REFERENDUMUL DIN IRLANDA: campania PRO-GAY, FINANTATA “NEBUNESTE” de fundatii americane/ CUM SE CUMPARA SI CUM SE VINDE LUMEA/ Inca o cauza a precedentului irlandez: STRATEGIA DE NON-COMBAT SAU CHIAR “TOLERANTA” A “BISERICII” CATOLICE/ Reactii in Australia si Germania/ ZEGREAN da inapoi pe tema DECALOGULUI

Sursa foto: www.telegraph.co.uk

• CulturaVietii: Irlanda: Fundațiile americane au „turnat” o cantitate „nebunească” de bani în referendumul pentru „căsătoria”…

Senatorul independent Ronan Mullen, liderul politic al taberei care s-a opus la redefinirea căsătoriei în Irlanda, decisă prin referendumul de săptămâna trecută, a făcut o declarație publică în care, după recunoașterea simbolică a înfrângerii, afirmă că întreaga campanie publică a fost complet dezechilibrată: media, partidele de guvernare și mai ales „fundațiile americane” (americane după țara în care sunt înregistrate, căci ne îndoim că ele exprimă opinia poporului american) care au „turnat” o sumă „nebunească” de bani în campania pro-homosexualistă au cântărit în decizie enorm. E bine să știm sub ce auspicii se duce azi bătălia pentru căsătorie și cam la ce să ne așteptăm noi, aici.

Reproducem integral declarația senatorului Mullen, în original.

“Firstly I would like to extend my best wishes to everyone in the Yes campaign.

Our country has divided two-to-one on the proposal to change the meaning of marriage in our society. What we are not divided about is how we feel about gay people. Every human being has equal dignity and deserves equal respect. We are all committed to that.

The No campaign was concerned about the profound effects of redefining marriage, and in particular about the consequences for some children who would be less likely to experience the love of a mother and father in their lives in the event of a Yes vote. That concern was real and it remains justified.

I recognise that a clear majority of Irish people were not swayed by our concerns. But that does not mean that Yes voters do not share those concerns. I believe people chose yesterday to send a message of affirmation and equal respect to gay people. That was their priority. And I respect that.

I am very proud of the way the No side communicated its argument in public. Our message only began to get traction within the last few weeks when the media were obliged to give balanced coverage. We were trying to communicate an important social value against the background of a five-year media campaign to redefine marriage. While we did well in the current affairs debate, we had neither the financial resources, nor the cultural support in the media and Irish establishment, to reach hundreds of thousands of other people for whom this referendum was only ever about how we feel about gay people.

It is an indisputable fact that the media coverage until the formal start of the campaign was entirely one-sided. It is even more worrying that a crazy amount of overseas money from one American foundation poured into groups on the Yes side in recent years. For the sake of our democracy we need to have a public reflection on how this happened, and its implications for law and policy in Ireland.

Now that marriage is to have a changed meaning in our society, we need to have a conversation about how a certain large minority is to be accommodated. That large minority is the group of people who believe in a different version of marriage to that which is now formally backed by the State. It will be important that we are all generous with each other, and that there is space and freedom for us to communicate our values – including in schools funded by the State.

We on the No side have a fine new movement here now, with many committed young people and courageous public speakers. We have a new cause too that has been neglected by the Irish political and media establishment and the children’s rights lobbies – the right of a child to be brought into the world, to know and be raised, by their mother and father wherever that’s possible. We are going to be busy taking this message to the Irish public – and we are confident that it will gain momentum in the coming years.”

• ActiveNews:

Iulian Capsali: Cum se cumpără și se vinde lumea

Revoluția sexo-marxistă continuă. Și este posibilă, chiar impusă, prin infiltrarea în teritoriul „inamic” a sumelor imense de bani pentru implementarea ideologiei care să scoată din rădăcini tradiția creștină a Bătrânului Continent – iar aici vedem cum a fost manipulat cu cei 25 de milioane de euro ai asociației americane Atlantic Philanthropies referendumul din Irlanda (important pol catolic) pentru obținerea legalizării căsătoriilor între persoane de același sex.

La asta se adaugă arsenalul binecunoscut: atacurile permanente împotriva Bisericii prin media obedienta, prin campanii publice și infiltrarea ideologică a mediului academic/universitar – la noi, cazurile infanticizilor si eugenistilor Julian Savulescu si Peter Singer, ultimul facand si apologia zoofiliei, care au primit titlul de Doctor Honoris Causa ai Universității București.

Se poate face o analogie intre finanțarea distrugerii Imperiului Țarist, reprezentant al Tradiției, prin sprijinul dat de bancheri lui Lenin în lovitura de stat și impunerea ideologiei comuniste (celebrul tren cu 50 de milioane de mărci-aur), și expansiunea actuală a ideologiilor LGTB-iste prin activiștii (noii bolşevici) şi ong-urile (celulele revoluționare) care primesc sume imense de la oligarhia bancar-corporatistă ca să sape tot la rădăcina Tradiţiei şi mai ales la destructurarea ideii de Familie. Scopul: dacă-i tai rădăcinile unui om, ai asupra lui puterea absolută.

Asta au vrut toate totalitarismele moderne, asta vrea acum şi totalitarismul globalist (neoliberal), care folosește intens mijloacele soft-power (persuasiunea), calomnia, denigrarea, ignorarea realitatii, mass media fiind instrumentul esenţial alături de ong-urile stipendiate. Apropos de presa noastră, exemplul cel mai recent este cel al preşedintelui Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, care a fost prezent în Templul Coral din Bucureşti în cadrul unui eveniment ce a marcat primirea de către Moise a Torei (Legii) pe Muntele Sinai. Acesta a comentat cu firească îndreptățire răstălmăcirea Decalogului: “Cinstește pe tatăl tău şi pe mama ta – cine o fi tatăl tău, când fecundarea este făcută în vitro? Cine o fi mama ta, când ai fost purtat în pântece de o mama surogat? Dar dacă tatăl tău este un bărbat şi mama ta este tot un bărbat?” Presa ideologizată a făcut cu această ocazie paradă de indignare: cum e posibil să crezi că Decalogul mai are vreo valoare astăzi?

[…]

 

Spectrul sărăcirii (crizei) despre care am amintit deja, ca şi spectrul războiului, sunt cele două prăpăstii între care se duce viaţa umanităţii în zilele noastre, supusă operației de mancurtizare și în care se induce metodic ideologia LGTB, încă din scoală sau, mai nou, din grădiniță.

Fără să mai fie conectate la verticala spiritului, asistam astăzi la transformarea popoarelor în populații gregare, direcționate ideologic spre scopuri contrare legilor firii și bunului simt comun. Acestei ideologii revoluționare euro-atlantice trebuie sa-i fie contrapusă o gândire maximalist hristocentrică. Orice alt tip de abordare va fi în zadar.

Nemții, inspirați de irlandezi. Cer legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex

Decizia irlandezilor de a legaliza căsătoriile între persoanele de același sex a inspirat şi partidele din Germania. Verzii de la Berlin i-au cerut cancelarului Angela Merkel să grăbească procesul pentru legalizarea mariajelor gay.

”A venit timpul, doamnă Merkel!”, a spus liderul Partidului Verde, Katrin Göring-Eckardt, convinsă că votul din Irlanda va accelera egalitatea și în Germania, conform site-ului Russia Today.

Purtătorul de cuvânt al Partidului Verde din Germania, Volker Beck, a declarat că schimbarea din Irlanda ar putea da un impuls campaniei promovate de minorităţile sexuale.

Rezultatele referendumului care s-a desfăşurat vineri în Irlanda a arătat că peste 62 la sută dintre participanţii la scrutin au sprijinit această iniţiativă, în pofida protestelor Bisericii Catolice. Votul din Irlanda este considerat un pas important pentru demersul privind legalizarea mariajului gay, în condițiile în care aceasă ţară este predominant catolică şi homosexualitatea a fost pedepsită până în 1993.

Căsătoriile între persoanele de acelaşi sex sunt legale în 20 de state.

• Antena3: O româncă, simbolul referendumului pentru legalizarea căsătoriilor gay în Irlanda

O româncă de 26 de ani a devenit simbolul referendumului pentru legalizarea căsătoriilor gay în Irlanda.

La scurt timp după ce au fost anunţate rezultatele, Katie Stoica a primit inelul de logodnă din partea iubitei sale. Vizibil emoţionată, tânăra româncă şi-a pierdut pentru câteva clipe glasul şi a dat din cap, semn că a acceptat cererea în căsătorie a partenerei sale.

Billie, o irlandeză care este cu 14 ani mai mare decât logodnica ei româncă, a plănuit acest moment împreună cu prietenii lor. Când a primit inelul, ei au acoperit-o pe Kate cu petale roşii şi albe de trandafiri.

Irlanda este prima ţară din lume care a legalizat căsătoriile gay în urma unui referendum.

• Adevarul/ Pr/ Eugen Tanasescu: Cum a pierdut Biserica Catolică referendumul gay din Irlanda

Datele tehnice ale referendumului din Irlanda sunt următoarele:

a)    a fost un referendum cu două teme, care vizau amendamente constituţionale: căsătoriile între persoanele de acelaşi sex şi limita de vârstă a candidaţilor pentru preşedinţie (se propunea coborârea limitei de la 25 la 21 de ani – nu a trecut)

b)    pentru căsătoriile gay au participat 60.52% dintre irlandezi (1,949,725 dintr-un total de 3,221,681 cetăţeni cu drept de vot); dintre aceştia 62.07% (1,201,607) au fost de acord că „mariajul poate fi contractat de către două persoane, în acord cu legislaţia, fără deosebire de sexul lor”

c)    în 2011, structura religioasă a Irlandei arăta o desacralizare masivă. Deşi 84,2% sunt catolici (record istoric negativ), 6,2% sunt fără religie (cei mai mulţi între 20 şi 35 de ani), 4,6% sunt protestanţi, 1,1% sunt musulmani şi 2,8% aparţin altor religii. Însă dacă în 1990 participarea săptămânală la slujbe era de 81%, în 2006 a scăzut la 48% iar în 2011 se ajunsese la o treime (14% doar în Dublin) pe fondul unui dezinteres crescând al tinerilor.  Mai remarcăm, ca fapt divers, că ortodoxia este confesiunea cu cea mai mare creştere în Irlanda, în ultimii 20 de ani (27%), iar numărul ortodocşilor practic s-a dublat în ultimii 5 ani, desigur pe fondul emigraţiei.

Acestea sunt cifrele. Din ele, începem să înţelegem motivele:

1. Biserica Catolică Irlandeză – un colos cu picioare de lut

În ultimii 20 de ani, Biserica Catolică s-a confruntat cu o puternică criză de imagine, cauzată în principal de acuzele de pedofilie în rândul clericilor, pentru care a şi plătit cam 1,6 miliarde dolari. Autoritatea morală a Bisericii a decăzut masiv începând cu 1994, când guvernul s-a prăbuşit ca urmare a scandalului de pedofilie şi molestare asupra a 143 de copii, timp de 40 de ani, al preotului Brendan Smyth, acoperit de poliţie şi superiorii săi ecleziali. Astfel, procesul de secularizare s-a accelerat, atât în interiorul Bisericii, dar şi în societate. În plus, clerul catolic este foarte îmbătrânit, cu o medie de vârstă de 61 ani, dar şi diminuat, datorită condiţiei celibatului (un preot a ajuns să deservească cinci parohii). Asta a dus la ruperea legăturilor sufleteşti dintre irlandezi (mai ales tineri) şi Biserică.

Din dorinţa de a recâştiga simpatia irlandezilor, Biserica a ales o poziţie curioasă, de delimitare faţă de tema referendumului. Primul semnal a fost dat de Primatul întregii Irlande, Arhiepiscopul Eamon Martin, care a spus că „ar fi greşit ca cineva să creadă că referendumul este o bătălie intre Stat si Biserica”. Totodată liderul catolicilor irlandezi a declarat că Biserica nu va spune irlandezilor cum să voteze, ci va predica propriilor credincioşi doar în locaşurile de cult (număr în scădere), încercând astfel să imite poziţia papei Francisc care, deşi a respins căsătoriile gay, a îndemnat catolicii sa nu judece pe cei ce sunt LGBT.

Alt episcop, Donal McKeown a avut o poziţie ambiguă:

„aş urî pe cei care ar vota negativ din motive rele, bigote, urâte sau intimidante. Cetăţenii trebuie să voteze după propria conştiinţă şi sunt cu totul fericit că pot face asta în faţa lui Dumnezeu, fie că votează da sau nu. Nu mă îndoiesc că sunt mulţi oameni care merg la biserică şi care au conştiinţa ca vor vota cu da. Nu voi spune ca ei greşesc…. Nu vreau sa bag altora pe gât opiniile mele religioase.”

Mai mult, presa a mai relatat ca există şi preoţi catolici care susţin căsătoriile între persoane de acelaşi sex, unii dintre ei fiind chiar editorialişti de presă. Primul a fost preotul Martin Dolan, care, în timpul unei slujbe din luna ianuarie, a cerut credincioşilor să voteze pozitiv la referendum, după ce el însuşi s-a declarat gay. Apoi, preotul Iggy O’Donovan din Limmerick a susţinut că votanţii trebuie sa se facă distincţie între legea civilă şi cea religioasă şi că votul lui personal n-ar trebui să afecteze viaţa persoanelor gay. Alt preot din vestul Irlandei, Pádraig Standún, a spus ca Biserica Catolică a greşit prea mult în trecut şi că ar trebui sa invite persoanele gay sa stea în capul mesei (e o interpretare a pildei celor chemaţi la cină din Evanghelie, în baza ideii că Iisus iubeşte pe toţi păcătoşii aşa cum sunt).

Alături de aceştia s-au poziţionat şi preoţi din Asociaţia Preoţilor Catolici, o organizaţie care tinde să intre în conflict de opinii chiar cu Biserica Catolică, cel mai vehement fiind un fost preot catolic, Tony Flannery, caterisit în 2012 pe motiv că a negat învăţătura catolică despre homosexualitate, contracepţie şi hirotonirea femeii, influenţat probabil de fratele său, Frank Flannery, important lider politic al celui mai important partid politic din Irlanda, Fine Gael. 

Astfel, Catolicismul irlandez a adoptat o poziţie non-combativă, respingerea referendumului rămânând exclusiv pe seama grupurilor civile, care n-au avut o argumentaţie prea puternică.

Unii comentatori au speculat că atitudinea Bisericii s-ar datora probabil faptului că nu a vrut să-şi pericliteze relaţia cu Statul, din moment ce Biserica Catolică patronează multe activităţi sociale şi educaţionale în Irlanda.

Pentru România, cazul prăbuşirii (sau formalizării) catolicismului irlandez este o speţă ce ar trebui atent analizată. Sunt convins că atât susţinătorii LGBT, cât şi opozanţii vor găsi suficiente lecţii de învăţat.

2. O largă şi puternică susţinere a politicienilor pentru căsătoriile gay

Referendumul irlandez are un background istoric. În 1993 guvernul a dezincriminat homosexualitatea. Apoi, pe fondul unei creşteri masive a numărului cuplurilor de acelaşi sex (4,042 in 2011 de la 1,300 in 2002) Parlamentul irlandez a reglementat parteneriatele civile între persoanele de acelaşi sex, în 2010. Măsura fusese inclusă în programul electoral al Partidului Verzilor, intraţi la guvernare în 2007. Apoi, în 2011, coaliţia de guvernământ a început să discute despre introducerea căsătoriilor gay în Constituţie. Aşa s-a ajuns la referendumul de duminică.

Campania pentru referendum a fost una total dezechilibrată. Susţinătorii căsătoriilor gay s-au organizat foarte bine, în vreme ce opozanţii au avut fie poziţii incerte, fie argumente slabe.

Majoritatea politicienilor din coaliţia de guvernământ au spus că vor vota pozitiv. Principalul partid de guvernământ, Fine Gael, a susţinut căsătoriile gay prin câteva voci foarte importante. Premierul Enda Kenny, deşi iniţial era rezervat în privinţa votului, s-a răzgândit, participând chiar la o întâlnire a membrilor LGBT ai partidului şi declarând că intenţionează să susţină amendamentul constituţional, fără a se face însă portavocea LGBT. La fel a procedat şi ministrul agriculturii şi alimentaţiei Simon Coveney, care după câteva declaraţii ezitante, a decis să voteze pozitiv. În fine, greu a cântărit şi autodeclararea ca persoană gay a ministrului sănătăţii Leo Varadkar.

De remarcat că politicienilor li s-au alăturat şi foarte multe vedete şi voci publice, atât din Irlanda, cât şi din străinătate. Un aport important l-au avut şi cei 68.000 de tineri care nu au mai votat niciodată. Majoritatea dintre ei au spus că au prieteni gay şi că nu vor vota negativ pe a nu-şi strica relaţia cu aceştia.

De cealaltă parte, opoziţia a avut doar o mână de politicieni care au spus că vor vota negativ. Alţii, ca Michael Healy-Rae a avut o poziţie incertă; dacă în urmă cu doi ani susţinea căsătoriile gay, la referendum a declarat că va vota negativ. De asemenea, argumentele opozanţilor au fost uşor de combătut. De pildă, principalele argumente al opoziţiei au fost efectele negative ale adopţiilor de copii în căsătoriile gay, dar susţinătorii au contra-argumentat că nu toate cuplurile gay îşi doresc copii, ci doar să se căsătorească.

3. Rivalitatea cu Marea Britanie

Istoria cunoaşte bine rivalitatea dintre irlandezi şi britanici. Referendumul irlandez, o premieră pentru tematica gay, a fost şi un motiv de mândrie naţională, marketizată abil de către politicieni. Substratul l-a constituit importanţa faptului că politicienii au întrebat poporul cu privire la o problematică delicată, în timp ce toate ţările care au legiferat parteneriatele sau căsătoriile au făcut-o fără să consulte şi poporul.

4. Secularizarea societăţii este ea însăşi un motor al creşterii numărului de ţări care legiferează relaţiile gay

Lăsând un pic jurnalismul deoparte, ca preot, ştiu foarte bine că seducţia libertăţii absolute a fost piatra de poticnire a umanităţii încă de la începuturile ei. Dacă în urmă cu două milenii, creştinismul a oferit lumii şansa eliberării din sclavie şi a fundamentat multe din principiile democraţiei europene, acum creştinismul pare insuficient pentru un om care vrea să fie din ce în ce mai liber, mai plin de drepturi şi mai eliberat de responsabilităţi. Revoluţia sexuală (eliberarea sexuală) începută în anii ´60 s-a desfăşurat simultan cu noua jurisprudenţă asupra art. 16 din Drepturile Omului, care stipulează dreptul femeii şi al bărbatului de a încheia o căsătorie.

Acest fenomen nu este decât manifestarea logică a felului în care funcţionează omul contemporan. Mintea acestuia este condusă de inimă (duh), înţeleasă ca sumă de afecte, de instincte (vezi piramida lui Maslow). În acest fel, mintea este pusă în slujba dorinţelor, furnizând argumente justificative pentru acţiunile personale.

Practic, omul contemporan nu mai merge pe drumurile bătătorite ale înaintaşilor săi, ci merge pe drumul individualist al propriilor dorinţe.

Putem numi asta reformare morală, evoluţie socială, progres uman, secularizare sau oricum altcumva, dar mi-e teamă că denumirea ar fi cam superficială.

Realitatea mi se pare mult mai profundă, într-o ecuaţie din care dorinţa politicienilor de a avea supuşi docili nu lipseşte. Să nu uităm că există 3 mari feluri de exercitare a puterii: forţa militară, constrângerea sau atracţia economică şi modelarea sau seducţia valorilor.

La fel s-a spus şi despre religie, că ar vrea să controleze oamenii. Deşi nu sunt de acord, religia fiind o alegere, constat că există o mare diferenţă. Dacă politicienii pot trăda uşor idealurile Adevărului, cei ce vorbesc în numele lui Dumnezeu nu le pot trăda fără riscul pierderii (şi prăbuşirii) credincioşilor.

• Agerpres: Premierul australian nu dorește să organizeze un referendum privind căsătoriile gay, după modelul Irlandei

Australia nu va urma exemplul Irlandei în ceea ce privește organizarea unui referendum privind căsătoriile între persoanele de același sex, a declarat duminică premierul conservator australian Tony Abbott, care a adăugat că Parlamentul este cel care trebuie să se pronunțe pe o astfel de temă, informează AFP.

Irlanda a devenit sâmbătă a 19-a țară din lume și a 14-a din Europa care legalizează căsătoriile gay, și prima țară care a făcut acest lucru în urma unui referendum, celelalte optând să urmeze calea legislativă.

“Este chestiune care privește Parlamentul”, a declarat premierul Tony Abbott ziariștilor care-l chestionau în legătură cu oportunitatea organizării unui referendum pe această temă. “În această țară, referendumurile se referă la chestiuni ce privesc modificările constituționale. (…) Problemele legate de mariaj țin de competențele Parlamentului”, a spus el.

Căsătoriile gay au fost interzise în Australia în 2004, cu prilejul revizuirii unei legi privind căsătoriile în timpul mandatului premierului conservator din acea epocă, John Howard. Uniunea civilă este totuși posibilă în cele mai multe dintre statele australiene.

Tony Abbott, care are o soră lesbiană, nu-și ascunde opoziția față de căsătoriile gay. “Nu subestimez nicio clipă sentimentele oamenilor pe această temă, fie că ei sunt pro sau contra (căsătoriilor între persoanele de același sex). Și e valabil și pentru familia mea, emoțiile sunt puternice în ambele tabere”, a spus Abbott.

Un sondaj realizat în iulie 2014 a relevat că 72% dintre australieni erau de acord cu căsătoriile între persoanele de același sex.

• Gandul.info: Cele 10 porunci, în interpretarea lui Augustin Zegrean, preşedintele CCR: „Cine o fi tatăl tău, dacă tatăl tău este un bărbat şi mama ta este tot un bărbat?”

Un montaj al unui discurs ţinut de preşedintele Curţii Constituţionale (CCR), Augustin Zegrean, la un templu evreiesc din Bucureşti, cu ocazia sărbătorii Shavuot, a dat naştere la discuţii, după ce judecătorul constituţional a lansat câteva întrebări legate de raportarea celor 10 porunci la realităţile prezentului – căsătoriile între persoane gay, fecundarea in vitro sau mamele surogat, prostituţia legiferată. Augustin Zegrean a explicat pentru Gândul că imaginile cu discursul său sunt trunchiate şi că el a vorbit despre fiecare dintre cele 10 porunci şi cum au evoluat ele în timp. La porunca a cincea, „cinsteşte-ţi tatăl şi mama”, Zegrean a vorbit despre confuziile care pot apărea în zilele noastre, dat fiind că rolurile de tată şi mamă nu mai sunt aşa de bine definite. „Eu doar am pus nişte întrebări. Nu am spus că sunt împotrivă, nu mi-am spus părerea despre gay sau căsătoriile între gay. Nu am nimic cu persoanele gay, să facă ce vor”, spune Zegrean.

[…]

Zegrean: „Erau nişte întrebări. Am luat fiecare dintre cele 10 porunci şi am spus câteva cuvinte despre fiecare”

Augustin Zegrean a explicat pentru gândul că discursul său este trunchiat în montajul realizat de televiziune şi că el a luat fiecare dintre cele 10 porunci şi a vorbit câte puţin despre fiecare, ridicând nişte întrebări.

„Eu am pus nişte întrebări. Vorbeam despre cele 10 porunci şi evoluţia lor în timp. Nu mi-am spus părerea despre gay sau căsătoriile între gay, nu am spus că sunt împotriva lor şi nici nu am făcut vreo legătură cu faptul că ei au avut defilarea aceea. Nu am nimic cu persoanele gay, să facă ce vor”, spune Augustin Zegrean pentru gândul.

„Am vorbit şi despre porunca să nu ucizi, am spus că începând de la Cain şi Abel, oamenii se omoară între ei. Asta nu s-a arătat. Să nu fii desfrânat – am spus cum mai respecţi porunca aceasta, când se dă o lege care legalizează prostituţia? Cinsteşte-ţi tatăl – care este tatăl când tatăl tău este un bărbat şi mama ta este tot un bărbat? Era o întrebare, pe cine trebuie să cinstesc?”, a mai explicat Zegrean pentru gândul.

• Adevarul: Eurovision 2015. Câştigătorul, complet gol pe scena unui eveniment dedicat homosexualilor

Eurovision 2015. Måns Zelmerlöw (28 de ani), câştigătorul Eurovision 2015, a apărut gol pe scena unui eveniment din Suedia, în timp ce parodia piesa „Wreking Ball“, a celebrei Miley Cyrus. Pe de altă parte, Zelmerlöw a fost acuzat înainte de participarea la Eurovision că este homofob. Måns Zelmerlöw a parodiat clipul „Wreking Ball“, a celebrei Miley Cyrus, în timpul unui eveniment care s-a desfăşurat anul trecut. Astfel, câştigătorul Eurovision 2015 a apărut complet dezbrăcat pe o bilă uriaşă, în apaluzele tuturor, în timpul evenimentului QX Gay Gala 2014, organizat de comunitatea LGBT (n.r. – acronim care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală şi transsexuală) din Suedia.

Suedia Eurovision 2015. Måns Zelmerlöw, acuzat de homofobie

Pe de altă parte, acelaşi artist suedez a fost acuzat de homofobie înainte de participarea la Eurovision 2015. În martie 2014, Måns a apărut în cadrul emisiunii „Pluras kök“, în care un grup de celebrităţi cinau alături de gazdă. Între alte discuţii, Måns a luat parte şi o dezbatere despre homosexualitate. El a explicat că „nu este la fel de firesc ca un bărbat să îşi dorească să se culte cu alt bărbat“, numind homosexualitatea prin termenul „avvikelse“ care poate să fie tradus drept „anormalitate“. La fel de repede a clarificat neînţelegerea şi a declarat că „nu există nimic în neregulă (n.r. – cu homosexualitatea). Explicaţiile sale nu au convins pe nimeni, ci au stârnit furie în rândul unor membrii proeminenţi ai comunităţii LGBT, motiv pentru care Måns a fost nevoit să îşi ceară scuze în mai multe rânduri, scrie wiwibloggs.com. Jurnaliştii din Suedia au stabilit apoi că prin „anormal“ Måns făcea referire la sensul statistic. Eurovision 2015 finala. Måns Zelmerlöw a devenit eroul concursul cântecului european Måns Zelmerlöw a câştigat concursul Eurovision 2015, datorită interpretării piesei „Heroes“, care a obţinut un total de 365 de puncte. „Sunt extrem de fericit şi vreau să le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut şi m-au votat. Toţi suntem eroi, indiferent de cine suntem, în ce credem şi pe cine iubim. Toţi suntem eroi!“, a mărturisit, emoţionat, suedezul Måns Zelmerlöw imediat ce a fost declarat câştigătorul Eurovision 2015. Måns Zelmerlöw, care va împlini 29 de ani pe 13 iunie, este un cunoscut cântăreţ de muzică pop din Suedia. El a participat la show-ul muzical „Idol“ 2005, a câştigat cel de-al doilea sezon „Let’s Dance“, din Suedia, şi a devenit faimos în 2007, când piesa sa – „Cara Mia“ – a cunoscut succesul în mai multe ţări europene. Måns Zelmerlöw a mai participat la preselecţiile din Suedia pentru concursul Eurovision în 2007 şi 2009. […]/ integral pe adevarul.ro