Impostura elitelor “anticomuniste”. PATAPIEVICI – APARATORUL CAPITALISMULUI IN FATA “CELULELOR CANCEROASE” CU DISCURS ANTI-CORPORATII

26-11-2014 13 minute Sublinieri

patapievici-plesu-liiceanu

A aparut acum cateva zile la editura Humanitas cartea „O idee care ne suceste mintile”, un volum alcatuit din texte despre comunism si respingerea memoriei lui de catre Occident, semnate de Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia Roman Patapievici.  Mai jos veti gasi o discutie cu Horia Roman Patapievici, printre alte subiecte, despre ceea ce ii uneste pana azi pe cei ce impartasesc idei totalitare si anume refuzul, ura fata de capitalism.

Sa incepem cu actualitatea imediata. Cum ati trait ultimele zile, ultimele evenimente? Ce sentimente v-au produs? N-ati facut nicio declaratie publica pana acum.

Nici nu fac. Am spus ca m-am retras din viata publica complet. Dar nu din viata de cetatean.  O enorma satisfactie fata de miracolul care s-a petrecut. Cand aroganta, nesimtirea, lipsa totala de scrupule sunt tratate elegant cu 10 procente palma in obraz, nu pot decat sa ma simt mandru ca sunt roman.

Cum de a pierdut dl Ponta alegerile cand era cotat de la distanta ca favorit? Ce s-a intamplat?

Supradoza. Ignorarea catorva date psihologice pe care daca inainte, adica a priori, nu-ti dai seama ca le abuzezi vei primi reactia contrara. Dar uneori se intampla exact ceea ce s-a intamplat. A fost o supradoza de propaganda, prin televiziunile aservite, prin jurnalistii care si-au tradat meseria dincolo de orice limita. Nici Nastase nu reusise sa faca asta. Ponta a reusit sa fie mai arogant decat a fost Nastase, daca e posibil asa ceva. Pe o structura temperamentala care nu era de domn, cum era in cazul lui Nastase, ci de golan obraznic, a dat societatii romanesti o supradoza de propaganda nerusinata si sfruntata. Acesta este primul element. Daca ar fi fost mai limitat in propaganda lui, si-ar fi atins obiectivele, probabil. Al doilea motiv este ignorarea caracterului diasporei. Realmente, votul a fost impiedicat. Asta e o chestiune penala. Dar n-ar fi fost resimtita ca o chestiune penala daca n-ar fi fost atat de nerusinat de spusa pe fata, prin gura a doi ministri de externe care s-au succedat. Si prin gura lui insusi. A fost impiedicarea votului oamenilor din strainatate, care s-au exprimat dupa primul tur prin fapte, in sensul ca n-au putut vota toti cati au vrut sa voteze; si doi, prin manifestatiile de strada si prin mesajele pe care le-au transmis: „noi vrem sa votam!” Reactia normala a unei institutii ar fi fost: „Da, de vreme ce BEC-ul a spus ca noi putem face lucrul acesta, trebuie sa-l facem, sa infiintam noi sectii.” Si atunci nu cred ca ar fi existat acest vot de protest masiv, pentru ca – iar acesta este cel de-al treilea element – a fost ignorat caracterul diasporei romanesti. Nu este o diaspora istorica, altfel spus, nu a plecat acum o suta de ani, nu are o existenta separata sau cvasi-separata de societatea romaneasca si nu functioneaza – cum sa spun? – ca un corp romanesc independent. Nu. Pentru diaspora romaneasca functioneaza legea vaselor comunicante. Fiecare om plecat in strainatate comunica cu toata familia lui din tara. Deci, diaspora romaneasca este strans legata prin multiplicatori, reprezentati de familii, de societatea romaneasca din tara, astfel incat votul de protest si de disperare al diasporei romanesti s-a multiplicat prin aceste canale cu votul din tara. Si, in acest mod, ceea ce am vazut este amplificarea protestului diasporei in interiorul fiefurilor traditionale pesediste. Adica le-a explodat mamaliga in fata!

Ce ar putea sa urmeze? Oamenii sunt acum foarte optimisti, foarte deschisi. Exista o solidaritate, cum credeti ca vor evolua de-acum lucrurile?

E foarte greu de spus. Totul depinde, in fond, de modul in care se institutionalizeaza aceasta reluare a sperantei. La urma urmei, toti profesorii astia de filozofie politica predau lucruri moarte, in sensul ca se refera la experiente ale trecutului  pe care, prin descriere, le osifica. Dar, de fapt, ceea ce societatea romaneasca a trait la aceste alegeri a fost o experienta politica. Ce vreau sa spun prin asta este ca, in fond, corpul politic este ceva ce se reface continuu prin astfel de acte de solidaritate politica. Cand suntem impartiti in stanga-dreapta, toata polemica asta e stupida, bazata in parte pe neintelegere, pentru ca notiunile stanga-dreapta sunt fluide intr-o masura mult mai mare decat ne putem imagina; niste opozitii ce sunt si fragile, si false de multe ori. In fapt, o natiune se reinventeaza continuu prin acte politice cum este cel la care am asistat. Cumva, natiunea romana, din punct de vedere politic, s-a reinventat sub ochii nostri. Si ceea ce vezi pe strada sub forma privirilor complice – cu o complicitate deschisa, luminoasa, bazata pe speranta, un soi de sentiment al relansarii, al inceputului proaspat, toate acestea marturisesc reinventarea natiunii politice romanesti in jurul unui act fundamental politic, care este votul. S-a dizlocat un soi de mortificare in care noi intraseram, a fost dizlocata si a aparut lava proaspata. Lava, fatalmente, in contact cu temperatura de afara, se va solidifica. E foarte important cum se va solidifica aceasta lava proaspata, pentru ca din solidificarea ei vom trai in urmatorul deceniu.

Sa ne intoarcem la obiectul discutiei de astazi, adica aparitia acestui volum foarte frumos, lansat ieri, volum care se numeste „O idee care ne suceste mintile”. Titlul cartii reia titlul unui eseu al lui Gabriel Liiceanu, aparut pe contributors. ro. Titlul acestui eseu este pus la timpul prezent. Comunismul este acum, intr-un prezent continuu, o idee care ne suceste mintile. De ce e la timpul prezent titlul cartii?

Daca ar fi fost o carte despre fascism am fi putut sa spunem : „o idee care a sucit mintile oamenilor decenii de-a randul”. Pentru ca memoria fascismului este o memorie bine randuita. Prin asta inteleg faptul ca din efortul mai multor generatii de istorici, de scriitori, de intelectuali, de institutii anume create pentru a gestiona aceasta memorie societatile europene au atins o claritate morala in ce priveste raul fascist. Nu mai poti folosi astazi elemente de critica fascista la adresa societatilor liberale sau capitaliste fara ca lucrul sa sune imediat prost in ureche. De unde vine acest sentiment de stridenta? Din claritatea morala pe care oamenii au capatat-o fata de raul fascist. In privinta comunismului, acest lucru nu s-a intamplat. Fascismul, nazismul au fost invinse printr-un razboi devastator, cel mai mare, care a produs 85 de milioane de victime, dintre care peste 60% sunt victime civile, deci ceva monstruos. Pretul invingerii nazismului a fost monstruos. Si societatile europene au reactionat in foarte multe feluri. Am evocat reactia intelectual-morala, dar a fost si o reactie institutionala. In fond, Comunitatea economica, prima forma a Uniunii Europene, este o incercare de a crea o institutie economica, de asociere economica, pentru ca acest lucru, respectiv, razboiul civil european, sa nu mai fie cu putinta. Toti pasii unificarii europene, de fapt, sunt  pasi pe calea eliminarii acelor conditii de competitie ori de conflict care in trecut au dus la ceea ce imi place sa numesc razboaiele civile europene. Pentru ca toate razboaiele din interiorul Europei sunt razboaie civile, intrucat unitatea culturala a Europei este cu totul remarcabila, pornind de la fondul comun crestin, care transcende de departe schismele care au aparut, diviziunile religioase si impartirile confesionale in ortodocsi, catolici si variantele protestante. Unitatea crestina a Europei este extraordinar de profunda. Din acest motiv toate razboaiele intre natiunile Europei au fost razboaie civile.

Cum e posibil ca acum comunismul sa ne suceasca mintea?

O vedem in societatea romaneasca. Au aparut tineri care sunt comunisti, pur si simplu. Nu vreau sa dau nume, pentru ca nu vreau sa intru in polemica. Au site-uri, au portaluri, sunt infiltrati. Prin infiltrati vreau sa spun ca, asemeni fascistilor, comunistii sunt marcati ideologic – ei sunt ca niste markeri injectati in sange, ca sa-i poti vedea cu aparatele de supraveghere, de scanare. Sunt nocivi in sensul ca ideile lor submineaza baza pacii sociale, baza existentei unei societati decente. Cand ei reidentifica proprietatea privata drept sursa a raului, aceasta nu e doar o amintire istorica prosteasca a unor apoftegme rostite de radicali in secolul al XIX-lea. Este reluarea ei in conditii de cunoastere istorica. Pentru ca noi stim la ce a dus desfiintarea proprietatii private  si a garantiilor juridice care au insotit proprietatea privata: la pierderea libertatilor cetatenesti si la societati totalitare. Criminale, adica. In conditiile in care noi avem aceasta cunoastere istorica, sa vii din nou si sa spui ca Lenin nu s-a inselat  si ca Lenin este o ipoteza interesanta si fericita… De aceea am folosit cuvantul infiltrare, pentru ca este exact ca o celula canceroasa care a reaparut in corpul nostru social.

Este pericolul chiar atat de mare? E o amenintare putrenica? Fenomenul e marginal, poate nu conteaza. Apar tot felul de secte, tot felul de lucruri in societate, poate e un fenomen marginal…

In societatea romaneasca e un fenomen marginal, insa trebuie privit contextul de ansamblu. Am spus ca dupa Al Doilea Razboi Mondial – un razboi monstruos, care a produs 85 de milioane de victime – socotelile cu regimurile fasciste si naziste au fost incheiate intr-o maniera neta – din punct de vedere ideologic, politic si institutional. A existat un proces de condamnare si marea lucrare a memoriei europene in privinta vinovatiilor legate de fascism si nazism a inceput sa lucreze. Asta a durat decenii. Rezultatul – institutional si moral – este cu totul remarcabil. Pentru ca nimeni nu mai poate fi azi un nazist ori fascist cu constiinta senina. Dimpotriva, regimurile comuniste s-au prabusit in pace – Slava Domnului! -, fara sa se declanseze un razboi pentru asta sau fara sa fie ucisi oameni, altfel decat – as spune – intamplator, prin excesele unor securisti sau gardieni. Pentru ca, in fond, si in Romania a fost vorba despre un exces al unui dictator dement. Dar nu a fost o represiune care sa dureze luni de zile sau ani de zile s.a.m.d.  Nu vreau sa diminuez deloc ceea ce s-a intamplat in Polonia cu legea martiala, nu, dar vreau sa spun ca, in linii mari, a avut loc un  proces de prabusire care n-a fost insotit de mari pierderi de vieti omenesti. Acesta ar fi trebuit sa fie cel mai bun inceput. In fapt, a fost inceputul acoperirii memoriei comuniste! Pentru ca factorul care a determinat in mod hotarator dorinta tuturor politicienilor occidentali, ca si a mostenitorilor din interiorul fostelor elite comuniste a puterii simbolice ori reale in societatile post-comuniste, alibiul cel mai insemnat a fost orientarea – sa zicem – predominant de stanga a intelectualitatii occidentale. A partii bune, progresiste din intelectualitatea occidentala si din mediul academic, unde aceasta orientare de stanga a facut ca investigarea  radacinilor raului comunist sa nu poata fi realizata in conditii de claritate morala. Evoc in partea mea de contributie la aceasta carte discutia pe care am avut-o cu un profesor australian de istorie rusa, pe care l-am intrebat la cat evalueaza victimele regimului comunist in Uniunea Sovietica. A fost uimit de intrebare, nu i se parea ca este importanta, pentru ca punctul lui de vedere era ca tot ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica este efectul – regretabil cand e vorba de foametea din Ucraina sau de razboiul civil sau de victimele staliniste, pe care le socotea in special victime in interiorul elitei comuniste – este efectul regretabil al inapoierii unei societati care se opunea modernizarii comuniste. Sa ai grila aceasta, ca regimul comunist a  reprezentat, in esenta, un fenomen progresist de modernizare a unor societati inapoiate – cele din Centrul si Estul Europei, respectiv Rusia –  si care s-au opus modernizarii, rezultatul fiind, din pacate, aceste victime… Sa ai aceasta vedere echivaleaza cu a nu avea claritate morala in ceea ce priveste raul comunist. Din acest motiv „o idee care suceste mintile” se rosteste astazi la prezent. Pentru ca si in ipoteza propusa de tine, eu consider ca, si daca ei, numeric, sunt o secta – radicalii, sa spunem – , prin solidaritatile morale oferite de ideile de stanga care astazi sunt dominante nu numai printre intelectualii occidentali, ci domina, in fond, prin agenda progresista, prin corectitudinea politica (care a devenit un soi de obligatie morala in interiorul politicilor europene si din Statele Unite, Canada sau Australia – deci Occidentul), inclusiv in sanul institutiilor din Uniunea Europeana – in aceste conditii, spun, prin solidaritatea de stanga de care va vorbesc nu s-a atins claritatea morala in ceea ce priveste raul comunist. Or, noi suntem ca la sfarsitul „Ciumei” lui Camus. Bacilul s-a retras. Dar s-a retras in adormire. Din acest motiv ideea care suceste mintile – cand e vorba de comunism – se conjuga la prezent.

Spuneti in textul dvs ca exista cateva identitati genetice si ideatice ale comunismului cu fascismul si ca unul dintre aceste lucruri care le uneste este refuzul, ura impotriva democratiilor liberale. Si fascismul si comunismul au ca dusman principal democratiile liberale. Acum cateva zile l-am auzit pe Lukashenko, intr-un interviu pe Euronews, spunand, citez “cetatenii s-au saturat de democratie, ei vor un stat puternic”. Viktor Orban declara la Tusnad ca vrea sa renunte la democratia liberala in favoarea unui stat neliberal, urmand exemplele Rusiei  si al Turciei. Exista aici o vana comuna impotriva democratiei liberale. Probabil ca intelegerea comunismului ne face sa vedem aceasta vana comuna care poate la prima vedere nu e clara…

Sunt de acord. Pentru mine, de-a lungul timpului… s-o iau asa. Eu sunt un om care a implinit 57 de ani, merge pe 58. Am vazut multe. Aveam 33 de ani cand s-a prabusit regimul comunist. Am trait din plin toata tranzitia si am trait din plin, ca sa spun asa, anii – nu spun cei mai rai ai comunismului romanesc – dar cei mai mizerabili sub raportul umilirii societatii, in raport cu statul si cu elitele comuniste. Pentru ca cel mai rau a fost in anii ’50 – intre ’48 si ’62-’63, sau sa spunem ’64, cand s-au golit puscariile. Acela e chipul cel mai hidos al comunismului romanesc. Sa nu-l uitam pe Dej niciodata. Criminalul en titre este Gheorghe Gheorghiu-Dej si elitele care s-au asociat atunci la conducerea tarii. Nicolae Ceausescu a fost un ucigas timid. El a ucis punctual; insa ce a reusit el sa faca a fost o umilire globala, o scufundare generala in mizerie, in delatiune si in promiscuitate morala a intregii societati romanesti. Noi am iesit dupa ’89 – din punct de vedere material, biologic, trupeste si social – am iesit in zdrente, pur si simplu.  Dar in zdrente nu ca aveam hainele facute zdrente, ci trupurile noastre au fost facute zdrente. Noi toti o sa murim mai devreme, cei care am apucat sa fim destructurati de mizeria biologica a comunismului  ceausist, de faptul ca n-am fost bine hraniti, n-am fost bine vindecati atunci cand ne-am imbolnavit s.a.m.d.

Deci, am vazut multe. Vazand multe, am inteles cateva lucruri. In interiorul unui organism, atunci cand se face un scan, markerii semnalizeaza foarte puternic punctul nevralgic. Si dupa parerea mea, judecata asupra capitalismului este nodul intregii judecati politice. Nimeni – nici macar comunistii, nici macar nazistii – n-au negat democratia. I-au substituit un concept de democratie directa. Poporul si Fuhrer-ul, Il Duce, Conducatorul si natiunea romana, prin intermediul – fireste – al statului puternic.  Pentru ca toti totalitarii au obsesia statului puternic. Ei pretind ca acest stat are o comunicare directa cu societatea, neintermediata de corpurile reprezentative, electoral-reprezentative, dar miezul judecatii de fapt este judecata asupra capitalismului. Capitalismul inseamna individualism, inseamna libertate si inseamna proprietate privata. De fapt, ordinea este exact inversa. E libertate privata, e garantarea juridica a acestei proprietati si – prin garantarea juridica – se naste posibilitatea libertatii reale. Or, miezul a ceea ce resping toti „totalitarii” este acest lucru  – CAPITALISMUL. Ei vorbesc de corporatii, vorbesc de inegalitati, dar in fapt aranjamentul fundamental este acela in care exista o piata care – te rog sa remarci cat este de criticata de stangistii nostri! – este fetisizata drept raul absolut. Cand ei rostesc cuvantul „piata” e ca si cum am avea de-a face cu ceva groaznic, parca suntem intr-un lupanar in care totul s-a distrus. Dar stii ce inseamna „piata”? Inseamna ca oamenii traiesc intr-un regim al schimburilor, al marfurilor ale caror preturi nu sunt stabilite de alti oameni, sau de institutii, sau de birocrati – de stat. Nu, ci de catre ei insisi, prin legea cererii si a ofertei. In mod fundamental, capitalismul este acel aranjament care trebuie sa existe in orice societate, in care schimburile sunt bazate pe preturi stabilite pe piata. Adica, ce poate fi mai echitabil? Eu nu spun ca oamenii vor trai in Paradis prin simplul fapt ca ei traiesc. Nu, Paradisul este ceva care trebuie dobandit si, odata dobandit, il pierzi imediat, asta este esenta Paradisului in viata in care noi traim. Dar posibilitatea insasi de a-ti pune problema imbunatatirii vietii tale sau a demnitatii vietii tale depinde de acest simplu aranjament, in care preturile nu sunt facute de birocratii imputiti care conduc sau ocupa vremelnic institutiile statului, ci de mine si de tine, prin faptul ca evoluam liber pe o piata a schimburilor. Este atat de simplu! Si sa te revolti impotriva principiului libertatii individuale in numele unui stat care, cica, ar face dreptate daca ar avea toata puterea – asta este, pe de-o parte, intelectualmente vorbind, culmea prostiei! Iar din punct de vedere moral este viciul de care-ti spuneam: lipsa de claritate morala asupra comunismului.

(a consemnat Lucian Popescu)

Ar fi multe de spus despre interviul acordat de Horia Roman Patapievici celor de la Contributors, deoarece multe sunt sofismele, jumătăţile de adevăr şi escrocheriile cu pretenţii savante vehiculate de către distinsul autor. Şi pentru a demonstra că o escrocherie cu pretenţii savante nu este deloc savantă, ci este doar o escrocherie, subsemnatul, care nu am foarte mult timp la dispoziție, ar trebui să scormonesc prin referinţele bibliografice de rigoare pentru fiecare giumbuşluc intelectual vehiculat de HRP. Însă ideea centrală a interviului, asupra căreia aş dori să mă concentrez, este aceea că, spre deosebire de crimele comise de regimurile fasciste, crimele comunismului nu sunt tratate cu „claritate morală”, iar asta s-ar datora faptului că stânga domină mediile intelectuale occidentale, într-atât de mult încât iată, odată cu integrarea noastră în lumea occidentală către care ne-au călăuzit reperele intelectuale de la Humanitas, ne-am pricopsit şi noi, din nefericire, cu nişte stângişti autohtoni care, asemeni unor celule canceroase, riscă să ducă România în metastază dacă nu se iau urgent măsurile de rigoare. În plus, aceștia din urmă și fasciștii sunt reduși la numitorul comun al urii față de capitalism combinată cu democrația directă pe care, chipurile, ar fi implementat-o atât Lenin în Rusia, cât și Mussolini și Hitler în Italia și respectiv Germania.

Să începem, așadar, cu adevărul pe a cărui parazitare se bazează manipulările patapieviciene. Există într-adevăr la stânga o lipsă de claritate morală vizavi de crimele comunismului, iar asta se datorează, cred eu, într-o mare măsură, faptului că marxismul este o filozofie amorală, cam ca piața liberă a lui Patapievici. De aceea, dincolo de importanța instrumentelor de analiză marxistă (în multe cazuri fascinante și complet necunoscute de marea majoritate a cititorilor clasicilor în viață de la Humanitas), per ansamblu, marxismul nu m-a atras niciodată. Dar stânga nu înseamnă numai marxism, la fel cum nici marxismul nu înseamnă numai marxism-leninism. Orwell, spre exemplu, a putut să înfățișeze răul reprezentat de totalitarismul comunist cu o claritate morală de care Patapievici și ai lui nu o să fie niciodată în stare, și a putut să facă asta deoarece, dincolo de critica totalitarismului, a prezentat și capitalismul așa cum a fost, adică în toată oroarea lui, nu ca pe o poveste idilică ce nu are nimic în comun cu realitatea. Din acest punct de vedere, în loc să bată câmpii precum generalul dement din Doctor Strangelove cu privire la celulele canceroase care au pătruns în sângele națiunii, Patapievici ar putea să pună mâna și să recenzeze critic o serie de cărți serioase pe care „comuniștii” le-au tradus la Tact, în timp ce Humanitas nu ne mai scoate din clasicii în viață și din cafeluța Reginei Maria și bastonul lui Caragiale. Printre aceste cărți și Marea Transformare de Karl Polanyi, cea mai percutantă analiză a civilizației de secol XIX potrivit lui Louis Dumont, de unde aflăm și cum s-a ajuns de la Anglia lui Ricardo la Germania lui Hitler, și ce rol a avut statul în instituirea și menținerea sistemului capitalist, și cât de consecvenți au fost liberalii cu propriile lor principii și multe dintre ororile cauzate de utopia pieței libere pe care sunt singur că Monsieur Patapeivici le poate discuta cu foarte multă claritate morală. Din astfel de lecturi, mai putem deduce și că ideea de a-l repeta la nesfârșit pe Milton Friedman (adevăratul substrat al intervenției patapieviciene), după ce așa zisa piață liberă s-a dovedit a fi nu povestea de adormit copiii pe care ne-o spune Patapievici, ci privatizare a profiturilor și socializare a pierderilor, nu e cu nimic mai puțin ideologic-utopică decât ideea de a-l repeta pe Lenin, după ce socialismul real a dovedit că nu are prea multe în comun cu socialismul pe hârtie.

Revenind, dominația stângii în mediile intelectuale occidentale nu ține, așadar, numai de impuritate morală, ci are în spate și niște rațiuni istorice, ocultate de Patapievici, și ca atare, mult mai puțin ilegitime decât ar vrea acesta să ne facă să credem. Mai mult chiar, dacă am avut ocazia să cunosc cel puțin câțiva marxiști, mai mult sau mai puțin ortodocși, care mi s-au părut, atât cât am putut să-i cunosc, niște oameni destul de morali (altminteri stânga își are și martirii ei laici), am avut ocazia să cunosc, atât la nivel personal, cât și prin intermediul execrabilei prestații publice, și cât de mizerabile sunt caracterele multora dintre cei care, în România postdecembristă, au făcut carieră pe baza moralismului anticomunist. Paradoxal, dacă unii își refuză teoria care să dea seama de practica lor, ceilalți compromit teoria prin ceea ce practică zi de zi. Oricum ar fi, claritatea morală nu se poate sprijini pe mistificarea istorică și pe jumătățile de adevăr capitalizate în conturile anticomunsimului de uz băsist. Lipsa clarității istorice nu poate să ducă decât la impostură morală[1]. De aceea, în măsura în care avem de-a face și la noi în țară cu o bagatelizare a crimelor comunismului și cu un reviriment al diverselor revizionisme imorale (eu însumi am criticat astfel de atitudini în repetate rânduri), fenomenul se datorează în bună măsură și imposturii morale anticomuniste a „intelectualilor civici” care au transformat anticomunismul într-un mijloc de promovare a intereselor de grup și de asfixiere a oricărui reflex de apărare al organismului social în fața agresiunii capitalismului real care, după cum am spus, nu are foarte multe în comun cu teoria mirifică pe care o tot repetă HRP.

Cât despre ideea că spre deosebire de ambiguitatea morală referitoare la comunism, cea referitoare la fascism este inacceptabilă în zilele noastre, pot să confirm că așa stau lucrurile în majoritatea mediilor intelectuale (cu toate că asistăm la un reviriment al extremei drepte în diferite țări europene), însă nu și la Humanitas, unde discipolii lui Gabriel Liiceanu pot să discute despre fascism în termeni cât se poate de ambigui (to say the least), asta în condițiile în care aceeași clică, grupată în jurul editurii căreia statul român i-a șters datoriile pe care nu putea să și le plătească (curat libertarian coane Horică!), a delegitimat instant prin etichetarea ca fascistă orice critică la adresa neoliberalismului venită din zona conservatorismului clasic, a personalismului comunitar sau a socialismului creștin.

Ar mai fi multe de spus, spre exemplu cu privire la sofismul periculos conform căruia Stalin și Hitler n-ar fi fost oponenți ai democrației [2], dar cred că mi-am pierdut deja destul timp cu un impostor intelectual care, alături de ceilalți tovarăși ai lui, nu e băgat de nimeni în seamă în afara periferiei culturale numită România, și chiar și în România este tot mai puțin băgat în seamă, și asta nu datorită faptului că este anticomunist, ci datorită faptului că scamatoriile țin doar în fața unui public care, inevitabil, a ieșit din comunism nu doar afectat fizic, așa cum se plânge Patapievici, ci și dezorientat mental și profund dezinformat. Cât despre lamentațiile lui Patapievici referitoare la faptul că n-a beneficiat de un tratament medical decent în comunism, ce ar mai fi de spus, în condițiile în care în timp ce în ianuarie 2012 unii se luptau în stradă pentru accesul tuturor la asistență medicală, camarazii lui din diverse funcții “birocratice” ne scuipau semințe în cap de la înălțimea statutului lor de bugetari de lux ai regimului băsist.

[1] Vezi în acest sens și critica lui Mircea Platon, din volumul A Treia Forță, la adresa tezelor patapieviciene care, la fel ca și alte critici documentate și argumentate, a rămas complet ignorată de către distinsul autor.
[2] Am discutat despre această chestiune cu câteva luni în urmă într-o replică dată unui învățăcel de-al lui Patapievici http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/alexandru-racu-pensare-pericolosamente-105713.html

Pentru că e aşa un val încă entuziasm de “revoluţie” portocalie, nu putea pierde nici HR Patapievici momentul pentru încă o înfierare a “comunismului” care contestă corporaţiile. Proprietatea e văzută ca un soi de fericită configuraţie ADN – cine are proprietate are de fapt “gene bune”.

Cu diverşi vînători de comunişti discuţia e inutilă. Ce nu e inutil cred este să le amintim miilor de cetăţeni (nu sînt numai tineri) înfuriaţi de abuzul postcriză exercitat de elite economice şi politice că nu e o crimă să pui întrebări în legătură cu resursele noastre, cu dreptul nostru la educaţie (Pricopie a anunţat creditare pentru săraci pentru învăţămînt superior), la sănătate. Nu e deloc o ruşine să demareze mişcări politice care să ne garanteze drepturi de bază, care să recupereze importanţa serviciilor publice, a şansei egale. Ba chiar cu adevărat de stînga ar fi să începem să visăm la o îndreptare a inegalităţilor la nivel european.

Patapievici face o criză de mccarthysm pe contributors, fantasmînd cu piaţa liberă în care de fapt a lucrat prea puţin. Ca să nu mai zic că şi atunci cînd ţii cîte o conferinţă Microsoft, de fapt, aflăm mai tîrziu de la DNA, tot din banii publici te-ai adăpat pînă la urmă. Atenţie cu morala libertariană pe scări.

“Nu, Paradisul este ceva care trebuie dobandit si, odata dobandit, il pierzi imediat, asta este esenta Paradisului in viata in care noi traim. Dar posibilitatea insasi de a-ti pune problema imbunatatirii vietii tale sau a demnitatii vietii tale depinde de acest simplu aranjament, in care preturile nu sunt facute de birocratii imputiti care conduc sau ocupa vremelnic institutiile statului, ci de mine si de tine, prin faptul ca evoluam liber pe o piata a schimburilor. Este atat de simplu!”.

Panica din această declaraţie mă bucură. Omul simte că se schimbă ceva în rîndul tinerilor. Critica marilor afaceri care impozitează şi oxigenul respirat va fi din ce în ce mai firească în rîndul unor oameni afectaţi de şomaj, de contracte pe termen determinat sau colaborări perpetue. Statul însuşi ajunge un apendice inutil sau doar un vameş corupt.

Deocamdată aceşti tineri nu vor sau n-au chef să-şi consolideze ideologic nemulţumirea, e treaba lor. Însă mai devreme sau mai tîrziu vor şti că e imposibil să mai aprobi intelectualisme atît de prăfuite cu potenţial periculos de vînătoare de vrăjitoare. Pentru ce stă să vină nu avem nevoie de etichete sau de aprobări.

Problemele sînt azi, lobbyul agresiv al marilor afaceri iubite de Patapievici constituie problema zilelor astea. Guverne care funcţionează ca firme de lobby. […]


Categorii

1. DIVERSE, Alexandru Racu, Corporatism, Tradarea intelectualilor

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

29 Commentarii la “Impostura elitelor “anticomuniste”. PATAPIEVICI – APARATORUL CAPITALISMULUI IN FATA “CELULELOR CANCEROASE” CU DISCURS ANTI-CORPORATII

  1. După ce au profitat de avantajele din vremea comunistă, ‘telectualii noștri fac pe moraliștii noii orânduiri. Niște personulități care se aplaudă între ele!… Minima moralia, maxima canalia!

  2. H.R.P. are dreptate aici. Liberalismul, capitalismul, sunt cele mai libere sisteme și cele mai rezistente în timp . Ele nu se bazează pe impunere, ci pe seducție. Excesele trebuie sancționate și vor fi sanctionate tocmai pentru ca exista libertate. Noi trebuie sa fim vigilenți și să nu permitem excesele politice. Dar mai ales sa nu le permitem la nivel personal. Nimeni nu are voie sa impună celuilalt viziunea sa. Noi creștinii avem obligația de a fi exemple vii, nu critici ștergi ai altora. Și în acest lucru s-a diferențiat Hristos de farisei și de cărturari. Cum as putea eu să-l oblig pe altul sa aibă mila pentru mila, când eu ar trebui sa am mila pentru el. În plan economic și politic liberalismul este mult mai eficient decât celelalte ideologii. El devine problematic atunci când își aroga absolutul ca valoare a sa. Țineți minte ca milostenia impusa nu este milostenie, ci este furt, adică un păcat brutal. Vezi cum îi vedea Biserica pe haiducii din trecut. Libertatea este fundamentala pentru facerea binelui. Faptul ca unii înțeleg săvârșirea râului ca pe o libertate nu trebuie sa mă facă pe mine sa îmi doresc sa îi impun celuilalt sa facă binele. Nu e oare destul de înrobit ca sa-mi mai aplic și eu o cușcă? Oare nu-mi pierde el libertatea săvârșind răul? Cine sunt eu să-l impun altuia sa fie milostiv?

  3. Nici capitalismul, nici comunismul , nici fascismul nu sunt o solutie pentru societatea de azi.Aveam doar 11 ani cand a venit revolutia, dar nu-mi aduc aminte nimic bun despre comunism.Stiu ca stateam la cozi imense pentru paine,iaurt, carne foarte rar luam.Adunam frunza de dud pentru viermi, ca imi era frica sa nu cad din pom, copil fiind, mergeam pe ascuns la biserica, era foarte frig in casa.Parintii aveau casa si servici, dar restul? Erau intelectuali si eram tratati foarte prost.Ascultam pe ascuns Europa libera.Eu una eram sa fiu strivata la o coada la paine.A vrut Domnul cu mine.Si acum mi-aduc aminte.Acum avem democratie, capitalism, dar are capital acum cel care avea si pe vremea comunistilor.De la capitalisti au venit droguri, pornografie, trafic de persoane, homosexualitate, lipsa locurilor de munca.Cred ca comunismul si capitalismul sunt coarnele aceluaiasi cap.Oricum ai da-o tot rau este.Cred ca o sansa era Regele Mihai, dar daca venea dupa revolutie, acum este prea tarziu, asa am senzatia.Bunicii mei,care nu erau bogati il iubeau pe rege.Ei spuneau ca cine muncea nu o ducea rau, valorile adevarate erau pretuite, dar ce sa faci comunismul a distrus aceste valori si acum la putere sunt nonvalorile de oricefel.

  4. @TNC:

    Al. Racu a explicat, insa, din pacate, doar in treacat, de ce nu are dreptate Patapievici in analiza sa a capitalismului. Incercam sa dezvoltam noi:

    premisa de baza a liberalismului clasic, anume eficienta si chiar etica, moralitatea izvorata de existenta pietei libere, este la fel de utopica precum ideea comunista, marxista, a evolutiei dialectice spre societatea perfecta a egalitatii. Asta pentru ca piata libera, capitalismul bazat pe proprietate privata si actiune economica necoordonata, neingradita si neincadrata de stat, nu mai exista demult, cam de pe vremea lui Adam Smith. Ce avem astazi NU este capitalism, ci o forma de capitalism de stat, functionala in diferite variante. De altfel, libertarienii, care sunt cei mai aprigi sustinatori ai capitalismului, mergand pana la pozitii anarhice, sunt critici necrutatori, cam la fel ca stangistii mentionati de Patapievici, ai acestei variante de liberalism economic, pe care o putem numi, ca si ei, corporatism. In opinia libertarienilor, corporatismul este un regim in care exista o alianta intre stat si trusturi care manipuleaza piata astfel incat sa fie asigurata pozitia dominanta a acestora. Exact aceasta situatie este de criticata si acum, anume, inhamarea statului la interesele unor mari corporatii, care nici macar nu mai pot fi privite drept proprietatea privata a cuiva (traim in societatea post-industriala), de vreme ce sunt conduse de un CEO, nu de un proprietar, iar structura actionariatului este anonima, complicata, netransparenta. In plus, de ceva timp, de la Marea Criza din interbelic incoace, ordinea neoliberala, a acestui capitalism de stat, se bazeaza efectiv pe socializarea pierderilor si privatizarea profiturilor. S-a vazut si in 2008, cand falimentarea unor banci si a unor fonduri de specula financiara a dus la prabusirea datoriilor guvernelor si, ulterior, la austeritate, adica la punerea poverii pierderilor pe umerii celor multi. Un capitalist adevarat, care se respecta, ar trebui sa critice aceste lucruri, sa critice faptul ca bancile sunt protejate preferential, prin tribunale speciale, ca marile corporatii au parte de ajutoare de la stat si de tot felul de facilitati, spre deosebire de micii proprietari, condamnati la faliment aproape sigur.

  5. Stati sa vedeti cum or sa dicteze “elitele” linia Bisericii ca doar si ei stie cum schepsisul cu parabolele Mantuitorului. Impreuna cu slujitorii “curati” care are discurs elevat si european vor curati Biserica de “demonii” care comit pacate de moarte.
    Biserica “adevarata” va trebui sa transmita doar mesaje de genul: pace, pace sfanta, bucurie divina, lumina, e bine, ingerasi, har divin…etc.
    Toti cei care comit crime de gandire gen “razboi intru cuvant”… stiti deja!

  6. T.N.C.
    Liberalismul, capitalismul, sunt cele mai libere sisteme ???
    Oare am văzut bine ?
    Văd în acea expunere a d-voastră un egal între acestea şi dreapta credință (în privința libertății cel puțin). Nu cumva asemănăm lumina cu întunericul ?
    Nu-i impunere ? Şi cum şi ce să sancționezi când deja majoritatea nu mai înseamnă decât discriminare ?
    În felul acesta este firesc să susțineți că HRP are dreptate. A respinge jaful corporatist ce devine stăpân tiranic pe rezervele naturale, pe terenurile agricole, energie, piață, comunicații, practic în toate înseamnă a fi comunist ? Nu ştiu ce dreptate îi puteți da lui HRP, acolo unde ea nu există. Deja românii sunt aproape străini în propria țară, devenită colonie în toată regula. La Pungeşti avem de un an de zile protecția corporației asigurată de stat nu protecția cetățeanului român față de străinul care-i otrăveşte şi-i ia şi ce-i sub bătătura casei. Comunism în viziunea acestor domni este şi patriotismul, este şi dragostea de zestrea spirituală şi cultural-religioasă a neamului,este şi ortodoxia care-i o frână şi o ruşine pentru… nu?.

    Noi creştinii să fim exeple vii nu critici…

    Da. Bine ziceți.
    Dar cine ia în seamă exemplele noastre homofobe, medievale, fundamentaliste… ???. Mă tem că aceste exemple vor constitui curând infracțiuni, probe doveditoare ale duşmaniei față de sistem, față de stăpâni şi vor aduce amenzi grele şi chiar ani de temniță.

    Mi se pare că interziceți dreptul la a ne apăra când vorbiți de critici. Nu se duce nimeni peste ei să-i critice şi să-i defaime, vin ei peste noi şi ne desființează şi se găsesc cozi de topor să le favorizeze tăierea şi defrişarea pădurii

  7. Foarte utila ar fi lecturarea, chiar si in mare viteza, a lucrarii lui Max Weber – “Etica protestanta si spiritul capitalismului”.
    Ar fi util, pentru ca s-ar intelege de fapt de unde vine capitalismul si ce a fost el – faptul ca rationalizarea muncii a aparut in mediul protestant ca forma de “asceza laica”, odata ce protestantii au desfiintat monahismul; ideea acelora ca muncesc ca sa ii ajute pe ceilalti, ca un fel de slujire la care sunt chemati.
    De acolo a aparut capitalismul, odata cu “acumularea” capitalului, pe care protestantii il priveau ca pe un “semn al prezentei harului” la cei predestinati pentru mantuire. Succesul afacerii era socotit semn al binecuvantarii lui Dumnezeu, ca implinire a vocatiei si semn al mantuirii.
    Istoria capitalismului arata ca de fapt ce se numeste astazi capitalism nu mai are nicio legatura cu capitalismul adevarat. O spunea si Weber, inca acum 110 ani, cand aparea cartea sa.
    In niciun caz aparitia capitalismului n-a fost in legatura cu egoismul si individualismul, cum este azi. Daca astazi intr-adevar ar exista sustinatori ai capitalismului original, ar fi considerati, cu siguranta, fanatici religiosi si idealisti.

  8. Capitalismul este un alt ISM la fel ca si comunISMul, fascISMul, socialISMul etc. Cred ca de multe ori este confudat cu democratia (adica metoda de organizare), pe cand capitalismul este o ideologie de viata. Iar aceasta ideologie are ca unic principiu capitalul si ca realitate ultima individul. Desigur, luate in sine, aceste lucruri sunt bune, dar ca singura modalitate de a fi sunt un dezastru. In esenta, capitalismul pana la urma elimina orice valoare traditionala si comunala, transferand totul in mainile cui are bani (“elitele”) fara ca acestia sa aiba o datorie reala fata de intreg.

    Rezultatele se vad prea bine si nu e de inteles cum in zilele noastre le mai poate cineva imbratisa cu toata deschiderea. De fapt, numai in Romania cred ca mai este posibil asa ceva. La noi a existat aceasta deschidere totala si neconditionata fata de valorile vestice fara a mai lua in seama si dezavantajele, si faptul ca ele s-au dovedit ca nu functioneaza nemaifiind cu adevarat populare nici in vest.

    Dintre toate ISM-ele, poate ca socialismul are fi fost cel mai bun. Din cate se poate observa, acolo unde el exista (cum ar fi tarile nordice), buna-starea (materiala) este considerabila si lumea este cat de cat multumita (n-am putea zice si fericita). Sau poate mai degraba luand ce e bun de la toate ISM-ele ar fi cel mai bine. Totusi, nici un ISM nu poate fi perfect prin insasi natura sa pentru ca va fi o ideologie de viata, iar ideologiile contin religie si filosofie fara a le imbratisa ca atare. De fapt, ISM-ele sunt incercari de a trai fara religie ca principiu initial si fara filosofie ca metoda reala de a intelege valorile. “Ideolgia” perfecta va fi intotdeauna imparatia iubirii si a adevarului dumnezeiesc care deja exista de numai ar voi cineva sa o si imbratiseze.

  9. IoanC
    Fratioare, privitor la tarile nordice , spui niste aberatii si te uiti prea mult in gura mediei care ridica in slavi tarile scandinave pentru bunastarea lor materiala care se datoreaza sistemului ”socialist”. Sa spunem adevarul despre Norvegia……pe toate canalele, in toata Europa se da exemplul Norvegiei :
    -Cea mai bogata tara din Europa
    -Cei mai fericiti oameni din Europa
    -Cel mai eficient sistem.
    -Cele mai bune servicii.
    Dar ei ”uita” sa mentioneze ca tot acest ”Paradis” a fost creat de stat si este controlat de stat. In fapt, Norvegia este un stat eminamente comunist, doar ca norvegienii nu o recunosc in fata (insa o confirma in discutii private). Strainii care au avut contact cu aceasta tara au spus la unison : Norvegia, un stat comunist. Si cel mai bine, am simtit-o noi, strainii proveniti din fostele tari comuniste (romani, polonezi, sarbi).
    Doar ti se inoculeaza ideea de libertate, democratie si bunastare. Totul este trasat si atent controlat de catre stat. Cand se spune :
    -Norvegia, cea mai bogata tara din Europa !
    ….automat , romanii se gandesc ca acolo, toti oamenii conduc Lamborghini si locuiesc in vile luxoase, au conturi cu sume imense, se imbraca luxos, etc.
    In fapt, cine a fost in Norvegia stie ca oamenii traiesc doar decent. Iar decenta lor inseamna :
    -o casa ( luata in rate evident)
    -o masina (tot in rate)
    -un salariu decent (din care isi pot permite sa-si plateasca facturi, hrana, servicii, imbracaminte etc etc….dar nu le permite totusi luxuri extravagante)
    – Anumite drepturi banesti in timpul anului care le permite sa calatoreasca in vacante.
    -Si sa zicem alte chestii la care au acces.
    DAR…totul este controlat de stat care impune niste taxe enorme……taxe care determina niste preturi enorme, astfel incat AM INTILNIT SI NORVEGIENI NEFERICITI care odata ce pierd un job se duc la vale alarmant de repede si numai ajutorul social sau somajul (decent) OFERIT TOT DE STAT il salveaza pina la urmatorul job . Pina atunci, tot ce a reusit sa stranga pe cont se duce cu mare viteza.
    La fel, norvegienii care sufera de patimi (alcool, droguri) sau care pur si simplu mai sar calul cu cheltuielile lunare……ajung la urmatorul salariul pe zero.
    Dar, dupa cum am spus, din fericire sunt bine asistati de catre STAT. Iar ei sunt bucurosi de acest fapt si au o incredere tampita in statul atotprotector.
    Fara sa se gandeasca la faptul ca intr-o buna zi, STATUL care acum le asigura un trai decent, maine s-ar putea sa inceapa cu abuzurile, avand putere totala pe mainile sale. Din nefericire, abuzurile au inceput de cativa ani de zile si par ca in loc sa se sfarseasca, se tot inmultesc (stiti povestile cutremuratoare despre copiii luati cu forta din familii, caci asa decide statul ). Tot in Norvegia, politicul-corect functioneaza la cei mai ridicati parametrii din Europa si, la fel ca pe timpul comunismului de la noi, nerespectarea politicului-corect te poate infunda in puscarie. Norvegienii accepta tot ce li se impune de catre STATUL PROTECTOR SI ATOTPUTERNIC , gandind ca daca li se asigura traiul decent, restul nu mai conteaza. Ce nu reusesc ei sa inteleaga este ca STATUL, chiar acum pe timp de bunastare, le ingradeste cu zambetul norvegian pe buze, libertatile facand sa para ca sunt beneficii…….chiar acum pe timp de bunastare, STATUL comite niste abuzuri infioratoare. Cand bunastarea nu va mai fi in Norvegia, atunci sa vezi de ce va fi cu adevarat in stare STATUL. Sau mai bine zis, cand STATUL insusi va taia cablul bunastarii.
    Capitalismul in Norvegia, cica exista (pe hartie) dar nimeni nu-l prea vede la fatza. Adica iti poti deschide o firma ca sa produci ceva pe cont propriu insa cand afli cat trebuie sa platesti taxe si deci cam cat adaos ar trebui sa practici pentru a castiga si tu ceva, o lasi balta cu afacerile si te gandesti (la fel ca toata lumea) ca mai bine iti iei un job si dormi linistit. Cu alte cuvinte, STATUL sufoca din start afacerile, pentru ca sa depinzi doar de el. Singurii afceristi (jucatori) sunt marile corporatii, inclusiv cele norvegiene, care au beneficii uriase din partea STATULUI. Micii afaceristi, cei cativa care exista pe piata, dorm cu frica in oase ca intr-o zi vor fi in imposibilitate de plata iar statul oricum sta cu ochii pe ei ca pe butelie. Cei mai multi mici afaceristi sunt turci sau arabi, care nu vor sa se supuna majoritatii fericite si extaziate de job si de beneficiile oferite de stat ci au ales sa munceasca petru ei (in general, restaurante, frizerii si pab-uri)….castigand intr-o luna nu mai mult decat un salariu castigat de un norvegian cu job (cu atit ramine in urma platilor si a taxelor) dar ei sunt fericiti macar ca muncesc pentru ei, nevrand sa se supuna unor sefi norvegieni.
    In Suedia, recent un ministru a declarat infuriat ca Norvegia este ultimul bastion pur comunist din Europa…..dupa alocutiune, a fost invitat sa-si dea demisia :))…..deci usor cu exemplele tarilor nordice. M-am tot intrebat cu ce scop mass media europeana ridica atita in slavi tarile scandinave dindu-le exemple de urmat, vrand parca sa stimuleze invidia altor state ( sa fim si noi ca ei, sa adoptam sistemul lor, etc)si de cele mai multe ori umfland cifrele sau spunind minciuni gogonate. Raspunsul ar fi ca…….mass media europeana este de sorginte stangista. Uniunea asta Europeana este in general stangista, atee si fara Dumnezeu (la fel ca tarile scandinave) si atunci e normal ca tarile nordice sunt promovate ca si sistem economic si politic, chiar moral (adica moralitate facuta praf si pulbere).
    Inca un lucru mai adaug……cei care tipati ca dom-le, ce vine asta sa-mi ridice in slavi capitalismul….pai uite ce grozavii fac marile corporatii si pina unde aceste corporatii abuzeaza sau chiar ajung sa controleze guverne.
    Pai nu uitati ca marile corporatii se bazeaza in general pe o ideologie pur comunista…..comunismul le convine de minune odata ce au acumulat o asa imensa putere, deoarece comunismul le consolideaza puterea si le elimina pentru totdeauna competitia. Chiar multi dintre voi stiti ca politica interioara a unei mari corporatii este una pur comunista (ca intr-un sistem militar si totalitar…tu nu mai esti al tau, esti al corporatiei, depinzi de ea impreuna cu toata familia ta). Deci lasati-o moale si cu exemplele marilor corporatii.
    Ps: am postat foarte repede si nu am timp pt.verificare, asa ca mii de scuze pt eventuale greseli :))

  10. Si sa fim intelesi (fiindca am omis sa emit o concluzie personala)…..Norvegia nu este bogata si plina de bunastare datorita sistemului socialist ( pur comunist). Ci datorita :
    1)descoperirii petrolului …care a dezvoltat si celelalte industrii.
    2) datorita chibzuielii cu care principala lor resursa (petrolul) este administrata de catre STAT. Ori un bun administrator poate fi oricine indiferent de coloratura politica.
    In nici un caz pentru ca sistemul lor comunist este eficient sau pentru ca ei ar produce nu stiu ce anume, sau pentru ca ar fi niste superinteligenti care au inventat roata de la caruta.
    Intradevar, statul lor este un bun administrator dar care….ADMINISTREAZA SI CONTROLEAZA ABSOLUT TOTUL. Ori asta te face sa te ingrozesti cu adevarat cand te gandesti ca statul este mama ta si tatal tau…..noi o stim din proprie experienta, dar ei nu prea o stiu. Si din ignoranta de care sufera norvegienii, nici nu vor sa invete din patania altora. Si surprinzator Norvegia…o admiratoare (mai ascunsa) a Rusiei. Si dealtfel si un bun partener de afaceri in industria gazelor si a petrolului. Se zice mai pe ascuns sau pe ocolite ca Norvegia impreuna cu Rusia ar fi creat un fond financiar in care pompeaza miliarde de dolari dar nu prea se stie bine in ce scop.
    Suedia si Finlanda nu sunt nici ele prea departe . Danemarca pare sa fie mai liberalizata si un pic mai capitalista copiind modelul german. In rest, comunismul si-a gasit in Scandinavia, leaganul civilizatiei sale absurde si al ateismului generalizat, ridicat la rang de mare valoare.
    Si cand ma gandesc ca noua, romanilor ni se tot spune ca am fi cei mai prosti, jegosi si inapoiati sau asistati ori supusi ( sau nesupusi, ca nu mi-e prea clar). In fond, a avut dreptate acea nemtoaica atunci cand a spus ca Romania la ora actuala este totusi unul din cele mai libere state din Europa. Si sa stiti ca asa este…..asa cum este ea, cu neajunsurile ei, cu saracia ei si cu mizerabilii ei, Romania se bucura de cea mai mare libertate din Europa in momentul acesta. O confirma tot mai multi straini occidentali satui de atita ”libertate si bunastare” din vest ce vin sa se stabileasca in tara noastra. Si aceasta sfanta libertate foarte foarte pretioasa, ne-a fost daruita de Dumnezeu , asa cum spunea nu mai retin care parinte contemporan. Dar noi ne tot plangem ca niste femei neputincioase si-l maniem pe Dumnezeu. Nu stiu cat ne va mai fi daruita libertatea pe care nu stim sa o pretuim. Da, este adevarat, in Romania acum esti liber sa ai sau esti liber sa mori de foame sau de frig…….dar esti totusi LIBER. Ar trebui sa ne gandim foarte serios atunci cand tipam ca proastele si tot cerem de la politicieni sau de la altii sa ne faca viata mai prospera caci…..totdeauna cand unul iti da ceva, iti pune insa conditii aspre. Si mai bine ne-am apuca serios sa ne punem pe munca si pe facut ceva in viata asta, fiecare in coltul lui si in comunitatea lui, profitand de libertatea asta prea pretioasa, multumind Domnului pentru ea si facandu-ne datoria de crestini fiecare la locul lui. Ca , slava Domnului, nimeni nu ne impiedica sa mergem la Biserica sau sa ne rugam sau sa fim buni crestini….nici Ponta nici Iohannis, nici stanga nici dreapta. Deocamdata NIMENI nu ne impiedica in Romania sa fim buni crestini si asta pentru ca ASA VREA DUMNEZEU. Pentru cat timp insa, nu se stie…..depinde cat vom sti sa profitam de darul lui Dumnezeu sau cat de imbecili vom continua sa fim.

  11. @marian:

    Cred ca ce spuneai legat de libertate era valabil acum cativa ani. Sigur, nu s-a ajuns la dementele corecte politic din Occident, insa ne indreptam cu viteza spre modelul respectiv, mai ales de-acum inainte. Si, spre deosebire de occidentali, la noi o sa fie si saracie, si dictatura corecta politic. O combinatie unica de capitalism salbatic si neobolsevism vioi.

  12. Domnule e.vi., va rog sa nu mai strigati iata lupul cand inca nu-i aici. Nimeni nu v-a spus sa nu fiti vigilent, dar sa compari capitalismul, care statea si la baza societatilor arhaice romanesti cu Raul mi se pare putin cam inflamat. Eu am spus ca trebuie sanctionate punctual greselile, dar nu sa transformam un sistem, care daca este pastrat in echilibru este bun, in dusmanul absolut. Si capitalismul e ca energia atomica, depinde cum il folosesti. Cred ca faceti o confuzie si imi suna, ceea ce spuneti dumneavoastra, a “Noi nu ne vindem tara!”. Dar va rog sa aruncati o privire asupra PIB al Romaniei din 90 pana azi si veti intelege ce va spun. Il gasiti pe Wikipedia. Aici aveti un articol sumar: http://www.antena3.ro/economic/biz-news/cum-a-crescut-pib-ul-romaniei-de-la-500-de-dolari-pe-cap-de-locuitor-la-10-500-de-dolari-ce-valoare-193569.html . Deci din punct de vedre economic stam cel mai bine de cand esxista Romania.

    Sa nu confundam economia cu Satana. Va rog. Eu nu sunt economist,dar aceste constatari sunt de bun simt si la indemana tuturor. Cand vorbim de sisteme economice, nu vorbim de sisteme religioase, altfel L-am confunda pe Dumnezeu cu economia si Biserica cu statul. Biserica se afla in sinfonie cu statul inca de la Iustinian incoace, iar cezaro-papismul stim cu totii ca este o aberatie. Si da domnule, in comparatie cu celelalte sisteme capitalismul liberal este cel mai liber sistem. Pana cand n-o sa va vaneze cineva pentru ca sunteti crestin va rog sa nu mai strigati ca sunteti batut. Asta mi se pare a fi inselare. Va rog sa va reveniti si sa nu mai faceti confuzie. Sunteti in lume si ar trebui sa gasiti solutii sa va luptati, cu ajutorul lui Dumnezeu impotriva tentatiilor lumii, care nu sunt de azi de ieri, ci de cand e aceasta lume. Nu mai generalizati fiindca faceti o greseala de logica. Sistemele socialiste sunt cele mai utopice de departe. Totusi social-democratia este decenta in comparatie cu comunismul sau cu anarhismul.

    Nu poate exista mila intr-o societate egalitara, care iti spune ca ai doar drepturi, iar sistemele socialiste asta propun, o societate egalitara, pe cand cele capitaliste o societate ierarhizata. In trecut erau boierii, astazi corporatiile. Diferenta este ca boierii dispuneau despotic peste supusi, iar corporatiile sunt organizatii conduse de un consiliu de actionari, care nu dispun discretionar peste angajarti, adica un fel de consiliu al boierilor care au ca scop efecientizarea economica a companiei si care sunt sub legi ce reglementeaza foarte clar care sunt drepturile angajatilor si care sunt obligatiile, iar acestea nu se aseamana nici pe departe cu cele pe care le aveau taranii. Sunt o gamada de abuzuri, dar acestea se platesc. Nu este un sistem perfect, dar functioneaza cel mai bine dintre toate cate au fost pana acum. In plus este foarte vechi, adica are o oarecare traditie, chiar daca formele s-au schimbat intre timp.

    Este firesc ca aceste organizme care practic sustin economia si o imbogatesc, fiind impozitate de stat sa ceara salvgardare economica in caz de faliment. Pana la urma ele sunt motorul productiv al statului. Autonomia lor este benefica pentru ca se pot gospodari mai bine decat ar face-o statul. Ideea asta cu productia economica aflata in mainile statului este o inventie socialisto-comunista. In perioada interbelica aveam de asemenea o economie semi-descentralizata, dar astazi, pentru ca si economia este mai mare se cere o descentralizare mai mare. Statul ramane suveran si este in continuare cel care reglementeaza piata prin legi.

    Cu toate acestea neo-liberalismul are o problema mare, iar aceasta este lacomia. Vorba lui Friedman, cred, consumati, consumati!

    Cpitalismul trebuie reglementat, fara dubiu, dar nu cred ca HRP este adeptul neoliberalismului. El vorbea despre liberalism si capitalism in general.

    Deci problema este lacomia, nu sistemul capitalist. Problema este faptul ca ni se induce ideea ca trebuie sa consumam bezmetic, iar noi desi ne credem crestini gasim ca e in regula sa cumparam si sa vindem in continuu, fara cumpat. Aceste companii pot fi controlate foarte usor de un popor care nu da curs lacomiei, dar cat timp exista cerere este natural ca aceste corporatii sa se grabeasca sa ofere pentru a-si maximiza profitul. Miliardele de dolari se fac de pe urma consumului. Cat timp fiecare din noi consuma bezmetic, nici macar nu ne putem numi crestini, deci daca vreti schimbare icepeti cu duneavoastra. Are cine sa-l judece pe diavol, iar acela nu veti fi nici dumneavoastra si nici eu, Acela-i Hristos si sfintii.

    Cat despre libertate nu pot spune ca sunt doua feluri de libertate, una materiala si una duhovniceasca. Niciuna nu e de lepadat, dar cea maeriala nu poate fi aboluta, pe cand cea duhovniceasca, prin unirea cu Dumnezeu, poate fi.

    Deci da, sa respingi formulari de genul jaful corporatist, inseamna sa fii anticomunist. faceti si dumneavoastra o corporatie si intrati pe piata, de fapt faceti mai multe, cionstruitile de la 0 si luati dumneavoastra resursele, iar mai apoi distribuitile dupa cum va lasa inima crestineasca. Sa te iei de bogati in halul asta si sa-i numesti jefuitori doar pentru ca au putere de cumparare mai mare decat a voastra mi se pare necinstit. Dupa cum spunea si parintele Mihai Aldea, adevarul e ca prea ne dam cu parerea de pe margine si scuipam pe cei care isi vad de scopul lor. Au fost abuzuri, eu zic sa lesanctionam pe acelea punctual si sa nu atacam un sistem functional doar pentru ca avem noi parerea ca ne-am descurca mai bine, desi niciodata nu am incercat sa construim o companie, daramite o crporatie si sa o facem sa supravietuiasca pe o piata libera. Vedeti-va de rugacini si nu mai criticati ceea ce nu cunosteti. Nu-i pacat sa fii bogat si sa inmultesti averea, dar e pacat sa critici bogatul pentru bogatia lui, iar acest pacat se numeste invidie. Jaful trebuie blamat, bogatia ligita nu.

  13. exista, licita, imi cer iertare pentru eventualele greseli de scriere sau exprimare.

  14. Frumos ai zis Marian exNorvegia.

  15. @TNC:

    In trecut erau boierii, astazi corporatiile. Diferenta este ca boierii dispuneau despotic peste supusi, iar corporatiile sunt organizatii conduse de un consiliu de actionari, care nu dispun discretionar peste angajarti, adica un fel de consiliu al boierilor care au ca scop efecientizarea economica a companiei si care sunt sub legi ce reglementeaza foarte clar care sunt drepturile angajatilor si care sunt obligatiile, iar acestea nu se aseamana nici pe departe cu cele pe care le aveau taranii. Sunt o gamada de abuzuri, dar acestea se platesc. Nu este un sistem perfect, dar functioneaza cel mai bine dintre toate cate au fost pana acum. In plus este foarte vechi, adica are o oarecare traditie, chiar daca formele s-au schimbat intre timp.

    Nu-i asa, teoria economica va contrazice. Pur si simplu era o alta lume, care se conducea dupa o alta logica economica. Erau cu totul alte raporturile intre boier si taran, in lumea veche, si obiectivul muncii taranului, precum si al patronajului boierului, erau cu totul altele decat cele ale corporatiilor de azi. Mai bune sau mai rele, asta e alta discutie, important e ca era vorba de ALTCEVA, comparatia nu se sustine.

    Cand spuneti capitalism, va referiti si la o anumita mentalitate, anume aceea orientata catre profit si acumulare de capital. Aceste notiuni nu existau in societatile traditionale, chiar daca si atunci se faceau afaceri, negutatorii, se castigau bani. Asta o arata celebrul Weber, de pilda, cand arata diferenta intre genul de activitate economica din vechime si cea tipica modernitatii, propriu-zis capitalista.

    Cu toate acestea neo-liberalismul are o problema mare, iar aceasta este lacomia. Vorba lui Friedman, cred, consumati, consumati!

    Cpitalismul trebuie reglementat, fara dubiu, dar nu cred ca HRP este adeptul neoliberalismului. El vorbea despre liberalism si capitalism in general.

    Nu exista capitalism “in genere”, ci forme istorice si sociale de capitalism. Astazi exista doar neoliberalism, iar problema acestuia nu e deloc doar lacomia, ci si sistemul de putere pe care l-am descris si anterior: alianta intre stat si corporatii in defavoarea celor de la baza societatii. Asta n-are nicio legatura cu libertatea si cu “mersul economiei” si e pe drept cuvant numit “jaf corporatist”, pentru ca tocmai asta e: niste oameni abuzeaza de pozitia lor de putere pentru a inhama si statul la agenda lor de interese, a acapara piete, a pune mana pe resurse, a impune legi favorabile etc. Se vede ca HRP sustine exact forma asta de neoloberalism, caci nu l-am vazut suparandu-se si aparand vehement proprietatea privata a taranilor incalcate abuziv, cu ajutorul statului, de mari companii in cautare de gaze de sist, de pilda. Sau proprietatea privata, in capitalism, e cam ca in fabula lui Fontaine? Unele proprietati sunt mai “sfinte” si mai “garantate” decat altele, nu?

  16. @admin
    Referitor la cat de mare este distanta dintre noi si occident legat de tirania neocomunista spre care ne indreptam …….ma scuzi ca-ti spun, dar trebuie sa faci o vizita in Norvegia. Neaparat. Dar nu ca turist ramas masca la frumusetea peisajului, ordinea lucrurilor sau frumusetea blondelor :))……ci cam pret de 2-3 luni in interiorul sistemului lor. Si te vei convinge cam cat de departe suntem noi totusi de totalitarismul lor frumos ambalat . Si atunci sti ce vei face ? vei reveni in tara cu bucurie si vei poposi in prima biserica pt a da slava si multumire lui Dumnezeu….apoi vei zice :
    -Ponta sau Iohannis….Patapievici sau Rogozanu…..mi-e totuna, atita timp cat Dumnezeul Puterilor m-a facut cu adevarat liber in tara mea si in casa mea.
    Problema noastra e ca nu deschidem ochii sa vedem ce avem noi si ce nu au altii.
    Vrem si bunastare asigurata de altii, dar vrem si libertate de la ei. Eu zic ca doar fiind cu adevarat liberi, putem fi si prosperi. Dumnezeu ne-a daruit libertate in Romania, trebuie sa intelegem asta….dar noi ne-am obisnuit robi si ne cautam ca bezmeticii stapani tirani. Noi ii facem pe stapanii nostrii niste tirani.
    Din punctul meu de vedere, Occidentul si Rusia sunt in momentul de fata la fel de comunisti precum USSR-ul. Nu mai cred nici intr-unul nici in celalalt. Ar trebui sa-i trimitem si pe unii si pe altii in originile istorice :)) , sa ne conservam libertatea si traditiile si sa ramanem neclintiti in credinta noastra. M-am convins pentru a nu stiu cata oara ca puterea lui Dumnezeu lucreaza minunat….poate cadea foc din cer de-a stanga si de-a dreapta ta pirjolind totul insa pe tine sa nu te atinga nimic daca asa vrea Dumnezeu. Si eu cred in sinea mea ca Dumnezeu a ales sa pastreze Romania cat de cat libera printre probleme de natura economica si sociala. Astfel nu prezentam importanta in fata marilor puteri si nefiind luati in seama, avem posibilitatea sa traim liberi si romaneste. E important sa vedem lucrurile astea. Palmele pe care le da Dumnezeu Romaniei sunt toate cu rost si se prefac din durere in binecuvantare…..doar sa vedem lucrurile astea.
    In rest…..eu sunt capitalist (meritocratist) si un monarhist convins si nu ma intereseaza ca Regele Mihai este de vita austriaca atita timp cat este Unsul lui Dumnezeu.

  17. @marian:

    Nu o sa ne pasca pericolul prosperitatii, asta e clar. La fel de clar cum e ca vom avea parte de “binecuvantarea” unui regim in care religia va avea alt loc ca pana acum.

  18. @marian

    Si eu ma refer in linii f. mari si in principiu. In nici un caz nu ridic in slavi vreun ISM sau consider ca exista in stare pura.

  19. T.N.C.
    La ce spuneți, pot doar să constat că aveți credință (pentru cele şi în cele ce susțineți).

    Totuşi…, linberalismul,vedeți d-voastră că vă dă libertatea necondiționată la care mereu mă trimiteți ?
    Politica economică (capitalist liberală) nu vă îngrădeşte (inclusiv d-voastră), de la zi la zi libertatea religioasă ?
    De acord cu d-voastră la tot ce spuneți când vorbim de chestiuni ideale.
    Aveți dreptate. Dar…vedeți d-voastră că ar fi cumva separat (strict), economicul de îngrădirea libertății religioase, şi a celorlalte libertăți ? sau vă garantează aceste politici posibiliatea (în viitorul apropiat chiar), de a trăi ortodox, de a vă educa ortodox copiii, de vă construiți viitorul familiei ortodox şi fără îngădire? (aici nu includ chestiunile conflictuale normale şi fireşti cu diversitatea credințelor lumii şi cu lumescul, față de care trebuie să mă manifest comform evangheliei).
    V-am spus că: deja majortatea înseamnă discriminare (şi asta o spun politicile capitalist-liberale), sau nu-i aşa?
    Domnul meu, dacă liberalismul este atât de super (o fi la modul ideal poate, nu l-am aprofundat), de acest caplitalism-liberal î-şi ia dreptul să facă ,,dreptate” acolo unde libertatea însăşi trebuie să facă dreptate?

    Cum adică majoritatea discriminează ?

    Democrația înseamnă supremația legii. Dar ce reglementează legea?
    Sau ce garantează ?
    Nu cumva libertatea unuia în dauna libertății celuilat ?
    Asta este liberalism ?
    Nu domnule legea trebuie să garanteze libertatea tuturor.
    Cum să o facă? Prin sancționarea încălcării libertății unuia de către celălat, nu prin închiderea libertății unuia dintre ei.
    Comunitățile au convingeri religioase diverse (cere sunt confictuale nu ? ) Legea trebuie să le dea libertate tuturor şi să pedepsească doar infracțiunea încălcării libertății unuia asupra celuilat atunci când confictul a tecut de la nivel de dogmă la nivel de agrsiune nu ?.
    De ce homosexualii să fie socotiți vitima celor DOAR NU APROBĂ aşa ceva ? ORTODOXIA NU A IMPUS ŞI NU A INTRPRINS ACȚIUNI DE FORȚĂ asupra cuiva. Dacă un ortodox trece la agresiuni pe cont propriu, să suporte rigorile legii.
    De ce homosexualii să se bucure de legi speciale şi ,,dreptăți” părtinitoare ?
    O să spuneți că am deviat şi că ce are una cu alta. Are. Şi o ştiți bine.
    Eu de acestea am vorbit, nu de liberalismul ideal.

    Cu ,,nu ne vindem țara” iarăşi e o chestiune de înțelegere.

    Revin şi spun: Democrație=supremația legii. Nu?.
    Statul, comform Constiuției este dator să garanteze drepurile cetățenilor săi, nu al corporațiilor,a nu’s ce investiori grozavi, care se strecoară prin forțarea legii, prin şantaj economic şi condiționării ce țin de şantaj spre a deveni stăpâne pe resurse, pe energie, pe tot ?
    De ce se fac presiuni spre a se crea legi ce le avantajează pe acestea şi dezavantajează cetățeanul, mediul de afaceri autohton şi interprinzătorul român ?
    Dacă legea este puterea supremă Domnule T.N.C, trebuie să o simtă şi românul, dar investitorul şi corporația.
    Mie mi se pare că altceva respinge investitorul (cinstit), şi asta este tocmai nerepectare şi ne aplicarea legilor țarii şi corupția. Oricine a văzut că în România, legea are putere doar asupra celor ce nu au nici o putere.
    Asta am spus. D-voastră însă a-ți interpretat cu ,,nu ne vindem țara”, şi ca un atac naiv la adresa capitalismul-liberal.

  20. Scuze pentu greşelile din text. Nu l-am revizuit şi corectat.

  21. woww, ce discutie interesanta!

    Cine zicea ca romanii nu sunt inteligenti? Cu mai mult sau mai putina informatie si multa credinta, cu smerenie si respect pt interlocutor – iese un brainstorming care ar putea genera niscai solutii practice, reale, de pus la rana!!

    @Marian exNorvegia:

    interesnta si instructiva analiza a ‘visului scandinav’, mai ales ca vine pe cale..empirica. 🙂

  22. Intotdeauna a fost mai bine pentru astia mai nebagati in seama. Au mai putine motive de mandrie, si deci de cadere … Si sunt mai putin invidiati desi … bogatiile spirituale si materiale cu care ne-a inzestrat Dumnezeu sunt motivele pentru care, chiar si asa mai dai la o parte de lume, nu suntem lasati in pace. Este adevarat insa ca ne-o mai cautam si noi.

  23. @ admin

    Intr-adevar comparatia dintre nobilime si corporatie este exagerata, dar a existat o forma de capitalism agrar.

    Nu stiu daca HRP sustine Chevron, nu cred, dar puteti specula. El vorbea de o tendinta de a blama capitalismul, care tendinta apartine (istoric) stangii extremiste. Asta a spus. Avand in vedere ca la momentul actual avem fie neoliberalism, fie sistem socialist sau comunist, este de inteles comparatia sa. Astazi nu exista numai neo-liberalism, iata ce se intampla in Rusia si in alte tari care nu se mai supun neoliberalismului si controleaza tot pe plan intern. Dar acest neo-liberalism nu este un sistem politic, ci o teorie economica, ce s-a dovedit mai buna pentru un timp decat cea keynesiana, mixta, dar cred ca se vor vedea nevoite statele sa revina la un oarecare control asupra economiei pana la urma, altfel nu stiu cum vom iesi din criza. El, HRP, spune ca sa te lupti impotriva existentei corporatiilor si sa le portretizezi drept raul absolut este o greseala. Apoi HRP a vorbit la modul general, nu a optat pentru o forma sau alta de capitalism, el a spus ca la baza capitalismului sta schimbul liber de produse pe piata, iar acest lucru este normal. Controlul total asupra pietelor este o practica a comunismului. Nu aveti dreptate cand spuneti ca doar teoria neo-liberala este aplicata, dar este cea dominanta, asa-i.

    @ e.vi.
    faceti confuzie intre libertati, intre democratie si domnia legii, care poate fi si dictatoriala. Eu am spus doar ca aceste probleme trebuie controlate punctual si nu general, asa cum propuneti dumneavoastra. Cadeti din nou in generalizari de tot felul. Faptul ca nu imi doresc sa-i fac pe homosexuali vinovati pentru tot raul din lume, nu se poate sa va spuna ca as fi prohomosexualitate. Liberal nu inseamna homosexual! Iar eu nu sunt nici liberal nici homosexual, privesc problemele acestea din exterior, cumva. Sunt crestin-ortodox. Ortodoxia nu este din aceasta lume, iar societatea in care traiesc acum imi permite mai mult decat alte societati din trecut sa fiu crestin. Deocaamdata e bine, dar exista posibilitatea ca maine sa nu mai fie asa. Este greu, dar e mai usor decat, sa zicem … in comunism.

  24. @TNC:

    Mai corect spus era vorba de economie agrara, e altceva asta. Capitalism agrar a fost, in ce ne priveste, de la Adrianopole incoace. Si nu doar comunistii au criticat capitalismul, ci si alte orientari, dintre care unele crestine. Vulcanescu, Tutea, Madgearu, nu erau deloc comunisti, insa aveau o perspectiva critica asupra capitalismului.

  25. T.N.C.
    Tot respectul pentru opiniile d-voastră. Un alt citior al coenturilor noastre va găsi şi la d-voastră generalizări, cum a-ți găsit la mine. Nu am spus nici eu că homosexualii sunt vinovați de tot răul din lume. Au vina lor cum o avem şi noi pe a noastră (a lor e împotriva firii, nu numai umane), ci politicile care le susțin, le impun ca normalitate (ştiți ce enornlmități impun doar: educația sexuală în scoli…)ba chiar îl vor fenomen de masă tocmai prin garanții legale, prin a impune prin legi şi forță cele împotriva firii egalul cu firescul. Gândițivă că e acelaşi lucru cu a vă obliga să mâncați cele ce firea d-voastă le respinge (cadavre în putrefacție, fecale…) din pricina acelora.
    Libreralismul ideal este una (am mai spu) şi cel politic este ce vedem, şi nicăieri nu se vede că se tinde sau se doreşte apropierea de ideal şi de valorile maxim posibile, ci dimpotrivă. Din liberalism se face libertinism inclusiv în economic.
    Socitatea de acum vă permite să fiți creştin… .
    Şi da şi mai mult nu.
    La noi ceea ce vi se pare a fi deja se stinge rapid. A fost doar o gură de oxigen datorită jertfelor din închisorile comuniste (care deja sut tot mai uitate). Libertatea din ’89 a impus aceasta, nu politicile de care discutăm.
    Creştin ortodox… o să vă permiteți d-voastră să fiți (că politicile n-o să va mai pemită public aproape nimic iar oprobiu societății libertinizate şi ura cultivată de… va declanşa vânătoarea de vrăjitoare, cu susținerea justiției -independente, pro-homo, pro-antihrist- ).
    Nu am nimic de condamnat din ce mi-ați pus în vededere. Este normal să vedem din diferite unghiuri şi nivele chestiunea. M-am simțit onorat să port cu d-voastră acest mini dialog. Post cu rezultate maxime.

  26. Marian…
    România trăieşte (încă) sub efectul 1989, când şi-a luat pe drept cele ce i-au fost răpite şi confiscate de comunism. Să fim realişti şi să nu hrănim cu iluzii. Tot ce am avut cucerit atunci s-a consumat, vândut şi pierdut rapid. Biserica intă uşurel din ura estului în cea a vestului (mai vicleană şi mai demonică), economic suntem… politic… slujj… Libertatea ,, cea mai” din România are aceiaşi cale şi soartă. Nu e pesimism!.

  27. Am observat ca dupa 1989 incoace cele mai vocale, mai active, mai curajoase, mai insistente si mai indraznete voci din societatea romaneasca sunt vocile celor care reprezinta diferite minoritati: religioase (inclusiv ateii), etnice, de gen, etc. Au invadat toate domeniile de activitate fara exceptie. Impun majoritatii punctele lor de vedere, isi promoveaza interesele si inlocuiesc mimetic tot ceea ce este romanesc cu altceva diferit din toate punctele de vedere: mod de gandire, religie, valori, traditii, obiceiuri, etc.

  28. Pingback: CAPITALISMUL SI MAREA TRANSFORMARE – recenzia lui Alexandru Racu la filmul documentar ARTE [video]. In plus: DE CE ORTODOXIA E INCOMPATIBILA CU PREMISELE CAPITALISMULUI? - Recomandari
  29. Pingback: Apostolatul antisocial. Despre o carte obligatorie pentru a intelege gaunosenia neoliberalismului teologic
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare