Willy Schuster, liderul rezistentei taranesti anti-prospectiuni de la Mosna, despre TERORIZAREA PSIHICA A TARANILOR, CAPITALISM, SPOLIATORII DE PAMANTURI, MONSANTO… dar si despre cooperatie si agricultura alternativa

• Comunitatedurabila.ro: Willy Schuster: “Politica agrara de acum e pentru marile ferme industriale si pentru landgrabberi”

Willy Schuster s-a născut la oraș, dar se recomandă țăran. E mai degrabă un exemplu de țăran glocal. A învățat agricultură bio în Elveția și America și o practică în gospodăria familiei lui din Moșna, județul Sibiu. Își vinde brânzeturile prin cooperativa Biocoop și militează, în calitate de președinte al Asociației Eco Ruralis, pentru agricultură ecologică și pentru drepturile țăranilor mici producători. L-am întâlnit la un atelier de dezvoltare durabilă, într-un hotel de patru stele din Piatra Neamț și am povestit despre cooperative agricole, despre comunism, capitalism și despre necazul cu agricultura românească.

Ce v-a venit de v-ați făcut fermier bio?

Gospodar! Sau țăran! Vorbiți, dom’ne, românește, că fermier e cuvânt american. Noi suntem de la oraș, soția e din Mediaș, iar eu sunt din Oradea și am locuit în Germania după Revoluție. Așa am ajuns să participăm ca și translatori la niște cursuri de agricultură bio în Elveția. În fiecare an, în fiecare vară, mergea câte o serie de practicanți care făceau practica la gospodării bio din Elveția. Și acolo erau chiar gospodării faine, de mărimi destul de mici în comparație cu gospodăriile europene. Ăia au devenit idolii mei, modelul meu.

Familii tinere ca și a mea, cu copii mici, trăiau foarte veseli și satisfăcuți, holist, din gospodăria lor bio. Produceau pentru ei mâncarea, aveau și pentru vânzare, aveau vânzare directă majoritatea. Deci tot modele din astea alternative, super inovative. Și am început să ne îndrăgostim de stilul ăsta de viață. Am zis la soția mea, hai, dragă, să ne cumpăram o casă săsească și ne mutăm înapoi în țară și începem și noi să facem agricultură bio. Între timp, învățasem multă teorie și ne doream să avem un spațiu de viață fericit și sănătos și binecuvântat. Suntem foarte fericiți cu toți cei cinci copii ai noștri, trăim din asta și foarte multă lume vine la noi. Și astăzi la noi e plină casa.

Explicați-mi, vă rog, care e modelul cooperatist de la Biocoop?

Cooperativa e înființată pe baza legii 1/2005 și deciziile se iau, cum să zic…este omul și votul. Organigrama i-aproape identică cu a unei societăți pe acțiuni, numai că diferența mare e că nu e acțiunea și votul, ci omul și votul. Unu’ poate să aibă 100 de părți sociale, altu’ poate să aibă numa’ 10 părți sociale, numa’ că cel mare nu poate să-l outvoting (să aibă o putere decizională mai mare – n.red.) pe ăla mic. Ca de obicei, ăia mici încep, pun osu’, trag tare, sparg gheața, bătătoresc un drum și pe urmă, când merge trenu’, când e în mișcare, vin și sar și ceilalți. Așa se întâmplă-ntotdeauna, sar și ceilalți mari pe trenul care îi gata în mișcare, împins de noi, ăștia mici. Dar dacă îți însușești principiile locului, poți să vii. Și poți să ai și mai multe părți sociale, dar la decizie nu dictezi tu, tot numa’ un vot ai, ca și ceilalți. Venitul se redistribuie în sensul că noi practic folosim BioCoop-ul ca pe un magazin de prezentare al nostru. Nu privim magazinul Biocoop ca pe un intermediar, este magazinul nostru de desfacere. Și am pornit inițial cu 4% adaos pentru chiria spațiului, pentru curent, tot ce trebe cheltuieli, am pus prețul meu de vânzare plus 4% la consumator. Care e un lucru superfain, îi puțin 4%. Și primești banii înapoi pe toate produsele ce ți s-or vândut într-o săptămână. Scriem un fel de borderou de achiziție, că noi pe asta dăm la Biocoop, nu pe factură, că n-avem. Practic, menirea cooperativei este ca persoane fizice, care nu au personalitate juridică, să poată să valorifice produsul lor, că e cooperativă de valorificare. Țăranii aduc la Biocoop, care are personalitate juridică și poate să valorifice, să aibă casă de marcat ca să vândă legal la consumatori.

De ce credeți că în România nu sunt foarte populare formele de asociere între țărani?

Eu cred, și știu, că din cauza comunismului, în primul rând, și apoi din cauza capitalismului. Una după alta or venit, una mai rea ca alta. De ce zic asta: înainte de comunism or fost modele și încă mai sunt rămășițe ale modelelor ăstora de asociere. Poate ai auzit de composesorate… Sau, uite, ciurda satului, că-i tot un fel de asociere. Că primăvara devreme, toți tăranii trebe să se întâlnească undeva în căminul cultural al satului sau altundeva și să tocmească ciurdar, să tocmească salariul ciurdarului, ce-i dă fiecare, câte o pită de casă, câte o tablă de slănină sau mai știu eu ce. Și împreună, ei se înțeleg cum să facă această întreprindere toată vara. Deci ceva forme de asociere mai sunt.

Cu ce sunt de vină astea două sisteme?

Păi uite, capitalismul cu încurajarea individualismului ăstuia, a concurenței. Societatea asta de consum o venit cu o mare lăcomie. Cum e vorba aia greed is good (lăcomia este bună, dicton consacrat de filmul Wall Street – n.red.). Înainte nu era chestia asta, înainte era empatie. Era așa: mă, uite mie ce mult cartof mi s-o făcut anu’ ăsta și uite la ăla i s-o băltit acolo și nu i s-or făcut deloc cartofii. Ia să-i dau eu din cei o sută de saci ai mei, să-i dau și lui cinci saci sau zece saci. Era sharing (a împărtăși – n.red.)…. Nu erau străini de-a împărtăși sau de a folosi în comun, de a face împreună tot felul de activități, clăci, se ajutau reciproc, era… Ce mai, toată comunitatea era, cel puțin la noi la sași, era o comunitate foarte compactă. Un principiu fundamental al cooperației este voluntariatul, de exemplu. Bunuri imateriale pe care le putem împărtăși. Comunismul o distrus prin faptul că o compromis numele de cooperativă. O forțat niște oameni să intre într-o cooperativă, care, normal, are la bază voluntariatul, liber consimțământul. Asta n-o fost liber consimțit în comunism, or fost fortați, majoritatea membrilor cooperativelor au fost forțați și încă prin ce metode diabolice... De-aia acum, în România, țăranii-s reticenți și nu mai vor să se asocieze.

România are cea mai mare populație rurală din UE. Cu toate astea, agricultura la noi e în declin. După dumneavoastră, care sunt cauzele declinului agriculturii?

Cauzele sunt mai multe. Ai auzit de mobbing? Înseamnă a-l face pe om, pe țăran adică, să renunțe, să-l dai afară prin terorizare psihică, transmițându-i subliminal niște mesaje din astea: tu ești din trecut, tu ești demodat, ceea ce faci tu nicăieri altundeva nu se mai face. Ai auzit de lapte neconform? Ce neconform, cu ce domnule? Cu ce trebe să se conformeze? Și chestii din astea. Asta ți-o zic niște oameni mediocri care, din păcate s-or înmulțit, or împânzit toate domeniile din România, mediocritatea îi ridicată la scară de virtute, de șefie. Mediocritatea și incompetența. Ciobanu’ nu mai are voie să-și mulgă oile. Păi, ce să-i facă, mă, cum să nu mulgă? Măcar de-ar asculta oamenii ăștia de la conducere melodii, muzică populară, că măcar din versuri ar putea omu’ să reînvețe agricultura sustenabilă. Așa de bine înrădăcinată e agricultura țărănească și sustenabilă în cultura românească. Și ăștia or reușit să îi dea afară. E poate cea mai diabolică metodă. Că cică-i îmbătrânită populația rurală și nu mai e nimeni să lucreze, și cică în alte părți se lucrează cu tractoru’ și cu GPS-ul, de nici om nu mai e în tractor, prin GPS îl conduce. Pe urmă, landgrabbing-ul (spolierea de pământ – n.red.). Le vezi pustii (terenurile agricole -n.red.) acum, de ce? Fiindcă se face speculație cu terenuri, de asta. În jurul orașelor, și chiar și la distanțe destul de mari, sau lângă arterele principale de drumuri, alea-s terenuri de speculă. Deci specula e a doua cea mai mare cauză a faptului că nu se lucrează pământurile, că nu mai este suveranitate alimentară și așa mai departe.

Să zicem că dumneavoastră ați fi la Ministerul Agriculturii. Ce politici ați imagina pentru agricultura românească? Ce-ați șterge din ce e acum în legislație și ce-ați pune în loc?

Nu trebe șters nimic, pentru că nu există politică agricolă nici în România și nici în Uniunea Europeană pentru gospodăriile țărănești. Politica agricolă care există momentan este pentru marile ferme industriale, pentru land grabberi (hoți de pământ – n.red.) și pentru din ăștia. Deci, asta aș ignora-o și aș porni un nou set de legi. În primul rând, trebuie scăzută fiscalitatea, asta de la Dacian Cioloș o știu, pentru că el cu noi ține. Dacă în Europa se poate să avem comisar pe unul care ține cu micii producători, poate și în Romania am putea. Dar la noi, nu, deși avem cei mai mulți țărani din Europa, noi avem Monsanto (cea mai mare companie producătoare de organisme modificate genetic din lume – n.red.) la minister. Ce schizofrenie, ce dovadă de nepatriotism, de nevalori, de nesimțire, când tu așa vădit lucrezi pentru unu’ sau doi mari jecmănitori, în loc să zici, mă, poporul m-a pus aicea să fac politica poporului, nu a unora. Asta la noi e o treabă generalizată, cam în multe domenii. Aș face politica țăranului român, în primul rând, că el e majoritatea, că el mă alege. Ăia câțiva, Culiță sau Tărâță, cum i-o chema, nu mă interesează că nu mă mai votează. Un vot, ce-ai aia un vot pe lângă 4 milioane? În toate țările așa-zis dezvoltate există o politică specială a țăranului, un statut social, o clasă socială, țăranul, care are altă asigurare socială, altă asigurare de boală. Important e că se ocupă politicul de el ca de o categorie socială și profesională. Dacă media gospodăriilor românești e de 1,5 hectare sau de 2 hectare, apăi trebuie să ne dăm peste cap până conturăm o politică relevantă. Am auzit recent la radio taxa care se aplică la mâncare la noi. La americani, tot ce ține de mâncare e no taxes (fără taxe – n.red.). Ce deștepți or fost ăia, îți dai seama, în sensul asta.

Mâncarea foarte ieftină. În Europa, sunt vreo doua-trei state care merg pe taxare zero, apoi sunt altele care merg cu taxarea până la 5%. Noi suntem cu cel mai mare TVA. Asta aș face, zero taxare la țăran, nu la ăia mari, nu la Smithfield (firmă americană specializată în creșterea și prelucrarea cărnii de porc care a cumpărat fermele Comtim – n.red.) și la de-ăștia. Țăranul livrează bunuri publice, externalități pozitive, cum le mai zic ăștia, un peisaj super fain, un peisaj cultural, turistic, o apă și un aer curat, și câte și mai câte livrează țăranul poporului român. Pentru asta, el merge să fie lăsat în pace să producă și să vândă cu cât vrea el. Atunci ar fi piața liberă și atunci s-ar vedea de la cine vor oamenii să cumpere. Că ei zic că acum e piața liberă, da’ nu e, se intervine foarte puternic. De-abia atunci o să vedem de la cine cumpără populația. Citeam într-un sondaj că în Anglia foarte mulți dintre consumatori, 15-20% din consumatori, au ajuns să cumpere direct de la producători. Și este o mare mișcare în Anglia, de la oraș merg la sat să cumpere. La țăran îi trebe legi care să-i recunoască statutul.

Nota: articol scris de Adrian Deonca si publicat in numarul 11/ Aprilie 2012 al revistei Comunitatii Durabile.

• Romania Libera (14 noiembrie): O firmă deţinută de Ovidiu Tender, care face prospecţiuni pe terenuri private, a fost reclamată pentru încălcarea dreptului de proprietate. Un nou Pungeşti? Cum i-a înfuriat o companie care caută gaze pe sătenii dintr-o comună din Sibiu

Un protest de amploare este anunţat pentru sâmbătă, în comuna Moşna, împotriva unei companii de prospecţiuni a lui Ovidiu Tender, acuzată de abuzuri în mai multe judeţe.

Prospecţiuni SA, societate al cărui acţionar este controversatul om de afaceri Ovidiu Tender, este acuzată de sătenii din mai multe localităţi din Sibiu, Argeş şi Constanţa de încălcarea dreptului la proprietate, după ce angajaţii companiei au instalat pe terenurille acestora, fără a le cere acordul, echipamente speciale pentru identificarea resurselor de gaze din subsol.

Unul dintre protestele cele mai vehemente au loc în comuna sibiană Moşna. Ţăranii, conduşi de fermierul Willy Schuster, care administrează în zonă o gospodărie cu produse bio, sunt nemulţumiţi că Prospecţiuni SA şi-a întins zecile de kilometri de cabluri cu senzori pe pământurile lor fără nici un avertisment, fapt recunoscut, indirect, şi de viceprimarul din localitate. “Pur şi simplu nu ne-au întrebat. Mai mult, cînd am ridicat cablurile de pe proprietatea mea, m-au acuzat de furt şi mi-au făcut plângere penală. Eu le-am spus că nici nu am ştiut ce sunt, le-am considerat abandonate acolo, gunoi, dar că le dau înapoi. Chiar azi (joi – n.r.) urmează să predau la postul de poliţie ce am adunat. Dar ei au intrat pe terenul meu abuziv, m-au mai şi ameninţat, iar deocamdată nu au păţit nimic”, ne-a declarat Willy Schuster (vezi galerie foto).

Compania lui Tender este acuzată că a încălcat mai multe acte normative, inclusiv Constituţia, care garantează dreptul la proprietate. “Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”, prevede articolul 27 din legea fundamentală. De asemenea, articolul 44 din Constituţie prevede că “proprietatea privată este garantată”.

Sătenii susţin că, în plus, Prospecţiuni SA nu doar că nu i-a avertizat asupra a ceea ce vor să facă pe terenurile lor, ci mai mult a fost şi neglijentă în a manipula materiale explozive periculoase. Willy Schuster afirmă că a găsit personal dinamită, folosită pentru explorare, lăsată pe câmp, la îndemîna oricui. “Erau nişte angajaţi acolo, dar nici nu se uitau la dinamită. Eu am venit şi am luat una – putea fi oricine, un copil – şi am citit ce scrie pe ea. Era fabricaţie “Maxam Deutschland GmbH”, şi avea denumirea Rioesis Plus”, a menţionat fermierul, care este şi vicepreşedinte al Eco Ruralis, o organizaţie ce susţine agricultura ecologică în România.

Marea adunare de la Moşna

Willy Schuester ne-a declarat că, de cînd a început conflictul cu angajaţii Prospecţiuni SA, ar fi fost ameninţat de mai multe ori, iar mai multe filme cu incidentele dintre cele două părţi au fost postate pe Facebook. După publicarea înregistrărilor video pe reţelele sociale, mai mulţi activişti eco au venit la Moşna, pentru a-l susţine pe bărbat. Unii dintre aceştia au participat şi la protestele anti-Roşia Montană, dar şi la cele anti-Chevron de la Vaslui, de luna trecută. “Eu am stat la Pungeşti trei săptămâni”, ne-a explicat unul dintre cei aflaţi deja acasă la Willy Schuster. “Noi am venit să-l susţinem, eu am venit din Cluj, mai avem aici o persoană din Sibiu şi urmează să mai vină. E bine că şi ţăranii săraci învaţă să se opună abuzurilor”, ne-a declarat Alex Imreh, sosit şi el în comuna sibiană.

De altfel, protestul va lua amploare, deoarece sîmbătă, 16 noiembrie, sunt aşteptaţi la Moşna circa 200 de activişti din ţară, care vor participa la o manifestare atât împotriva Prospecţiuni SA, cât şi a exploatării gazelor de şist. “Va fi un eveniment cultural, va veni formaţia Cenaclului Lumină Lină, un grup de cîntăreţi frunoşi. Şi cu ocazia aceasta vrem să şi informăm populaţia, pentru că sătenii sunt duşi în eroare chiar de autorităţile locale”, a precizat Willy Schuster.

Autorităţile locale susţin că nu pot interveni în acest conflict, pentru că e vorba de proprietăţi private ale oamenilor. Totuşi, Primăria din Moşna şi-ar fi dat acordul pentru efectuarea explorărilor, dar numai în extravilanul comunei, potrivit viceprimarului Marius Rus. “Noi le-am dat acordul pentru domeniul public, dar numai în afara satelor. Şi desigur le-am transmis că trebuie să ceară acordul proprietarilor.Unii oameni au fost despăgubiţi cu sume între 100 şi 500 de lei, dar, din cîte ştiu eu domnul Willy Schuster nu a fost mulţumit de banii care i-au fost oferiţi. Noi am încercat o mediere, dar fără succes”, a precizat Marius Rus.

Acesta ne-a explicat că astfel de prospecţiuni nu au mai fost făcute în zonă din 1989. “S-au mai căutat gaze pe vremea lui Ceauşescu, dar din cîte ştiu eu nu s-au găsit. Anul acesta au venit prima dată, cel puţin de când sunt eu viceprimar. Desigur, oamenii sunt un pic reticenţi, le e frică, mai ales după ce au văzut cutremurele de la Galaţi”, a admis şi edilul, aflat la al treilea mandat.

Prospecţiuni SA: “Firma a făcut şi greşeli”

Pe de altă parte, conducerea companiei deţinută de Ovidiu Tender a admis că în unele situaţii au fost neînţelegeri cu proprietarii de terenuri. De altfel, plângeri similare ca cele de la Moşna s-au mai înregistrat  în Argeş şi Constanţa.

Totuşi, firma a negat faptul că ar căuta gaze de şist. “Compania Prospecţiuni nu explorează după gaze de şist, ci face o “ecografie a pământului” ca să identifice potenţialul geologic al anumitor zone din România. Ulterior, descoperirile pe care compania le face, pot servi unor scopuri diverse. Prospecţiuni lucrează din greu ca să obţină toate autorizaţiile şi permisele necesare în procesul care vizează cercetarea geologică a subsolului, însă acesta nu este întotdeauna uşor. Unele dintre cercetările Prospecţiuni necesită chiar şi 5000 sau 6000 de autorizaţii de la proprietarii de pământ unde urmează să fie făcute prospecţiunile“, a menţionat Gehrig Schultz, preşedintele societăţii, într-un interviu postat pe site-ul companiei.

Mai mult, acesta a admis că firma “a făcut şi greşeli”. “Ocazional şi noi mai facem greşeli, dar nu sunt rău intenţionate, însă, încercăm să avem autorizaţii active pentru mediu şi certificate de urbanism. Pentru a derula operaţiuni de prospectare este nevoie, în prezent, de aproximativ 24 de autorizaţii de la proprietarii pământului unde se fac prospecţiunile, autorităţi locale şi centrale“, a menţionat Gehrig Schultz.