NUCLEARA FINANCIARA AMORSATA GEOPOLITIC: CADE DEUTSCHE BANK? In timp ce Germania impunea austeritatea in UE, bancherii nemti se ocupau de MANIPULAREA PIETELOR si crearea de CONTURI FALSE

• Adevarul.ro/ C Unteanu: Un nou coşmar la orizont: cade Deutsche Bank?

Nu este deloc, din nefericire, o discuţie teoretică. Ci una care se poartă, deja, la nivelul avertismentelor imediate.

Avertismente asupra consecinţelor fatale pe care le poate avea căderea unei bănci de mărimea şi importanţa celei germane, considerată bancă sistemică, ceea ce înseamnă că un eventual faliment s-ar repercuta instantaneu nu numai asupra întregului sector bancar german şi european, dar ar putea determina un tsunami de dimensiuni uriaşe care să scuture întreg sistemul bancar, financiar, economic şi social global.

Lucrurile au devenit într-atât de serioase încât, spre exemplu, colega mea Isabelle de Laminne de la secţia economică de la LE SOIR a scris deja un articol în care-i avertizează pe clienţii belgieni de la DEUTSCHE BANK că „în cazul în care se tem pentru viitorul băncii şi al economiilor lor, să nu lase mai mult de 100.000 euro de persoană şi per cont la această instituţie… şi persoanele care deţin creanţe sau acţiuni ale băncii trebuie să fie şi ele atente căci, într-o asemenea situaţie, ele nu sunt acoperite de niciun fel de garanţie”. Avertizând şi că, în acest moment, destinul băncii „este suspendat doar de un fir…în doar un an de zile, valoarea titlurilor DB au scăzut cu 50% din valoare şi, în acelaşi timp, este supusă unei amenzi colosale din partea autorităţilor americane”.

Însuşi şeful executiv de la DB, John Cryan, citat de Bloomberg, avertiza la începutul acestei luni că vor exista „consecinţe fatale pentru deponenţi şi pentru schemele de pensii” .

Imposibil să existe dubii asupra solidităţii, credibilităţii şi respectabilităţii Deutsche Bank, spunea Wolfgang Schäuble, ministrul german de Finanţe pe 9 februarie, la Paris, cu ocazia celui de-al 48-lea Consiliu economic şi financiar franco german,iar Preşedintele de la Bundesbank, Jens Weidman adăuga: „Nu este posibil să avansezi pe drumul solidarităţii dacă nu avem soliditate la nivelul băncilor”. Perfect adevărat, în principiu, numai că – notează Romaric Godin de la ziarul La Tribune – exact în momentul respectiv, acţiunile primei bănci germane scădeau la cel mai jos nivel din istorie.

„Miercuri în această săptămână, titlurile de asigurare CDS – asigurare contra falimentului – ale Deutsche Bank evaluau la aproape 20% riscul unui faliment în următorii 5 ani. Nivel demn de instituţiile bancare cele mai puţin recomandabile din sudul Europei”, scrie Godin.

În acest moment, cel puţin deocamdată, cancelarul Angela Merkel a spus că statul nu va acorda niciun fel de sprijin băncii germane care a fost, după cum ştiţi, condamnată de justiţia americană să plătească o amendă de 14 miliarde de euro pentru responsabilitatea pe care o are în cazul produselor „subprimes”. Reacţia pieţelor a fost imediată, astfel încât valoarea grupului DB pe bursă a scăzut la aproape jumătate faţă de începutul anului, adică la 14,7 miliarde Euro faţă de 31,2 miliarde Euro cât era la 31 decembrie 2015. Ceea ce înseamnă că valoarea amenzii americane este echivalentă, în acest moment, cu valoarea bursieră a întregului grup Deutsche Bank.

Există o problemă în imediat? Cu siguranţă. Chiar trei.

Prima este că evenimentele acestea pot declanşa, cel puţin, o criză de încredere a investitorilor care vor dori să stea un timp departe de epicentrul unei eventuale crize majore germane şi europene şi asta ar putea produce pe mai departe relativ rapid, o criză de lichidităţi. Adică dificultăţi de refinanţare a propriilor activităţi, aceasta fiind unul dintre elementele vitale pentru o mare bancă de tip sistemic.  

Între clienţii Deutsche Bank care şi-ar fi retras din plasamente se numără fonduri mari de hedging ca Citadel şi AQR Capital Management, a relatat Wall Street Journal, informaţie obţinută pe surse. Fondurile respective ar fi retras sume de mai multe miliarde de dolari, din cauza temerilor legate de stabilitatea financiară a băncii.

„Trebuie subliniat că Deutsche Bank este principala casă de cliring în Europa. Cu un portofoliu de derivate de peste 60.000 de miliarde de dolari la Deutsche Bank, guvernul este total incapabil să înţeleagă cum să trateze această criză”, a spus David Buik, analist la Panmure Gordon & Co., într-o notă adresată clienţilor.

A doua problemă este una politică, extrem de serioasă şi care poate trimite unde de şoc cel puţin la nivelul întregii Europe. Este adevărat că doamna Angela Merkel a spus că statul nu va veni în sprijinul băncii dar, în caz de extremă urgenţă, va rezista presiunii enorme de pe piaţa internă şi de pe pieţele internaţionale? Dacă  totuşi va ceda, asta înseamnă, în mod direct, renunţarea la toate angajamentele europene care au fost făcute în perioada precedentei crize când multe state au fost acuzate că au risipit banii contribuabililor în încercarea de a salva bănci dovedite neviabile. Să nu uităm că Uniunea bancară europeană interzice acum, la modul cel mai ferm, susţinerea unei bănci cu probleme prin ajutoare directe de stat! Iar în acest context de enorme incertitudini, riscul de contagiune este foarte mare, în cercuri concentrice care să se întindă foarte rapid nu numai în economica germană, ci şi, în imediat, în economia europeană datorită interdependenţei sistemelor bancare de pe continentul nostru. Apoi, exact din acelaşi motiv, efectele distrugătoare se pot simţi în întreaga lume.

Atenţie deci la ceea ce FMI-ul spunea în al său Financial Sector Assessment Program:

„Printre G-SIB (băncile sistemice de importanţă globală) Deutsche Bank apare drept cel mai important contributor net la riscurile sistemice, urmată de HSBC şi Credit Suisse”.

Remarca asta a venit după ce Federal Reserve a confirmat faptul că filialele din SUA ale Deutsche Bank şi Banco Santander (Spania) sunt singurele care, din grupul de 33 de bănci analizate, au picat la „testul de stres” care evalua tocmai capacitatea acestora de a face faţă în cazul unei noi crize financiare.

A treia problemă este că, în cazul producerii unui asemenea eveniment, trebuie luate în calcul eventuale dezechilibre sociale datorită generării unui val de panică la nivelul investitorilor dar şi al populaţiei. Cu consecinţe greu de estimat acum asupra vieţii politice şi economice germane. Dar, deja, este trimis un mesaj de urgenţă care vine într-un moment critic pentru UE, deoarece atât Franţa, cât şi Germania ar putea suferi dezechilibrări economice importante, situaţie în care „crizele sistemelor bancare proxime”, cele din Italia şi poate Spania şi Grecia, pot intra şi ele în linie dreaptă.

În acest context, nu rămâne decât să aşteptăm următoarele mişcări de piaţa germană şi, mai ales, să vedem ce va dori sau nu să sacrifice pentru menţinerea „culturii stabilităţii” de care Germania este atât de mândră. Dar dacă Deutsche Bank va fi în primejdie şi guvernul german nu va interveni, atunci ne putem aştepta, spun analiştii, la un scenariu tip Lehmann Brothers, banca americană lăsată să cadă de guvernul american, mişcare care a declanşat criza din 2008. Numai că, de data aceasta, spun unii analişti, efectul ar putea fi de cel puţin 4 ori mai mare… Să aşteptăm, deci, cu speranţa că este adevărată promisiunea reiterată în chip de mantra în ultimele zile de cei de la Deutsche Bank:

„Nu avem nevoie de ajutor, ne putem descurca singuri!”.

• Trenduri Economice: Opţiunea nucleară

Lucrurile sunt de-a dreptul serioase. Suntem în cel de-al doisprezecelea ceas şi toată lumea pare că doarme. Mulţi simt o transpiraţie rece pe şira spinării considerând că fiecare secundă care trece reprezintă un punct câştigat. Alţii, poate cei mai mulţi, cred că nu e nimic. Doar au fost atâtea accidente şi nu s-a întâmplat nimic, nu-i aşa?

Aş avea însă o întrebare. Câţi dintre cei care stăteau în Pripyat s-ar fi gândit că, la un moment-dat, într-o noapte nefastă, centrala de la Cernobîl va exploda? Vă spun eu: nu s-a gândit aproape nimeni niciodată. La fel suntem şi-acum. În anticamera unei explozii de proporţii menite a redefini spaţiile geopolitice ale lumii.

Probabil nu sunteţi străini de situaţia de la Deutsche Bank. Se tot vorbeşte de-o vreme, astfel încât subiectul riscă să se banalizeze. Însă, banalizându-se nu înseamnă că dispare. Sunt câteva chestiuni de-a dreptul jenante. În primul rând, Deutsche Bank o expunere de 42 tln. $ pe produse derivate. Raportându-ne la capitalul tier 1 ne rezultă că avem doar 0.0013$ capital pentru fiecare dolar de expunere pe produse derivate. Şi, atenţie, asta se întâmplă în condiţiile în care banca ar avea expunere în exclusivitate pe produse derivate.De-aceea, fiecare amendă pe care ar încasa-o, este mai usturătoare decât orice criză financiară, deoarece o trimite acasă la acţionari pentru completarea capitalului. Care acţionari sunt mai rupţi în fund ca niciodată şi incapabili să mai pună vreun eurocent în groapa nemţească cu flăcări. Şi, pentru că ne aflăm la capitolul cifre, ar mai fi de menţionat faptul că amenda primită de Deutsche Bank este doar cu puţin mai mică decât … valoarea de piaţă a băncii!

De fapt, problemele Deutsche Bank sunt în altă parte. Prinşi cu pantalonii în vine în Europa, americanii ripostează în faţa unui imperialism economico-politic german în creştere îngrijorătoare. Cei care până de curând erau căţeluşii ascultători ai hegemonului, s-au transformat în lupi de pradă care acţionează la adăpostul haitei europene. Aşa se face că, una dintre ultimele iniţiative discutate în cancelariile europene – aceea de creare a unei armate a Uniunii Europene – a provocat o nervozitate extremă peste Ocean. O armată europeană ar arunca în derizoriu NATO şi ar permite – sub umbrela aceleiași generoase construcţii europene – o strângere a relaţiilor Germania-Rusia. Adică fix a coşmarului american.

Deutsche Bank a făcut potlogăriile care au condus la criza din 2008 cu binecuvântarea SEC-ului. De altfel, denunţătorul care a dezvăluit anchetatorilor sursa putregaiului acuză o morişcă prin care oficiali de rang înalt ai Deutsche Bank ajungeau la SEC şi retur. Ca stâlp al globalizării, Deutshe Bank nu a lucrat de capul ei, ci sub supervizarea stăpânilor lumii. O lege nescrisă spune că uneltele cele mai bune sunt acelea care sunt folositoare chiar şi atunci când le distrugi. Deutshe Bank pare a fi o unealtă de acest tip, iar americanii vor profita din plin.

Suntem în plin război comercialo-politic între cele două maluri ale Atlanticului. Americanii se bazează pe o strategie simplă: şubrezesc coloana vertebrală a „maşinăriei germane”, iar Merkel trebuie să acţioneze. Cum? Cu bail-in? De neimaginat în Germania! Asemenea reţete radicale sunt rezervate doar periferiilor. Astfel încât rămâne clasica alternativă a bailout-ului. Statul împinge bani cu nemiluita în infernala maşinărie cu speranţa „că o trece durerea”. Va fi o măsură care va stârni nervozitatea în interiorul UE, în special în ţările care-au suferit (Grecia, Cipru,etc.) sau care suferă(Italia). Scandalul ar conduce la o degringoladă generalizată în care fiecare face ce-i trece prin cap, fără a respecta nicio regulă. Adică exact haosul de dinaintea furtunii.

Există însă şi-o variantă ceva mai elegantă. Commerzbank – celălalt colos bancar german sleit de puteri – a anunţat începerea unui amplu proces de restructurare care presupune concedierea a 20% din personal. O criză pe piaţa bancară ar putea determina autorităţile germane să facă un nou set de teste de stress pe care cei doi coloşi bancari să le pice. Astfel se deschid câteva posibilităţi interesante. S-ar putea forţa o fuziune a celor doi coloşi şi, întrucât statul va deveni acţionar la noua entitate, va putea acorda ajutor de stat, în conformitate deplină cu o reglementare europeană care permite acest gen de ajutoare.

Din câte ştiu, în weekend-ul care tocmai s-a încheiat, au avut loc doua întruniri secrete ale oficialilor germani de rang înalt pentru discutarea problemelor de pe piaţa bancară. Aflaţi în stadiul de negaţie, reprezentanţii lumii financiare au dat asigurări că totul e OK. Se pare că, încă odată, politicienii i-au crezut(sau joacă la cacealma). Altfel nu-mi explic de ce au dat drumul propagandei care susţine că Merkel este împotriva oricărui ajutor şi că, indiferent de consecinţe, băncile cu probleme trebuie să „se vindece” singure. Un lătrat evident către italieni.

Totul s-a petrecut pe fondul unui zvon favorabil, conform căruia Department of Justice ar fi redus amenda aplicată Deutsche Bank la 5.4 mld. $.Un zvon care a inversat violent cursul acţiunilor băncii şi, în acelaşi timp a mai dat un respiro pieţelor. Sunt însă două lucruri care sunt de neînţeles. Primul este acela că zvonul n-a fost confirmat de nimeni. DoJ n-a făcut niciun anunţ, astfel încât e posibil ca toată tevatură să nu fie decât o mişcare disperată a serviciilor secrete. Cel de-al doilea element de neînţeles este motivul pentru care acţiunile au luat-o din nou în sus. S-a schimbat cu ceva situaţia băncii? Cu foarte puţin şi neesențial deoarece adevăratele găuri sunt în altă parte.

Că lucrurile nu sunt limpezi o arată şi recenta inculpare a Deutsche Bank de către procuratura italiană sub acuzaţia de falsificare a conturilor băncii Monte dei Paschi şi de manipulare a pieţelor. E un alt scandal care riscă să se lase cu amenzi usturătoare.

Nici în Italia lucrurile nu sunt atât de limpezi. E posibil ca acţiunea procuraturii italiene să fie tot o parte a jocului geopolitic global.Adevărul e că Department of Justice nu poate cere băncii germane cele 14 miliarde de dolari. N-ar fi fair. Trebuie să se comporte similar cu toate băncile şi, date fiind precedentele, e posibil ca amenda să fie redusă undeva în jurul valorii de 6 mld. $. Însă presiunile pe bancă nu se vor opri. Inculparea din Italia este un exemplu tipic. Ştiţi, probabil, că procuratura italiană, alături de mai mulţi magistraţi de top de-acolo, este o coadă de topor a CIA. Dezvăluirile referitoare la „Mani Pulite” ne arată limpede că Italia este o ţară sub asediu american. Ceva similar României, numai că puţin mai discret. Aşa se face că, acţiunea procuraturii italiene care a obţinut şi avizul judecătorului se poate înscrie în acelaşi joc geopolitic. Iar acest proces este doar unul dintre cele peste 9000 în care se cere pedepsirea băncii nemţeşti şi se solicită despăgubiri babane.

De altfel, într-o scrisoare adresată angajaţilor, John Cryan acuza forţe din piaţă care vor să destabilizeze banca. Desigur, cea mai mare destabilizare vine din interior, din situaţiile contabile ale băncii. A fost însă o mişcare inteligentă care a atras de partea sa comunitatea germană de afaceri. Marii lideri ai business-ului german s-au declarat solidari cu banca. Însă nu-mi dau seama despre ce solidaritate este vorba în condiţiile în care, de frica unui bail-in, lichidităţile tot părăsesc banca germană. Dacă toată săptămâna trecută „fuga lichidităţilor” a fost calificată doar ca simplu zvon, iată că mai mulţi clienţi au reclamat că de-a lungul weekend-ului n-au avut avut acces la cash-ul din conturi. Banca susţine că e vorba de o problemă care ţine de infrastructura IT, însă câte „explicaţii” mai pot accepta clienţii?

Date fiind informaţiile, e clar că Deutsche Bank este centrul unui altfel de luptă. E chiar ironic. În timpul evenimentelor din Ucraina, SUA acuza Rusia că foloseşte strategii de război hibrid. Iată că SUA se dovedeşte maestră a combinaţiilor într-un război ciudat, atipic, dar deosebit de violent.

Poate că e timpul să ne întrebăm cât va mai dura jocul de-a şoarecele şi pisica. Vor prăbuşi într-adevăr autorităţile americane Deutsche Bank? Având în vedere că e un jucător de talie globală, care poate scufunda realmente sistemul financiar mondial, răspunsul ar fi nu. Însă, ca şi în cazul Lehman, factorii de decizie pot izola viitoarea victimă înainte de a-i da lovitura de graţie. Aşa s-a întâmplat şi cu Lehman, aşa se poate întâmpla şi cu Deutsche Bank. […]/ integral pe blogul Trenduri Economice

• Gheorghe Piperea: 

Procuratura din Milano a pus sub acuzare Deutsche Bank pentru crearea de conturi false si derivative prin care au fost ascunse pierderi de miliarde ale Monte dei Paschi di Sienna* in perioada 2008-2012. Cand toata lumea se chinuia sa iasa din belea, statele europene salvand mega-banci cu pretul a zeci de milioane de falimente personale, acesti baieti (nu prea) destepti se ocupau cu impachetarea in zeci de camasi suprapuse a miezului putred al cepei numita piata imobiliara italiana, mafiotica sau nu. Si asta o faceau corectii si parolistii nemti, aceiasi care cereau, in acea perioada, austeritate la sange europenilor sud-estici (iar mai nou ne impun cote obligatorii de imigranti).

Ridicol este ca, dupa un zvon (neconfirmat nici de autoritatile americane, nici de DB) cum ca amenda penala de 14 mld dolari ce urmeaza a fi impusa DB de americani s-ar fi redus la “doar” 5,6 mld dolari, investitorii au inceput sa redevina entuziasti, cumparand actiuni DB. Exact cum s-a intamplat si in cazul Volkswagen, dupa depistarea trucului IT cu care emisiile de noxe ale motorului VW diesel erau falsificate. Aceeasi parolisti si corecti, nemtii, i-au facut pe investitori sa creada ca daca amenda americanilor pentru pacalirea testelor de emisii de gaze poluante se va reduce de la un cuantum cu doua cifre la unul cu “doar” o cifra, totul va fi bine. Si VW este bine-mersi in prezent.

E clar : nu doar ca cei prea mari nu pot fi lasati sa falimenteze, dar lumea se simte bine cand e trasa in piept de cei prea mari. Ca sa nu mai vorbim de inchisoare – asta e pentru catei. Fiti siguri ca nimeni din tabara acuzatilor nu va plati, nici penal, nici civil, in procesul de la Milano. Doar noi, contribuabilii, din banii carora DB va fi salvata, orisicate mizerii se vor fi descoperit despre activitatea sa de creator si gestionar al unor derivative in valoare contabila de 45 de trilioane de euro (de 9 ori PIB-ul Germaniei, de trei ori PIB-ul SUA).

*Cea mai veche si, totodata, cea mai insolventa banca italiana.

• Mirel Palada:

Istoria asta, plina de ironii. Germania, aceasta Mama Omida dominatoare si aspra si rea, care nu permite nici unuia dintre elevii din clasa unde este diriginte sa iasa din strictul program teutonic, acum are fix aceleasi belele ca si loazele de corigenti.Anii trecuti se burzuluia la nasoii de mediteraneeni, la italieni si la greci, obligindu-i la grele chinuri fiscale si la sacrificii dureroase. Banci italiene si grecesti n-au putut fi salvate de catre statul lor, caci nemtzii au spus “Nicht! Verboten!”, desi in criza asta recenta au mai fost cazuri de scos bancile din bucluc cu mina contribuabililor.

Iata ca acum Deutsche Bank prezinta aceeasi buba, aceleasi umflaturi purulente care prefigureaza cuvintul “bum”, “bust”, “faliment”, aceasta ciuma a bancilor de care fuge toata lumea mai ceva ca de ciuma. Americanii, in marea lor marinimie geostrategica, au decis sa continue jocul de dat la gioale tit-for-tat din care a facut parte, la un moment dat, si dezvaluirea matrapazlicurilor tehnice Volkswagen pe care toata lumea le stia de 10 ani de zile, dar nu le zicea, ca nu da bine la industrie. Si acum Americanii s-au hotarit, la aproape 10 ani de la declansarea crizei, sa dea o amenda catastrofica de doar 14 miliarde euro catre Deutsche Bank, pentru practici neconforme cu valorile societatii occidentale din zona Wall Street.

Iar saraca Merkel, acuma, aceasta gospodina de fier, aceasta dominatrix teutona, aceasta fuhreritza de plush, acuma nu poate sa vina sa scoata banca din necaz, caci pe buna dreptate vor sari toate tarile Europei cu gura pe ea, ba si mai mult, vor sari cetatenii si contribuabilii nemti pe ea cu multe emotii negative, in prag de alegeri parlamentare la anul. Numai bine sa mute voturile catre euroscepticii de la AfD.

Economie? Ei, ash! Doar trosneala geostrategica. Democratie? Ei, ash! Doar lupta pentru putere. Reguli? Ei, ash! Doar vorbe pentru fraierii de cetateni de rangul doi, slugile care trebuie sa creada in povesti. Valori? Ei, ash! Doar trosneala. Sau, cum ii zice in literatura de specialitate, “anarhie pe baza de tancuri si portavioane” (daca nu ma credeti, cautati “realism relatii internationale”).

V-am spus ca intre istorie si isterie nu e diferenta decit de o litera?