”Procesul de demolare a celor mai îndrăgite tradiții ale credincioșilor, realizat de cei cărora Domnul le-a încredințat conducerea Bisericii Sale, continuă fără răgaz. Pe de o parte, prin afirmarea utopică a brandului masonic al fraternității umane ce este independent de paternitatea lui Dumnezeu și, pe de altă parte, prin anularea metodică a ceremoniilor liturgice, începând cu Paștele și continuând cu Crăciunul”, a conchis arhiep. Vigano
Articole cu eticheta (tag): Nasterea Domnului
Leru-i, Doamne, ler, Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler…
După cel de-al doilea război mondial, a venit însă peste poporul nostru, ca un tăvălug, comunismul ateu care i-a distrus în mare parte fiinţa modelată de credinţa sa ancestrală, cultivând în locul ei patimile contrare virtuţilor strămoşeşti: necredinţa, ura de clasă, minciuna, hoţia. După căderea comunismului, românii au fost cu totul nepregătiţi să facă faţă concurenţei economice străine care i-a distrus industria. Tot la fel, cei mai mulţi n-au fost pregătiţi să-şi asume o libertate responsabilă. Astfel migrarea în străinătate a milioane de români în căutare de lucru, ca şi natalitatea extrem de scăzută, încurajată de liberalizarea avortului (peste 20 milioane de la Revoluţie) pun în pericol dăinuirea însăşi a neamului. Populaţia îmbătrâneşte, satele sunt pe cale de dispariţie. Ne putem întreba: câtă credinţă mai curge prin sângele nostru? Dar nu-i suficient să ne lamentăm. Ce putem face fiecare pentru neamul şi ţara noastră? Bogăţia unei ţări o formează în primul rând oamenii ei. Ţara are nevoie de noi. Cine se întoarce acasă, acela se aseamănă cu marele Moise despre care Sfânta Scriptură spune că a preferat să sufere cu poporul său şi să se întoarcă în Canaan decât să aibă dulceaţa păcatului cea trecătoare a Egiptului (cf. Evrei 11, 25-26).
Familia este supusă astăzi unor mari presiuni. Pe de o parte, grija excesivă pentru carieră şi bunăstare materială creează mari probleme familiei, cu consecinţe grele asupra relaţiei dintre bărbat şi femeie şi, în mod special, asupra copiilor lor. Pe de altă parte, asistăm la tendinţe tot mai agresive de a impune alte forme de convieţuire, străine familiei tradiţionale, adâncind şi mai mult confuzia şi dezbinarea între oameni. Creştinul este chemat să conştientizeze acest lucru şi să se angajeze constant şi curajos în apărarea familiei.
Preasfințitul Părinte Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, purtând pe brațe icoana Naşterii Domnului şi tricolorul românesc, îi colindă în aceste zile pe românii din micile comunități din Norvegia, aflate dincolo de Cercul Polar
Cele mai frumoase CONCERTE DE COLINDE si CANTARI BISERICESTI LA NASTEREA DOMNULUI (psaltice, corale, folk, populare) Daţi drumul la Cer, dar… NU DAŢI DRUMUL CERULUI NICI DUPĂ CRĂCIUN! (Colinde cu MAICILE DE LA DIACONEŞTI, FIII PUTNEI şi grupul psaltic TRONOS) …
„Fără Hristos, ne aflăm într-o mare confuzie, într-o derută lăuntrică imensă; nu putem face nimic adevărat, frumos, durabil fără El. Putem însă să-L descoperim pe Hristos inclusiv prin intermediul colindelor, așezându-ne în ceata îngerilor, a păstorilor și a magilor. De la păstori suntem datori să învățăm simplitatea, de la magi înțelepciunea și cunoașterea, iar de la îngeri cântarea sfântă, doxologia”.
De ce să vii, Doamne, într-un loc în care oamenii sunt atât de cruzi, încât nici vederea unei femei însărcinate nu-i impresionează? Betleemul Te va trimite să Te naşti în ieslea dobitoacelor. Mai mult decât atât, acest popor ales al Tău va căuta să Te ucidă, încă Prunc fiind. Setea de putere a regelui Irod va duce la uciderea tuturor pruncilor din locul naşterii Tale. De aceea, va trebui să fugi pe ascuns în Egipt, să trăieşti în pământ străin. Te vei întoarce şi vei creşte în Nazaret, unde vei stârni multă împotrivire şi multă ură. Cei cu care ai copilărit, cei care Te-au văzut crescând atât de frumos şi de smerit, imediat ce le vei arăta că Tu eşti Mesia, Te vor duce pe creasta muntelui din apropiere ca să Te arunce în prăpastie, să-Ţi zdrobeşti Trupul Sfânt de pietrele acelea ascuţite. Şi vor tot încerca să Te omoare, de-a lungul celor trei ani cât Te vei arăta lor. Tu îi vei vindeca, Tu îi vei slobozi de sub puterea diavolilor, vei învia pe morţii lor, iar ei mai tare Te vor urî. De ce să vii, Doamne, pe un pământ în care bunătatea, milostenia, iubirea sunt răsplătite cu ură, cu invidie, cu planuri de ucidere? Când va veni vremea, Tu Te vei da pe mâinile oamenilor ca să fii răstignit. Îi vei lăsa să Te prindă, să Te batjocorească, să Te umilească, să Te răstignească despuiat de toate hainele. De parcă nu era suficientă toată suferinţa şi bătaia de joc, au mai adăugat şi ruşinea de a Te arăta gol în faţa celor de pe Golgota.
Azi asistăm parcă la o implozie a istoriei și fără să ne dăm seama ne îndreptăm spre o sclavie a păcatului și a depărtării de Hristos Domnul, Cel Ce ne-a cercetat prin Întrupare.
Noi cei botezați în numele Sfintei Treimi mărturisim că aparținem culturii și civilizației hristice. Ideile și gândurile sunt pâinea minții noastre. Ce fel de idei și gânduri semănăm azi în mintea copiilor? Spre ce fel de civilizație ne îndreptăm: spre cea a luminii sau spre cea a întunericului?
Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.
Vremurile nu sunt ușoare nici pentru Biserică, nici pentru țară, nici pentru lume. Avem nădejdea sfântă că, mărturisind dreapta credință, rămânând în comuniune unii cu alții în Biserica Sa dreptmăritoare, rugăciunea nelipsind din viața noastră, Dumnezeu ne va întări să mergem mai departe pe marea vieții acestei lumi către Împărăţia cea nestricăcioasă. Spun aceasta şi pentru că, în ultima perioadă, pacea unor mănăstiri şi parohii a fost tulburată de anumite persoane care au atitudini nepotrivite în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod ce a avut loc în Creta în luna iunie a acestui an. Dacă dezbaterile în duhul păcii, al dragostei şi al adevărului au fost şi sunt potrivite şi necesare în Biserică, decizia unora de a se aşeza în afara Bisericii prin nepomenirea ierarhului şi prin neparticiparea la sfintele slujbe este împotriva comuniunii, a adevărului şi a dragostei, precum şi împotriva rânduielilor bisericeşti şi canonice. Pe această cale, vă adresez tuturor îndemnul de a rămâne în Biserică, în duh de comuniune şi dragoste, lucrând la mântuirea noastră, prin mărturisirea dreptei credinţe, zidindu-ne şi ajutându-ne unii pe alţii.
„Iată, iubiţii mei, port pe piept icoana Maicii Domnului Alăptătoarea. Plângeţi pentru această mamă care a plecat năprasnic dintre noi și mai ales plângeţi pentru acest copil orfan care, fiindu-i foame, încălzit la pieptul bunicii sale și al tuturor mamelor care-l mângâie acum, caută un piept pentru a fi alăptat – era un copil sugar, așa cum sunt toţi copiii mici, neînţărcaţi – însă pe acest copil, de azi înainte, îl va hrăni Maica Domnului, care ne hrănește pe toţi cei care îi cerem ajutorul în nevoi. L-a alăptat și pe Hrănitorul făpturii, ne alăptează pe fiecare în parte și mai ales pe cei care sunt fără de mamă și fără de ajutor. Deoarece Maica Domnului preferă să stea mai degrabă între cei neajutorați, decât între Puterile Cerești. Maica Domnului este hrănitoarea tuturor. Precum L-a hrănit odinioară pe Iisus Hristos Emanuel, Cel întrupat de dragul nostru și spre folosul nostru, ne hrănește, împreună cu El, și pe noi cei care, prin harul înfierii, am devenit fraţii lui Iisus și copiii Maicii Domnului”.
Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,
Sa-ti fiu in noapte acoperamant;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,
Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.
“Mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos este cea dintâi faptă care ne va apăra în anul următor de întunericul ce se abate peste lume din toate părţile, inclusiv peste ţara noastră“.
“Unirea în cuget, frăția în Duhul este una din cele mai mari puteri ale unui neam. Să ținem unul la altul și fiecare la neamul nostru, făcând împreună un zid pe care să nu-l poată dărâma nicio meșteșugire a dușmanilor care caută să ne învrăjbească”.
Doxologia/ K.G. Papadimitrakopoulos: Vrem „magia” Crăciunului sau bucuria ca Hristos să Se nască în sufletul nostru? Așteptăm cu o dorință arzătoare Nașterea Domnului. Așadar, cum vrem să prăznuim această sărbătoare? Lumeşte sau duhovniceşte? Depinde de ceea ce căutăm noi. Magia …
Prea multele noastre păcate, lipsa rugăciunii și șovăielnica sau absenta noastră credință, la care se adaugă lupta celor fără de Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii Sale, creionează situația lumii de astăzi, după chipul și atitudinea celor din timpul Nașterii lui Hristos.
Tragedia avorturilor și alte forme de aşa-zisă familie – diferite de cea tradițională, alcătuită din tată, mamă și pruncii lor – pericolul introducerii educației sexuale în școli, concomitent cu lupta împotriva religiei și a icoanelor, drama emigrației românilor în afara țării și a musulmanilor în Europa completează tabloul situației de astăzi, similară celei din timpul Nașterii lui Hristos.
Pemptousia: Mesajul Mitropolitului Ierotei Vlachos la praznicul Naşterii Domnului “[…] Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup omenesc, fără să înceteze să fie Dumnezeu, şi a vorbit, a învăţat, a făcut minuni, s-a răstignit, a înviat, s-a înălţat la cer şi …
Ziarul Lumina: Pr. prof. Stelian Tofana: „Pribegia“ Pruncului Iisus Duminica după Naşterea Domnului (Fuga în Egipt) […] Evanghelia acestei duminici relatează trei evenimente în trei tablouri diferite. Primele două urmează imediat naşterii lui Iisus, iar ultimul eveniment cândva, mai târziu. Să le luăm …
Pr. Mihai Radut Seliste (Adevarul): Icoană, gânduri şi colind… Am călătorit printre bolnavii Spitalului unde slujesc, vestindu-le Naşterea Pruncului Iisus şi dăruindu-le Icoana Lui spre închinare… a şasea mea călătorie spre sufletele celor bolnavi ca preot creştin şi mărturisitor al Naşterii …
Ziarul Lumina: Rânduieli liturgice speciale de Bobotează […]„Fiecare creştin ortodox trebuie să ia din Agheasma Mare de la Bobotează şi să o păstreze într-un vas curat şi la loc de cinste. Se gustă din aceasta pe nemâncate şi cu multă cuviinţă …
Pr. Dumitru Staniloae: Fiul lui Dumnezeu, Fiul femeii “Unul din meritele creştinismului este că a restabilit demnitatea femeii, ridicând-o până la înălţimea bărbatului, deşi rolurile lor în viaţă rămân deosebite, potrivit cu aptitudinile lor naturale. Temeiul acestei demnităţi stă în …
foto: basilica.ro Agerpres: Patriarhul Daniel: Familia este foarte mult persecutată, astăzi, de o mentalitate consumistă Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, consideră că familia este, astăzi, foarte mult persecutată de o mentalitate consumistă.
24. CRĂCIUNUL ORFANULUI MIȘA, CRĂCIUNUL POETULUI ”SUB LANȚURI”, CRĂCIUNUL CELOR DIN RĂZBOI… 24-12-2013
EvZ/ Adrian Patrusca: Un miracol povestit de Părintele Calciu-Dumitreasa: Cum s-a împrietenit micuțul Mișa cu micuțul Iisus! În aceste zile, în care oricum televiziunile o iau mai tare razna decât în restul anului, când se amestecă duhovnicii cu horoscoapele şi Taina …
ACTUALIZATA Vezi si: “Această trăire creștină ne-o cere Dumnezeu să o avem și noi cei de astăzi. Dacă în vechime unii oameni au tăgăduit faptul întrupării Fiului lui Dumnezeu și s-au lepădat de adevărurile credinței și învățăturii creștine, alții au …
Unimeda: (video) Eparhia de Bălți și Fălești, împotriva sărbătoririi Crăciunului pe stil nou Un grup de preoți de la Eparhia de Bălți și Fălești și-au exprimat astăzi, 4 ianuarie, nemulțumirea în cadrul unei conferințe de presă în legătură proiectul de lege …
Indemn pe toti binecredinciosii care cred si il iubesc pe Iisus Hristos sa se inchine, in anul care urmeaza 2013, in fata sfintei icoane a Fiului lui Dumnezeu si sa zica: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine …
Doxologia/ „Când se apropie învierea omului duhovnicesc în tine…” „Când se apropie învierea omului duhovnicesc în tine, se trezeşte în tine moartea faţă de toate, şi în sufletul tău cel neasemenea zidirii se încălzeşte bucuria: şi gândurile tale se închid …
Conducerea o are poporul. Orice popor, e o vorba, ii da Dumnezeu conducatorii pe care ii merita… Dumnezeu nu ne pedepseste, ci ne lasa sa ne facem de cap! StirileProTV: Omul lui Dumnezeu, partea I. “Rautatea este rodul prostiei”. Lectia de …
Doxologia Lidia Staniloae: De ce trebuie să depășim viteza sunetului? Cu câtva timp în urmă, mediile care se ocupă cu difuzarea știrilor senzaționale au anunțat că un om a putut să se deplaseze, depășind viteza sunetului. El a reușit această …
INOMENIREA LUI DUMNEZEU SI INDUMNEZEIREA OMULUI – Pastorala IPS Parinte Mitropolit Laurentiu la Nasterea Domnului 2012 – sursa: Mitropolia Ardealului „Cercetatu-ne-ai pe noi de sus, Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor; şi cei din întuneric şi din umbră am aflat adevărul: că …
Doxologia: Pr. Sever Negrescu: Mai mulţi s-au uitat la Cer după armonia artificiilor în noaptea de Revelion decât cei care s-au uitat la Cer după armonia stelelor într-un an întreg O întrebare continuă să sfâşie primele zile ale anului: de …
Ramura inflorita: LELIA MUNTEANU (2009): Bileţelul din căptuşeală. Dumnezeu în căutarea omului Mai ţineţi minte pariul lui Blaise Pascal? De câte ori ne-am răsucit de la credinţă la tăgadă, l-am făcut şi noi cu destinul nostru: dacă Dumnezeu există şi …
Vezi si: ***