Fost detinut politic bruscat de SPP pentru ca l-a infruntat pe T. Basescu: “E VANZATOR DE TARA, SA SE RETRAGA”. Politicienii au pornit un “RAZBOI ECONOMIC IMPOTRIVA TARII NOASTRE” (video)

10-02-2014 9 minute Sublinieri

OCTAVIAN BJOZA, presedintele AFDPR, despre DISPRETUL ARATAT “PE TOATA LINIA” FATA DE FOSTII DETINUTII POLITICI si despre IPOCRIZIA CONDAMNARII COMUNISMULUI

Deţinutul politic Victor Maghiar, bruscat duminică de oamenii preşedintelui, a spus, la Antena 3, că voia să-i transmită lui Traian Băsescu faptul că e un “vânzător de ţară” şi “să se retragă”.

Întrebat ce dorea să-i spună preşedintelui Traian Băsescu, astăzi, bătrânul a vorbit de situaţia în care se află ţara acum.

“E vânzător de tară şi să se retragă“, a spun deţinutul politic Victor Maghiar, duminică seara, la emisiunea Sinteza zilei, de la Antena 3.

Bătrânul, în vârstă de 85 de ani, a mai spus să voia să arate lumii că politicienii “au pornit un război economic împotriva ţării noastre”.

“Am vrut să-i arăt preşedintelui relele pe care le-a făcut în România, de când s-a instaurat în această ţară”, a mai spus deţinutul politic

Bătrânul ridicat de paza lui Traian Băsescu este un DEŢINUT POLITIC

Preşedintele foştilor deţinuţi politici, Octav Bjoza, a spus duminică, la Antena 3, că i-a scris de şase ori preşedintelui Traian Băsescu, însă nici la a cincea solicitare nu i-a răspuns.

Octav Bjoza îi reprezintă pe toţi cei care au fost în închisorile comuniste, loc în care a petrecut şi el patru ani din cei 15 la care a fost condamnat.

Victor Maghiar a fost dat afară, duminică, de ofiţerii SPP, care asigurau paza lui Traian Băsescu, la o dezbatere organizată de Fundaţia Mişcarea Populară din Cluj-Napoca. Pensionarul a fost luat pe sus, pentru că a vociferat împotriva preşedintelui.

Victor Maghiar are 85 de ani, iar duminică a mers la dezbaterea organizată de Fundaţia Mişcarea Populară la Casa de Cultură a Studenţilot din Cluj-Napoca, unde invitat special a fost Traian Băsescu. În timpul discursului preşedintelui, bătrânul a început să comenteze la adresa lui Băsescu.

„De doi o ducem rău. A tăiat salariilor şi acum ce mai vrea”, a spus pensionarul. În acel moment, doi agenţi SPP l-au luat de braţe şi l-au scos afara din clădire.

Victor Maghiar este un inventator clujean, fost deţinut politic. A fost închis trei ani la Periprava, pentru o poezia în care critica regimul.

Un bărbat în vârstă care vorbea pe hol împotriva lui Traian Băsescu în timp ce acesta susținea un discurs la Cluj a fost săltat ca un infractor și dat afară de cei puși să-l păzească pe președinte. 

Bătrânul se afla pe holul instituţiei unde Traian Băsescu susținea discursul la dezbaterea organizată de Fundația Mișcarea Populară.

 ”De doi ani o ducem rău. A tăiat salariile și acum ce mai vrea?”, a spus bătrânul referindu-se la Băsescu. În momentul acela, bărbatul a fost luat pe sus. Doi agenți l-au luat de brațe și l-au dus afară târându-l, în timp ce bătrânul striga: “Lăsați-mă în pace!”.

UPDATE: Bărbatul ridicat se numește Victor Maghear, are 85 de ani şi este fost deținut politic închis la Gherla, Periprava și Grind, timp de 6 ani. Victor Maghear a scris și o carte ”Drumul Robilor”, potrivit site-ului stiridecluj.ro.

Imaginile surprinse de site-ul citat arată un bărbat destul de în vârstă încât să fi constituit vreun pericol pentru cineva. În plus, acesta nu se afla în sala unde își ținea discursul președintele.

Portalul de știri care a surprins imaginile scrie că cei care asigurau protecția și securitatea l-au monitorizat pe bătrân încă din momentul în care Traian Băsescu a intrat în clădire.

Purtătorul de cuvânt al SPP, Bogdan Onea, a declarat pentru “Știri de Cluj” că cei doi agenți care l-au ridicat pe bătrân nu sunt angajați ai Serviciului de Protecția și Pază. Cei doi agenți puteau fi de la Jandarmerie, Poliție sau SRI.

Detinutii politici din Cluj-Napoca sufera si la 50 de ani dupa ce au fost eliberati din Auschwitz-ul Romaniei: Periprava. Invatatorul clujean Victor Maghiar, in varsta de 85 de ani, a platit o poezie scrisa impotriva regimului comunist cu 3 ani lungi de “recreatie” la Periprava, presarati cu crime, batai si foamete. Suferinta se prelungeste si astazi pentru batranul invatator din Cluj-Napoca, la jumatate de secol dupa suferintele indurate la Canal. Uitat de cei 4 copii, el locuieste intr-o camaruta mica, dar ingrijita de pe strada Mesterul Manole. In ciuda situatiei sale materiale si a necazurilor, Victor Maghiar continua sa fie sprijin pentru cele doua nepoate pe care le tine la scoala, dintr-o pensie de 1.800 de lei castigata in urma celor 50 de ani de munca petrecuti in toate combinatele din Cluj. Cel mai mare vis pe care-l are e sa vada tara curatata de hoti si amintirile asternute de mana in romanul autobiografic “Drumul Robilor” publicate integral.

Pe o strada laturalnica din cartierul “Intre Lacuri”, la numarul 16, Victor Maghiar isi traieste batranetile.

La un an dupa un posibil AVC netratat si in pragul unei depresii cauzate de indiferenta copiilor, batranul invatator a acceptat sa vorbeasca despre perioada comunista cu Ziar de Cluj. A fost coleg de suferinta cu medicul clujean Traian Neamtu, la Periprava, insa calvarul continua si azi pentru Victor Maghiar.

Ce sa fac? Ca oamenii singuri”, prezinta atmosfera invatatorul Victor Maghiar, in timp ce ma invita in odaia micuta. E singura incapere curata din casa de pe Strada Mesterul Manole, de la numarul 16. Locuieste aici cu doua nepoate mutate la Cluj-Napoca de catre bunic, de la scoala din Jucu. Domnul Maghiar se aseaza pe pat si, in cateva clipe, face o radiografie pertinenta a clasei politice, dupa cei 25 de ani de la caderea comunismului, la o jumatate de metru de biblioteca improvizata in perete.

“Cel mai mare pericol e depopularea tarii cu oameni de valoare. O zi fericita din viata mea a fost la Revolutie, in 21. Eram sigur ca dispare comunismul, insa acesta nu a disparut! Nu vedeti ce se petrece la noi in tara?”, se intreaba retoric, invatatorul pedant.

Luptator de cand se stie, domnul Maghiar, in varsta de 85 de ani, crede cu sfintenie in Monarhie, de la 11 ani, de cand a mancat prima bataie crunta la scoala, pentru ca a cantat Imnul Regelui, de doua ori, in timpul ocupatiei maghiare. Atunci i s-au rupt de spinare primele doua cozi de matura. Crede ca singura varianta demna pentru Romania o reprezinta Monarhia. Merge la toate protestele si ii iubeste pe tineri, “pentru ca s-au trezit”.

“La toate protestele ma duc. Sunt impotriva acestor politicieni, care nu sunt altceva decat o banda de hoti organizata”, spune Maghiar, imbracat cu o camasa ponosita, dar scrobita, pantaloni calcati la dunga si un pulovar.

Inchisoare 3 ani, teroare de 58 de ani

Descoperit de regim, a facut inchisoare alaturi de socrul sau, chiabur. A fost singurul condamnat la inchisoare pentru “instigatie la rascoala armata a poporului roman impotriva armatei sovietice si a nationalitatilor conlocuitoare si calomnii grave aduse la adresa lui Gheorghiu-Dej”, in lipsa vreunui martor. “L-am facut pe Gheorghiu-Dej tradator de tara”, explica barbatul.

Invatatorul care a predat 2 ani in localitatea Trestia, la 65 de kilometri de Cluj-Napoca, a intrat in vizorul Securitatii in 1956, pe cand, student la Facultatea de Istorie de la Cluj, la sectia Arheologie, a indraznit sa sustina, in plen, Revolutia din Ungaria.

“La o sedinta a fost convocat tot tineretul din Facultate, utecist sau nu toti au fost invitati ca sa condamne revolutia din Ungaria. Ei am denumit-o contrarevolutie. M-am si ridicat in picioare si am spus: cauza ungurilor e si cauza noastra, precum si a tutror tarilor cu democratie populara. Ar trebui sa ne unim, ca sa cerem ajutor capitalistilor, pentru ca ei ne-au vandut, ca sa scapam de rusi. Au fost mii de studenti, toata lumea a aplaudat. S-a si terminat sedinta, nu s-a mai tinut. Au inceput vociferari”, rememoreaza Victor Maghiar.

Desi a fost momentul care a declansat prigoana, acesta i-a adus si admiratie celei care avea sa-i fie nevasta. Imediat dupa luarea de cuvant, avertizat de un asistent universitar, a luat drumul pribegiei, de frica regimului. Intr-o noapte a “predat” sange si, cu cei 150 de lei obtinuti, a vrut sa ajunga la minele de uraniu, de la Stei, fostul oras Petru Groza, ca sa se angajeze la mina. Atunci nu se mai faceau angajari, asa ca a plecat la Tebea, fara bani fara nimic, doar cu o valiza. A fost ajutat de Dragosa, un avocat, in varsta de 50 de ani, eliminat din barou din cauza originilor nesanatoase  si a razbit un an, departe de cei dragi.

“Dupa ani intregi, in ’70 si ceva, l-am vazut pe Dragosa la un program al lui Paunescu, cantand Hora lui Iancu. Am plans si eu cand l-am vazut cantand… Uite prietenul meu”, isi aminteste batranul luptator, in timp ce ochii i se umezesc.

A corespondat 2 ani cu viitoarea lui nevasta si, dintr-o neatentie a socrilor, care au pastrat intr-o valiza la Jucu, corespondenta celor doi indragostiti din 1956 si 1957, in care viitoarea doamna Maghiar i-a admirat discursul din timpul Facultatii, a ajuns in inchisoare. Valiza a fost descoperita in urma unei razii. Socrii erau chiaburi si legionari. In urma perchezitiei a fost descoperit si un caiet de poezii al lui Victor Maghiar.

Invatatorul a fost arestat, impreuna cu sotia, in 6 august 1959. El a ajuns la Gherla,  din cauza poeziilor scrise impotriva regimului. La putin timp a fost mutat in lagarele din Delta Dunarii, unde a defrisat, alaturi de alte mii de oameni, peste 36 de mii de hectare de stuf in 3 ani si a construit Canalul Dunare-Marea Neagra, foarte aproape de bratul Chilia.

 

Sursa foto:  cercetati.blogspot.com

Acolo l-a cunoscut pe prietenul sau de suferinta, medicul Traian Neamtu. Se intampla in Stoenesti, in anul 1960, dupa o selectare din deget a detinutilor. S-a dat bolnav, ca sa nu mai trebuiasca sa indure chinurile din lagar.

“Ne parea bine, am crezut ca plecam in penitenciare, nu in lagare de exterminare, unde te ploua, te ningea, nu aveai niciun adapost. Ma gandeam ca tot e mai bine la penitenciar. M-am dat bolnav si am trecut in cealalta parte. Cand colo, o parte ajunge la stuf, o parte reia lucrurul pe santier. Ne-a transportat in ziua aceea la colonie, la baraci. Inapti cum am fost am ajuns la stuf”, povesteste Maghiar.

 “As fi fost cel mai fericit sa ajung la lumina”

In 3 decembrie 1960, dupa o alta selectie, o parte bolnavi s-au intors la Gherla, dar pentru batranul invatator, chinul de abia incepuse.

“Pe noi ne-a imbarcat pe un bac. Noaptea a pornit bacul si in 6 decembrie ’60 am ajuns intr-un camp pustiu, noaptea. Nu aveam nici lumina in bac. Ne-a scos pe un camp. Era un ogor. De abia ne smulgeam cu picioarele din namol. Acolo, alta selectie. Eram 1.200 de oameni. Si alta selectie pe caz de boala (rade). A inceput un crivat… Toata lumea plangea de frig. Nu mai stiai ce sa faci de frig. Am auzit apoi ca eram in camp la Periprava. In cateva secunde ogorul ala a inghetat tun. Si noi, dezbracati, asa cum eram… La vreo 3-4 kilometri vedeam lumina. Ma gandeam ce fericit as fi sa ajung acolo unde se vede lumina. La noi era intuneric tot. Si, dupa ce se termina cu selectatul o parte au pornit inspre luminile alea. Acolo era lagarul de la Grindu. Neamtu era in grupa aia. Eu am nimerit la bac, cu alti 600”, povesteste.

Dupa 3 zile de incarcat bacul cu alimente si lemne pentru iarna, au plecat la stuf.

“Erau bacuri pe canalul Chilia. Cam tot la 3-4 metri era ancorat un bac cu detinuti care recoltau stuf. In 9 decembrie 1960 a ajuns la locul de munca la stuf. A muncit aici doi ani cu un tarpan si o pereche de opinci. Cand ne-a scos din bac dimineata si ne-a dus la lucru, cand am vazut stuful ala inalt de 5 metri, numai bruma si chiciura, nimeni nu indraznea sa puna mana la lucru. Cateva zile nu am putut pune mana la lucru niciunul. Veneau gardienii si ne invatau. Erau lipoveni si cunosteau sistemul de recoltat al stufului”, spune invatatorul.

Norma tripla pentru oamenii adusi in “recreatie” in Auschwitz-ul Romaniei

5 maldari de stuf taiati pe zi. Atat era norma initiala. Hraniti cu 3 bucati de mamaliga si zeama din resturi de organe ale animalelor, luni in sir, purtate in gamela, batuti si ucisi din nazurile vreunui comandant, oamenii trebuiau sa munceasca eficient, pentru patrie si popor.

“O data ne-a adunat pe toti in curtea lagarului, iar colonelul Condurache a tinut o sedinta cu noi. Eram demoralizati, domnule, nu ne trebuia nici munca, nici nimic. Puteau sa ne impuste. Ei cautau sa cultive optimism, ca partidul ne-a adus acolo sa ne refacem, ca munca fortifica pe om. Da, dar nu flamanzi si dezbracati…”, spune el.

Norma a crescut la 7 snopi pe zi, pentru ca ulterior sa se tripleze, in vreo doua saptamani, din ordinele satrapului: colonelul Condurache.

“Ei au marit norma dupa cum ne-am adaptat noi la muncile alea. Asa a inceput drama: trebuia sa muncim si la minus 25, minus 30 de grade. Ne scoteau dimineata de cum se crapa de ziua. Nu puteai sa umbli cu fata descoperita. Iti taie obrazul. Cu tot felul de carpe si de prosoape cautam sa ne acoperim fata. Rupeam din paturi si din cearsafuri… Noi nu lucram, cateva saptamani nu am lucrat nimic. Nu ne era frica de bataie, pentru ca era un efort imens si pentru ei sa bata 600 de oameni”, spune Victor Maghiar.

Lista lui Maghiar

Invatatorul a cerut sa ia bataie in locul colegilor si, intr-o singura zi, a adunat 75 de snopi – cam cat era norma intregii companii. Aici i-a vazut morti pe multi din prietenii lui. Isi aminteste in special de evreul Friedmann, scapat cu viata din lagarele naziste, dar ucis de comunisti.

“Era coleg cu mine, in patul de langa. A scapat din lagarele de exterminare din Germania. Mi-a spus ca asa ceva nu s-a intamplat acolo. M-a rugat sa-i anunt familia ca daca din Germania s-a intors, de aici nu mai scapa. Asta a fost doar o crima”, spune fostul detinut politic.

La fel s-a intamplat si cu Bodok Ludovic, un ofiter din Corund, ofiterul Ioan Duca, originar din Hasdate, mort dupa o sesiune de “recreere”.

“Cand ne-am intors de la munca, toata campania am trecut pe langa Duca, care era mort pe punte si ne-am luat ramas-bun de la el”, isi aminteste Maghiar, in timp ce-si sterge inca o lacrima.

Din 16 martie pana in 16 aprilie 1960 a stat la Grindu. A supravietuit datorita lui Dumnezeu, incuviinteaza din ochi, la 2 metri de o iconita cu Isus proptita de fereastra.

“In 16 aprilie erau Pastile. In noaptea de Pasti, imbarcati in bac, laolalta cu sute de preoti, inchisi si ei indiferent de confesiune, am cantat toata noaptea “Cristos a Inviat”…

Intrerupt de un telefon, Victor Maghiar spune ca ii place sa fie ancorat in prezent. Nu are un televizor, insa citeste Formula As si Historia, pe care le da mai departe si altor prieteni, care nu-si permit sa dea bani pe ziare. Discursul ii e fara pata. Desi este cam deprimat din cauza copiilor, care nu i-au adus nicio bucurie si cu care nu a schimbat o vorba de ani buni desi stau in vecini, Victor Maghiar priveste catre viitor.

Zambeste strengareste cand isi aminteste de mitingurile pro Rosia Montana, de Ziua de 1 Decembrie, cand a urat armatei sa se-ntoarca din Afganistan, “ca sa faca ordine in tara” si se amuza teribil cand rememoreaza spaima functionarilor de la partidele clujene, ocupate de activisti, inainte de votul pentru Legea Minelor.

Acum asteapta sa-si vada publicat al doilea volum de memorii din “Drumul Robilor”, inceput acum 8 ani. L-a scris pe foi, iar volumul a II-lea ii e transcris pe calculator de o studenta. Spune, pe sleau, ca nu mai simte tragere de inima catre scris poezie, insa citeste foarte mult.

Pasaport catre strainatate oferit de comunisti

A fost eliberat de la Periprava in 6 octombrie 1962. De atunci a lucrat la Mucava, de unde s-a infruptat cu cartile impotriva regimului, aduse la taiere. Asa a ajuns sa aiba, acasa, in anii ‘70, in gazda din curtea Politehnicii peste 1.000 de volume, suficiente cat sa tapeteze peretii curati ai odaii micute. Bucuria i-a fost, confiscata, ulterior, de catre comunisti, asa ca singurul care il mai scoate din linistea ucigatoare e un radio. Aparatul se aude, in surdina, aproape imperceptibil. La urma urmei, e singurul care-i mai vorbeste.

“Crede-ma ca singurele cu care ma inteleg mi-s nepoatele, pe care dau mai multi bani decat pe mine… am o pensie de 1.800 de lei”, raspunde.

Ar fi vrut sa devina avocat, sa lupte pentru drepturile oamenilor, insa, pentru ca nu a crezut in Comunism, a fost muncitor, pentru a-si putea intretine familia: nevasta si pe cei 4 copii. A muncit, 50 de ani, in toate combinatele importante din Cluj si viata i-a fost oricum, numai usoara nu. La IRA a fost supravegheat de un nepot al tortionarului Ficior.  Spune amuzat, ca, pe cand lucra la CUG, in anii ’80 a si primit pasaport ca sa plece din tara si sa nu mai faca “necazuri”. L-a refuzat.

“Lucram la CUG. Maistrul tot timpul imi dadea altceva de lucru si nu-I lasa pe tineri sa se apropie de mine, pentru ca eu le ziceam tot… La CUG s-a discutat si asasinarea lui Ceausescu, va dati seama… Asa ca, intr-o dimineata, s-a prezentat la mine secretarul UTC din fabrica si mi-a zis ca maine imi aduce pasaportul ca sa plec din tara, ca-s liber, chiar de maine. L-am refuzat, pentru ca eu imi iubesc tara, iubesc Romania”, rememoreaza batranul invatator din Cluj.

Dupa doua ore de amintiri, se scuza. Trebuie sa mearga sa ia afise cu gazele de sist, pe care sa le lipeasca prin oras.

“Poporul asta a lucrat 50 de ani sub comunism; oamenii erau flamanziti, mai ales cei din mediul urban care nu au avut relatii cu mediul rural. Au rabdat de foame. Am muncit si dumineci si in Sarbatori ca sa construim tara asta, pe care altii ne-o fura acum. Asta trebuie sa stie tinerii din ziua de azi, ca nu ne-am nascut ca sa fim vidanjorii Romaniei. Mi-s dragi toti tinerii, de aceea, la fiecare protest la care particip ii incurajez sa apere legile. Nu ii costa nimic, trebuie doar sa-si doreasca sa iasa in strada ca sa-si castige drepturile”, spune batranul invatator clujean, care a petrecut 3 ani de chinuri la Periprava.

Speranta in zilele de Apoi

Medicul clujean Traian Neamtu, coleg de suferinta cu Victor Maghiar, spune ca, din pacate, chinul detinutilor politici din Cluj continua si dupa 1989.

“Victor Maghiar e un om deosebit de bun si de cinstit. E luptator anticomunist cum mai rar mi-a fost dat sa vad. Chiar a venit la mine ieri sa-mi povesteasca despre ce dezastru si jaf e in tara. Noi resimtim asta, dar nu mai putem face nimic. Nu ne ia nimeni in seama: azi suntem marginalizati, iar inainte am fost bataie de joc. Am lucrat intr-o echipa, am fost batuti si chinuiti in Balta Brailei. Numai noi stim ce-a fost. Restul sunt povesti… Mi-e teama ca suferintele noastre  nu se mai termina. Speranta in zilele de apoi e singura care ne mai consoleaza”, a aratat Traian Neamtu.

 

Victor-Maghiar-ziardecluj.ro_


Categorii

1. DIVERSE, Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, Octav Bjoza, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “Fost detinut politic bruscat de SPP pentru ca l-a infruntat pe T. Basescu: “E VANZATOR DE TARA, SA SE RETRAGA”. Politicienii au pornit un “RAZBOI ECONOMIC IMPOTRIVA TARII NOASTRE” (video)

  1. Pingback: UZINA DE EXTERMINARE DE LA “CANAL”. Martiri si tortionari - Recomandari
  2. Pingback: BASESCU SI ȚARA. 10 ani de desfigurare a României - Recomandari
  3. Pingback: Un gest laudabil si necesar: OCTAV BJOZA, PRESEDINTELE ASOCIATIEI FOSTILOR DETINUTI POLITICI, DECORAT CU CEA MAI INALTA DISTINCTIE DE NOUL PRESEDINTE, KLAUS IOHANNIS [video] - Recomandari
  4. Pingback: Un gest laudabil si necesar: OCTAV BJOZA, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politic, DECORAT CU CEA MAI INALTA DISTINCTIE DE NOUL PRESEDINTE, KLAUS IOHANNIS [video] - Recomandari
  5. Pingback: Decorarea lui OCTAV BJOZA – contestata vehement de Tismaneanu si Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului. FARISEII ANTICOMUNISMULUI DE PROPAGANDA SI MAROTA LEGIONARISMULUI - Recomandari
  6. Pingback: O necesitate morala: ZI NATIONALA DE COMEMORARE A VICTIMELOR COMUNISMULUI | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: PROTESTUL PRESEDINTELUI AFDPR, OCTAV BJOZA: “Consider că noi trebuie să avem curajul de a prelua tot ce a fost bun de la fiecare, fie ei liberali, ţărănişti, legionari, cuzişti sau de nici o culoare politică, dar şi de a dezbate tot ceea ce
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare