuit cu altceva. Acest „altceva” inca nu e bine definit, dar ceva se poate zari pe orizont. Daca cineva vrea sa vada societatea post-crestina trebuie sa priveasca in urma la societate pre-crestina.

Unul din subiectele cu care societatea post-crestina se va confrunta va fi sexualitatea. Inevitabil. Care vor fi moravurile sexuale, conduita sexuala, modul de manifestare a relatiilor de intimitate intre sexe intr-o astfel de lume? Pe acest subiect ne concentram astazi, inspirati de un comentariu peste care am dat cu citeva luni in urma si publicat sub numele, sugestiv, Sex After Christianity („Sexul dupa crestinism”) [Linkul comentariului in engleza este aici: http://www.theamericanconservative.com/articles/sex-after-christianity]

Nu trebuie insa sa privim le prea mare distanta sa apreciem cum va arata sexualitatea in lumea fara Dumnezeu. Foarte probabil lumea se va intoarce la relatiile sexuale existente cind lumea nu-l avea pe Dumnezeu, relatii anormale, abuzive, cind placerea sexuala a fost punctul central si obiectivul ultim al relatiilor intre fiintele umane. Va fi probabil o repetare a starii societatii umane descrisa in Facerea 6. O lume unde sexualitatea se va manifesta fara limite de varsta, grad de rudenie, inclinatii sexuale normale ori anormale.

Pentru a intelege ce deja se reliefeaza pe orizont, va recomandam doua materiale apartute doar saptamina aceasta. In SUA FBI a arestat, intr-o operatiune (faimosul „sting” FBI) impresionanta de 75 de ore, 150 de proxeneti specializati in sexualitatea pedofila, si a scapat din ghiarele lor 105 de copii si tineri intre 9 si 17 ani. [Detalii aici:http://news.yahoo.com/fbi-says-arrested-150-three-days-child-prostitution-154521080.html]

Inferenta nu scapa ca pedofilia si prostitutia vor fi o manifestare sexuala acceptata in lumea post creastina. Dimensiunile imense ale pedofiliei in America sunt reflectate in acest „sting” care de fapt indica si dimensiunile probabile ale acestei abominatii si in Uniunea Europeana. O alta manifestare a sexualitatii in lumea post-crestina va fi traficul de fiinte umane cu scopul specific de a fi exploatate sexual. Asupra acestui subiect va recomandam o prezentare video-audio de 68 de minute facuta recent de Family Research Council din Washington. [Link: http://www.frc.org/university/human-trafficking-modern-slavery]

Revenim la subiectul nostru – sexualitatea in lumea fara Dumnezeu. Autorul articolului este un blogger crestin, Rod Dreher, si comentariul lui a fost postat pe 11 aprilie. In engleza poate fi citit, in intregime, aici: http://www.theamericanconservative.com/articles/sex-after-christianity/ Comentariul lui Dreher a fost abreviat, editat si tradus pentru dtra de David Tut AFR Timisoara. Ii multumim.

Sexualitatea in lumea post-crestina

Acum 20 de ani presedintele  Bill Clinton, “a calcat” pe un teren minat cand a incercat sa-si tina o promisiune din campanie care permitea soldatilor gay sa-si serveasca tara in mod liber. Casatoriile intre aceleasi sexe abia devenise o cauza politica. Tara se afla atunci la trei ani departare de Legea de protejare a casatoriei [Nota AFR: e vorba de legea federala Defense of Marriage Act – DOMA, pe care Tribunalul Suprem SUA a declarat-o neconstitutionala in iunie] si la patru ani departare de prime-time-ul actritei si moderatoarei Ellen DeGeneres. [Nota AFR: e vorba de o actrita care si-a lasat sotul pentru o femeie] Apoi a venit, ceea ce istoricii vor numi odata, o revolutie culturala.

Astazi intram in jocul final al zbaterilor asupra drepturilor gay si a semnificatiei conceptului de homosexualitate. Conservatorii au fost deraiati de la convingerile lor, atat in instante, dar intr-o mai mare masura in fata opiniei publice. Se afirma in mod obisnuit ca singurul motiv impotriva casatoriilor de acelasi sex este bigotismul sau motivele religioase, dintre care nici unul, continua ideea, nu are pozitia sau statutul de a determina legi sau standarde publice. Magnitudinea infrangerii suferite de traditionalistii morali va deveni tot mai clara pe masura ce americanii mai in varsta vor parasi scena. Statisticile arata ca pentru tineret homosexualitatea este ceva normal si casatoriile gay nu sunt de mare importanta, exceptie facand cazul in care unul li se opune si atunci acesta capata statul moral a unui segregationist din anii 1960.

Inceputul sfarsitului

Toate acestea au in fapt o importanta mai mare decat pot oamenii de pe ambele baricade sa o vada si din motive care ocolesc chiar si cel mai infocat oponent al drepturilor gay. In 1993 un articol in publicatia The Nation identifica cauza drepturilor gay ca fiind apogeul si punctul de pornire al razboiului cultural: „Toate curentele de eliberare ale zilelor noastre sunt subsumate in dezbaterea gay. Miscarea gay este in unele aspecte similara miscarilor experimentate de alte comunitati din trecutul natiunii, dar in acelasi timp este ceva mai mult deoarece populatia se confrunta cu o criza a identitatii sexuale, fapt pentru care homosexualii au fost fortati sa-si inventeze o cosmologie ca sa o inteleaga. Nimeni nu spune ca schimbarile vor veni usor. Dar este posibil ca o minoritate mica din punct de vedere numeric si dispretuita sa schimbe America pentru totdeauna.”

Cauza drepturilor gay a avut succes tocmai pentru ca cosmologia s-a disipat din mintea occidentalilor. Casatoriile gay dau o lovitura puternica vechii ordini. Mariajul gay va schimba, fara dar si poate, America in moduri care doar acum devin vizibile. Spre bine sau spre rau, o va face mai putin crestina. Deja a si inceput sa o faca.

Cand au inceput sa scrie in 2010 cartea American Grace (“Gratia Americana”), un studiu comprehensiv al credintelor si practicilor religioase contemporane, politologii Robert D. Putnam si David E. Campbell au observat doua tendinte inverse generate in jurul anilor 1990. Au descoperit ca tinerii americani ajunsi la stadiul de adult in aceea vreme au inceput sa accepte homosexualitatea ca fiind licita din punct de vedere moral intr-un numar mare. Deasemenea au mai observat ca tinerii americani s-au departat din ce in ce mai mult de religia organizata. Boom-ul evanghelic din 1970 si 1980 s-a oprit si daca nu ar fi fost “tsunami-ul” de imigranti hispanici Biserica Catolica Americana ar fi pierdut aderenti la fel ca si miscarea Protestanta, aflata intr-o lunga scadere numerica.

Declin spiritual

In timp, datele aratau ca atitudinile asupra moralitatii s-au dovedit a fi buni predictori ai angajementului religios. In mod particular, cu cat cineva era mai liberal in privinta homosexualitatii cu atat era mai putin probabil ca acel individ sa se afilieze unui religii. Tinerii americani nu deveneau atei. In schimb ei se identificau ca fiind spirituali, dar nu religiosi. Impreuna cu ateii si agnosticii, acesti “Nones” [Nota AFR: termen folosit pentru oameni care nu se identifica cu nicio denominatie religioasa] compun segmentul cu cea mai rapida crestere a credintei la nivelul demografic al natiunii.

Dupa un studiu elaborat in 2012 de Pew Research Center, Nones constituie “religia” unui american din trei sub varsta de 30 de ani.  Acesta nu este comportamentul tinerilor care tind sa faca ce fac alti tineri: sa tina biserica la “indemana” pana se aseaza la locul lor. Pew Research Center a concluzionat ca aceasta generatie este cea mai putin afiliata religios decat oricare alta despre care avem date. Putnam – eruditul de la Harvard University cunoscut pentru studiul sau despre cultura civica, un best-seller,“Bowling Alone – a spus ca nu avem motive sa credem ca se vor intoarce in biserica pe masura ce vor inainta in varsta.

Putnam si Campbell au aratat in cartea lor, American Grace, ca corelarea nu este cauzualitate, dar au scos in evidenta ca pe masura ce activismul gay incepea sa ocupe un loc central in scena politica, rolul public activ pe care multi lideri crestini si-l asumau impotriva drepturilor gay a dus la instrainarea tinerilor fata de religia organizata.

Putnam crede ca bisericile crestine vor trebui sa liberalizeze invatatura despre sexualitate daca vor sa mentina loialitatea tinerelor generatii. La prima vedere pare o concluzie rezonabila, dar experienta Americii cu denominatiunile liberale contrazice aceasta sugestie. Bisericile Protestante care au fost mai ingaduitoare cu homosexualitatea si libertatea sexuala in general, au scazut la numar. Se pare ca atunci cand oamenii decid ca normele istorice ale crestinismului sunt gresite cu privire la sex, ei nu gasesc o biserica care sa le suporte aceste asteptari liberale. Ei pur si simplu nu mai merg la biserica. Acest fapt ridica o intrebare serioasa: este sexul punctul de gravitate a ordinii culturale crestine? Este intr-adevar cazul in care, daca  renuntam la invatatura crestina despre sex si sexualitate, ar disparea  factorul care da – sau a dat – Crestinismului puterea sa fie o forta sociala?

Desi nu a spus-o chiar asa, eminentul sociolog Philip Rieff, ar fi spus probabil „da”, avand ca reper cartea lui Rieff  din 1996 The Triumph of the Therapeutic („Triumful Terapiei Analitice”),  in care vorbeste de “deconvertirea” Occidentului de la crestinism.  Aproape toata lumea recunoaste ca acest proces a fost in curs de desfasurare de la Iluminism incoace, dar Rieff a aratat ca a ajuns la un stadiu mai avansat decat majoritatea oamenilor – ori al tuturor crestinilor – recunosc.

Rieff, care a murit in 2006, a fost un necredincios, dar a inteles ca religia este cheia intelegerii oricarei culturi. Pentru Rieff esenta oricarei culturi poate fi identificata prin ceea  ce interzice. Fiecare cultura impune o serie de cerinte morale pentru membrii sai, de dragul servirii intereselor comune si ii ajuta pe acestia sa faca fata cerintelor. O cultura necesita un cult – un sentiment de ordin sacru, o cosmologie care inradacineaza aceste cerinte intr-un cadru metafizic.

Rieff, scriind in 1960, a identificat revolutia sexuala – desi el nu a folosit acest termen – ca un predictor al mortii crestinismului ca forta culturala determinanta. El a inteles ca renuntarea la autonomia sexuala si la senzualitate in cultura pagana a stat la baza culturii crestine – o cultura care in mod esential, nu numai ca a renuntat, dar a si redirectionat instinctul erotic.

Apostolul Pavel si sexualitatea crestina

Faptul ca Occidentul a fost rapid re-paganizat in jurul senzualitatii si libertatii sexuale a fost un puternic semn pentru decesul crestinismului. Este aproape imposibil pentru americanii contemporani sa inteleaga de ce sexul a fost o preocupare centrala a crestinismului timpuriu. Sarah Ruden, – formata ca traducator clasic la Yale- explica cultura sf-ap-pavelin care a aparut crestinismul, in cartea ei, publicata in 2010 Paul Among the People (“Pavel printre oameni”). Ruden sustine ca este profund ignorant sa ne gandim la apostolul Pavel ca la un dur proto-puritan pogorandu-se peste nepasatorii pagani hipioti („happy-go-lucky”), poruncindu-le sa se opreasca din distractie.  De fapt, invataturile lui Pavel cu  privire  la puritatea sexuala si la casatorie au fost adoptate ca eliberatoare in pornografia, in explorarea [exploatarea] sexuala din cultura greco-romana a timpului – exploratoare in mod special pentru sclavi si femei, a caror valoare principala pentru barbatii pagani era capacitatea lor de a produce copii si de a le oferii placeri sexuale.

Crestinismul articulat de Pavel a fost o revolutie culturala, restrangand si canalizand sexualitatea masculina, ridicand statutul femeilor si a corpului uman, si infuzand casatoria si sexualiatea maritala cu dragoste. Casatoria crestina, scrie Ruden, a fost “la fel de diferita dupa Pavel ca si porunca de a intoarce celalalt obraz”. Ideea nu este aceea ca crestinismul a fost singurul sau primul care a definit sau a reevaluat sexualitatea, dar ca in antropologia crestina sexul primeste un sens nou si diferit, unul care a impus o schimbare radicala de comportament si norme culturale.  In crestinism, ceea ce oamenii fac cu sexualitatea lor nu poate fi separat de ceea ce este persoana umana.

Ar fi absurd sa pretindem ca civilizatia crestina a atins vreodata o epoca de aur a armoniei sociale si fericirii sexuale. Este usor sa gasesti perioade de timp in istoria crestinatatii cand autoritatile bisericii erau obsedate de puritatea sexuala. Dar, asa cum recunoaste Rieff, crestinismul a reusit sa stabileasca o modalitate de valorificare a instinctului sexual, sa-l plaseze intr-o comunitate si sa-l directioneze pozitiv. Ceea ce face ca epoca noastra sa fie diferita de cea trecuta, spune Rieff, este ca noi am incetat sa credem in cadrul cultural crestin, dar am facut imposibila si credinta in orice alt cadru decit restrangerea pasiuniilor individuale canalizate creativ in scopuri comune.

Mai degraba, in epoca moderna, am inversat rolul culturii. In loc de a ne invata ceea ce trebuie sa ne priveze de a fi civilizat, avem o societate care ne spune ca ne vom gasi sensul si scopul prin eliberarea de vechile prohibitii. Asta a ajuns sa fie o poveste complicata care implica cresterea umanismului, si aparitia Iluminismului si a modernitatii. Filosoful Charles Taylor scrie in magistrala sa religioasa si culturala A Secular Age („O Era Seculara): “Intreaga atitudine etica a modernilor presupune si urmeaza de la moartea lui Dumnezeu”. A fi modern inseamna a crede in dorintele individuale ca locus al autoritatii si a auto-definirii.

Mai e speranta?

Treptat, Occidentul a pierdul ideea ca crestinismul a facut multe pentru civilizatie, scrie Taylor. In Secolul 20 inlaturarea idealurilor crestine restrictive in ceea ce priveste sexualitatea a fost identificata cu starea de sanatate. Inca din anii 1960, convingerea ca expresia sexualitatii este sanatoasa si buna – cu cat mai mult cu atat mai bine – si ca dorinta sexuala este componenta intrinseca a identitatii individului au culminat intr-o revolutie sexuala, un spirit care sustinea ca libertatea si autenticitatea nu sunt gasite in abstinenta sexuala (filozofia crestina) ci in expresia si asertiunea sexualitatii. In acest mod isi revendica America moderna libertatea.

Cultura noastra post-crestina este atunci o anti-cultura.  Suntem convinsi de logica modernitatii si de mitul libertatii individuale sa distrugem aceste ultime vestigii ale vechii ordini, convinsi fiind ca adevarata fericire si armonie va fi a noastra odata ce toate limitele si granitele vor fi spulberate.

Casatoriile gay semnaleaza triumful revolutiei sexuale si detronarea crestinitatii pentru ca neaga conceptul central si esential al antropologiei crestine. In invatatura crestina clasica, uniunea cu amprenta divina dintre un barbat si o femeie este in fapt o icoana a relatiei lui Hristos cu Biserica Sa si a lui Dumnezeu cu Creatia. Acesta este motivul pentru care casatoria gay neaga cosmologia crestina din care s-au derivat drepturile omului si alte bunuri fundamentale ale modernitatii. Daca o sa le mai putem pastra in epoca post-crestina ramane de vazut.

De asemenea va ramane de vazut daca vom putea pastra Crestinismul fara a accepta castitatea crestina. In studiul sociologului crestin Smith despre ceea ce el numeste “deism terapeutic moralistic” – starea de bine, pesudo-crestinismul care a inlocuit versiunea normativa a credintei in America contemporana – sugereaza ca aceasta sarcina va fi extrem de dificila.

Crestinii consevatori au pierdut lupta cu casatoriile gay si dupa cum vedem noi au pierdut-o cu decenii inainte ca cineva sa se si gandeasca la casatoriile intre persoanele de acelasi sex ca si la o posibilitate. Promotorii casatoriei gay au reusit asa de repede pentru ca au aratat publicului viziunea pentru care lupta, viziunea care era in consonanta cu ceea ce americanii post-1960 credeau deja despre sex si casatorie. Intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna crestinii occidentali este daca vor pierde crestinismul in fata acestei  noi dispensatii.

Prea multi dintre ei cred ca casatoriile gay sunt doar o problema de etica. Ei nu au puterea sa vada ca mariajul gay impreuna cu colapsul mariajului crestin la saraci si clasa muncitoare heterosexuala este in perfecta ordine cu individualismul sacralizat de modernitate si imbratisat de cultura contemporana. Ei lupta razboiul culturii din punct de vedere moral si nu cosmologic. Nu doar ca au pierdut cultura, dar daca nu inteleg natura luptei si nu isi schimba strategia si sa lupte cosmologic, pe parcursul a cateva generatii isi vor pierde si religia.

“Moartea unei culturi incepe cand institutiile normative isi pierd menirea in a transmite idealuri in moduri in care acestea raman obligatorii in respect cu sinele”, scrie Rieff. Conform acestui standard crestinismul in America, sau chiar spiritualitatea americana, sunt in pericol de moarte. Daca credinta nu se va redresa, autopsia istoriei va conchide ca mariajul gay a fost un simptom si nu o cauza, a fost semnul care a dat pe fata starea terminala a pacientului.

COPIII ABANDONATI AI ROMANIEI

Soarta copiilor nostri trebuie sa ne dea tot mai mult de gandit. Am scris mereu despre situatia precara a copiilor ramasi acasa cu parinti plecati la lucru in strainatate. Marti, Romanian Global News a publicat materialul alaturat scris de o romanca din Italia. Silvica SIMONCA (Italia): QUO VADIS orfanii albi ai României ? Marţi, 30 Iulie 2013 Roma, Italia/Romanian Global News

   “Sa nu m-atingi” este titlul unei povestiri din cartea “Satul fara mamici” apartinand scriitoarei de origine romana, Ingrid Beatrice Coman. In cuvinte de o mare sensibilitate, autoarea descrie o realitate mai putin cunoscuta sau care nu se vrea sa fie mediatizata, si anume drama “orfanilor albi”. Acestia sunt copiii ramasi singuri acasa, in grija unei rude, a unui vecin sau a bunicilor, dupa ce unul dintre parinti sau amandoi au fost nevoiti sa ia calea strainatatii pentru a se elibera de saracie. Sunt familii plecate in Europa Occidentala imediat dupa schimbarea regimului din Romania. Anii de dictatura au lasat in urma o realitate imposibil de imaginat pentru lumea moderna si prospera a Occidentului: saracia si foamea.

Fetita din povestire nu vrea sa fie atinsa de nimeni. EA STIE CA ACEL GEST INSEAMNA DESPARTIRE A DE PERSOANELE DRAGI, INSEAMNA LACRIMI si DURERE IN SUFLET. O durere NEIMPARTASITA, pentru ca oricum nu este nimeni sa o asculte! Occidentul, in special Italia si Spania, era pentru familiile sarace, El Dorado care alunga pentru totdeauna foamea din casa. Prima sacrificata, ca si cum ar fi castigat la loterie, era mama, sotia pentru CopilSinguratatecare era mai usor sa-si gaseasca un loc de munca de ingrijitoare de batrani, copii sau menajera in casele bogatilor din Occident. Dupa ea, sotul, fratele, unchiul. Ultimii erau intodeauna copiii care isi asteptau tacuti randul. De multe ori nu a existat un drum si pentru ei, ramanand uitati in casa, nevoiti sa-si duca povara amarciunii de a fi singuri in lume. Singuri acasa cu o pereche de adidasi, haine “Made in Italy”, un panettone de Craciun... Paradoxurile vietii, acum au o masa imbesugata, dar scaunele din jurul mesei sunt goale cum este si sufletul lor. Au facut din asteptare o filosofie de viata, iar asteptarea i-a maturizat inainte de timp. Etapele de dezvoltare normala s-au contopit, au crescut in graba. Au preluat responsabilitati noi, de adulti, iar copilaria lor a ramas doar in “Amintirile” lui Ion Creanga, citite candva de mama. Generatia fericita, cu “cheia la gat”, a devenit o alta generatie, cu aceeasi cheie, dar cu sufletul ranit, umilit, sfarsit de asteptare. Am intalnit multi dintre acesti copii si in orfelinatul unde am lucrat mai mult de cinsprezece ani. Acele gesturi de aparare in fata necunoscutului si refuzul de a primi mangaieri imi sunt familiare. Pentru ei, eram nu numai educatori, dar si parinti. Din nefericire, ajungeau si aici, atunci cand mama uita sa se intoarca din strainatati.

Aceasta este consecinta politicii gresite atat din partea statului care primeste emigranti, cat si din partea statului de unde vin acestia. Nu vorbesc doar de Romania, fenomenul este extins in tot estul Europei. Interesele economice au prevalat lasand politica de protectie sociala pe ultimul loc. E un avertisment si pentru Italia de astazi care traverseaza momente de criza prelungita, acela de a nu-si lasa mamele, tatii, tinerii sa plece. O natiune sanatoasa isi tine poporul strans, il protejeaza unde s-a nascut. O natiune sanatoasa nu este un numar in fata usilor de la Caritas!

In Italia, Silvia Dumitrache, presedinta ASOCIATIEI FEMEILOR ROMANCE DIN ITALIA – ADRI, a creat proiectul “Te iubeste mama!” care sa faciliteze legatura mamelor din Italia cu copiii ramasi in tara prin intermediul WEBCAM. A gasit sprijin, dar nu atat cat ar trebui pentru ca toate mamele sa beneficieze de proiect. Acest tip de legatura, chiar daca este limitata de ecranul unui computer, contribuie esential la revigorarea, la mentinerea stabila si continua a relatiei familiale.

Impactul se extinde antrenand o sfera mult mai profunda, aceea afectiva –  http://www.teiubestemama.it Institutiile sustin mai mult moral un proiect social, proiectele din care ies alte beneficii sunt mai mereu prioritare. Nu putem vorbi despre o evolutie benefica pentru un popor atunci cand obiectivele pe termen lung nu sunt luate in condiderare. A avea grija ca viitori adulti sa fie bine integrati in societate cred ca este unul dintre obiectivele prioritare. Cu o copilarie traumatizanta, peste un deceniu o sa avem peste 80.000 de viitori adulti incapabili sa-si construiasca o familie pentru ca nu au avut un model de familie sanatos, echilibrat.

Asistam indiferenti la un fenomen social care distruge ideea de familie sanatoasa. Putini sunt sensibili la repercusiunile acestui fenomen in ceea ce priveste sanatatea psihica a tuturor membrilor din familia divizata. Copii care sufera de depresie la o varsta cand acest dezechilibru nu ar trebui sa se intalneasca, copii care s-au sinucis de dorul mamei (stim de la Maria Montesori si de la alti psihologi si psihanalisti celebri, cat de important este rolul mamei in primii ani de viata). Am putea adauga aici si violentele asupra femeilor plecate in strainatate din partea sotilor gelosi, unele dintre ele si-au gasit sfarsitul la intoarcerea acasa.Tulburari afective si comportamentale sufera si figura masculina din familie, vulnerabila si aceasta atunci cand sotia, mama fiilor sai nu este prezenta in fiecare zi. N-ar fi mai bine ca in loc sa irosim banii in proiecte falimentare sa-i directionam in proiecte care pot ameliora aceasta situatie? Dincolo de interesele personale, ar trebuie sa reflectam mai mult la acest fenomen care pare incontrolabil. Investirea banilor in proiecte falimentare inseamna distrugerea unui popor!

Intrebarea mea este aceeasi: QUO VADIS? Am si raspunsul la aceasta intrebare: la distrugere. N-ar fi mai bine sa fim ajutati la noi acasa daca dorim sa ne afirmam solidaritatea si spiritul umanitar? Poate ca in acest mod, gandurile fetitei din povestire ar fi fost altele: “Irina nu plansese, nu se vaicarise si alunecase fara sa cracneasca in noile haine ale noii ei vieti, viata de fetita cu mama plecata in strainatate, intrata fara stire, intr-o noapte oarecare, in randurile numeroase ale armatei aceleia fara nume, armata copiilor imbracati in platosa singuratatii si a asteptarii, a copiilor orfani cu ora, chemati sa invete de unii singuri lectia aceea care nu se preda in nici o scoala”. O analiză de Silvica SIMONCA, Italia

***

sigla

CODUL LUI HAMMURABI- UNDE NE AFLAM?

Va mai amintiti de Codul lui Hammurabi, cea mai timpurie codificare de legi ori pravila cunoscuta pina in zilele noastre si despre care mai toti am invat in cursurile de istorie antica? Textul, aproape intact, scris in litere cuneiforme, a fost descoperit in 1901 si a fost tradus doi ani mai tirziu de Cornell University din Statele Unite. Are 282 de paragrafe ori articole, din care unele fie ca nu s-au mai pastrat de loc fie ca s-au pastrat, insa doar partial. Nu stim daca a fost tradus si in romaneste, dar traducerea Cornell 1903, in engleza, o aflati aici:  http://archive.org/stream/cu31924060109703/cu31924060109703_djvu.txt

Probabil unii intreaba: ce are pravila cea mai veche de legi o omenirii de a face cu familia, valorile, lumea contemporana? Are. Foarte mult. E un barometru care reflecta valorile de inceput a societatii omenesti si unde se afla ele dupa 4000 de ani. Spre bine ori spre rau. E relevanta si faciliteaza intelegerea involutiei valorilor din zilele noastre. E cel mai timpuriu document scris din istoria omenirii in care aflam cuvintele “sot”, “sotie”, “casatorie”, “familie”, “divort”, “adulter”, “copii”, “barbat” si “femeie”. E de la sine de inteles, deci, si util in acelasi timp, in aceste vremuri de dezorientare si haos valoric, sa privim in urma la modul cum gindeau fiintele umane acum 4000 de ani privind valorile.

Codul lui Hammurabi a fost scris pe vremea acestui imparat babilonian care a trait pe la 1750 inainte de Hristos, adica in urma cu mai bine de 3.750 de ani. De Codul lui ne despart cel putin 3.750 de ani. E un document secular si de aceea nu poate fi atacat astazi ca fiind fictiunea unei zeitati. Ne e vorba aici de cele zece porunci ale Vechiului Testament. Ni se spune ca nu putem  argumenta pentru valorile traditionale din perspectiva biblica, crestina ori religioasa. Argumente de genul acesta sunt excluse din dezbaterile care au loc privind casatoria, viata, ori moravurile sexuale moderne. Codul lui Hammurabi insa e un punct de reper secular foarte util pentru a evalua nivelul de degradare al valorilor contemporane in comparatie cu valorile codificate de babilonieni acum 3.750 de ani.

Observatii generale

Code_of_Hammurabi_replica_stele_REMCodul lui Hammurabi nu este rezultatul unor dezbateri parlamentare de genul celor cu care suntem obisnuti noi. El constituie codificarea in scris a principiilor de convietuire sociala practicate de civilizatia babiloniana acum 4000 de ani. Descrie atit normele de convietuire acceptabile cit si pe cele neacceptabile. Denota vechimea acestor valori pe care noi le numim traditionale dar pe care ideologia deconstructi[ivista]onista contemporana le numeste demodate. Descrie valori unanim acceptate acum 4000 de ani. Denota valori si norme de convietuire sociala care foarte probabil au fost practicate vreme de sute, ori chiar mii de ani, inainte de a fi codificate. Pe linga asta documentul da de inteles ca la un anumit punct in evolutia societatii societatea a determinat ca anumite practici sociale erau utile si altele nu. In consecinta, atit practicile utile cit si cele daunatoare au fost codificate cu scopul de a proteja si promova pe primele si de a le interzice ori pedepsi pe cele din urma. Analiza pe care o facem astazi denota ca ceea ce acum 4000 de ani oamenii vedeau ca fiind normal, astazi vad ca fiind anormal. Natural nu ne referim la sclavie ori institutii de genul acesta, ci la institutia multimilenara a familiei si casatoriei.

Cuvantul “casatorie” apare in Cod de 13 ori, cuvantul “sot” de 44 de ori, “sotie” de 67 de ori, “adulter” de 3 ori, “familie” o data, si “divort” de 3 ori. Cuvintul “sex” nu apare de loc. Asta indica ca pentru societatea babiloniana de acum 4000 de ani casatoria era importanta, relatiile intre sot si sotie bine definite pentru a proteja unitatea familiei, iar lipsa cuvintului “sex” denota ca, spre deosebire de astazi, societatea primitiva nu era obsedata de sexualitate asa cum ea este astazi. Divortul e mentionat ca fiind ingaduit in cazul in care femeia era stearpa, iar adulterul era pedepsit cu moartea. Un barbat care isi parasea familia nu se mai putea intoarce la ea iar sotia lui avea dreptul sa se alipeasca casei unui alt barbat. Pedepsele aspre pentru adulter si abandonul familiei indica ca babilonienii luau in serios protejarea familiei si a casatoriei.

Casatoria

Aflam detalii interesante despre casatorie in Codul lui Hammurabi. Codul nu o defineste  direct ci doar indirect. Paragraful 128 afirma, in traducerea engleza: “If a man has taken a wife and has not executed a marriage contract, that woman is not his wife”. (Romaneste: “daca un barbat si-a luat o nevasta dar nu a facut un contract de casatorie cu ea, acea femeie nu este sotia lui”.) Casatoria deci era constituita dintr-un barbat si o femeie, barbatul fiind numit “sot” iar femeia “sotie”. Dar pentru a fi oficial constituita si recunoscuta in societate, uniunea dintre sot si sotie trebuia evidentiata sub forma unui contract de casatorie. Asta denota ca in absenta unui contract de casatorie relatia dintre barbat si femeie era o relatie de concubinaj. Ceea ce insemna ca inca acum 4000 de ani societatea facea distinctie intre concubinaj si casatorie. Oare de ce? Fara indoiala deoarece casatoria, nu concubinajul, impunea stabilitate relatiilor intre soti, care la rindul ei impunea stabilitate sociala pentru toti membrii societatii. Casatoria demarca perimetrii relatiilor sexuale si de familie, relatiile intre barbat si femeie si intre parinti si copii. Toti isi cunosteau rolurile si limitele. Iar din asta toti aveau numai de castigat: barbati si femei, parinti si copii, si societatea in general.

Ce inseamna “contract de casatorie? Exact ceea ce in zilele noastre continua sa diferentieze casatoria de concubinaj. Concubinajul nu e bazat pe legamint ci e o convietuire de convenienta fara obligatii reciproce. Casatoria, insa, e bazata pe legamint. Legamintul de casatorie intre barbat si femeie implica promisiuni reciproce de fidelitate si monogamie, de a trai impreuna la bine si la rau, in sanatate ori boala, si de a exclude din relatiile dintre sot si sotie persoanele terte. Promisiunile acestea erau facute in prezenta martorilor. E interesant si de notat ca si Biblia, in Vechiul Testament, defineste casatoria ca fiind un legamint intre un barbat si o femeie facut in fata martorilor. (Maleahi 2:14 Şi de ziceţi: “De ce?” Din pricină că Domnul a fast martor între tine şi femeia tinereţilor tale, faţă de care tu ai fost viclean, deşi ea era tovarăşa ta şi femeia legământului tău.)

Punem in contrast aceasta definitie traditionala a casatoriei, veche de cel putin 4000 de ani, cu defintiile care se reliefeaza astazi. Noua ideologie a familiei nu mai fundamenteaza casatoria pe uniunea intre barbat si femeie, pe persoane de sex opus, nici pe legamintul intre sot si sotie, fidelitate, monogamie si excluderea persoanelor terte din relatiile intre sot si sotie. Se vorbeste tot mai mult despre un nou gen de casatorie, casatoriile deschise (“open marriages”) in care sotul permite femeii sa intretina relatii sexuale cu alte persoane, fie de sex opus fie de acelasi sex, iar sotia permite acelasi lucrul sotului ei legal. Poliamoria ori casatoria de grup face parte si ea din acest trend si cere tot mai strident sa fie recunoscuta legal.

Copiii nenascuti

Copiii nenascuti erau pretuiti si aveau o valoare reala in Codul lui Hammurabi. Daca o persoana agresa o femeie sloboda insarcinata si cauza pierderea fatului, nu se impuneau pedepse penale ci pecuniare, despagubirea fiind de 10 secheli. Codul lui Hammurabi mentioneaza multe delicte care trebuiau despagubite pecuniar, cea mai mare despagubire fiind in cazul uciderii copilului nenascut al femii slobode. In antichitate echivalentul unui sechel era de 10 dolari, ceea ce ne indica ca acum 4000 de ani uciderea copilului nenascut se despagubea cu echivalentul a 100 de dolari.

Divortul

Divortul era ingaduit in anumite circumstante dar interzis in altele. De exemplu, daca sotia se imbolnavea sotul nu o putea divorta ci avea obligatia sa o intretina pentru restul vietii. (Art 148) Iar daca divortul era permis, barbatul era obligat sa dea femeii o parte din recolta, avere si bunuri pentru a-si intretine copiii. (Art 138)

Crime sexuale

Cu toate ca in Cod nu se foloseste cuvantul “sex”, anumite relatii sexuale erau interzise si pedepsite. Incestul era interzis. Un tata care intretinea relatii de incest cu fica lui trebuia expulzat din cetate. (Art. 154) Un tata care lua o sotie pentru fiul lui si se culca cu ea era spanzurat iar fata inecata. (Art 155) Daca un barbat se culca cu sotia tatalui sau dupa moartea tatalui, atit el cit si femeia erau arsi pe rug. (Art. 157) Violul era pedepsit cu moartea barbatului. (Art 130) Adulterul era pedepsit cu moartea ambelor persoane prin strangulare si inec. (Art 129)

Relevanta Codului lui Hammurabi astazi

Codul lui Hammurabi e relevant in contextul furtunoaselor dezbateri actuale privind valorile. Sofisticatii contemporani privesc cu dispret principiile de interactiune sociala si convietuire ale inaintasilor nostri cu mii de ani in urma. Dupa ei aceste principii nu sunt relevante astazi. Dimpotriva sunt luate in ris cu toate ca trebuie recunoscut, de buna credinta, ca ele reprezinta prima incercare de reglementare in scris a relatiilor sociale civilizate. Este neindoielnic ca principiile enuntate in Codul lui Hammurabi au fost adoptate pentru a preveni haosul moral si decadenta morala in care au trait generatiile de dinainte. Daca Hammurabi a socotit de bine sa defineasca si sa standardizeze casatoria, inseamna ca generatia lui a gasit modurile de convietuire precedente haotice si deficitare. Casatoria a fost desemnata tocmai pentru a produce ordine sociala, sa reglementeze relatiile intre sexe, parinti si copii, sa protejeze copiii, sa protejeze sotii de intruziunea tertilor, si sa asigure succesiunea armonioasa a generatiilor.

Ideologiile si practicile contemporane se afla tocmai la polul opus. Dupa 3.750 de ani de istorie scrisa si mai bine de 4000 de ani de experienta umana, casatoria este re-definita. Hammurabi si generatiile din vechime s-ar intoarce in mormint daca ar sti ca dupa 3.750 de ani tarile “luminate” ale Europei au legiferat casatoriile intre persoane de acelasi sex. Crimele sexuale au fost si ele, in mare parte, dezincriminalizate. Adulterul nu se mai pedepseste, la fel incestul. Doar violul inca mai este pedepsit. Divortul s-a liberalizat, iar motive bine intemeiate pentru a-l obtine nu mai sunt necesare.

Dintr-o alta perspectiva insa, Codul lui Hammurabi reprezinta si un standard care traseaza liniile definitorii ale civilizatiei. Civilizatia incepe atunci cind societatea stie sa diferentieze intre bine si rau, alege binele, respinge raul, codifica binele si pedepseste raul. In consecinta, o societate poate fi numita civilizata doar atita timp cit are discernamint, poate diferentia intre bine si rau si interzice raul. Abisul si colapsul moral incep acolo unde abilitatea de a discerne binele de rau se termina iar vointa de a respinge raul se stinge. La punctul acesta se afla Europa zilelor noastre, indraznim sa spunem. Avortul, imoralitatea sexuala, uniunile sexuale rele, cultura mortii, pornografia, hedonismul, lipsa de interes fata de bunastarea generatiei de miine – toate acestea sunt simptome ale faptului ca Europa isi pierde abilitatea de a diferentia  intre bine si rau si ca vointa ei de a respinge raul se stinge.

Dar Romania?

Codul lui Hammurabi codifica prima institutie a umanitatii: casatoria si familia. Aceasi institutie care e mentionata si in Articolul 48 din Constitutia Romaniei. Institutia cea mai veche din istoria omenirii. Prima si cea mai importanta. Cea care a facilitat aparitia si fondarea tuturor celorlalte institutii. Codul lui Hammurabi a codificat-o pentru ca generatiile vechi au gasit-o ca fiind cea mai utila si importanta institutie pentru a preveni intoarcerea societatii in barbarism. Este uimitor deci, poate chiar jalnic, ca liderii politici ai Romaniei se opun codificarii acestei institutii in Constitutia Romaniei. Dl Ponta, dl Basescu, dl Cernea par a fi corigenti la istorie. Ar fi bine sa citeasca pravila lui Hammurabi sa-si dea seama cit sunt de eronati. Probabil se cred persoane inteligente si educate, dar aparent sunt analfabeti la Istorie. De 3.750 de ani casatoria a fost codificata ca fiind uniunea intre un barbat si o femeie, dar domnilor Ponta, Basescu si Cernea nu le pasa. Din 2006 Alianta Familiilor din Romania lupta tocmai pentru protejarea acestei institutii si definirea ei in Constitutia Romaniei, asa cum e ea a fost codificata pentru prima data cu peste 3.750 de ani in urma in Codul lui Hammurabi. E o lupta pe care o credem nobila. Da, noi suntem de partea Istoriei. Ei, adica domnii Ponta, Basescu si Cernea nu sunt.  

Materiale: Pe tema subiectului de astazi va punem la dispozitie citeva materiale: (1) traducerea in engleza a Codului lui Hammurabi: http://archive.org/stream/cu31924060109703/cu31924060109703_djvu.txt (2) un comentariu in limba romana despre Codul lui Hammurabi: http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/08/02/codul-lui-hammurabi-infractiuni-si-pedepse/; (3) un comentariu in limba engleza care explica de ce institutia casatoriei si a familiei vor dainui si aranjamentele tranzitorii de convietuire vor dispare:http://americanexperiment.org/publications/commentaries/free-societies-as-schools-of-the-soul


Categorii

Avort, Cultura desfraului, Homosexualitate, Ideologia genului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “ULTIMA DEMENŢĂ: Omul unisex, de gen “neutru” in Suedia/ TABARA DE “NONCONFORMISM DE GEN” sau PANA UNDE MERGE REEDUCAREA INTRU HOMOSEXUALITATE A COPIILOR/ Mariajul gay: SIMPTOMUL BOLII TERMINALE A DESCRESTINARII/ Copiii abandonati ai Romaniei

  1. http://www.dailymail.co.uk/news/article-2043345/The-California-boy-11-undergoing-hormone-blocking-treatment.html
    Nu stiu daca acest articol a mai fost prezentat aici, dar este in “ton” cu unisexul in cauza… Oribil! Doamne, in ce lume traim!!!

  2. Monstruos ce se intampla in Suedia si in tot Occidentul, si va veni, probabil, si la noi.
    Foarte interesant si util de mentionat codul lui Hammurabi (sau Hammurapi), este un exemplu zdrobitor prin vechimea sa si caracterul sau laid, pentru cei care distrug azi familia.
    Biserica nu va pieri niciodata, portile iadului nu o vor birui, pana la sfarsit. Dar probabil vor ramane o mana de oameni credinciosi pana in final.

  3. Uraciunea pustiirii in locul cel sfant, in inima copiilor nostri! Cine mai are indoieli ce vremuri traim citind despre aceste abominatii, nu are nici o scuza. Maica Domnului sa-i acopere pe copiii nostri de tot raul din lume!

  4. Nu imi vine sa cred ca pe teritoriul Romaniei s-a facut o nunta pt homosexuali, chiar daca nu oficiata de un pastor din America.Asa cum ziceam prin iarna , de acolo vine fiara, din mare., si incepe cu homosexualitatea.Ma rog cat voi fi in viata sa nu faca ortodoxii nostri preoti astfel de uriciuni.Si asa va fi.Pai daca iar a venit Sodoma si Gomora pe pamant , cum sa ne mai tina Domnul?Doamnee , apara pe cei care au avut curajul sa strige tare ca nu e bine o astfel de unire , gay, asa cum e Gigi Becali, urmatoarea victima Vadim Tudor si asa mai departe.

  5. si sa fim atenti cand votam constitutia noua sa nu contina asa ceva, si daca da , atunci sa votam impotriva ei, sa mergem la vot dar sa votam nu noii constitutii, pentru ca eu simt ca este o capcana.

  6. la moda ajunge si oul unisex, altfel, poate provoca “stereotipii periculoase pentru societate”…

    http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/cum-au-ajuns-ouale-kinder-in-centrul-unui-scandal-de-discriminare-sexuala-1250609

  7. Pingback: REVOLUTIA GAY MERGE MAI DEPARTE. Germania: prima tara europeana ce introduce categoria AL TREILEA SEX pentru nou-nascuti - Recomandari
  8. Pingback: MONSTRUOZITATEA IDEOLOGICA A CELUI DE-AL TREILEA SEX SI A TEORIEI “SEXULUI SOCIAL” (GENDER). “In lume e nevoie de mai putini oameni, de placeri sexuale, de incurajarea homosexualitatii si a educatiei sexuale”, conform unei REZOLUTI
  9. Pingback: REVOLUTIA GENDER la aniversara: cum s-a transformat utopia “libertatii de a fi” intr-un PLAN REPRESIV - Recomandari
  10. Pingback: DEZECHILIBRUL HORMONAL: noua amenintare globala/ EROIZAREA TICALOSILOR IN PRODUCTIILE DE FILM SI TV/ Epidemie de DIVORTURI provocate de emigratie in Romania profunda/ DATELE BIOMETRICE – “cele mai sigure” pentru plăți financiare/ NSA a
  11. Pingback: Reputat psihiatru american in Wall Street Journal: TRANSSEXUALISMUL ESTE “TULBURARE MENTALA”. TRATAMENTELE HORMONALE ADMINISTRATE COPIIILOR – UN ABUZ ASUPRA MINORILOR, OPERATIA DE SCHIMBARE DE SEX – INCALCARE A DREPTURILOR OMULUI -
  12. Pingback: MAREA BRITANIE INAUGUREAZA ”NOI DRUMURI” ORWELLIENE. Indoctrinare TRANSGENDER in SCOLILE PUBLICE si instituirea DELICTULUI de ”URA TRANSSEXUALA”. Ne așteaptă la orizont: opresiune, disfuncționalitate socială produsă artificial și pierderea l
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare