Aviz euforicilor: CHEVRON isi reafirma pozitia categorica de A CONTINUA explorarile la PUNGESTI. Suspendarea operatiunilor – STRICT PROVIZORIE/ Ce se mai intampla la Pungesti si care e lectia “RASCOALEI” POLONEZE impotriva CHEVRON?

• Adevarul: INTERVIU VIDEO Thomas Holst, managerul Chevron România: „Suspendăm explorarea gazelor de şist, dar ne vom întoarce la Pungeşti“

[…] Thomas Holst, managerul Chevron România, a acceptat vineri, în premieră, să discute despre revolta de la Pungeşti şi chiar a apreciat intervenţia Jandarmeriei Române la Vaslui. Holst este convins că sătenilor le lipsesc informaţii corecte despre ce urmează să se întâmple acolo. […]

R: Am văzut cu toţii ce s-a întâmplat în Vaslui. Oamenii de acolo sunt nemulţumiţi pentru că aţi început operaţiunea de acolo, au protestat. Ce veţi face dacă şi constănţenii vor ieşi în stradă şi se vor opune acestor lucrări?

T.H.: Avem un motto după care ne ghidăm în timpul lucrului – „Fă-o în siguranţă sau deloc!“. În timpul evenimentelor de la Pungeşti, am ajuns la concluzia că aceste operaţiuni nu pot fi desfăşurate în siguranţă. Prin urmare, am anunţat o suspendare. Asta, pentru că zona nu era sigură nici pentru lucrătorii noştri, dar nici pentru săteni. Această perioadă va dura până atunci când noi şi autorităţile locale vom ajunge la concluzia că zona este una sigură. Operaţiunile nu au fost închise, ci doar suspendate.

R: Dacă protestele vor dura mai mult, aţi luat în considerare retragerea din zona Pungeşti?

T.H.: Acum sunt doar suspendate şi noi sperăm să le reluăm când zona este sigură.

R: Ce părere aveţi despre modul în care forţele de ordine au reacţionat faţă de sătenii de la Pungeşti?

T.H.: Din video pe care l-am văzut şi rapoartele pe care le-am primit, nu a fost folosită forţa şi vreau să felicit jandarmii pentru modul în care au acţionat. Nu ştiu să se fi folosit forţa sau nu am auzit de incidente violente. Din punctul nostru de vedere, Chevron va continua să comunice cu sătenii şi să le aducem în vedere beneficiile pe care le au. Trebuie să vă spun că activităţile comune cu sătenii din zonă vor continua. În luna iunie (2013 – nr) am intervenit cu ajutoare pentru aproximativ 100 de familii care erau afectate de inundaţii. Am luat patru-cinci săteni în Polonia pentru a vedea cum se desfăşoară operaţiunile de acolo şi pentru a le permite să-şi informeze consătenii.

R: Au fost convinşi de ceea ce au văzut în Polonia?

T.H.: Da, au fost convinşi. Au postat poze în Dispensar şi Primărie şi cei care au fost plecaţi au venit numai cu vorbe bune. Am văzut un film documentar pe postul de televiziune Antena 1 Vaslui. Pe de altă parte, noi am sponsorizat Zilele Comunei, în luna August.

R: Care credeţi că este motivul pentru toate aceste proteste?

T.H.:  Sunt convins că toate aceste neînţelegeri pot fi rezolvate prin împărtăşirea de informaţii bazate pe ştiinţă şi care ar dispersa frica lor de tehnologie. Am încredere că românii vor înţelege industria de extragere a petrolului şi gazelor pentru că ea există de 150 de ani.

R: Cât de periculoasă este acestă extracţie prin fracturarea hidraulică? Comunităţii locale îi este teamă…

T.H: După cum spuneam, ne ghidăm după principiul „Fă-o în siguranţă sau deloc“. Această activitate de fracturare hidraulică nu va fi realizată în timpul explorării. O spun din nou: fracturarea hidraulică a fost folosită în România în ultimii 17 ani de către companii de stat cum ar fi GazProm sau alte companii. Noaptea trecută, premierul Ponta a amintit numărul de companii care au folosit această tehnologie. Aveţi un motiv să vă temeţi? Nu!

R: Dar există o diferenţă între fracturarea hidraulică realizată pe verticală şi cea pe orizontală…

T.H.: Tehnologia este aceeaşi. Noi folosim fracturarea hidraulică pentru a creşte producţia de resurse – gaz sau petrol.

R: Turişitii şi localnicii din Constanţa se tem că pânza freatică ar putea fi afectată de procedurile de lucru folosite de Chevron. Ce mesaj aveţi pentru ei?

T.H.: În primul rând, în ceea ce priveşte protejarea pânzei freatice au fost 23.000 de puţuri care au fost forate în România. Toate acestea au trecut prin zona cu apă fără a crea probleme. Cheia succesului pentru a proteja acest strat de apă este un design bun al puţurilor. Chevron, care are o istorie de 130 de ani, este dispus să respecte legile din România, ale Uniunii Europene şi să adere la regulile de bună practică în acest sens.

R: Au avut loc multe proteste faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist în România. Care credeţi că este motivul pentru care au loc aceste proteste?

T.H. Nu vreau să comentez pe marginea motivaţiei lor, dar respect dreptul fiecăruia de a-şi spune opinia.

R: Intenţionaţi să vă retrageţi din România în urma acestor proteste sau veţi merge mai departe indiferent de ce se întâmplă?

T.H.: Anunţul nostru făcut în urmă cu doar câteva zile a fost că ne vom suspenda activitatea şi o vom face doar până când ele vor putea fi făcute în siguranţă.

• vrn: UPDATE: Pungesti, epicentrul luptei împotriva fractionãrii hidraulice! (foto, video)

UPDATE: Regizorul Kowalski, primit cu aplauze si ovatii la Pungesti!

La Pungesti a ajuns regizorul polonez Lech Kowalski. Acesta a fost prezentat protestatarilor si a fost primit cu aplauze si ovatii. Lech Kowalski este regiorul si producãtorul filmului Drill Baby Drill, un film despre protestele anticorporatiste împotriva exploatãrii gazelor de sist din Polonia si SUA. Între timp a crescut si numãrul protestatarilor de la Pungesti. La ora 21 erau peste 300 de oameni, veniti din toate colturile tãrii si din strãinãtate.

Oameni din tarã si din strãinãtate si-au anuntat prezenta la Pungesti

Rezistenta eroicã a sãtenilor din Pungesti în fata imperiului economic numit Chevron a atras atentia lumii întregi. Chiar înainte de protestul de mâine, în aceastã searã si-a anuntat prezenta la Pungesti regizorul  Lech Kowalski. Protestatarii vor asista la o proiectie a filmului acestuia, Drill Baby Drill, un film despre protestele anticorporatiste împotriva exploatãrii gazelor de sist din Polonia si SUA. De asemenea, este asteptat Vlad Ioachimescu cu un alt film despre abuzurile comise de Jandarmeria Românã. La aceastã orã, la Pungesti sunt alãturi de localnici protestatari din Galati, Bacãu, Timisoara, Suceava, Iasi, Suceava etc.

În timp ce PR Chevron-ului încearcã sã discrediteze miscarea spontanã de la Pungesti, iar politicienii în frunte cu Ponta pun si ei umãrul “smechereste”, oamenii stau pe pozitie în tabara improvizatã de la locul unde americanii vor sã punã sondele. Ploaia care cade mãrunt nu-i alungã, iar de peste tot vin ajutoare si încurajãri de la primarii din comunele din judet si oamenii simpli. Au trimis alimente primarii de la Puiesti, Pogana sau Coroiesti, iar zilnic comuna Suletea în frunte cu Ciprian Tamas vin în zonã cu grupuri de cetãteni.

La Silistea, astãzi era asternutã linistea si peste cei care rezistã pe baricadele antifracking ploua mãrunt si des. Fãrã sã le pese, oamenii ridicau corturi pentru a întãri Miscarea de Rezistentã. Aproape o sutã de sãteni si oameni din toate colturile tãrii sunt hotãrâti sã nu se miste din loc pentru ca nu cumva utilajele Chevron sã se reîntoarcã. Ajutoarele sosesc din toate pãrtile. Hranã, corturi, pãturi, medicamente si apã sunt aduse de oameni din Bârlad si comunele învecinate. Au sosit în ajutorul sãtenilor din Pungesti pentru a rezista împotriva autoritãtilor si a intentiei Chevron de a ridica sonda de explorare a gazelor de sist oameni din Brasov, Sibiu, Cluj, Bucuresti, chiar din Canada si Franta. Toti sunt în asteptarea marelui miting de mâine care va avea loc la Silistea la orele 11.00. “Veniti toti la Silistea sã arãtãm tuturor celor care cred cã noi nu contãm cã suntem o fortã, cã de la istorie am învãtat sã învãtãm din istorie. Si nu am învãtat nimic! Vom spune: Aici nu se fractureazã! Punct!”, a declarat unul dintre liderii miscãrii de rezistentã de la Pungesti.

Utilajele aduse de Chevron la Pungesti au pãrãsit judetul

DAU ÎNAPOI… Dupã ce au fost retrase de la Pungesti , utilajele Chevronului, campate la Lipovãt miercuri si joi, au pãrãsit astãzi judetul definitiv. În jurul orei 09.40, acestea au fost vãzute în dreptul localitãtii Todiresti si se îndreptau spre Roman. Probabil acestea vor ajunge la Tg. Mures, locul de unde este firma angajatã de Chevron sã realizeze platforma pentru forare – MIF SA. Desi ruta aleasã prin Roman este una ocolitoare, cel mai scurt drum spre Tg. Mures fiind prin Bãcau, s-a ales acest traseu deoarece utilajele ar fi trebuit sã se apropie din nou de locul protestelor, ceea c e ar fi însemnat o altã inflamare a spiritelor în zonã. Localitatea Silistea este situatã la aproximativ 6 km de drumul national care leagã Vasluiul de Bacãu. Autoritãtile, de data aceasta, au gãsit o solutie înteleaptã pentru a scoate utilajele din judet si dau semn cã vor ca evenimentele din zona protestelor sã se calmeze, mai ales cã mâine la Pungesti este anuntat un miting de mare amploare.

HOTÃRÂTI… Sãtenii din Pungesti sunt hotãrâti sã rãmânã pe baricade în ciuda retragerii jandarmilor si a asigurãrilor firmei Chevron cã au fost suspendate activitãtile în zonã.

Dupã trei zile de încordare si tensiuni, la Silistea a fost o primã noapte linistitã. Protestatarii au sãrbãtorit prima victorie, au cântat, au vorbit pe rând la microfon, iar cei veniti de departe si-au împãrtãsit gândurile si au transmis mesajul oamenilor în numele cãrora au venit la Pungesti. De asemenea, a fost fãcut bilantul unei zile si au fost anuntate rezultatele de dupã prima victorie a Miscãrii de Rezistentã de la Pungesti: referedumul din noiembrie si retragerea utilajelor. Totodatã, protestatarii au luat la cunostintã cu bucurie, dar si cu oarecare rezerve de comunicatul Chevron prin care se anuntã sistarea explorãrii gazelor de sist la Silistea. Rezervele tin de faptul cã utilajele sunt tot în judetul Vaslui, parcate la doar 30 de kilometri de Pungesti! Sãtenii din Pungesti au aflat cu surprindere de la câteva televiziuni nationale cã, de fapt, protestul lor sincer si corect ar fi o manipulare a unor “agenti strãini”. Multi dintre protestatari au tinut sã arate tãrii întregi cã nu i-a îndemnat nimeni sã iasã în stradã decât îngrijorarea fatã de viata lor si a copiilor. Mesajul final cu care s-a încheiat seara a fost “Uniti, salvãm toatã România!”.

***

Comentariul lui Utzu:

Fraţilor, iertaţi-mă dar mă ia cu dureri la stomac când văd atâta efuziune privind “victoria” de la Pungeşti. Iertaţi-mă vă rog pentru aceste cuvinte căci nu vreau să insult pe nimeni. Şi eu mă bucur de jertfa moldovenilor mei şi de spiritul lor de sacrificiu, dar vă rog să mă credeţi că de fapt vorbim despre o mare.. înfrângere.

Chevron şi-a trimis două buldozere şi a legitimat un model “de victorie” care nu duce nicăieri. De ce nu pare nimănui ciudat că tre să te întinzi sub roţile tirului ca să opreşti “o iniţiativă” a chevron. Nici nu mai vorbesc despre cât de relevantă este această acţiune în economia generală a planului de exploatare. De ce nu pare ciudat că tre să stai pe câmpuri în frig, să te bată jandarmii, ca să obţii un rezultat?

De pildă, nu era mai bine dacă era anulată autorizaţia de construcţie, somat constructorul cu executorul judecătoresc pentru o obligaţie de “a nu face” şi chemaţi jandarmii de populaţie în caz că ăştia voiau să ignore sentinţa, să-i bată jandarmii pe ăia cu buldozerele în schimb? Nu era mai bine dacă megieşii viitoarei platforme ar fi anulat scoaterea din circuitul agricol al terenului sau planurile de construcţie ale chevron? Dacă primăria anula drepturile de concesiune acordate, dreptul de trafic greu pe drumuri comunale etc? Nu ar fi mai bine ca protestul sătenilor să aibă loc în sprijinul unei stări de legalitate, în loc să “încalce legea” (apud Ponta&comp.)

Înţeleg că nu era timp de aşa ceva acum, că situaţia concretă de la Pungeşti “nu se pretează”, că odată pornit protestul acesta în respectiva formă el trebuie continuat, pentru că entuziasmul generat este mai important decât rezultatul propriu zis. Pentru că fiecare acţiune de protest, de opoziţie faţă de abuz al statului, are nevoie de un combustibil, adică de entuziasmul participanţilor şi de forţa acestuia de propagare în cadrul publicului pasiv. De asta am spus că nu mai poate fi permisă o retragere intempestivă, tocmai pentru a se conserva acest capital social (entuzism+sacrificiu). Dar ce are a face “victoria” aceasta cu opoziţia pe fond? Ştim noi măcar ce vrem să facem? Cum ar trebui să decurgă “ostilităţile” şi cât timp vor dura acestea?

Toţi cei interesaţi de acest subiect trebuie, înainte de toate, să cunoască răspunsul clar la următoarea întrebare:

Care sunt CONDIŢIILE OBIECTIVE care vor determina abandonarea planului de exploatare a gazelor de şist în România?

Dacă e să privim cu atenţie şi în detaliu contextul acestui conflict, actorii implicaţi şi caracteristicile acestora.. avem noi în minte vreo imagine, măcar generală, a ceea ce ne-am dori să se întâmple? Este viabil palnul acesta (difuz) pe care credem că îl avem în minte, măcar în condiţii minimale? Ce credem că se va întâmpla în continuare? Unde vom ajunge? Să presupunem că există suficiente resurse pentru a generaliza modelul victoriilor de la Pungeşti. Asta înseamnă că segmente semnificative ale populaţiei să fie antrenate pe termen lung în astfel de acţiuni, speranţa implicită fiind că această mărturisire continuă va determina politicienii să facă iarăşi o întoarcere la 180 de grade şi să interzică exploatarea gazelor de şist. Nu-i aşa că ne vine foarte greu să credem că se va întâmpla asta? Nu-i aşa că totuşi în mintea noastră ne spune o voce că dacă vor ieşi destul de mulţi oameni în stradă, că dacă se vor întâmpla lucruri suficient de grave, dacă “va vui presa” şi societatea, mămăliga va fi gata să explodeze, politicienii vor trebui să facă un pas înapoi? Credem că va fi acesta definitiv? Nu, nu credem, dar măcar e o speranţă. Măcar nu cedăm fără luptă…

Greşit! Noi acum trimitem totul în plan afectiv, sperând “să iasă.. măcel”. Ducem lupta pe un tărâm unde noi nu avem instrumente de luptă, acolo unde serviciile, presa şi cei ce au notorietate publică pot “lua atitudine” dincolo de capacitatea colectivă de reacţie. Suntem în arealul de desfăşurare a unor operaţiuni diversioniste de o complexitate crescută, de pildă huiduirea rugăciunilor, victima temporar decedată, agresarea miniştrilor, acuzarea (neo)legionarilor.. Mămăliga nu poate exploda de la sine! Noi nu avem resurse să gestionăm nici măcar în plan individual, psihologic, acest război care este purtat împotriva noastră, ce să mai vorbim la nivel de grup.

Entuzismul protestatarilor poate fi privit din două unghiuri. Mai întâi al victoriilor microbistice, care necesită o largă participare gregară, în care doar unii aleargă şi în care există explozii de bucurie la înscrierea unui gol (“victoria de la Pungeşti”) dar mai ales cruntă deznădejde la răsturnările de scor. Poate sunt (foşti)microbişti care să ne vorbească despre disperarea aproape patologică ce te cuprinde când vezi că un meci cu mare miză îl pierzi printre degete. Nu mai vrei să ştii de nimic, nu mai poţi gândi, eşti paralizat de angoasă, sleit de orice energie. Reţeta psihologică este identică, căci asta se doreşte: aducerea protestatarilor în acestă stare de lehamite, de neputinţă şi disperare.

Cealaltă categorie de entuziasm are la bază motivaţia internă. Este entuziasmul ucenicului care învaţă cu greu arta maestrului său. Al soldatului care începe să înţeleagă categoriile de arme, de operaţii, slăbiciunile adversarului, care înţelege care este locul şi rolul lui în conflict şi în faţa căruia se risipeşte jocul de fum şi oglinzi pe care îl încearcă adversarul. Tipul acesta de entuziasm trebuie încurajat, îndrumat către o cultură organizaţională, căci aşa cum am mai spus în alte comentarii protestul are nevoie de un manager! Protestatarii trebuie să înveţe, să se maturizeze, să capete experienţa opoziţiei în mod firesc, iar nu livresc. Protestul să fie transparent, cu obiective clare, realiste, ferit de emotivitatea “microbistă”, cu o înţelegere matură a resorturilor implicate în acest conflict.

Sunt sigur că doar părintele Lăiu, în acest moment poate să pună temelia unei astfel de împotriviri, cu discernământ, greu de ameţit “cu televizorul” sau cu vorbele unor zurbagii penibili şi fără relevanţă (în mod real) de genul: Alina Mungiu Pipidi, C.Crăiun, Rogozanu şi alţi astfel de năuci îmbătaţi de propria importanţă.

Vă rog fraţilor să ieşim din înşelarea asta! Chiar nu vedem aţa albă? Chiar aşa de proşti sunt ăştia de la Chevron de provoacă doar ca să plece cu coada între picioare? Nu ştiau ei ce îi aşteaptă la Pungeşti? Chiar nu au învăţat nimic din incidentele poloneze?

Cum de i-a dus mintea atunci să forţeze o breşă cu jandarmii, dar totuşi să tacă PR-ul ca să nu personalizeze adversitatea publicului? Şi abia apoi să se retragă tactic, dovedind că e capabilă de.. dialog. Ce e asta suspendare? Nu cumva e din specia moratoriului lui Ponta? Nu cumva s-au urmărit obiective mai curând psihologice decât materiale?

Până şi Guran are nişte observaţii interesante: http://www.biziday.ro/2013/10/17/miorita-bate-filmul/

(…) Acesta a prezentat la festivalul de film documentar Astra exact povestea unor țărani din satul Zurawlow, aflat 721 de kilometri mai la nord, nord vest de Pungești, în Polonia. În această vară utilajele Chevron s-au dus și acolo să-și înceapă forajul pentru gazele de șist, iar sătenii s-au răsculat exact ca la Pungești. Regizorul Lech Kowalski n-a făcut decât să filmeze evenimentele.

Și acolo Chevron și-a suspendat explorarea la fel cum a anunțat acum în România. Există totuși o mică mare diferență. Primarul din Zurawlow a refuzat să acorde autorizație de construcție, în vreme ce primarul din Pungești s-a ascuns într-un concediu, căci terenul pe care urma să fie instalată sonda era chiar al lui.

În Polonia autoritatea locală se luptă legal cu americanii, în România, autoritatea și locală și centrală au predat steagul, lăsându-i pe săteni singuri în fața uneia dintre cele mai mari corporații mondiale.

Iertaţi-mi comentariu fluviu.. şi faptul că insist pe acest subiect. Pur şi simplu nu mă lasă conştiinţa! Domnul să ne lumineze şi să ne ferească de orice fel de amăgire! Iertaţi-mă! Doamne, ajută!