PARTENERIATUL TRANSATLANTIC – temeri confirmate. UE RENUNTA LA RESTRICTIILE LEGATE DE CHIMICALELE CANCERIGENE. NEGOCIERI CU ORGANELE NOASTRE

• Hotnews: The Guardian: UE renunta la intentiile sale de a restrictiona chimicalele daunatoare glandelor endocrine, la presiunea lobbyului industriei, in TTIP

Intentiile UE de a restrictiona chimicale daunatoare pentru hormoni, asociate cu cancerul si infertilitatea la barbati au fost abandonate in urma presiunilor din partea oficialilor comerciali americani in legatura cu Parteneriatul Transatlantic pentru Comert si Investitii (TTIP), scrie The Guardian, care citeaza documente obtinute de un ONG.

Prin proiectul UE de criterii ar fi fost interzise 31 de pesticide care contin substante chimice ce afecteaza sistemul endocrin (EDC). Dar acestea au fost abandonate pe fondul temerilor legate de o reducere a comertului  alimentata de o insistenta agresiva a lobbyului american, arata Pesticide Action Network (PAN) Europe, citata de publicatia britanica.

Organizatia mentionata de The Guardian sustine ca politica UE in domeniul chimicalelor cu potential distructiv pentru sistemul endocrin al oamenilor este o “victima colaterala” in jocul de putere dintre directii generale ale Comisiei Europene.

In 2010, Comisia Europeana a acordat Directiei Generale Mediu (DG ENV) conducerea in elaborarea criteriilor pentru produsele chimice care afecteaza sistemul endocrin. Dar DG Sanatate si siguranta alimentara (DG SANCO, actuala DG SANTE) nu a respectat aceasta decizie, sustine organizatia.

Potrivit PAN, care sustine ca are documente de la Comisie in acest sens, in anul 2012, DG SANCO a colaborat in secret cu DG Enterprise (Industrii) pentru a submina activitatea DG Mediu si a mandatat Autoritatea Alimentara a UE (EFSA) sa anuleze activitatea desfasurata de DG Mediu si de Centrul Comun de Cercetare al UE (JRC).

In 2013, DG SANCO a profitat de un lobby masiv si fara precedent al industriei, care a castigat cu usurinta increderea serviciilor economice ale Comisiei Europene, cum ar DG Enterprise, DG Comert (care gestioneaza negocierea TTIP) si Secretarul General al Comisiei, mai sustine reteaua.

Organizatia non-gvernamentala acuza directiile generale cu profil economic din Comisie ca “au fost dornice sa accepte afirmatiile exagerate ale industriei cu privire la pierderile sale mari din profituri pe care le-ar cauza interzicerea pesticidelor periculoase pentru sistemul endocrin al omului”.

“Rezultatul este cunoscut: criteriile privind tulburarile endocrine nu au fost publicate, in ciuda obligatiei legale de a le publica, cerandu-se in schimb un studiu de impact in baza unei foi de parcurs cu o gama larga de optiuni care submineaza politica convenita intre Consiliul Uniunii Europene, Comisie si Parlamentul European in 2009“, sustine Pesticide Action Network.

Organizatia sustine ca aceste date i-au fost comunicate de catre Comisia Europeana, in baza unei solicitari privind accesul liber la informatii publice.  Negocierile dintre Comisia Europeana si guvernul american asupra TTIP au trecut de runda a 9-a, care s-a consumat in 20-24 aprilie, la New York.

• Voxpublica/ Costi Rogozanu: Noi dăm banul, puneţi şi voi glandele endocrine la bătaie

Exagerez voit, dar nu mult, felul în care corporaţiile văd viitorul, aşa cum reiese el din negocierile pentru tratatul comercial SUA – UE. Materiale noi (mai ales cele wikileaks despre un alt mare acord, cel trans-pacific, sau detalii precum cele furnizate de Guardian) ne arată stilul de negociere, arta de a împrăştia costurile pînă în glandele endocrine. Da. Un pasaj din materialul din The Guardian:

The result was that legislation planned for 2014 was kicked back until at least 2016, despite estimated health costs of €150bn per year in Europe from endocrine-related illnesses such as IQ loss, obesity andcryptorchidism – a condition affecting the genitals of baby boys.

Bătălia pe o listă de substanţe interzise care ar putea afecta interesele unor companii se duce cu studii în mînă. După unii e clar că acele substanţe afectează sănătatea cetăţenilor, după alţii, e bine să lăsăm corpul pe piaţa liberă şi apoi să-l reparăm într-un sistem medical care şi el se vrea “reformat”, adică privatizat.

Avem într-un astfel de articol precum cel din The Guardian o fotografie difuză a mizelor incredibile din tratat. Şi avem şi o idee despre neputinţa noastră (nu ştiu cîţi dintre voi sînteţi specialişti în chimie, medicină etc.) în faţa unei presiuni de dereglementare venite dinspre corporaţii europene sau americane. Pentru asta e nevoie de întrebări publice exagerate, fără timidităţi, atunci cînd ceva rămîne într-o umbră periculoasă. Şi pentru asta e nevoie şi de un haiduc precum Assange care explică într-un interviu recent mizele, aşa, ca pentru toată lumea, despre tendinţele din Tratatul Trans-Pacific, care pot fi regăsite şi în cel trans-atlantic.

OK, so it’s a—the largest-ever international economic treaty that has ever been negotiated, very considerably larger than NAFTA. It is mostly not about trade. Only five of the 29 chapters are about traditional trade. The others are about regulating the Internet and what Internet—Internet service providers have to collect information. They have to hand it over to companies under certain circumstances. It’s about regulating labor, what labor conditions can be applied, regulating, whether you can favor local industry, regulating the hospital healthcare system, privatization of hospitals. So, essentially, every aspect of the modern economy, even banking services, are in the TPP.

În România dezbaterile despre TTIP sînt dominte în media mainstream de o atitudine binecunoscută: noi murim de foame, daţi-ne modificări genetice cîte vreţi, privatizaţi tot, numai să mai curgă ceva. Assange observa că avem de fapt o pregătire a viitoarelor privilegii nu o reglementare a comerţului propriu-zis. Şi dădea exemplul unui spital privat care va putea da în judecată statul dacă mai ridică un spital în apropiere (exemple sînt din TPP).

Cît despre glandele endocrine, am exagerat puţin imaginea ca să subliniez că nu doar spaţiul public e pus în cauză, nu doar invadarea internetului şi a spaţiului privat prin deschiderea manipulării marilor date în zona de business, ci s-ar putea să avem de-a face, ca într-un SF prost, şi cu negocierea organelor noastre. O piaţă liberă a corpului uman asaltată de patente medicale, produse care ar putea fi periculoase, modificări genetice incerte. Unul vrea ficatul, altul vrea aparatul de reproducere, efectul fiind, evident, că pentru o supravieţuire onorabilă costurile vor creşte considerabil. Ca să nu mai vorbesc că pe lîngă facultatea de drept, va trebui să plătim şi o facultate de medicină sau de chimie numai ca să înţelegem vag ce ni se pregăteşte. Sigur, există varianta “ce-o fi o fi” la care vom apela cu toţii, dar măcar o minimă opoziţie şi un minim scepticism am putea presăra peste americanismul nostru necondiţionat.

Există o alternativă: asaltaţi autorităţi sau părerişti autorizaţi cu întrebări exagerate, chiar prosteşti, dar justificate cu o minimă documentare, consolidate de ceva documentare pe cît se poate alternativd. Sînt obligaţi (cică) să răspundă. Şi vă garantez că se vor încurca. Măcar să-i încurcăm în marea şaradă a dezbaterii TTIP de pe aici.