PRIMA LINIE DE LUPTA PENTRU COPIII NOSTRI

27-11-2014 6 minute Sublinieri

boy-with-tablet-398px

Familia ortodoxa:

„Și fiul meu de 7 ani a descoperit pornografia pe tableta lui…”

O nouă mărturie a unei mame

Pe măsură ce dispozitivele mobile cu acces la Internet devin tot mai răspândite, până la ubicuitate, ies la iveală și tot mai multe mărturii – dobândite pe calea cea dureroasă a experienței proprii – despre riscurile pe care aceste unelte aparent benigne le aduc asupra dezvoltării copiilor. Iată, așadar, o replică la articolul „viral” publicat și de noi în numărul trecut, care nu face decât să arate încă o dată traumele și sechelele provocate de utilizarea nediscriminată a tehnologiei în contextul societății moderne – dar, cel mai important, pune degetul pe rană: noi înșine trebuie să fim prima linie de apărare în acest adevărat război împotriva curăției, a nevinovăției – până la urmă, a firescului. (R.H.)

A-ten-year-old-boy-uses-an-Apple-Ipad-tablet-computer-1825487Cu câteva săptămâni în urmă apăruse un articol intitulat „Ziua în care copilul meu a descoperit pornografia pe smartphone-ul lui”. Pe măsură ce tot mai multe mame comentau cât de înfricoșător și de oribil era și se întrebau ce ar putea face pentru a preveni așa ceva, eu comentam la rândul meu (probabil cu ceva înfumurare și trufie) că noi am instalat un program de filtrare excelent pe toate dispozitivele noastre, care filtrează chiar și site-uri precum YouTube. Cel mai probabil, am lăsat impresia că noi nu avem nici un motiv de îngrijorare acasă și copiii noștri pot utiliza smartphone-ul fără vreun pericol de-a fi expuși la ceva necorespunzător.

Nimic, nimic, absolut nimic mai departe de adevăr!

Aș fi putut să îmi intitulez articolul „Ziua în care copilul meu de 7 ani a descoperit pornografia pe tableta lui“, însă ar fi părut că încerc să intru în competiție cu acea mamă. Ceea ce nu îmi doresc. Fiindcă, credeți-mă, ar fi un concurs de mame la care mi-aș dori să nu iau parte…

„Sunt rău. Am văzut lucruri rele”

După cum spuneam mai sus, avem acest filtru pe care îl credeam grozav, instalat pe toate dispozitivele noastre, și plătim anual 70 de dolari pe el. Iată, eram la computer și încercam să îmi cumpăr de pe Internet un costum de baie, iar filtrul m-a blocat. Enervant, într-adevăr. Dar și liniștitor. Îmi amintesc că mă gândeam: „Excelent! Dacă nu pot să văd măcar costumele de baie «minune», ce ascund grăsimile și sug burta, atunci nici copiii mei nu vor putea vreodată să o descopere pe Victoria cu secretele ei cu tot[1]!”. De asemenea, am intrat odată pe YouTube încercând să aflu cât de repede se poate decongela pieptul de pui[2], iar filtrul a blocat mai multe filmulețe și reclame care probabil nu aveau nimic de-a face cu carnea de pui sau cu metodele de decongelare. Din nou, îmi amintesc că m-am gândit: „Bun, asta e foarte bine – nici un motiv de îngrijorare”.

Apoi, noaptea trecută s-a întâmplat.

Fiul meu cel mai mic era vizibil traumatizat în timp ce se pregătea de culcare. Am știut că e ceva în neregulă atunci când am văzut că și-a pus pijamalele de flanelă cu ursuleți bruni, deși era una dintre cele mai fierbinți nopți de august. Părea dezorientat și l-am întrebat dacă se simțea rău, văzându-l cum încearcă să se strecoare cât mai repede în pat și să-și tragă așternuturile peste cap. Atunci el și-a întins mâna către măsuța de lângă pat, și-a luat iPod-ul și mi l-a azvârlit, spunându-mi că nu-l mai merită, fiindcă este un copil rău. „Sunt rău, sunt tare rău… Am văzut lucruri rele”.

Inima a început să-mi bată nebunește și-am simțit de parc-aș fi primit un pumn în stomac. Fiindcă știam ce urma. Pe un ton foarte calm, l-am asigurat că nu era un copil rău și că nu exista nimic pe lumea asta ce mi-ar putea spune ca să mă facă să cred că era așa. „Ce-ai văzut, iubirea mea?”, l-am întrebat. După vreo zece minute în care m-am străduit să scot totul de la el, mi-a spus, cu o voce gâtuită, care mai păstra ceva de bebeluș în ea, că a căutat un cuvânt pe care-l auzise – și mi l-a spus pe litere […]. Apoi mi-a spus că a căutat asta pe YouTube (deși aplicația nu era instalată pe iPod-ul său, ar fi trebuit să treacă de filtru ca s-o acceseze!) și a văzut imagini și filmulețe.

Am simțit cum mi se întoarce stomacul pe dos. Mi-am recapitulat în minte toate situațiile de genul „Cum să…” pe care le înmagazinasem acolo. Le știți și voi… sunt acele situații la care te gândești ca mamă și modul în care le poți rezolva… și le lași pentru o altă zi. De obicei, te gândești că acea zi nu va veni niciodată. Se pare că pentru situația aceasta nu aveam nimic pregătit. Fiindcă credeam sincer că luasem toate măsurile necesare ca să împiedicăm ca să se întâmple vreodată așa ceva.

„Aceasta nu mai este o bătălie, ci un război”

Mi-am trecut degetele prin părul lui, aproape trăgându-l, și-am început să-i vorbesc din adâncul inimii mele frânte. L-am întrebat dacă știa ce însemna acel cuvânt înainte să-l caute. A zis că nu. I-am spus că este un cuvânt foarte vulgar și urât pentru ceva care nu este nici vulgar, nici urât. I-am spus care este cuvântul potrivit și l-am întrebat: știa de ce Dumnezeu le-a făcut așa pe femei? Mi-a spus că nu. I-am zis că era modul extraordinar și minunat în care Dumnezeu le-a făcut pe femei în stare să-și hrănească pruncii. I-am spus cum fiecare femeie își poate alăpta bebelușul, iar acele femei din acele imagini și filmulețe fie sunt deja mămica cuiva, fie vor fi într-o bună zi. Iar ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru un scop frumos este pervertit și transformat în ceva foarte rău și urât prin acele poze și filme.

copil-televizor11111-shuAm continuat să vorbim, apoi ne-am făcut rugăciunile împreună și l-am lăsat să doarmă, în timp ce eu m-am întors în cameră pentru o noapte albă. Am plâns pentru lumea urâtă, întoarsă cu susul în jos, strâmbă și bolnavă de care nu-mi pot proteja copilul. Am plâns pentru ce a văzut, am plâns pentru că nu pot acum să fac nimic ca să fie totul ca și cum nu le-ar fi văzut. Am plâns pentru că am abdicat de la îndatoririle mele de părinte, încredințându-le unui oarecare program stupid pe computer, despre care am crezut că mi-ar putea proteja copiii. Am plâns fiindcă nu voi putea niciodată să iau înapoi acea fărâmă de inocență pe care el și-a pierdut-o mult, mult prea devreme. Am plâns când am intrat pe YouTube, am făcut aceeași căutare și am văzut doar miniaturile imaginilor pe care el le văzuse. Pur și simplu nu mă pot hotărî să deschid și filmele. Am plâns fiindcă, atunci când m-am dus mai târziu la el în cameră să văd dacă e totul în ordine, l-am găsit ghemuit, cu ursulețul de pluș într-o mână și cu păturica alb-albastră în cealaltă. E încă un copilaș.

„Prima linie de apărare sunteți chiar voi”

Acum sunt furioasă. Și trag nădejdea ca mânia mea să continuă să ardă, căci am nevoie de ea să-mi alimenteze răbdarea. Am nevoie să stau cu garda sus, în picioare. Aceasta nu mai este o luptă, ci de-a dreptul un război. Este un război pe care îl purtăm pentru mintea și viitorul copiilor noștri.

Știu că unii vor spune că dramatizez peste măsură, că nu-mi pot pune copiii într-un clopot de sticlă ș.a.m.d. Nu-mi pasă. Voi face tot ce este nevoie ca să-mi protejez copiii până când mintea, trupul și emoțiile lor sunt mai bine pregătite să înțeleagă, să filtreze și să dea la o parte latura urâtă și pervertită pe care lumea în care trăim le-o pune în față.

Voi continua să lupt și să țin la viața adevărată. Nu faceți greșeala pe care am făcut-o eu. Nu aveți încredere într-un om oarecare ce lucrează pentru o companie de computere că s-ar îngriji vreo secundă de protecția copiilor voștri. Faceți ce-am făcut eu acum. Dezactivați orice browsere sau aplicații video de pe dispozitivele personale ale copiilor voștri și setați restricții astfel încât ei să nu poată instala aplicații fără să vă ceară mai întâi permisiunea. Este mai bine să aveți un computer central într-o cameră unde stă întreaga familie, pe care să-l poată utiliza, cu permisiune, și totuși și cu un program de filtrare instalat.

Însă amintiți-vă că nu aceasta este prima linie de apărare în acest război. Prima linie sunteți chiar voi.

 Julie Ralphs

MommyEsquire.blogspot.ca

 Traducere de Lect. Dr. Andrei Drăgulinescu

 


[1] „Victoria’s Secret” este una dintre cele mai mari firme americane de lenjerie intimă (n.trad).

[2] Breast (engl.) = piept, dar și sân; chick(en) (engl.) = pui, dar și termen argotic pentru femeie.

10273664_10152196137603859_4901646279571023024_n

Legaturi:

– Cata ipocrizie exista in vremurile noastre! Numai ca sa faca bani societatile de televiziune! Micul ecran este un patrulater luminat pe dinauntru, dar, de foarte multe ori, aducator de intuneric.

***

***


Categorii

Cultura desfraului, Pornografie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

4 Commentarii la “PRIMA LINIE DE LUPTA PENTRU COPIII NOSTRI

  1. Dar intrebarea mea este de ce un copil de 7 ani are un smartphone?E greu de controlat un copil care are acces la internet.Cred ca devina sunt si parintii, dar se poate intampla si accidental ca un copil sa aibe acces la pornografie.Dar cred ca este si remediu.Oprirea de la acel pacat, chiar daca este greu.Cand predam le spuneam ca greu se indreapta un lucru invatat gresit, dar pana la urma se corecteaza.Acum, eu cred ca devina sunt si cei care informeaza pe internet.Brusc te poti trezi cu ceva pornografic fara sa vrei si te afecteaza si aici este reaua intentie din partea acelei surse de informatie.Consider ca , copilul trebuie sa aibe acces la internet la o varsta mai mare cand poate sa discearna.Internetul este controlat, asta este clar.Big brother functioneaza.Oricum, pornografia este distrugatoare pentru viata unui om.Am citit intr-un studiu despre televiziune ca imaginea vizuala afecteaza foarte mult creierul.Greu se sterge imaginea imprimata de creier si omul actioneaza conform acelei imagini, imaginea auditiva este mai putin distructiva.Se vroia introducerea tabletei de la clasa I si nu sunt de acord.In primul rand copilul nici nu stie sa citeasca, se pot defecta daca sunt scapate pe jos .Sfanta este cartea , dar ca sa fim moderni de dragul occidentului acceptam si acesta ultima inovatie.Apoi copilul nu are numai televizor, intrenet si televizor?Brusc ne despartem de carti?Cred ca va fi o consecinta foarte grava asupra viitoarelor generatii, vor fi mult mai multi tineri neinstruiti si e grav pentru ele, ca daca ar sti mai multa carte ar rezista mai bine stapanilor care vor veni si sunt din ce in ce mai posesivi.

  2. Pingback: Efectul SMARTPHONE asupra copiilor: DEPENDENTA de FACEBOOK si JOCURI PE TELEFON si “contaminarea” cu PORNOGRAFIE/ Explozia tulburatoare de CANCER CEREBRAL la copii si folosirea TELEFOANELOR MOBILE - Recomandari
  3. Pingback: CE JUCARII, JOCURI sau PAPUSI CUMPARAM COPIILOR? Cum si in ce scop se creeaza la copii ATRACTIA PENTRU URAT SI MONSTRUOS si cum sunt invatate fetitele sa se identifice cu femeile “usoare” (efectul “BARBIE”)? -
  4. Pingback: Presbitera CORINA NEGREANU despre PROBLEMELE IGNORATE ALE NOII GENERATII DE ADOLESCENTI si MAGIA INFERNALA A LUMII VIRTUALE: “Prin acest instrument, puterea demonică și rapiditatea lucrărilor ei devin uriașe. CUTIA PANDOREI A FOST DESCHISĂ, TĂ
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare