REPRESIUNEA CONTINUA IN TURCIA. Erdogan a decretat STARE DE URGENTA si suspendarea CEDO/ Marea reorientare? TURCIA, RUSIA SI IRAN AR COOPERA “PENTRU PACE” IN ORIENTUL APROPIAT/ Context, tendinte, scenarii: CINE A FOST LA ORIGINEA LOVITURII DE STAT? POLITICA LUI ERDOGAN VA DUCE LA DESTABILIZARE, RAZBOI CIVIL SI STERGEREA TURCIEI DE PE HARTA?

Chris McGrath/Getty Images

• B1TV: Scene de groază în închisorile din Turcia: Puciștii sunt torturați, umiliți și batjocoriți (VIDEO)

Scene de groază în închisorile în care sunt ţinuţi puciştii din Turcia. Mai mulţi deţinuţi apar în imagini cu urme de tortură pe faţă şi pe corp şi continuă să fie umiliţi şi batjocoriţi de paznici, informează B1 TV.

Imaginile care prezintă tratamentul inuman la care sunt supuşi deţinuţii sunt filmate în timpul unui interogatoriu în care militarii sunt dezbrăcaţi pe jumatate şi fortaţi să îngenuncheze în faţa celor care i-au capturat. Bărbaţii, care cel mai probabil fac parte din grupul care a încercat să dea lovitura de stat în Turcia, sunt ţinuţi încătuşaţi şi pe ei se văd urmele torturilor la care au fost supuşi.

Un reprezentant al organizației pentru drepturile omului Amnesty International a anunţat că există dovezi şi informaţii că puciştii capturaţi “au fost ţinuţi în detenţie în cătuşe, abuzaţi şi bătuţi cu bestialitate” şi a subliniat că “nivelul de violenţă depășeşte câteva lovituri aplicate”. De altfel, în sala de judecată, mai multi comandanţi seniori au apărut cu vânătăi pe brațe şi faţă.

Președintele Recep Erdogan a promis pedepse severe pentru cei care au pus la cale puciul şi a afirmat că ia în calcul inclusiv reintroducerea pedepsei cu moartea pentru cei găsiţi vinovaţi.

Peste 60.000 de judecători, funcționari publici, profesori, ofițeri de poliție și militari au fost arestați, suspendaț din funcții sau concediați, după tentativa de lovitură de stat eşuată.

• Ziarul Financiar: Nepot al clericului musulman Fehtullah Gulen, reţinut în Turcia

Un nepot al clericului musulman Fehtullah Gulen a fost reţinut, sâmbătă, în Turcia, relatează agenţia Anadolu, citată de site-ul cotidianului Le Figaro.

Muhammet Sait Gülen a fost reţinut la Erzurum, în nord-estul Turciei, în cadrul investigaţiei privind tentativa de lovitură de stat din 15 iulie, atribuită de Administraţia Recep Tayyip Erdogan clericului Fehtullah Gulen, stabilit în Statele Unite.

Perioadele de reţinere judiciară pot dura până la 30 de zile, în Turcia, în cazul persoanelor suspectate de implicare în tentativa de lovitură de stat din 15 iulie, conform unui decret publicat sâmbătă în Jurnalul oficial. În mod normal, reţinerea în Turcia durează cel mult patru zile.

Turcia a dispus joi suspendarea aplicării unor prevederi ale Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, în cadrul măsurilor care decurg din proclamarea stării de urgenţă.

• Hotnews: 

Turcia inteteste eforturile de a desfiinta scolile din strainatate asociate cu Gulen

Autoritatile turce intetesc eforturile pentru desfiintarea scolilor din strainanate infiintate de clericul musulman Fethullah Gulen, a declarat sambata ministrul turc de Externe, citat de Reuters.

Primul decret semnat de Erdogan dupa instalarea starii de urgenta: Peste 1.000 de scoli private, 15 universitati, 35 de spitale, inchise

Presedintele turc Recep Tayyip Erdogan a semnat primul decret de la instalarea starii de urgenta, pe 3 luni, prin care a ordonat inchiderea a peste 1.000 de scoli private si a extins perioada de timp in care un suspect poate fi retinut fara sa fie pus sub acuzare, relateaza sambata agentia Anadolu, citata de Reuters.

Erdogan a declarat stare de urgenta miercuri seara, spunand ca va ajuta autoritatile sa se ocupe rapid si eficient de sustinatorii tentativei esuate de lovitura de stat desfasurate in urma cu o saptamana, in care 246 de persoane si-au pierdut viata.

Primul decret semnat de Erdogan autorizeaza inchiderea a 1.043 scoli private,  1.229 fundatii si asociatii caritabile, 19 sindicate, 15 universitati si 35 de institutii medicale, precizeaza Anadolu.

Toate institutiile inchise sunt suspectate de legaturi cu clericul islamist Fethullah Gulen, aflat in SUA, acuzat de Erdogan ca a orchestrat puciul esuat.

Turcia: Mandate de arestare pentru 300 de membri ai Garzii prezidentiale / 10.000 de pasapoarte anulate

Mandate de arestare au fost emise vineri pe numele a 300 de membri ai Garzii prezidentiale din Turcia, la o saptamana dupa tentativa ratata de lovitura de stat impotriva presedintelui Recep Tayyip Erdogan, anunta AFP.

Tot in Turcia, ministrul de Interne, Efkan Ala, a declarat la CNN Turk anularea a 10.856 de pasapoarte ale unor persoane care fie erau deja arestate, fie prezentau riscul sa fuga din tara.

Aceste masuri vin pe fondul vastei epurari demarate de autoritati in Turcia.

• Digi24:

Baza de la Incirlik, alimentată din nou cu energie electrică

Baza aeriană turcă de la Incirlik, utilizată de SUA și de coaliția împotriva grupării Stat Islamic, este din nou alimentată cu curent electric, a anunțat vineri comandamentul forțelor americane în Europa. Alimentarea cu energie electrică a fost oprită în urma tentativei de puci de săptămâna trecută, informează Agerpres.

Autoritățile turce îi suspectează pe militarii puciști că au utilizat baza aeriană situată în sudul țării pentru a alimenta cu carburant avioanele militare utilizate în timpul tentativei de lovitură de stat.

Mai mulți ofițeri turci din baza de la Incirlik au fost arestați de autorități.

După sistarea alimentării cu electricitate sâmbăta trecută, militarii americani au utilizat generatoarele de rezervă pentru a putea să continue să-și desfășoare operațiunile aeriene împotriva organizației Stat Islamic.

„Avem în continuare această capacitate de generare autonomă dacă electricitatea este din nou tăiată”, a precizat comandamentul american într-un comunicat.

„Există un flux continuu de hrană caldă, apă și carburant pentru a susține personalul nostru din Turcia”, se mai menționează în textul citat.

În jur de 1.500 de militari americani sunt în prezent cantonați în baza de la Incirlik.

SUA utilizează baza aeriană pentru a desfășura misiuni aeriene împotriva grupării Stat Islamic în Siria vecină. În acest scop sunt folosite drone, avioane de război electronic Prowler și avioane de atac la sol A-10.

SUA au condamnat tentativa de puci și s-au ferit să critice măsurile excepționale luate de autoritățile turce, în special epurarea masivă în rândul militarilor, judecătorilor și funcționarilor, precum și plasarea în detenție a peste 4.000 de persoane.

„Susținem guvernul democratic (…) Condamnăm tentativa de puci”, a declarat miercuri secretarul de stat american John Kerry, refuzând să comenteze epurările.

Turcia anunță noi măsuri după puci. 35 de instituții medicale au fost închise

Turcia îşi ţine promisiunea de a distruge orice conexiune în ţară a clericului considerat responsabil pentru puciul eşuat, Fetulah Gulen. În această dimineaţă, a fost anunţat un nou set de măsuri.

Au fost închise 35 de instituţii medicale, peste 1.000 de şcoli şi universităţi private, peste 1. 200 de fundaţii şi asociaţii. Toţi cei suspectaţi de implicare în tentativa de lovitură de stat vor putea fi reţinuţi până la 30 de zile fără a li se aduce vreo acuzaţie oficială, au mai precizat autorităţile de la Ankara.

Vineri, aproape 300 de militari din garda prezidenţială, care păzeau palatul lui Recep Erdogan din Capitală, au fost reţinuţi.

Totodată, oficialii turci au anulat aproape 11 mii de paşapoarte deţinute de foşti deputaţi, fucţionari publici, diplomaţi, membri ai unor organizaţii internaţionale şi chiar sportivi.

Autorităţile susţin că toate aceste măsuri sunt luate din cauză că există forţe care ar putea încerca o a doua lovitură de stat. 

Premierul Turciei se teme de o a doua lovitură de stat

Turcia rămâne în alertă, la o săptâmână după puciul eşuat. Premierul ţării susţine că încă există forţe care ar putea încerca o a doua lovitură de stat. Asta, deşi de o săptămână încoace, atât preşedintele Recep Erdogan, cât şi membrii guvernului au dat asigurări că deţin controlul în toată ţara. După înăbuşirea revoltei militare, guvernul turc a arestat şapte mii de militari, între care aproape o sută de generali. În paralel, mii de judecători au fost demişi, iar zeci de mii de profesori au fost daţi afară pe motiv că ar fi adepţii clericului Fetullah Gulen, acuzat de Ankara că este autorul moral al loviturii de stat eşuate.

„Ar putea fi forţe care să încerce să profite de situaţie şi să organizeze o nouă tentativă de lovitură de stat, pentru a provoca teamă şi panică printre oameni. Pericolul nu a trecut, dar oamenii nu trebuie să se teamă, nu trebuie să le fie frică, pentru că ordinea şi siguranţa cetăţenilor au fost restabilite. Viaţa a revenit la normal, dar trebuie să nu ne complacem, trebuie să rămânem viigilenţi, pentru că deşi sunt slabe şanse, oameni cu minţile rătăcite ar putea încerca să se răzbune. Noi ne-am luat toate precauţiile în acest sens”, a declarat Binali Yldîrîm, premierul Turciei.

• StirileTVR: Tensiune în creştere în Turcia. Preşedintele Erdogan a declarat starea de urgenţă pentru trei luni

Avioane F16 ale armatei Turciei au fost ridicate de la sol miercuri seară, să oprească două nave ale Gărzii de Coastă care încearcă să ajungă în Grecia. Nu există informaţii despre cine ar putea fi la bordul aparatelor de zbor, dar presa scrie că poate fi vorba de militari care au participat la puciul eşuat şi încearcă acum să se pună la adăpost. Împotriva rebelilor a pornit o adevărată vânătoare, în Turcia, iar pedepsele sunt exemplare. 99 de generali din cei 360, câţi numără armata ţării, au fost puşi oficial sub acuzare pentru implicare în tentativa de lovitură de stat. Executivul a anunţat azi şi interdicţia oricărei deplasări în străinătate a profesorilor universitari. 95 dintre ei au fost demişi de la Universitatea din Istanbul, iar peste 5 mii de cadre din învăţământul superior au fost suspendate din activitate.

Preşedintele turc Recep Erdogan a declarat miercuri seara că s-a instituit starea de urgenţă în ţară pentru următoarele trei luni, pentru a preveni efectele loviturii de stat de acum aproape o săptămână, anunţă BBC.

ACTUALIZARE 23.56 Forţele armate se află la ordinul Guvernului, acţionează în aceeaşi direcţie cu Guvernul, a mai spus Erdogan, în discursul său. El a adăugat că va acţiona ca preşedinte şi în acelaşi timp în calitate de comandant suprem al forţelor armate

ACTUALIZARE 23.39 Preşedintele turc Recep Erdogan a declarat miercuri seara că s-a instituit starea de urgenţă în ţară pentru următoarele trei luni, pentru a preveni efectele loviturii de stat de acum aproape o săptămână, anunţă BBC. Este decizia Guvernului, la recomandarea Consiliului Naţional de Securitate. Măsura nu este împotriva legilor şi europenii nu au niciun drept să ne critice, a mai spus preşedintele Turciei, potrivit Reuters. Anterior, Recep Erdogan declarase într-un interviu pentru Al Jazeera că ţări străine ar fi fost implicate în organizarea puciului, fără însă a nominaliza vreuna.

ACTUALIZARE 20.27: Avioane F16 au fost trimise să caute vase ale Pazei de Coastă care ar fi fugit în apele teritoriale ale Greciei, transmite Telejurnalul.

În apropiere, lângă Palatul Prezidenţial, s-au înregistrat cele mai sângeroase lupte din timpul rebeliunii. Zeci de civili şi militari şi-au pierdut viaţa. 50.000 de soldaţi, poliţişti, judecători, profesori sau membri ai clerului au fost arestaţi sau suspendaţi din funcţii în urma tentativei de lovitură de stat.

Mii de profesori au fost suspendaţi sau li s-au revocat licenţele. Toţi sunt suspectaţi de legături cu clericul Fetulah Gulen, pe care regimul de la Ankara îl acuză că a organizat puciul. Autorităţile au cerut oficial extrădarea lui din Statele Unite.

În Turcia, peste 15 mii de angajaţi din educaţie au fost suspendaţi. 1.500 de decani au primit ordin să-şi dea demisiile. Iar licenţele a 21.000 de profesori de la instituţiile de învăţământ private au fost revocate.

Este ultimul pas făcut de regimul de la Ankara pentru a curăţa sistemul de presupuşii susţinători ai clericului Fetulah Gulen. Acesta se află în exil autoimpus în Statela Unite. Ankara susţine că are dovezi clare că el a organizat puciul şi a cerut oficial extrădarea.

Yuksel Alp Aslandogan, purtător de cuvânt Fetulah Gulen: În SUA legile sunt respectate şi guvernul american nu va acorda atenţie unor cereri false, nefundamentate, bazate doar pe antipatie.

Documentele trimise de Ankara sunt analizate acum la Washington. Între timp, preşedintele american Barack Obama a vorbit la telefon cu omologul său turc. Preşedintele Barack Obama a promis că va acorda guvernului turc orice asistenţă necesară în ancheta pe care o efectuează pentru a afla exact ce s-a întâmplat.

Deşi presa din întreaga lume vorbeşte despre epurari masive la nivelul aparatului de stat, premierul Binali a respins orice acuzaţie referitoare la o răzbunare împotriva adversarilor regimului.

Totuşi, zeci de mii de militari, procurori, judecători şi funcţionari publici au fost concediaţi sau arestaţi şi au fost retrase licenţele unor posturi de radio şi televiziune, considerate fidele lui  Fetulah Gulen.

• Digi24: Turcia | Vicepremierul anunță suspendarea Convenției Europene a Drepturilor Omului

Vicepremierul turc, Numan Kurtulmus, a anunțat astăzi că țara sa suspendă temporar aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. O măsură similară a fost luată și de Franța după atacurile de la Paris, din noiembrie 2015.

„Şi Franţa a proclamat starea de urgenţă. Şi au suspendat şi ei (francezii – n.r.) Convenţia, în baza Articolului 15 din Convenţie”, a explicat vicepremierul Numan Kurtulmus, purtător de cuvânt al Guvernului.

„O decretare a stării de urgenţă nu contravine Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului”, a adăugat el, potrivit news.ro.

„Vreau să garantez că drepturile şi libertăţile fundamentale şi viaţa normală de zi cu zi nu vor fi afectate”, a subliniat oficialul.

Articolul 15 din Convenţie stipulează: „În perioade de război sau altă urgenţă publică ce ameninţă viaţa unei naţiuni, orice parte poate lua măsuri ce o derogă de la obligaţiile asumate în baza acestei Convenţei, în măsura cerută strict de exigenţele situaţiei, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu încalce alte obligaţii ale sale în baza legislaţiei internaţionale”.

Decizia privind suspendarea Convenției Europene a Drepturilor Omului vine la câteva ore după intrarea în vigoare a stării de urgență.

Într-o declaraţie făcută miercuri seara la Ankara, preşedintele turc a anunţat instaurarea stării de urgenţă. Măsura ar fi luată pentru combaterea efectelor loviturii de stat „care nu s-a încheiat”. Starea de urgenţă a fost declarată pentru 3 luni. În acelaşi discurs, preşedintele Turciei a reclamat şi că ţări străine ar putea fi implicate în puciul eşuat de la sfârşitul săptămânii trecute.

Conform Constituţiei Turciei, starea de urgenţă poate fi declarată de Guvern pentru o perioadă de cel mult 6 luni şi trebuie aprobată de Parlament. Însă, în situaţii speciale, Parlamentul poate prelungi termenul cu încă 4 luni. În acest timp, Guvernul, reunit sub conducerea preşedintelui Republicii, poate decide ce drepturi şi libertăţi sunt restricţionate sau chiar suspendate.

Conform unui nou bilanţ oficial anunţat, 312 oameni au murit în timpul loviturii de stat eşuate. 208 sunt cei pe care preşedintele turc îi numeşte eroi: 145 de civili, 60 de poliţişti şi 3 soldaţi. A crescut spectaculos, în câteva zile, numărul puciştilor care şi-ar fi pierdut viaţa vineri seara – de la 24 la 104.

• Adevarul:

Putin şi Erdogan se întâlnesc la începutul lui august în Rusia, anunţă Kremlinul

Preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său turc Recep Tayyip Erdogan se vor întâlni în Rusia la începutul lui august, a anunţat miercuri Kremlinul, confirmând astfel informaţii publicate de presa turcă, relatează AFP.

“Domnii Putin şi Erdogan s-au pus de acord să se întâlnească în primele zile ale lui august. Această (întâlnire) va avea loc în Rusia”, a declarat Dmitri Peskov, un purtător de cuvânt al Kremlinului.

“Locul şi data sunt în curs să fie precizate”, a adăugat el. Putin a discutat duminică la telefon cu Erdogan. El i-a urat o revenire rapidă la stabilitate, în urma puciului eşuat din noaptea de vineri spre sâmbătă, şi i-a cerut să asigure securitatea turiştilor ruşi.

Tot duminică, agenţia de presă Anadolu a scris că cei doi lideri intenţionează să se întâlnească în prima săptămână din august, fără să precizeze locul întâlnirii.

Aceasta va fi prima întâlnire dintre cei doi lideri după criza dintre ţările lor declanşată de doborârea, în noiembrie, unui bombardier rus de vânătoare de tip Su-24 de avioane turce de vânătoare de tip F-16, la frontiera turco-siriană.

Moscova a adoptat atunci măsuri de retorsiune – economice – împotriva Ankarei. După luni de critici şi invective violente între cei doi lideri, relaţiile ruso-turce s-au mai liniştit la începutul lui iulie, când Erdogan i-a trimis lui Putin o scrisoare în care îşi exprima regretul, primită de Moscova ca o scrisoare de scuze.

Preşedintele Turciei se declară dispus să reintroducă pedeapsa cu moartea, în ciuda opoziţiei Uniunii Europene VIDEO

Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a declarat că va aproba o măsură parlamentară de reintroducere a pedepsei cu moartea, chiar dacă acest lucru ar pune în pericol eforturile Turciei de a adera la Uniunea Europeană, transmite DPA. „Lumea nu este doar Uniunea Europeană. Nu aveţi pedeapsa capitală în SUA, Rusia, China şi în alte multe ţări? Da“, a afirmat el în cadrul unui interviu acordat postului de televiziune Al Jazeera la Ankara, după ce a fost întrebat dacă va semna o astfel de măsură în ciuda obiecţiilor clare ale Uniunii Europene, care interzice pedeapsa capitală.

„Dacă parlamentul ia această decizie, atunci datoria autorităţilor este de a deschide calea pentru ca această pedeapsă să fie reintrodusă“, a spus el, adăugând că „oamenii au cerut-o. Ei au ieşit în stradă şi au continuat să strige «pedeapsa capitală, pedeapsa capitală, pedeapsa capital㻓, a afirmat Erdogan în cadrul interviului, care a fost tradus în limba engleză.

Pe de altă parte, ca urmare a puciului eşuat de vineri seară, în Turcia a fost instaurată de joi, de la ora locală 1.00, stare de urgenţă pe o perioadă de trei luni, o măsură ce ar urma să permită autorităţilor să ia măsuri rapide împotriva celor consideraţi responsabili de tentativa de lovitură militară de stat eşuată.

Erdogan a insistat că instaurarea stării de urgenţă este în deplină conformitate cu Constituţia şi nu încalcă statul de drept sau libertăţile cetăţeneşti fundamentale.

La rândul său, vicepremierul turc Mehmet Simsek a declarat că starea de urgenţă nu va afecta libertăţi cetăţeneşti fundamentale, între care libertatea de mişcare, dreptul la adunare şi libertatea presei, potrivit agerpres.ro, care preia DPA.

„Nu este legea marţială din anii ’90“, a menţionat Mehmet Simsek într-o serie de postări pe Twitter, referindu-se la o perioadă turbulentă din trecutul Turciei.   „Viaţa oamenilor obişnuiţi se va defăşura normal, afacerile se vor desfăşura ca de obicei. Respectăm principiile economiei de piaţă“, a afirmat el. „Nu va fi nimic diferit de normele impuse de partenerii noştri europeni“, a subliniat oficialul turc.   Premierul Binali Yildirim a afirmat într-un mesaj apărut pe Twitter că starea de urgenţă nu vizează „viaţa de zi cu zi“, ci o „funcţionare rapidă“ a mecanismelor statului.   Până în prezent în jur de 60.000 de militari, poliţişti, judecători, funcţionari publici şi profesori au fost suspendaţi, reţinuţi sau sunt investigaţi în Turcia după lovitura de stat militară eşuată de săptămâna trecută.

• DCNEWS:

• Radu Ghelmez:

Observ ca se judeca destul de superficial conflictul in primul rand politic care desfasoara in zilele astea in atentia lumii, asa ca propun niste detalii.

In primul rand, trebuie zis ca sistemul politic turcesc nu este decat la suprafata similar cu cel din vest si trebuie inteles in profunzime asa cum e el inainte de a critica sau aplauda o parte sau alta. Politica turceasca s-a intors in ultimii douazeci de ani la un sistem balcanic/bizantin in care puterea politica este distribuita prin intermediul unor retele paralele de influenta. Partidele turcesti sunt, privite de la distanta, reprezentari locale ale familiilor politice europene, ceea ce ne induce frecvent in eroare. Alegatorii turci nu se prezinta insa la vot din patru in patru ani ca sa aleaga cine cred ei ca trebuie sa conduca tara cum se intampla la noi, de exemplu, ei sunt implicati in mod activ si permanent intr-o structura informala de putere ce distribuie piramidal dinspre un varf politic catre baza electorala avantaje, putere, influenta, relatii, business, securitate samd.

AKP este exemplul de manual. Partidul islamist conservator reprezinta doar imaginea politica a unei astfel de retele care il are in centru pe Erdogan si care imparte beneficiile pozitiei lui cu cei din imediata apropiere, care la randul lor au niste protejati ce profita de pozitia protectorului si care si ei au, fiecare in parte, un grup mai mare de protejati si tot asa pana cand se ajunge la nivelul cel mai de jos al piramidei si care este format din oamenii simpli, cetatenii turci ce voteaza.

Exista cateva caracteristici importante ale acestui gen de retea politica:
– se organizeaza in jurul unui caracter puternic, un om care sa transcenda cumva limitarile umane, care sa fie sau macar sa para suprauman (radeti, radeti, dar Erdogan a avut afise electorale cu el imbracat in superman)
– necesita transferuri de sus in jos sau dinspre centru spre margini intr-o proportie considerata acceptabila de parti, fiind in esenta un contract social ce expira in momentul in care suficienti participanti considera ca primesc mai putin decat e cazul
– este foarte profitabila pentru toate partile implicate, toti oamenii care adera la aceasta retea profita relativ fata de cei care se plaseaza in afara ei in diferite moduri
– este activa social si usor de mobilizat pentru ca legaturile intre protejati si protectori sunt stranse si personale (motiv pentru care au si iesit oamenii asa repede in strada vineri noapte)
– genereaza in ansamblul sau sinergii valoroase in primul rand economic, dar si in planul securitatii personale si al libertatii de expresie in limitele acceptate de retea si o stabilitate aparenta

Ma astept sa reactionati la ce zic mai sus cu un “ah, adica mafia politica, nu asa functioneaza si PSD la noi?” si o sa va raspund ca da, asa e, si la noi exista elemente ale acestui tip de a face politica si ele au fost predominante pana la un punct din istoria noastra recenta. La noi insa lucrurile s-au mai schimbat din perioada nastasista cand cred ca a fost apogeul genului asta de networking politic – social si, chiar si atunci, nu a fost asa de pervasiv cum este la turci.

In momentul in care sistemul politic din Turcia s-a liberalizat intr-o oarescare masura la presiunea vestului, dar si ca urmare a fuckupurilor consecvente si consistente ale partidelor de factura europeana, dar cu obiceiuri orientale, ce supravietuiau politic doar sub privirea atenta a generalilor, doua retele paralele au prins radacini si au inceput sa se dezvolte fulminant. Una este AKP, cealalta este Hizmet (miscarea gulenista). Amandoua sunt organizatii islamiste, ceea ce este de inteles pentru ca majoritatea covarsitoare a turcilor sunt musulmani conservatori, asa ca primele initiative care au profitat de un regres al kemalismului autoritar s-au dezvoltat explicabil in mijlocul comunitatilor musulmane private decenii intregi de optiuni politice reprezentative.

Si AKP si Hizmet au crescut rapid, atragand cu o viteza fascinanta turci din cele mai variate straturi sociale, turci care aveau, in esenta, un singur punct in comun: toti credeau (si cred) ca identitatea nationala turca nu poate fi definita in mod corect fara includerea componentei religioase. Cu alte cuvinte, acei militari, profesori, bankeri, oameni de afaceri, ziaristi, politicieni, oameni simpli pentru care religia este parte din viata de zi cu zi si care au fost persecutati sau s-au simtit persecutati de secularismul agresiv si de multe ori neinspirat al partidelor kemaliste au gasit in sfarsit o structura politica prin care sa poata sa isi exprime optiunea pentru un stat turc musulman tolerant.

AKP s-a concentrat pe industrie, armata, servicii sociale si ruralul sarac in timp ce Hizmet a atras cu precadere oameni din invatamant, servicii bancare si sistemul juridic, judecatori, procurori, politisti. Cele doua miscari s-au aliat aproape imediat impotriva inamicului comun, faimosul “deep state”, in esenta o retea similara de putere si interese politice condusa insa in mod netransparent si cu o mana de fier de generalii turci.

In momentul in care AKP a preluat puterea prin alegeri libere, lucrurile au inceput sa se miste foarte repede si foarte in bine. Relatiile economice facilitate de legaturile de fier si onoare dintre oamenii de afaceri din cadrul celor doua miscari islamiste au explodat si au propulsat Turcia catre o prosperitate economica pe care nu o mai vazuse de secole. Bunastarea astfel generata s-a scurs in jos prin cele doua miscari catre membri de rand care, etern saraci si persecutati pentru conservatorismul lor religios vreme de decenii, au descoperit brusc nu doar ca o duc mai bine decat niciodata, dar si ca sunt, in sfarsit, liberi sa isi exprime credintele religioase in spatiul public fara frica. Progresul social dublat de cel economic a ajutat enorm miscarile islamiste, validandu-le practic abordarea politica si intarindu-le atat tractiunea in masa profunda a cetatenilor turci, cat si puterea politica si ponderea propriilor agenti in structurile statului.

Trebuie zis ca perioada de inceput a guvernarii AKP a reprezentat si cea mai optimista vreme a relatiei dintre turci si kurzi. AKP a deschis dialogul cu PKK, dialog blocat de generalii ultranationalisti si turk-puristi daca imi permiteti inovatia lexicala, si a semnat ulterior si un armistitiu care a dus la cea mai indelungata perioada de liniste si securitate din intreaga istorie moderna a Turciei. E de remarcat si ca majoritatea kurzilor au votat AKP si multi dintre ei voteaza inca si azi cu AKP din cauza ca si kurzii turci sunt preponderent conservatori religios si s-au solidarizat cu partidul islamist pe considerente religioase, la momentul respectiv mai importante decat divergentele etnice, mai ales cand conflictul etnic a fost alimentat de reactiile exagerate si distructive ale militarilor seculari inamici deschis ai AKP (enemy of my enemy and also a sunni logic).

Cand au considerat ca sunt suficient de puternici, AKP si Hizmet au declansat impreuna un asalt la baioneta impotriva “deep state”, arestand reprezentantii din varful armatei si ai sistemului judiciar sub diverse pretexte, multe reale, unele inventate. E de retinut ca Hizmet (Gulen) a avut principalul rol in decapitarea structurilor de forta care mentineau statul secular sub amenintarea baionetelor. Procurorii, politistii si judecatorii gulenisti au fost cei ce au construit dosarele, arestat, judecat si condamnat generalii si politicienii ce trebuiau arestati, in timp ce AKP le-a asigurat sprijinul politic necesar.

Succesul incredibil si neasteptat al aliantei dintre cele doua grupari islamiste s-a dovedit fatal pentru aceasta. AKP a inceput sa preseze pentru o islamizare mai agresiva dublata de o intoarcere la viziunea otomana in politica turceasca, in timp ce Hizmet a militat pentru o “influentare” a societatii turce catre Islam prin puterea exemplului membrilor miscarii si prin demonstrarea prin fapte, nu prin decrete, ca islamismul este parte din Turcia si este bun pentru Turcia. Practic si simplificand un pic, AKP a adoptat o politica de islamizare prin “hard power” in timp ce Hizmet una “soft power”.

Ruptura s-a produs in momentul in care procurorii si politistii turci afiliati la Hizmet, aliatii cei mai buni ai AKP pana atunci si exact aceiasi insi care au ingenuncheat “the deep state” scotandu-i coltii, au declansat o serie de anchete privind dosare de coruptie care vizau politicieni de la varful AKP, ministri si, cel mai grav, insusi fiul lui Erdogan. Erdogan a reactionat extrem de virulent si i-a acuzat pe gulenisti de tradare. Practic, omul a vazut in anchetele guleniste un atentat direct la puterea sa si s-a temut ca este o lovitura de stat soft in progres. A reactionat foarte categoric si a declansat un prim “purge” al gulenistilor din serviciilor de forta si a sistemului de justitie. Au urmat multe altele si continua si azi eliminarea membrilor Hizmet din structurile statului turc prin orice mijloace, oricat de reprobabile.

Cum AKP detinea puterea la nivel formal si reprezenta Turcia din punct de vedere politic, in timp ce Hizmet era doar o structura informala ce colecta oamenii fideli principiilor lui Gulen, Erdogan a castigat prima si cea mai grea batalie intr-o partida extrem de stransa si apoi pe cele ulterioare din ce in ce mai usor.

Intre timp, prosperitatea economica si puterea militara relativa in crestere i-au permis lui Erdogan sa inceapa sa viseze la un Orient Mijlociu in sfera de influenta turca si sa lanseze o serie de initiative diplomatice si ale serviciilor de informatii care sa pregateasca terenul pentru instalarea de regimuri aservite in tarile din jur (Siria si Irak in primul rand). AKP si-a supraestimat insa potentialul si, impins de realitate sa constate ca batalia pe scena internationala este mult mai agresiva si mai complicata decat in intern, a inceput sa faca tot felul de tampenii strategice. Una dintre ele si probabil cea mai mare a fost facilitarea constituirii de retele jihadiste de recrutare si transfer de oameni si echipamente in Turcia pentru a prabusi regimul Baathist de la Damasc.

Erdogan a aflat insa pe pielea proprie, cum au aflat inaintea lui si pakistanezii si irakienii si sauditii si sirienii si probabil si altii, ca pe jihadisti ii poti chema, dar nu le poti spune sa plece si ca cine isi imagineaza ca ii poate controla este mai prost decat martirii lor. ISIS si al Qaeda au inceput sa isi dezvolte retelele proprii de activisti, finantatori, recrutatori si adepti, constituind astfel, sub nasul lui Erdogan, inca doua retele de putere politica, independente de cele trei deja existente si cu un mesaj politic islamist de factura jihadista, mult mai radical decat discursul main stream al AKP si, din cauza asta, mai atractiv pentru minoritatea musulmana radicala ce a capatat aripi in guvernarea AKP, dar care s-a considerat nereprezentata de tonul mai civilizat al acestora.

Ca sa fie treaba treaba, nici PKK n-a stat degeaba in anii armistitiului si si-a construit o aripa poAKlitica legitima, HDP, un partid avand la varf niste insi absolut remarcabili. HDP a venit cu o oferta foarte interesanta, adresandu-se mai intai kurzilor, dar apoi si celorlalte minoritati religioase din Turcia, ca de exemplu alevi, minoritati care se simteau din ce in ce mai amenintate de evolutia discursului AKP care s-a radicalizat abrupt intr-o tentativa cu un oaresce succes de a face concurenta jihadistilor. HDP a crescut rapid amenintand sa consume suportul kurzilor sunni pentru AKP, un element important, desi nu esential in strategia electorala a lui Erdogan.

In iunie anul trecut, HDP a reusit sa obtina suficiente voturi cat sa nege majoritatea in parlament detinuta pana atunci de AKP si sa puna in pericol suprematia politica a lui Erdogan fix in momentul in care acesta se pregatea pentru un nou val de centralizare si consolidare a puterii. Asta a fost punctul de ruptura si de acolo incolo lucrurile au mers din rau in mai rau pentru Turcia in general si pentru Erdogan in particular.

Practic, in Turcia exista acum mai multe retele de putere politica si influenta sociala care se concureaza si se vaneaza una pe alta. In prim plan continua sa fie AKP, dar care este subminat din subteran de Hizmet, de ramasitele “deep state”, de jihadisti si de kurzii organizati cum erau pe vremuri irlandezii intr-o ramura politica, HDP, si una insurgenta, PKK. Niciuna dintre retelele competitoare nu este suficient de puternica pentru a contesta suprematia AKP de una singura si niciuna dintre ele nu conlucreaza cu alta, dimpotriva, in Turcia de azi e un fel de “toti contra tuturor”, dar inrautatirea situatiei economice, fuckupurile diplomatice, prabusirea relatiilor cu UE si complicarea celor cu americanii creeaza multiple vulnerabilitati, asa ca Erdogan s-a simtit obligat sa actioneze.

Strategia pusa la cale de turci pare geniala pana cand te uiti sa vezi unde a ajuns Turcia azi. Erdogan a incercat sa diminueze puterea retelelor concurente aruncandu-le in lupta una contra celeilalte. A rupt armistitiul cu PKK si a trimis armata in operatiuni militare in Sudul Turciei, sperand astfel ca structurile “deep state” din armata, puternic nationalist-rasiste, vor prioritiza strivirea kurzilor inaintea inlaturarii lui de la putere, ceea ce i-ar oferi timpul necesar sa elimine ultimele ramasite guleniste din sistemele critice. A facilitat prin politica sa siriana un conflict pe viata si pe moarte intre jihadisti si kurzi prin care i-a facut pe acestia inamici principali, apoi a inchis ochii la niste atentate extrem de suspecte pe care ISIS le-a pus la cale impotriva unor mitinguri HDP si care au decapitat concurentul politic cel mai periculos.

Apoi, in timp ce peste Turcia se intindea haosul atentatelor teroriste si al conflictului militar deschis dintre armata turca si PKK, conflict ce a ras mii de vieti si orase intregi de pe fata pamantului, Erdogan a iesit in fata si s-a pozitionat ca fiind singura optiune care ofera stabilitate in aceasta din ce in ce mai turbulenta situatie. Speriati de bombe la modul cel mai propriu, alegatorii turci si-au amintit ca, intr-adevar, AKP este formatiunea politica ce a adus pacea si prosperitatea in Turcia dupa anii eternului razboi pe care guvernele votate de generali l-au intretinut si au pariat pe AKP sa restabileasca aceasta pace, fara sa inteleaga ca actualele conflicte sunt diferite fata de cele din anii 80 – 90 si sunt preponderent rodul actiunilor AKP.

Si asa ajungem la saptamana trecuta, cand rodul politicilor divizive ale AKP si-a atins expresia cea mai violenta de pana acum. O factiune a armatei care pregatea in subteran o lovitura de stat impotriva AKP a aflat ca Erdogan stie deja cine sunt si ce vor sa faca si a decis sa actioneze inainte de a fi complet pregatita pentru a preintampina contralovitura lui Erdogan. Nu am aflat inca (eu) ce componenta are aceasta factiune, AKP acuza gulenistii, dar acesta este doar un gest reflex si previzibil cand vine vorba de AKP. Gulen a dezavuat lovitura de stat aproape imediat, in timp ce se intampla, si nici nu am vazut alte indicii ca factiunea gulenista din armata ar fi pus la cale aceasta operatiune militara. E de presupus deci ca sunt niste ramasite ale “deep state” in spatele organizarii acestui coup, dar trebuie zis, in special pentru ca vad ca multa lume zice ca e sigur inscenare pentru ca “deep state did it better before”, ca reteaua generalilor a fost mult slabita de asaltul combinat al AKP si Hizmet din ultimul deceniu si ca e foarte posibil ca nici macar sa nu fi fost implicata in totalitate sau sa isi fi sincronizat actiunile, asa ca esecul este explicabil.

Reactia lui Erdogan este iarasi previzibila si lipsita de inteligenta, chiar daca pare necesara din punctul lui de vedere. Erdogan nu poate sa se limiteze azi la a executa doar pucistii, pentru ca intregul esafodaj pe care isi sprijina el puterea sta pe echilibrul intre concurentii lui. E destul de usor de banuit ca acum nu aresteaza doar pe cei direct implicati, ci incearca sa profite de dezastru ca sa loveasca fara prejudicii in toate retelele concurente. Taie deci la gramada citind de pe listele pe care le avea deja militari, gulenisti, opozitie, presa, oricine poate fi taiat fara sa atraga suspiciuni prea mari, de unde si numarul destul de semnificativ de arestari si relatia lor destul de vaga cu operatiunile rebele din weekend.

Nu face insa decat sa slabeasca Turcia, lovind fara discriminare sau discernamant in inamicii politici doar pentru ca ii sunt inamici politici si slabind astfel structurile de forta ale statului turc pana in punctul in care el insusi este extrem de vulnerabil in fata agentilor din afara care sunt, dupa cum i-au demonstrat-o in Siria si nu numai, mult peste calibrul lui si care vor actiona din ce in ce mai agresiv in perioada urmatoare pentru destabilizarea Turciei si aruncarea ei intr-un razboi civil ce o va sterge de pe harta puterilor militare si diplomatice regionale.

Zilele lui Erdogan la putere sunt numarate, va pleca intr-o saptamana, intr-o luna sau intr-un an, dar va pleca mai degraba mai devreme decat mai tarziu pentru ca jocul pe care il joaca este peste nivelul lui de competenta si a intrat in vizorul unor puteri pentru care elocventa lui si capacitatea de a mobiliza anumite sectoare ale publicului turc nu fac nici doi bani.

In final, vreau sa zic si celelalte doua chestii la care ma refeream la inceput ( 🙂 )

in primul rand, va ofer explicatia cea mai probabila pentru care intreaga societate turca, inclusiv inamicii declarati ai lui Erdogan s-au declarat de partea acestuia vineri spre surpriza si dezamagirea neinformata a multor romani. Ei bine, ultima oara cand armata a preluat puterea in Turcia, a arestat o jumatate de milion de oameni, dintre care cateva mii au fost pur si simplu disparuti a la Argentina. Jumatate de milion de oameni arestati. Rostogoliti un pic in minte numarul asta pana capata greutate si o sa intelegeti ca, asa cum zicea cineva recent foarte bine, nu tot ce este secular, este liberal si nu tot ce este iliberal este mai rau decat orice este secular.

Si, in sfarsitul sfarsitului, va sfatuiesc sa cititi cu atentie mesajele europene si americane. Europenii nu au zis nici un moment ca Erdogan este un democrat, ce zic ei este ca sustin regimul ales democratic si institutiile democratice ale statului turc. Este o nuanta extrem de importanta, cruciala chiar, pentru ca face diferenta dintre a valida regimul AKP ca fiind democratic si doar a il identifica prin admiterea adevarului recunoscut de toata lumea cum ca a fost ales democratic. UE stie ca Erdogan nu mai este demult un democrat si nu face decat sa bastardizeze democratia, dar intelege in acelasi timp ca este, pentru moment, singura alternativa viabila pe termen scurt la haosul la granitele noastre pe care l-ar genera un razboi civil all out in Turcia. Mesajul european este singurul posibil care mentine integritatea teritoriala a Turciei, orice alta reactie decat sprijinirea cu conditii a guvernului pana la urma legitim va duce la destramarea acesteia si profitul direct al vecinilor cu ambitii, Rusia si Iran.

Pentru moment, AKP trebuie sa restabileasca autoritatea guvernului asupra intregului teritoriu si capacitatea armatei de a apara natiunea turca. Dupa ce acest obiectiv imediat va fi indeplinit, se vor crea conditiile pentru a corecta ferm traiectoria politica a Turciei care a iesit din sfera minora a politicilor locale neconstructive si ameninta acum pe toata lumea din jur. Sa avem rabdare, deci, si sa nu judecam ce nu intelegem, ci mai degraba sa cautam sa intelegem.

• Trenduri Economice: Între haosul Orientului zglobiu şi ordinea Occidentului bolnav

[…] Nu cred că greşesc dacă spun că Turcia este unul dintre cele mai importante puncte ale planetei. Este cheia Orientului Mijlociu, a Asiei, a Caucazului, a Europei de Est şi a Mediteranei. Fără doar şi poate, din punct de vedere geostrategic, Turcia este Buricul Pământului.Lovitura de stat care s-a dat a fost una 100% americană. Pentru a o înţelege trebuie să privim cu ochii de acum la evenimentele din trecutul apropiat. În septembrie 2015, Rusia executa cu precizie de ceasornic bombardamentele în Siria. Interesul Rusiei era reprezentat de slăbirea forţelor ISIS pentru a-şi proteja aliatul. Paralel cu bombardamentele ruseşti, au fost efectuate operaţiuni sub steag fals asupra insurgenţilor grupaţi în aşa-zisa opoziţie siriană(în fapt, forţe paramilitare susţinute unele de Turcia, altele de SUA şi altele de cine mai era interesat prin zonă). De asemenea, sporea numărul alertelor privind violarea spaţiului aerian turcesc de către avioanele ruseşti. De fiecare dată ruşii contestau violarea spaţiului, iar turcii protestau. Apogeul evenimentelor s-a petrecut în 24 noiembrie 2015, atunci când un F16 al forţelor aeriene turce a doborât un Suhoi rusesc. Este foarte vag ordinul care-a fost dat, cum de-a fost pregătit F16-le să doboare Suhoi-ul s.a.m.d. Cert este că, în urma evenimentelor de-atunci relaţiile dintre Turcia şi Rusia au îngheţat. Practic acesta a fost începutul loviturii de stat.

Răspunsul ruşilor a fost unul dur, dar nu chiar atât de radical precum s-ar fi aşteptat opinia publică. Într-adevăr, au fost impuse restricţii puternice produselor turceşti şi a fost dată o lovitură teribilă turismului prin interzicerea curselor charter. Numai din turism, Turcia a pierdut în primele şase luni ale anului aproape 30 mld. $.

În 27 iunie a.c., Erdogan i-a trimis lui Putin, în mod surprinzător, o scrisoare în care-şi cerea scuze asupra incidentului aviatic. A fost un eveniment-surpriză; nimeni nu se aştepta la aşa ceva. Iată cel de-al doilea indiciu al ecuaţiei. Pentru cei care-l cunosc pe Erdogan, gestul e unul inexplicabil, de-a dreptul nebunesc.

Zvonurile spun că, prin martie, ruşii i-ar fi şoptit lui Erdogan că se pregăteşte debarcarea sa de către armată. Ştiindu-şi oamenii aşezaţi în poziţii cheie şi dată fiind relaţia încordată ruso-turcă, Erdogan a ignorat iniţial informaţia, însă a intrat la bănuieli în momentul în care a primit un semnal similar de la serviciile iraniene de securitate. În aceeaşi ecuaţie trebuie văzute şi atentatele teroriste care au sporit vizibil după răcirea relaţiilor ruso-turce.

Şi-acum să mergem mai departe. Aşadar, în 27 iunie Erdogan îşi cere scuze public. Serviciul de presă al Kremlinului dă comunicatul, iar Putin declară că urmează să ridice treptat restricţiile. Ca un făcut, pe 28 iunie avem un atac terorist de proporţii în aeroportul Ataturk din Istanbul. Merită menţionat că singura ţară care a oprit cursele aeriene către Istanbul a fost … Iranul. În multe rânduri am evocat performanţele spectaculoase ale serviciului secret iranian. În paranteză amintesc faptul că Iranul este singura ţară care a protejat informativ regimul lui Bashar al Assad de dinaintea începerii războiului civil sirian.

În spatele perdelelor de fum ale atacurilor teroriste se împleteau iţele conspiraţiei. Personaj central era comandantul turc al bazei militare de la Incirlik, Bekir Ercan Van, fost ataşat militar în Israel şi cadru de nădejde al americanilor în Turcia.Acesta controla o reţea extrem de întinsă formată, în principal, din adepţii Hizmet, mişcarea imamului radical Fethullah Gülen. Cu toate că e foarte mult de vorbit despre Hizmet, o să spun doar că, în perioada în care Erdogan şi Fethullah Gülen au fost aliaţi, mişcarea imamului a reuşit să atragă personalităţi marcante, în special din intelectualitate(spre deosebire de AKP care a fost interesată să lucreze mai „la firul ierbii” pentru strângerea unui bazin electoral cât mai generos). Astfel, Fethullah Gülen a pus la punct o reţea paralelă de putere, întinsă în special în justiţie, armată, educaţie şi mass media.

Nu e foarte clar ce anume a ştiut Erdogan, dacă într-adevăr a jucat cartea neştiutorului şi a lăsat conspiraţia să se dezvolte monitorizând-o atent prin intermediul propriului serviciu secret loial. Repet, încă se ştie foarte puţin! Ceea ce e însă cunoscut este că, înainte cu o oră de planificata lichidare a sa, Erdogan a fost informat de către iranieni despre declanşarea loviturii de stat. Confirmarea i-a venit aproape instantaneu, atunci când a fost anunţat de către conducătorul Armatei I – generalul Umit Dundar – că a fost declanşată lovitura de stat, că o bună parte din armată va lua parte la această acţiune, şi, mai ales, că Armata 1 îi rămâne fidelă şi că-l va apăra. A părăsit în grabă hotelul, lăsându-şi gărzile de corp ca perdea de fum.

Probabil că mare le-a fost mirarea atacatorilor atunci când au constatat că în hotel, în afara gărzilor eroice, nu era nici urmă de Erdogan. Practic, de-aici lovitura de stat s-a fâsâit. Aici s-a pierdut totul. Cu un Erdogan viu lucrurile erau definitiv compromise. Toată lumea ştia asta şi acesta este motivul pentru care Erdogan a făcut singura mişcare pe care trebuia s-o mai facă pentru a câştiga: să se arate în viaţă. Asta a fost miza apariţiei sale la CNN Turk. Restul, mai mult sau mai puţin, e cunoscut!

Întoarcerea victorioasă a Sultanului n-avea cum să fie altfel decât înecată în sânge. Miile de arestaţi din rândurile armatei şi justiţiei, personalul demis din învăţământ, interdicţiile şi starea de semi-necesitate sunt lucruri normale. Este strict ceea ce aşteaptă turcul de rând care, în acest moment, trăieşte exuberant răzbunarea lui Erdogan ca pe propria sa răzbunare.

[…] Întrebarea care rămâne este ce anume va face Erdogan cu adevăratul duşman care se numeşte SUA şi care este Imperiul, stăpânul absolut? Are două variante: să mimeze răzbunarea, dar în spatele scenei să se transforme în mielul cerşind clemenţă sau chiar să se răzbune intrând într-o nebunească sinucidere. Ce va face? Aici este cheia.

Răspunsul este unul deosebit de complicat. Chiar dacă uneori are accese exuberante, Erdogan este un individ extrem de calculat, cu mult sânge rece şi foarte stabil. De-a lungul vremii a dovedit o capacitate sporită de control, o organizare impecabilă şi o luciditate enervantă atât pentru prieteni cât şi pentru duşmani. Pe de altă parte nu suportă să intre în rândul laşilor. Personal nu-l văd pe Erdogan stând în genunchi în faţa celui care-a vrut să-i fie călău.

Oprirea curentului şi a apei la baza militară de la Incirlik face parte dintr-un scenariu de mijloc. Doar dă un semnal că ştie cine ce-a făcut! La fel şi anunţul cu pacea regională pe care-o vrea dusă la bun sfârşit cu Rusia şi Iranul. Toate sunt elemente ale unui dans de echilibru între cele două căi diametral opuse. Lucrurile însă nu pot rămâne aşa la infinit, apele trebuie să se despartă.

Erdogan are acum capacitatea de a merge în orice direcţie. Când face declaraţii radicale, când trimite poliţia să facă percheziţiei la Incirlik o face pentru a da semnale de negociere de pe poziţii superioare, pentru a cere mai mult. Vi se pare obscen? Amintiţi-vă preţul cerut de Turcia pentru a permite SUA să folosească bazele sale în Războiul din Irak. Aşa se-ntâmplă şi-acum. Erdogan e pe cai mari, a prins slăbiciunea duşmanilor săi şi, prin invitaţia la negociere încearcă să-i umilească. Nu ştie încotro va merge, dar tentaţia tocmelii n-o poate rata.

[…] Teoretic americanii n-ar avea de ce să se teamă. Flexibili cum îi ştim, pot conlucra cu orice regim atâta vreme cât le serveşte interesele. De-aia şi-acum fac „ciocu’ mic” până se-aşează apele. Problema lor însă este că şi-au pierdut toţi teleghidaţii din justiţie, adică acei „eroi” care, ca şi la noi, implementează „statul de drepţi”! Fără această structură de forţă şi fără teleghidaţii din armată(care acum dau cu subsemnatul) SUA se simt în nesiguranţă. Însă nu au mare lucru de făcut; decât să-nchidă ochii şi să spere că hachiţele sultanului se vor opri la un moment-dat.Există însă un amănunt peste care nu se poate trece. Oricine vede de la o poştă că personalitatea lui Erdogan rimează de minune cu cea a lui Putin. E clar pentru oricine acest lucru. Atracţia dintre cei doi şi tentaţia implementării democraţiei de tip islamic ar putea produce o alunecare definitivă a Turciei spre Rusia. Mai ales că Rusia propune în locul vasalităţii alianţe „de la egal la egal”. Iar de-aici începe dezastrul pentru americani. După ce-au asistat la spargerea capului Anacondei în Mongolia, o secţionare a şarpelui în zona turcească ar fi o pierdere mult prea mare. Automat Georgia s-ar simţi strânsă într-o menghină, iar presiunea ar aduce-o din nou în sfera de gravitaţie a Moscovei. De un destin similar ar avea parte şi celelalte ţări balcanice, cu excepţia Greciei căreia, un nou pachet financiar generos şi tradiţionala opoziţie faţă de Turcia îi va garanta rămânerea în tabăra americană. România, din nou pe graniţă, va fi folosită ca monedă de schimb. Este mult prea împinsă spre est şi, ieşirea sa la Marea Neagră nu mai face două parale în condiţiile blocării Bosforului.

Ne-am afla aşadar într-un setup destul de complex. Confruntarea ar putea fi deschisă, cel mai probabil, de „dosarul cipriot”. Ar fi cea mai facilă răzbunare americană faţă de copilul neastâmpărat. Aceasta ar fi scânteia necesară unei noi conflagraţii totale. Cred că e clar pentru toată lumea că industria americană aşteaptă războiul ca pe o binefacere. Iar puncte îngheţate sunt peste tot în lume, fie că vorbim de Ucraina, Marea Chinei de Sud, Coreea, Orientul Mijlociu, Africa s.a.m.d.

Trebuie să fii orb pentru a nu observa că „aerul e încărcat”, că, din ce în ce mai mult, se simte prezenţa acelui ceva. Personal cred că sunt motive serioase de îngrijorare şi asta indiferent de alegerea pe care-o va face Erdogan. Rediscutarea sferelor de influenţă şi eventuala rediscutare a termenilor conveniţi la Malta sunt elemente care vor cutremura Pământul.

[…]/ integral pe trenduri.blogspot.ro