”Procesul de demolare a celor mai îndrăgite tradiții ale credincioșilor, realizat de cei cărora Domnul le-a încredințat conducerea Bisericii Sale, continuă fără răgaz. Pe de o parte, prin afirmarea utopică a brandului masonic al fraternității umane ce este independent de paternitatea lui Dumnezeu și, pe de altă parte, prin anularea metodică a ceremoniilor liturgice, începând cu Paștele și continuând cu Crăciunul”, a conchis arhiep. Vigano
„Oamenii astia sunt sfinti, sfinti in adevaratul sens al cuvantului. Sunt blanzi, plini de o intelepciune nativa, cuminte, frumoasa. Nu am vazut oameni asa intelepti nici macar printre profesorii universitari. Ei sunt tot ce are mai frumos aceasta tara.”
Leru-i, Doamne, ler, Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler…
215 milioane de creștini persecutați in 2018 Cei mai vulnerabili si numeroși au fost femeile si copiii, deseori supuși agresiunilor sexuale. 250 de creștini uciși pe luna pentru credința lor. Datele aparțin unui raport realizat de ministerul afacerilor externe al Marii Britanii.
După cel de-al doilea război mondial, a venit însă peste poporul nostru, ca un tăvălug, comunismul ateu care i-a distrus în mare parte fiinţa modelată de credinţa sa ancestrală, cultivând în locul ei patimile contrare virtuţilor strămoşeşti: necredinţa, ura de clasă, minciuna, hoţia. După căderea comunismului, românii au fost cu totul nepregătiţi să facă faţă concurenţei economice străine care i-a distrus industria. Tot la fel, cei mai mulţi n-au fost pregătiţi să-şi asume o libertate responsabilă. Astfel migrarea în străinătate a milioane de români în căutare de lucru, ca şi natalitatea extrem de scăzută, încurajată de liberalizarea avortului (peste 20 milioane de la Revoluţie) pun în pericol dăinuirea însăşi a neamului. Populaţia îmbătrâneşte, satele sunt pe cale de dispariţie. Ne putem întreba: câtă credinţă mai curge prin sângele nostru? Dar nu-i suficient să ne lamentăm. Ce putem face fiecare pentru neamul şi ţara noastră? Bogăţia unei ţări o formează în primul rând oamenii ei. Ţara are nevoie de noi. Cine se întoarce acasă, acela se aseamănă cu marele Moise despre care Sfânta Scriptură spune că a preferat să sufere cu poporul său şi să se întoarcă în Canaan decât să aibă dulceaţa păcatului cea trecătoare a Egiptului (cf. Evrei 11, 25-26).
Preasfințitul Părinte Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, purtând pe brațe icoana Naşterii Domnului şi tricolorul românesc, îi colindă în aceste zile pe românii din micile comunități din Norvegia, aflate dincolo de Cercul Polar
Cele mai frumoase CONCERTE DE COLINDE si CANTARI BISERICESTI LA NASTEREA DOMNULUI (psaltice, corale, folk, populare) Daţi drumul la Cer, dar… NU DAŢI DRUMUL CERULUI NICI DUPĂ CRĂCIUN! (Colinde cu MAICILE DE LA DIACONEŞTI, FIII PUTNEI şi grupul psaltic TRONOS) …
Schimbarea trebuie să vină din interior, nu prin constrângere. Oricât de benefice sunt de multe ori interdicțiile, dacă nu sunt susținute din interior, vor fi doborâte de primele tentații ale lumii. Așadar, deprinderile trebuie înțelese în sensul cel mai profund, analizate și hotărâte. Dacă vor renunța la ele, lucru recomandabil de altminteri, se va întâmpla pentru că ei au înțeles aceasta și și-au asumat pe deplin acest lucru. Problema deprinderilor nu ține numai de tineri, pentru că în Biserică sunt mulți oameni maturi care ar trebui să se analizeze profund, pentru a vedea dacă Ortodoxia i-a atins în adâncimile sufletului, sau au rămas doar creștinii formelor fără fond.
Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler
Tu mă iartă doamne pentru câte-ți cer,
Dar în deznădejdea-n care suntem noi
Sfinții înșiși, Doamne, ar avea nevoi.
Și ți-ar face-n taină rugăciune ‘naltă,
Prin Pruncul din iesle și cea Preacurată
Leru-i Doamne ler și iar leru-i ler,
Vin colindătorii, dați drumul la cer.
„Fără Hristos, ne aflăm într-o mare confuzie, într-o derută lăuntrică imensă; nu putem face nimic adevărat, frumos, durabil fără El. Putem însă să-L descoperim pe Hristos inclusiv prin intermediul colindelor, așezându-ne în ceata îngerilor, a păstorilor și a magilor. De la păstori suntem datori să învățăm simplitatea, de la magi înțelepciunea și cunoașterea, iar de la îngeri cântarea sfântă, doxologia”.
Manastirea ortodoxa Sayednaya din Siria, inchinata Maicii Domnului, loc de pelerinaj atat pentru crestini cat si pentru musulmani, pentru mai bine de o mie de ani. A fost vizitata, in prima zi de Craciun de catre presedintele sirian Bashar al-Assad ai sotia lui. Cuplul prezidential a luat masa cu orfanii crescuti de calugarite.
Azi asistăm parcă la o implozie a istoriei și fără să ne dăm seama ne îndreptăm spre o sclavie a păcatului și a depărtării de Hristos Domnul, Cel Ce ne-a cercetat prin Întrupare.
Noi cei botezați în numele Sfintei Treimi mărturisim că aparținem culturii și civilizației hristice. Ideile și gândurile sunt pâinea minții noastre. Ce fel de idei și gânduri semănăm azi în mintea copiilor? Spre ce fel de civilizație ne îndreptăm: spre cea a luminii sau spre cea a întunericului?
Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.
Vremurile nu sunt ușoare nici pentru Biserică, nici pentru țară, nici pentru lume. Avem nădejdea sfântă că, mărturisind dreapta credință, rămânând în comuniune unii cu alții în Biserica Sa dreptmăritoare, rugăciunea nelipsind din viața noastră, Dumnezeu ne va întări să mergem mai departe pe marea vieții acestei lumi către Împărăţia cea nestricăcioasă. Spun aceasta şi pentru că, în ultima perioadă, pacea unor mănăstiri şi parohii a fost tulburată de anumite persoane care au atitudini nepotrivite în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod ce a avut loc în Creta în luna iunie a acestui an. Dacă dezbaterile în duhul păcii, al dragostei şi al adevărului au fost şi sunt potrivite şi necesare în Biserică, decizia unora de a se aşeza în afara Bisericii prin nepomenirea ierarhului şi prin neparticiparea la sfintele slujbe este împotriva comuniunii, a adevărului şi a dragostei, precum şi împotriva rânduielilor bisericeşti şi canonice. Pe această cale, vă adresez tuturor îndemnul de a rămâne în Biserică, în duh de comuniune şi dragoste, lucrând la mântuirea noastră, prin mărturisirea dreptei credinţe, zidindu-ne şi ajutându-ne unii pe alţii.
Este ceva ce frizează mizantropia, dacă nu chiar răutatea, să vrei să negi celorlalți compatrioți ai tăi bucuria de a avea petreceri de Crăciun pe care să le numească “petreceri de Crăciun” sau să îi obligi înlocuiască urarea “Crăciun Fericit” cu “Vacanță fericită”.
„Iată, iubiţii mei, port pe piept icoana Maicii Domnului Alăptătoarea. Plângeţi pentru această mamă care a plecat năprasnic dintre noi și mai ales plângeţi pentru acest copil orfan care, fiindu-i foame, încălzit la pieptul bunicii sale și al tuturor mamelor care-l mângâie acum, caută un piept pentru a fi alăptat – era un copil sugar, așa cum sunt toţi copiii mici, neînţărcaţi – însă pe acest copil, de azi înainte, îl va hrăni Maica Domnului, care ne hrănește pe toţi cei care îi cerem ajutorul în nevoi. L-a alăptat și pe Hrănitorul făpturii, ne alăptează pe fiecare în parte și mai ales pe cei care sunt fără de mamă și fără de ajutor. Deoarece Maica Domnului preferă să stea mai degrabă între cei neajutorați, decât între Puterile Cerești. Maica Domnului este hrănitoarea tuturor. Precum L-a hrănit odinioară pe Iisus Hristos Emanuel, Cel întrupat de dragul nostru și spre folosul nostru, ne hrănește, împreună cu El, și pe noi cei care, prin harul înfierii, am devenit fraţii lui Iisus și copiii Maicii Domnului”.
Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,
Sa-ti fiu in noapte acoperamant;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,
Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.
“Mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos este cea dintâi faptă care ne va apăra în anul următor de întunericul ce se abate peste lume din toate părţile, inclusiv peste ţara noastră“.
“Unirea în cuget, frăția în Duhul este una din cele mai mari puteri ale unui neam. Să ținem unul la altul și fiecare la neamul nostru, făcând împreună un zid pe care să nu-l poată dărâma nicio meșteșugire a dușmanilor care caută să ne învrăjbească”.
Doxologia/ K.G. Papadimitrakopoulos: Vrem „magia” Crăciunului sau bucuria ca Hristos să Se nască în sufletul nostru? Așteptăm cu o dorință arzătoare Nașterea Domnului. Așadar, cum vrem să prăznuim această sărbătoare? Lumeşte sau duhovniceşte? Depinde de ceea ce căutăm noi. Magia …
De exmplu, La Bruxelles, Târgul de Crăciun a fost redenumit în ”Plăcerile iernii”, iar oficialii europeni au înlocuit urarea “Crăciun Fericit” cu “Felicitări de Sezon!” , scriu cei de la news-republic.com, citaţi de b1.ro. Între timp, Parlamentul European a tipărit felicitări cu urarea Felicitări de Sezon.
De vazut, despre situatia copiiilor din Glodeanu, urmatoarele:
După ce zilele trecute presa scria despre decizia unei școli de a nu-i mai lăsa pe elevi să cânte celebrul “Adeste Fideles”, colind renumit în Occident, ieri conducerea unei alte instituții de învățâmânt din Milano a hotârât să anuleze Concertul de Crăciun și să dea jos Crucifixul.
Craciun la Bagdad – foto Reuters, 25 dec. 2014 TheOrthodoxChurchInfo: Pronouncing of the word “Christmas” is punishable by death on the territories occupied by ISIS Atrocitatile islamistilor radicali din teritoriile irakiene si siriace au alarmat populatiile care se afla in vecinatate …
Pemptousia: Mesajul Mitropolitului Ierotei Vlachos la praznicul Naşterii Domnului “[…] Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup omenesc, fără să înceteze să fie Dumnezeu, şi a vorbit, a învăţat, a făcut minuni, s-a răstignit, a înviat, s-a înălţat la cer şi …
Pr. Arsenie Papacioc la eliberare, in 1964 / foto adevarul.ro Adevarul: Miracolul de Crăciun trăit de părintele Arsenie Papacioc. A fost salvat de o forţă nevăzută în temniţa comandată de torţionarul Crăciun În iarna anului 1963, părintele Arsenie Papacioc se …
Ștefan Hrușcă despre CREDINTA, OMENIE, CUVIINTA… Digi24: Ștefan Hrușcă: Cred că s-ar armoniza foarte mult lucrurile în momentul în care am fi atenţi cu cei de lângă noi „Am avut noroc de o familie cinstită şi de o familie foarte credincioasă care …
1931. Vrancea. Țăran român și coșciugul său (sursa foto) IrinaMonica: Despre Pungesti, țăranul român ca „purtător al crucii” și cel mai brutal atac din istorie la adresa sa Motto: „Iubiţi ţăranul român, care este purtătorul crucii!” (Horia Bernea) Gândindu-mă la ceea ce …
Pr. Dumitru Staniloae: Fiul lui Dumnezeu, Fiul femeii “Unul din meritele creştinismului este că a restabilit demnitatea femeii, ridicând-o până la înălţimea bărbatului, deşi rolurile lor în viaţă rămân deosebite, potrivit cu aptitudinile lor naturale. Temeiul acestei demnităţi stă în …
Mediafax: Tradiţii de CRĂCIUN: Cum îşi amintesc artiştii români Crăciunul de altădată Artişti şi personalităţi din România şi-au amintit cum petreceau sărbătorile de iarnă în copilărie, cum se pregăteau pentru Crăciun şi care era semnificaţia sărbătorii. Valentin Uritescu: Obiceiurile de Crăciun …
Tudor Chirila [2010]: Craciunul nu e… Craciunul nu inseamna cadouri, daca asta inseamna nervi. Craciunul nu inseamna imbulzeala, ci mai degraba retragere. Craciunul nu e goana irezistibila de a fi in rand cu lumea care pune bucatele pe masa “ca asa-i …
EvZ/ Adrian Patrusca: Un miracol povestit de Părintele Calciu-Dumitreasa: Cum s-a împrietenit micuțul Mișa cu micuțul Iisus! În aceste zile, în care oricum televiziunile o iau mai tare razna decât în restul anului, când se amestecă duhovnicii cu horoscoapele şi Taina …
Doxologia: Cum ne îndreptăm spre Crăciun? Simeon Kraiopoulos – Despre pocăință De la bun început aș vrea să vă întreb ceva: Ne simțim oare cu toții în bună rânduială pentru sărbătoarea Crăciunului? Suntem cu toții în pace, în tihnă? Ne …
ACTUALIZATA Vezi si: “Această trăire creștină ne-o cere Dumnezeu să o avem și noi cei de astăzi. Dacă în vechime unii oameni au tăgăduit faptul întrupării Fiului lui Dumnezeu și s-au lepădat de adevărurile credinței și învățăturii creștine, alții au …
Lumea credintei/ Pr. Marius Matei: Parintele GHEORGHE SANTA: Viata ca o colinda Dacă semănăm zăpadă, nu putem culege bumbac. Bijuteriile noastre sunt lacrimile de pocăinţă. Fiecare om este o bijuterie divină. Cea mai mare bogăţie este cea de a fi …
