HRISTOS SA SE NASCA DIN NOU SI IN VIETILE NOASTRE! (Poezii duhovnicesti si cantari psaltice la Nasterea lui Dumnezeu ca Om adevarat)

Vedeti si:

***

(desen de Gabriela Mihaita David)

***

Marius Iordachioaia:

FRAȚI de LUMINĂ (colind)

Un brad de Crăciun este sufletul tău

un pom cu lumini de poveste

ce nu pot să fie de nimeni aprinse

decât de Copilul din iesle…

 

de-aceea, te rog, cheamă Numele Lui

ca Steaua în piept să se-aprindă

să-L aflu în tine, născut, pe Iisus

e cea mai frumoasă colindă…

strângându-te-n brațe la El să ajung

ca sufletul meu să se-nchine

să-I dau tămâie și aur și smirnă

stând de vorbă cu tine…

 

și-așa să ne afle iarna în zori

dormind lângă ieslea divină

și vite și îngeri și magi și păstori

o lume de frați de lumină….

 

***

Zorica Latcu:

INTRUPARE

Din slava Ta cereasca Te coboara,

Spre Bethleemul sufletului meu

Si-n staulul smereniei, Fecioara,

Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu.

 

Sa-L infasori in cantece de slava,

Ca-n scutece subtiri de bumbacel;

Si ca-ntr-o iesle plina de otava,

In pacea Duhului sa-L culci pe El.

 

Pleca-vor magii, soli din alta zare,

Calauziti de focul alb de stea,

S-aduca nou prinos de inchinare,

La staulul smereniei, Doamna mea.

 

Ci eu voi pune-n mana lor batrana

Tot aurul cuvantului istet;

Voi fauri din versul meu, Stapana,

In jarul gandului comori de pret.

 

Caldura rugaciunilor de seara

Va-nfierbanta cadelnitele reci:

Tamaia magilor va arde iara,

Cu fum de proslavire pana-n veci.

 

Si ca sa fie plina daruirea,

Voi presara in visteria lor,

Cu boabele de smirna grea, iubirea,

Cea fara de prihana si cu dor.

 

Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,

Sa-ti fiu in noapte acoperamant;

Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,

Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.

 

***

Zorica Latcu:

ASTEPTARE

Mai vii si astăzi? Mila iar Te poartă,

De sus, spre staulul din Bethleem?

Din lume n-ai cules destul blestem?

Iubirea Ta nici astăzi nu e moartă?

 

Spre duhuri vii, cu ingeri de lumină,

Spre inimi vii cu strălucit alai,

Si-n iesle nu e nici un fir de pai,

E numai piatra goală, numai tină.

 

In tainite de inimi nu e pace,

Si frig ca-n duhuri nici in pesteri nu-i.

Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui

Si scutece noi n-avem din ce-Ti face.

 

Tu vii… Pogori in noi ca-ntr-o pustie.

Te-mpiedici in nisip din loc in loc,

Dar nu găsesti nici apă-n noi, nici foc,

Nici albe dobitoace ca să-Ti fie

Tovarasi buni in drumuri tăinuite

Si nici ciobani cu glugă de blandeti.

In noaptea noastră fară dimineti

Nu sunt cărări de raze prăfuite.

Nu si-ar găsi in noi, ca să-i indrepte,

Nici magii steaua lor cu lung fuior,

Arhanghelii, venind din cerul lor,

Ar ingheta pe nevăzute trepte.

Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va

Să dea viaţă golului din noi?

Astept… In duh sunt ganduri cu noroi

Si moartea-si vantură in inimi pleava.

***

Zorica Latcu:

CANTEC DE CRACIUN

În noaptea asta iarăşi vii,

Prea Sfinte Copilaş.

Ş-acum în orele târzii,

Îţi cauţi un sălaş.

 

Dar tot pământul cufundat,

în noapte şi în somn,

Nu simte că l-a cercetat,

Al îngerilor Domn.

 

Tu treci strein din loc în loc,

Şi în lumea ce-ai zidit,

Nu ai nici vatră şi nici foc,

Ai vrea să intri undeva,

Şi capul să Ţi-l pleci,

Dar cui de Tine-i va păsa,

În vetrele lor reci?!

Doar câte un creştin arar,

În sufletu-i smerit,

Ca unui scump mărgăritar,

Locaş Ţi-a pregătit.

 

Acolo vii cu cerul Tău,

Cu oştile cereşti,

Biserică lui Dumnezeu,

Tu inima-i sfinţeşti.

 

Şi cei ce-n taină Te-au primit,

Şi nu Te pot uita,

Cu suflet cald, cald şi umilit,

Îţi cântă Ţie aşa:

„Rămâi cu noi, Iisuse blând,

Cu oştile cereşti,

Strigăm la Tine toţi cerând

Să nu ne părăseşti.

Lumină şi căldură faci,

De stai cu noi mereu,

Pe veci cu Tatăl ne împaci,

Ne scapi de orice greu”.

Legaturi: