Campania securistica impotriva IPS TEOFAN continua cu o noua MANIPULARE ABJECTA. Ce se afla in spatele “dezvaluirii” siteului-hoax Actadiurna: “TEOFAN SAVU DESFIINTEAZA POSTURILE”? “Este același modus operandi folosit după Colectiv”

3-10-2016 4 minute Sublinieri

teofan-savu-posturi

Ce se urmărește, de fapt?

Pe un site obscur dedicat Bisericii Ortodoxe de către forţele care se reclamă ca “anti-ecumeniste”, dar care se folosesc de spaimele deja bine induse de bezmetici în firile mai sensibile şi naive, a apărut un atac abject asupra Mitropolitului Moldovei, IPS Teofan.

De altfel, probabil că cei mai atenţi au observat propensiunea extremiştilor zelotişti în a murdări cu predilecţie imaginea unuia dintre cei mai iubiţi ierarhi ai BOR, atac sporit după întâlnirea sinodală din Creta.

Creştinii ştiu că dracul nu scutură pomii fără roade. Care este însă mobilul acestor atacuri?

Prestaţia la acest Sinod a delegaţiei BOR, în special a Patriarhului Daniel şi a IPS Teofan, este considerată ca hotărâtoare pentru păstrarea Predaniei Bisericii Ortodoxe, fiind cunoscut faptul că acest Sinod avea pe agendă o relaxare a implicării personale a credincioşilor în urcuşul duhovnicesc, fapt care ar fi putut afecta ansamblul eclezial, Pliroma Bisericii. Asta o spun monahii din Sf. Munte – cu excepţii mărunte, ale unor zelotişti îndepărtaţi din Sfintele Mănăstiri -, dar şi un mare teolog grec, Mitropolitul Ierotheos Vlahos, care a fost prezent la dezbateri, şi a cărui autoritate este necontestată.

Una dintre problemele ridicate în întâlnirea de la Creta a fost cea despre post. Cel mai hotărât, cu blândeţe, dar cu tărie, a fost IPS Teofan, cel care a cerut respectarea Tradiţiei instituite de Tipicul cel Mare – care îşi are originea la Sfântul Sava -, ce a fost completat de mulţi Sfinţi din marile oaze monahale de-a lungul vremii şi adaptat necesităţii pastoratiei în lume a preoţilor şi a credincioşilor mireni.

În lumea Ortodoxă, postul se întinde de la acrivie la pogorământ, rolul duhovnicului fiind cel esenţial în stabilirea lui personalizată, în funcţie de foarte mulţi factori (tărie sufletească, sănătate, vârstă, locul de muncă, perioadele de deplasare şamd).

În lumea creştină heterodoxă, s-a renunţat în cea mai mare măsură la post. Tocmai IPS Teofan a făcut apel, în Creta, la păstrarea acestuia ca exerciţiu duhovnicesc extrem de important în economia mântuirii.

Ei bine, ipochimenii perverşi au indus în public ideea că IPS Teofan impune desfiinţarea posturilor din zilele de miercuri şi vineri, precum şi o laxitate exagerată în posturile mari de peste an, bazându-se pe o manipulare de efect, pentru că lumea nu mai este atentă la detalii, fiind amețită de torentul de informaţii – care sunt, în acest caz, diabolic denaturate. Titlul paginii pocnește cititorul direct:

Teofan Savu desfiinţează postul, zilele de post şi Marile Posturi de peste an în ediţia online a Calendarului Creştin Ortodox 2017 de la „Doxologia”. Ba încă “desfiinţează şi Praznicul însuşi al Sfintelor Paşti, precum şi toate indicaţiile liturgice ale duminicilor şi praznicelor mari, mijlocii şi mici.”

Acestă manipulare grosolană se bazează pe un calendar ortodox provizoriu pentru anul viitor, găsit pe prestigiosul site Doxologia, ce aparţine Mitropoliei Moldovei: http://www.doxologia.ro/calendar-ortodox/2017-02, ce a fost pus în paralel cu un alt site (Noutăţi Ortodoxe), care are un calendar adaptat general până în anul 2037.

Turpizii ce se ascund în spatele sitului Actadiurna se prevalează de faptul că oamenii nu sunt atenţi la un detaliu extrem de important: în partea de sus, pe fond albastru, se face o precizare foarte limpede a redacţiei Doxologia:

Calendarul, cu excepţia celui corespunzător ANULUI CURENT, este GENERAT AUTOMAT, fără alte indicaţii liturgice, tipiconale (inclusiv cele care ţin de data Paştelui) care VOR FI INTRODUSE LA LOCUL CUVENIT după publicarea în forma tipărită a conţinutului calendarului creştin-ortodox aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Vă mulţumim pentru înţelegere.“(subl. mele)

Deci e limpede: calendarul pe anul viitor nu este în forma sa finală până când nu va avea girul Sfântului Sinod!

Ce spun însă declasatii anonimi din spatele acestui site imund:

Rugăm observaţi la linkul de mai sus ediţia online a Calendarului Creştin Orotodx 2017, autorizată de cel numit Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Teofan Savu: NU SUFLĂ O VORBA despre POST, ZILE DE POST, ŞI POSTURI! Praznicul Sfintelor Paşti (pe care îl ciunteşte), al Sfinţilor Apostoli, al Adormirii Maicii Domnului, al Naşterii Domnului, apar ca zile de sărbătoare obişnuită printre celelalte zile de sărbătoare marcate cu roşu!

Şi continuă apocaliptic:

Ortodocşi români, luaţi la cunoştinţă că Dl Teofan îşi vede liniştit de AGENDĂ (…) Tocmai ca să fie un zelos implinitor al poruncilor sataniştilor la al căror cherem se află! Acestea le îndrăzneşte Mitropolitul Moldovei: DESFIINŢAREA POSTULUI ÎN BISERICA! Pe principiul: nu suflă o vorba poporului despre…, poporul va uita, şi Super-memorandumul, cu mirsavenia cretană se va implementa! Căsuţa „desfiinţarea posturilor” se va bifa! La acestea însă noi strigm: ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!” şamd.

Desigur, numai minţi diabolice pot să rafineze minciuna până la asemenea grad de perfecţiune.

Care sunt scopurile acestor drenori de puroi zelotist “duhovnicesc”? – fiind deja cunoscute în context agresiunile filmate ale unor forțodocși de vreo 120 de kg./per bucată, ce-i cereau imperativ vlădicii Teofan – care a ieşit pentru ei din slujbă special ca să-i liniştească, neştiind că aceştia nu aveau nevoie decât ca să-şi ilustreze public netrebnicia – să se dezică de presupuse acte de “trădare” a ortodoxiei.

Nimic altul decât SCINDAREA Bisericii Ortodoxe Române, una dintre puţinele Biserici Autocefale care au rezistat timpului fără ca facţiunile zelotiste să-şi fi indus duhul anarhist (cu mici excepţii lipsite de orice importanţă). Atacul împotriva unui ierarh extrem de important al BOR, are însă o bătaie ceva mai lungă: distrugerea oricărei autorități din Biserică.

Fără structura autorității apostolice transmisă prin ierarhie, Biserica nu ar fi rezistat peste doua milenii.

Biserica Ortodoxă este și astăzi, cu toate atacurile zilnice din presă care încearcă decredibilizarea ei, o instituţie structurată și reprezentativă, al cărei rol în formarea spirituală și culturală, precum și a statului național unitar, nu poate fi contestat rațional. Încă exercită, cu toată opoziția ONG-urilor “societății deschise”, o mare influenţă în spaţiul public cvasi-majoritar creştin al ţării.

Ceea ce nemulțumește forţele globaliste mondiale.

IPS Teofan este unul dintre cei mai iubiți ierarhi ai noștri, în plus Moldova fiind o vatră ortodoxă de o importantă capitală în spațiul românesc – de aici și cauza concentrării manipulărilor pe persoana sa.

Se lucrează, inclusiv prin trădători din serviciile secrete aservite, la distrugerea fibrei creştine a românilor, iar la aceasta concură, cum aminteam, organizaţiile “Soros”, secte meta-creştine, mass media plină de acoperiţi ai serviciilor precum şi ambasada SUA, vectorul principal al secularizării în România, cea care pune presiune, prin DNA, asupra factorului politic, iar prin rapoartele insolente ale Departamentului de Stat, chiar şi asupra Sfântului Sinod al BOR.

Cea mai mare reușită a lor ar fi însă o mișcare centrifugă ÎN INTERIORUL BOR. Pentru aceasta, se încearcă desființarea încrederii în autoritate.

Avem de-a face, mutatis mutandis, cu “tinerii frumoși și liberi”, care acționează ca masă de manevră în politică, transmutați pe post de berbeci la ușa Bisericii – dar pe care știm că nici “porţile iadului nu o vor birui” (Matei – 16:18). Este însă același modus operandi folosit după hecatomba de la “Colectiv”.

Fiţi însă tari în credinţă şi nu va lăsaţi manipulaţi de cei în spatele cărora stă chiar cel care aţâţă duhul răzvrătirii, al minciunii şi al trufiei – inclusiv al celei zelotiste, de-a dreapta: stăpânul întunericului.

sfintire-biserica-sfantul-ioan-iacob-hozevitul-botosani-foto-tudorel-rusu_24_1280x853


Categorii

1. DIVERSE, Dezinformari, hoaxuri, diversiuni, manipulari, IPS Teofan Savu, Iulian Capsali, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “Campania securistica impotriva IPS TEOFAN continua cu o noua MANIPULARE ABJECTA. Ce se afla in spatele “dezvaluirii” siteului-hoax Actadiurna: “TEOFAN SAVU DESFIINTEAZA POSTURILE”? “Este același modus operandi folosit după Colectiv”

  1. IPS Teofan este tinta lor veche, insa oricare inaintestatator ar primi acelasi tratament, deci nu trebuie “merite” speciale. N-am la indemana vreo lista cu cei care doresc sa converteasca “roadele” sinodului sa vad cum le suna numele, romaneste, armeneste sau mai stiu eu cum. E o chestiune de trufie pana la urma si de fals duh mesianic, daca intr-adevar se urmareste scindarea bisericii. Si de mamonie, ca doar n-o fi o psihoza in masa. Sunt doi trei care au acces la media si cei care au incredere in ei si se saluta la fel de hotarat.

  2. Pana una alta,IPS Teofan a fost(ca toti ierarhii de altfel) foarte eluziv cu privire la atitudinile apostate din Biserica Ortodoxa Romana.

  3. “Desigur, numai minţi diabolice pot să rafineze minciuna până la asemenea grad de perfecţiune.” – E o gluma, nu? Care rafinare, care perfectiune? 🙂 Impostura e atat de evidenta si de grosolana incat trebuie sa fii in complet lipsit de intelepciune sa crezi asa ceva. Care ierarh si-ar permite sa desfiinteze posturile si chiar si sarbatoarea cea mai importanta, Pastile? Sa presupunem ca la Creta s-ar fi propus si votat desfiintarea posturilor, dar totusi cum ramane cu desfiintarea sarbatorilor (ca asa ceva nu s-a pus in discutie). Mi e pare prea gogonat acest articol ca sa fie cat de cat credibil (si deci eficient) in manipularea pe care si-o propune), poate doar daca are ca tinta pe creduli si neinformati.

  4. Câţi vă mai credeţi creştini adevăraţi “Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi vă rugaţi pentru ei” cum au făcut adevăraţii mari duhovnici ai Ortodoxiei: Paisie Aghioritul, Siluan Athonitul şi mulţi alţii. Cei care credeţi sincer în Dumnezeu, rugaţi-vă pentru lumea pe care a creat-o, pe care o iubeşte, o ocroteşte şi o aşteaptă la mântuire. Dacă aparţineţi de vreo Biserică, rugaţi-vă pentru iearhii ei, pentru preoţi şi pentru toţi credincioşii. Dacă ţineţi la onoarea şi demnitatea de români, rugaţi-vă pentru conducători şi pentru toţi românii din ţară şi de pretutindeni, indiferent de etnie şi credinţă. Dumnezeu e deasupra tuturor popoarelor şi deasupra tuturor credinţelor. Numai Credinţa adevărată şi Rugăciunea sinceră mai pot salva Lumea. Opriţi războiul intern declanşat împotriva Bisericii şi a Patriei!

  5. @Pr. M. Oancea-Almas:

    Sa ne traiti, parinte! Mai mult decat binevenit acest adevarat cuvant preotesc, acest indemn autentic ortodox!
    Asa sa ne ajute Dumnezeu!

  6. @Pr. M. Oancea-Almas
    Foarte curios îndemnul Sfinției Voastre. Sper să nu fie în asentiment cu el și IPS Teofan.
    Pt simplul motiv că Dumnezeu NU este deasupra tuturor credințelor și Bisericilor, așa cum ați spus. Eu zic că trebuie să fim lucizi și să avem dragoste înțeleaptă pt toți, precum Sfinții pe care i-ați invocat, nu inodoră și spălăcită, ca cea pe care o prezentați mai sus.

  7. @un ieromonah1
    Este imposibil sa-ti iubesti vrajmasii daca nu poti sa-ti iubesti nici fratii. Sa-l lasam pe Dumnezeu sa judece si sa ne vedem intre timp de neputintele noastre.

    Subscriu intru totul celor spuse de Pr. M. Oancea-Almaş
    “Numai Credinţa adevărată şi Rugăciunea sinceră mai pot salva Lumea.”

  8. @un ieromonah1

    Iertati, parinte, dar curios mi se pare mesajul dvs.! Sa fie Dumnezeu, din cate inteleg, ‘dedesubtul’ vreuneia din credinte? Ce intelegeti din Matei 5:45-47? Sau vedeti, fereasca Domnul!, chipul had al ecumenismului ascuns si in cuvintele Scripturii?

  9. Mesajul Părintelui recunosc că mi se pare foarte alunecos, mai ales dacă am în vedere și preocupările Sfinției Sale declarate pentru celelalte religii. Nu rău acest lucru, dar merită făcute corect. În acest context:

    @M
    Nu sunt de acord nici măcar cu fraza pe care ai ales-o. Sunt curioase majusculele. Apoi oamenii trebuie mântuiți, nu urmărim salvarea lumii. Aceasta e o consecință indirectă.

    @Doroteea
    Să zicem că-L văd pe Dumnezeu dedesubtul unei credințe anume, adică cea dreaptă și făptuitoare. În sensul că acestei credințe se supune El, Se descoperă. Sf. Siluan, Cuv. Paisie și toți sfinții nu au fost sincretiști, ci au prețuit total credința ortodoxă.
    Ecumenismul este o amalgamare a credinței, să-o facă alandala, încât să nu mai deosebești ce e bine și ce e rău. În schimb, Dumnezeu mereu îi știe precis pe cei buni și pe cei răi, chiar dacă plouă peste toți. Și ne cere și nouă să iubim, să facem bine și dușmanilor noștri, chiar dacă știm clar că ne sunt dușmani (se presupune că ei ne vrăjmășesc, nu noi pe ei). Tocmai pt asta e dragostea pt vrăjmași mare și doar sfinții sunt în stare de o astfel de dragoste, pt că știi clar că ei sunt vrăjmași, nu ești nivelat mental.
    Deci nu văd nici un ecumenism în cuvintele Scripturii, ci luciditate.
    Cu iertare!

  10. @un ieromonah1

    Hm..ciudat raspuns, parinte. Cine sunt ‘cei buni’ si cine ‘cei rai’? Care dintre noi poate afirma despre sine ca e integral rau sau integral bun? Suntem in devenire, iar viata noastra intreaga este o sansa continua de a mari binele din noi im dauna raului.
    Cine sunt ‘vrajmasii’ si cine ne sunt “fratii’? Nu cumva confundam ‘vrajmasii’ cu ‘ratacitii’? Nu cumva egalizam vina turmei aduse in ratacire cu cea a pastorilor care au ratacit o?
    Cine vrajmaseste pe cine? Nu cumva noi suntem cei care, etichetandu ne fratii drept vrajmasi (ca si ereticii sunt tot copii ai Domnului ca si noi, deci frati, chiar daca nu si frati intru credinta) dovedim ca suntem purtatori de vrajmasie si nu invers?
    Nu stiu deloc ca dragostea de vrajmasi sa fie exclusiv apanajul sfintilor, nu asta deduc eu din cuvantul Domnului, ci ca la o astfel de dragoste suntem chemati cu totii daca vrem sa ne numim ‘fii ai Tatalui’.
    Si mai stiu ca la Judecata Domnul nu ne va intreba chestiuni teologice, ci pe cine am ajutat si cat am iubit (inclusiv ‘vrajmasii’, adica cei care ne au facut rau, cu atat mai mult pe ceilalti). Si ca rabdarea Domnului e mare, iar El asteapta pe toti la dreapta credinta, si le ofera sanse tuturor, inclusiv celor rataciti de ea de catre pastorii lor. Si ca numai El, si nu noi, stie cine se va mantui si cine nu, in final.
    Si ca Domnul se uita la inima omului, si Se dezvaluie in inimile pr care El le cunoaste ca fiind vrednice, aducandu le uneori astfel la dreapta credinta chiar daca aceste inimi nu au cunoscut o (a se vedea exemplele lui Saul, mare prigonitor de crestini, si ale Mariei Egipteanca..si cate altele). Eu stiu si un evreu caruia i s a dezvaluit Hristos si s a botezat…catolic. Si nu, nu sunt ecumenista. Dar observ. Si las in seama Domnului raspunsul la intrebari care ma depasesc, multumindu ma sa ma bucur de credinta mea ortodoxa, sa o respect si sa o marturisesc la nevoie, fara sa judec eu cum se vor mantui altii, atata timp cat Domnul ne a explicat raspicat ca nu e asta treaba noastra. Ci a Lui. DOAR a Lui.

  11. Corect Doroteea. Am mai spus-o si o mai spun….de ceva vreme exista o tendinta din ce in ce mai critica si mai revizionista apropo de Biserica in general chiar printre membrii ei. Toata lumea se preocupa de ce fac ierarhii si inca in detaliu.

    Mare atentie!! Ecumenismul ESTE o problema! Dar ca toate lucrurile pe lumea asta exista o limita f. subtire intre o atitudine sanatoasa apropo de ceva si una care pica intr-o exacerbare a criticii care nu poate sa aiba decit rezultate proaste.

    Mai precis, prima intrebare ar trebui sa fie (cind vine vorba de aspecte atit de sensibile cum sint cele bisericesti): cine sint eu? Pai eu sint un mirean oarecare cu putin informatii de prima mina apropo de ce se intimpla acolo. Asta la nivel uman/rational. Doi, la nivel spiritual sint cam pe la nivel tip genunchi broscoiesc. Si cind ma gindesc ce spunea par. Sofronie apropo de biserica rusa din diaspora si cea din Rusia care ramasese sa infrunte tavalugul bolshevik dar si criticile dure ale “puristilor” din afara care, daca ar fi fost dupa ei, ar fi ras 80% din ce mai ramasese din biata preotime rusa si restul ar fi trimis-o in “catacombe” lasind amaritul de popor rus exact lipsit de orice, dar orice aparare in fata satanistilor bolshevici. Cam asta a fost si dilema Sf. Luca al Crimeeii daca va mai aminititi. Nu vreau sa divaghez insa.

    Ecumenismul este o problema si tendintele de impingere a bisericii pe o panta autodistructiva sint si ele vizibile. Dar mare atentie, pentru ca pina una alta s-ar putea sa se creeze niste tabere iluzorii pro si contra ecumenism care insa sa dea nastere la o rupere reala in sinul bisericii, la un haos institutional si ierarhic care ar slabi biserica si ar lasa-o nepregatita pentru momentul cind o schimbare majora REALA chiar se va intimpla.

    De ce “iluzorii” – pentru ca noi de fapt nu stim cu precizie cine lucreaza cu adevarat impotriva bisericii si cine pentru DIN SANUL bisericii. Sau nu stim cum vor evolua acestia – asta apropo de potopul de critici la adresa actualului Patriarh.

    Ori conflictul cu miza falsa, deruta cu privire la cine este pentru si cine impotriva, zvonurile, informatiile trunchiate, etc sint EXACT dar EXACT tipul de strategie securista folosita de multa vreme.

    Asa ca mai usor cu impartirea asta pe tabere pro-Eucmenism si anti-Ecumenism ca s-ar putea sa avem neplacute surprize “puriste”. E nasol cind incepi sa cauti puritatea la altii si sa uiti sa te uiti in curtea proprie…

  12. @Doroteea

    Citesc ultimul comentariu pe care l-ați lăsat aici și nu mă pot opri să nu remarc, cu deosebita tristețe, că este un haos total, acolo, în mintea domniei voastre. J’espère que vous êtes d’accord avec moi.

    Încă puțin și îl crucificați pe @1ieromonah care, totuși, de multi ani își rupe din liniștea sa și din timpul său ca să mai aducă prin subsol un strop de echilibru și discernământ printre bieții zombies care-l bântuie. Pe subsol, adicatelea.
    Având în vedere istoricul comentariilor sale aici, dacă aș fi în locul domniei voastre, i-aș acorda ceva mai mult credit și nu m-aș repezi să arunc degrabă bumerangul cuvintelor în pripă gândite.

    Aici este vorba de eretici, care urăsc și schimbă adevărul dogmelor dreptei credințe și calcă Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu. Pe aceștia nu-i putem iubi la fel, după mărturia care zice: „Pe călcătorii de Lege i-am urât“ (Psalmi 118, 113). Dar va zice cineva: „Aceștia nu sunt oameni? Cum putem să-i urâm?” La această întrebare îți răspunde dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, zicând: „Pe eretici, ca pe niște hulitori și vrăjmași ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci câini, lupi și antihriști”. Iar Domnul zice: Nu dați cele sfinte câinilor. Și Sfântul Ioan Evanghelistul zice: „Că mulți antihriști s-au făcut. Și deci pe aceștia nu se cuvine a-i iubi în aceeași măsură, nici a locui împreună cu dânșii, nici a-i primi în casă, nici împreună a ne ruga, nici împreună a mânca, nici a-i saluta, ca nu cumva de învățătura lor să ne împărătășim.” (Sfântul Efrem Sirul, tomul III, Mânăstirea Neamț, 1823, p. 156).
    – via Părintele Cleopa

    Prin urmare, nici vorbă de vreo frăție cu ereticii. Au contraire!

    ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii.

    Una e să te rătăcești pe niște coclauri în niște circumstanțe nefericite, alta e să ajungi adept, apoi susținător și, în cele din urmă, propovăduitor.
    Băgați bine la cap ca să nu vă văd, mâine-poimâine, dănțuind împreună cu călcători de lege și vrăjmăși ai lui Dumnezeu în timp ce pălmuiți cu râvnă netrebnici ieromonahi uscățivi și atât de lipsiți de iubire de vrăjmași.

    La final, pornind de la o altă remarcă de mai sus (am ales una la întâmplare, practic tot comentariul este plin de teribile, să le zicem, neînțelegeri, exprimate într-o manieră, să spunem, confuză) – “și mai stiu ca la Judecata Domnul nu ne va intreba chestiuni teologice, ci pe cine am ajutat si cat am iubit” – îmi permit să vă întreb dacă iubirea este o chestiune [de natură] teologică sau este, ceva, așa, ca o reverie, o adiere diafană de dogme și icoane arzând în șemineul din studioul Speranța TV, la vremea Crăciunului?

  13. Mult mă întristează această nebuloasă haotică în care ne învârtim noi creștinii de azi…
    Că facem confuzii și pripeli la tot pasul, și întunericul a pus stăpânire pe ochii sufletelor noastre.
    Cei prinși de duhul ecumenismului sincretist aplaudă orice înclinare spre acesta a oricui – crezând fals că o fac din iubire. Dar aceea nu e iubire întru Domnul Hristos.
    Alții prinși de duhul osândirii dau sentințe și le aplică singuri, cu cugetul, cu cuvântul sau cu fapta, mai mult sau mai puțin vizibil – crezând fals că o fac din iubire. Dar aceea nu e iubire întru Domnul Hristos.
    Linia subțire de care zicea sora mai devreme, e Cărarea cea strâmtă și înspinată, care urcă cu anevoie la ușa Împărăției, care este Hristos, Domnul nostru. De-a stânga și de-a dreapta sunt prăpăstiile pierzătoare, tare abrupte și periculoase.

    În privința mântuirii celor din afara Bisericii lui Hristos, Biserica învață clar: cine se mântuiește în afară, nu-l mântuiește “biserica” sau cultul sau practicile religioase de pe unde se află, ci Hristos Însuși îl mântuiește, personal. Deci nu “biserica” din care face parte. Singura Biserică mântuitoare, fundamentată pe singura credință mântuitoare este cea Ortodoxă.
    Asta nu o zic eu și nici de la mine: o zice în milioane de feluri și de miliarde de ori Biserica Însăși: prin Viețile Sfinților, sfaturile și îndemnurile lor și mai ales prin Sfânta Scriptură.

    Locul indicat la Sfântul Evanghelist Matei mai sus îndeamnă în Duhul Sfânt la a ne ruga pentru vrăjmași și pentru cei ce ne fac rău nouă – personal. Fiecăruia dintre noi. Palma sfântă a Sfântul Nicolae (de exemplu) ne arată că nu pe vrăjmașul lui Hristos vădit trebuie să-l îngăduim până în sfârșit. Odată pentru îndreptarea lui; și mai ales pentru nevătămarea credinței aproapelui. Trebuie să urâm păcatul, oriunde și oricând și în oricine (începând cu noi înșine), pentru că Dumnezeu urăște păcatul. Nu urăște Domnul pe păcătos, nu urăm nici noi creștinii pe păcătos (eu fiind acela).

    Ori dacă dorești din iubirea de aproapele mântuirea sa, nu îngădui ca o credință nedreaptă să se substituie dreptei credințe din învățătura și practica Bisericii celei Una. Pentru că asta îl va pierde nu doar pe cel rău credincios, dar și pe aproapele tău. Și chiar pe tine însuți.
    E o viclenie a vrăjmașului celui pierzător de oameni: ca să înșele pe creștini să primească falsa credința în locul celei drepte, la grămadă și cu iureș, dimpreună cu a primi mântuirea pe care o face Domnul celor bineplăcuți Lui din afara Bisericii.

    Locul indicat la Sfântul Evanghelist Matei nu se contrazice cu ce spune Mântuitorul Însuși în Rugăciunea Sa către Tatăl:

    “Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.” (Ioan 17,9)

    Subțire și mult vătămătoare este ispita mândriei, a părerii de sine cum că am urma întru iubirea lui Hristos, când îngăduim surparea credinței drepte (în cuget și în practici). Nu cumva avem noi mai multă iubire de păcătoși decât are Dumnezeu Însuși?!… Să luăm aminte, că acest fel de judecăți fără dreaptă socoteală în ce privește iubirea și iubirismul se fac cu prețul Sângelui Preascump pe care Domnul îl varsă efectiv în continuu pentru mântuirea noastră. Chiar în această clipă.

    “Mă pătrund la cele dinlăuntru. Mă răstignesc a două oară.”

    Orișicum, o întrebare și răspunsul dat ei este destul pentru toți cei care vorbim despre acest subiect: eu, tu, ea, el (soră, frate, preot, ierarh) – mărturisim ca bună și întru Hristos împreună participarea la slujbele comune ecumeniste din săptămâna rânduită pentru asta în fiecare an (de exemplu) ?…
    Fără elucubrații care ne (mă) depășesc, aștept răspunsurile, din care putem învăța împreună destul de multe.

    Să ne rugăm în cămara noastră pentru absolut tot omul pe care îl purtăm în suflet. Dar să nu zicem niciodată ca un păcat nu e păcat. Iar în Biserica Stăpânului aflându-ne, să urmăm întocmai predaniei Sfinților Părinți cei mai înainte de noi. Așa să ne ajute Dumnezeu!
    Domnul Dumnezeu să ne ierte și să ne mântuiască!

  14. Abia acum am citit ce ai scris frate Alin. Subscriu.

  15. Alin&co

    Greu cu distinctiile, nu i asa?

    Una e sa cred ca ecumenismul e ok si ca toate credintele sunt una etc, si alta e sa dau verdicte despre cine se mantuieste si cine nu. Din pacate din ce vad eu pe aici cei care condamna ecumenismul se pronunta si asupra mantuirii ereticilor. Se poate sa condamni ecumenismul dar sa nu eviti sa arunci tu in iad pe unii sau pe altii? Ma tem ca nu. Pt ravnitorii de aici nuantele astea sunt prea subtile. Ei sunt ‘fierbinti’, ceea ce inseamna alb-negru. Ceea ce inseamna ca s au pus pe Scaunul lui Hristos si impart oile de capre.
    Greu sa distingi, de asemenea, intre eretici. In ghiveciul romanesc intra de a valma. Catolicul e una cu evreul si cu musulmanul. Il uraste pe Hristos, Il palmuie pe Domnul etc..
    Iar daca spui ca evreul care Il neaga pe Hristos ca Mesia nu e tot una cu catolicul care Il recunoaste drept Fiu al lui Dumnezeu si Dumnezeu, rezulta simplu: Cochetezi cu ecumenismul. Te duci la slujbele catolicilor, dantuiesti cu ereticii etc..
    Iar daca aminteati ca blestemele asupra ereticilor au fost facute intr un context, in contextul in care au aparut schismaticii in Biserica, dar ca e absurd sa ii pui inaceeasi oala pe bietii oameni de rand care s au nascut la secole diferenta intr o anumita tara si intr o anumita credinta si care nu sunt teologi de profesie si care pur si simplu practica ce au invatat de la pastorii lor si care nu sunt totusi tor una cu ateii…esti desigur ecumenist si stai la masa cu ereticii. Si te ai lepada una doua de credinta ta si e confuzie in capul tau. Nu, nu on capul celor care diating nuantele e confuzie, ci in al celor care nu o fac, fireste! Acolo unde rosu e totuna cu verde si cu negru…
    E mai bine zic eu sa fii protestant decat evreu, si mai bine catolic decat protestant. Sunt diferente. Si, sigur, credinta adevarata e Ortodoxia si sa ne bucuram ca suntem in ea. Cat despre paganii nascuti si invatati intr o anumita credinta (indienii, de ex), stie Domnul ce va face cu ei, ca doar nu e vina lor ca nu au fost catehizati!
    Nici macar nu sesizam cand invocand cuvintele unor sfinti spuse intr un anumit CONTEXT ISTORIC, ne departam in sch de chiar Cuvantul Domnului. Ce o fi vrut El sa spuna cd i a zis canaaneencei ‘O, femeie, mare este credinta ta!”
    Aline, cred ca te ai lamurit deplin din aceasta ulrima fraza ca stau la masa cu ereticii si ma dau hutza prin bisericile lor, da? You, Sherlock…

  16. A! Si da, am stat frecvent la masa ereticilor. Am prieteni francezi, englezi si am mancat cu ei. Am avut clienti arabi si turci si i am servit cu niscai pateuturi la birou. Iar cand calatoresc frecventez restaurantele ereticilor. Aline, mi ai mai spus odata sa trec in cazanul cu smoala unde mi e locul. Cred ca te ai prins demult ca sunt deja acolo, da?

  17. Intenționam să nu mai răspund ceva sau abia după o cugetare mai stăruitoare.
    Mă întristează confuzia între bine și rău, credință și erezie, dragoste și ură, care sunt valori de căpătâi. Nu aș fi vrut să comentez nimic inițial legat de comentariul P. Oancea dacă ar fi trecut neobservat. Dar adeziunea Doroteei la apelul Sfinției Sale m-a făcut să-l citesc mai atent.
    În primul rând mi s-a părut puțin nelegat de subiect, difuz și irelevant. La a doua citire, am observat că el chiar conține cel puțin două lucruri clar greșite: 1 îndemnul de a ne ruga pt arhierei indiferent de Biserica de care aparținem, adică se adresează și catolicilor… și 2 relativizarea credinței pe motiv că Dumnezeu e mai deasupra credințelor.
    În contextul ăsta am vrut să trag un semnal de alarmă, că nici măcar IPS Teofan nu dorește să facă rabat de la credință, deci nu poate fi apărat în modul acesta.
    Ar fi destule lucruri de precizat, dar esențialul consider că este a fugi de confuzii. Nu urăște nimeni pe eretici, nici măcar pe ereziarhi, dar asta nu înseamnă că nu avem voie să spunem greșelii pe nume.

  18. Alin…

    Nu, nu am o probl cu monahii uscativi. Respect preotii si respect monahii. Am o probl cu simplismul in credinta, de oriunde ar veni el: de la un monah sau un intelectual, uscativi sau durdulii. Nimic nu mi se pare mai periculos si mai smintitor. Nimic.

  19. Ecumenism inseamna sa amesteci vinul bun cu apa, cu vinul de slaba calitate sau cu otrava…sau toate laolalta. Ecumenism inseamna sa spui despre vinul bun ca e totuna cu cel slab sau cu otrava. Si sa dai vinul bun pe cel calitativ inferior crezand ca e acelasi lucru.
    Eu nu confund vinurile si nici nu le amestec. Dar spun ca nu orice vin e otrava. Dar da, pt cel care are vinul bun, a-l LEPADA pt unul inferior sau pt otrava e FATAL. Pt cei care nu au cunoscut insa vinul bun, pt ca nu a avut cine sa le dea sa l bea, pt ei se pun altfel problemele, in functie de situatie. Intr un fel care depaseste mult competenta noastra.
    Intuiesc ca nici ‘metafora’ asta nu va ajuta si voi fi cotropita cu aceleasi eterne ‘argumente’..

  20. Soră “Doroteea”, te invit să răspunzi la întrebarea-mi, deși e mai simplă – ca venind de la un om simplu.
    Voi considera ca binevenit răspunsul tău, orice “nuanțe” ar avea, fii pe pace.

  21. Si ar mai fi ceva:
    Nu inteleg de ce ne preocupa atat chestiunea ereticilor. Eu, ca mirean, stiu ca mi s a spus sa imi ajut fratele aflat in nevoie, fara sa ma uit la chipul sau credinta sa, nu sa l catehizez/judec/condamn. Mi s a spus sa ma despatimesc si sa nu judec pe altii. Sa fiu miloasa, smerita si blanda. A nu da margaritare porcilor inseamna sa nu tin predici cui nu le poate intelege si nici sa ajut pe cel care se poate ajuta singur.
    Ca mirean eu una nu pot sa intru in toate subtilitatile teologice ca sa pot judeca exact si cu acuratete cu ce au gresit ierarhii nostri la un sinod sau altul. Dar ma pot ruga pt ei sa i lumineze Domnul si pt restul oamenilor sa i aduca Domnul la dreapta credinta si sa i mantuiasca, ca toti sa fim una intru Hristos. Nu inteleg ce atata grija pt pacatele altora ? Brusc toata lumea face teologie, toti au vocatie de preoti.
    Simplul fapt ca ne aflam in dreapta credinta ortodoxa de care nu trebuie sa ne lepadam cu niciun pret nu va e suficient, voua, amatorilor de dezbateri teologice?
    Noi nu intelegem ca a ne pastra credinta si Tainele nu presupune a ne segrega de oameni, a ne enclaviza. De atatea ori fac trimitere la Maica Gavrilia sau la N. Steinhardt. Ambii ortodocsi fara concesii care si au trait viata si purtat crucea intre eretici. Ei au impacat porunca iubirii nediscriminatorii a aproapelui cu aceea a pastrarii fara compromisuri a dreptei credinte. Noi credem ca cea de a doua presupune renuntarea la cea dintai. Deci incalcarea celei mai mari porunci. Si confundam impacarea celor doua cu ecumenismul. Si tot cei care n o fac sunt confuzii… Asta ca sa fie talmes balmesul complet.
    E pt unii ecumenismul o ispita, nu neg. Dar pt multi asa numitul ‘anti-ecumenism’ devine una si mai teribila. Pt ca mori urand cu numele lui Hristos pe buze. Amarnica si trista inselare…
    Citeam undeva de curand: ‘Counting other people’s sins doesn’t make you a saint.’

  22. Manca v ar raiu, pe toti sa va manance.

  23. S-a facut liniste, probabil ca am ajuns in ochiul uraganului Doroteea.
    Cu tristete, trebuie sa recunosc ca sunt de acord cu multe din argumentele ei.
    Pax vobiscum!

  24. @Doroteea

    nu vreau să intru într-o polemică cu domnia voastră, nu are sens.

    Ceea ce-mi doresc este altceva: să ieșiți un moment din cazanul acela de smoală în care ziceți că vă perpeliți – ca multe alte suflete confuze dar cuprinse de bune intenții și c-o inima largă, atât de expusă intemperiilor.
    Iar după ce ați ieșit, să mai citiți încă o dată – cu atenție – ceea ce v-am scris în comentariul meu de mai sus. Trag speranța că, în felul acesta, exersându-ne răbdarea în a-l înțelege pe celalalt și studiind zicerile Sfinților Părinți, vom reuși să pornim o conversație de la niște premize cât mai clare.
    Dogmaticește, așa.

    Pentru că, dacă veți citi cu atenție puținul pe care l-am scris, veți observa că nu am zis să urâți pe nimeni. Am zis că nu ne facem frați cu oricine, cu atât mai puțin cu vrăjmașii lui Dumnezeu, that’s all. Cu tot ceea ce presupune frățietatea asta.

    Domnia voastră, în momentul în care vi se atrage atenția asupra confuziilor pe care le faceți, săriți repede în extrema cealaltă, acuzându-l pe celalalt partener de discuție de lucruri pe care nu le-a spus niciodată.
    Ii frumos asa, oare?

    Adicătelea, sunteți gata de iubirea necondiționată a unui eretic dar pe fratele de credință nu-l ascultați cum trebuie și, mai mult, îl socotiți instant drept zelot netot în loc să cercetați serios ceea ce acesta spune (și, in extenso, să fiți atenta la ce NU spune).
    Interesant cum funcționează prezumția de nevinovăție la unii oameni.

    Înțelegeți confuzia?
    Poate ar trebui să vă străduiți să o înțelegeți pentru că v-ar salva de la a cădea în plasa șarpelui urâtor de oameni. Unde, cine știe, i-ați mai trage și pe alții slabi la minte, din dorința de mai bine. Ca Eva, pe vremuri.
    Acu’, glumind un pic, încep să-mi dau sama ce bobârnace și-ar fi luat Adam dacă ar fi stat împotriva cuvântului Evei, asa cum s-ar fi cuvenit, eh…

    Și Sfântul Ioan Evanghelistul zice: „Că mulți antihriști s-au făcut. Și deci pe aceștia nu se cuvine a-i iubi în aceeași măsură, nici a locui împreună cu dânșii, nici a-i primi în casă, nici împreună a ne ruga, nici împreună a mânca, nici a-i saluta, ca nu cumva de învățătura lor să ne împărătășim.”

    Prin urmare, nici vorbă de ură și de osândire ci de realism (în cazul unora, vezi @1ieromonah, duhovnicesc; în cazul meu, un realism mai pamântesc, asa) și atenție până unde (poate) merge iubirea.
    Sau, dacă vreți, care sunt limitele dincolo de care nu (poate) trece. Și nu pentru că n-ar vrea ci pentru că nu este primită.

    Ca să-l citez în continuare pe bunul părinte Cleopa:

    Dar poate întreba cineva: „Ce fel de păcat fac ereticii de nu-i putem iubi la fel?” Vom răspunde că ei fac cel mai greu păcat care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor. Adică hulesc pe Dumnezeu și se ridică împotriva Duhului Sfânt, a Maicii Domnului, a Sfintei Cruci și a icoanelor, împotriva Bisericii, a preoției, a Sfintelor Taine și răstălmăcesc Sfânta Scriptură. Prin acest greu păcat, ereticii și sectanții sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu la adevăr, nu numai nu se cade a-i urâ, ci cu mare dragoste a-i primi, a-i sfătui și a-i îndemna spre tot lucrul bun. Tocmai de aceea Sfânta Evanghelie de azi ne îndeamnă a-i iubi pe vrăjmași și a le face bine, atunci când ei nu sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu și voiesc a veni la adevăr. Că precum decât toate faptele bune mai mare este dragostea, tot așa decât toate păcatele cel mai greu este ura de frate.

    Deci dacă aceștia vin la mine – ca altfel cum i-as putea primi? – căutând sincer adevărul, căutând sfat bun, atunci nimeni nu are nicio problemă, ci se cuvine “cu mare dragoste a-i primi, a-i sfătui și a-i îndemna spre tot lucrul bun.”.
    Că pentru un pahar de apă dacă-i însetat sau ca să-l ajuți să-și mute mobila apăi cred că nu îl întreabă nimeni pe omul acela în cine și cum crede, eh?
    Dar dacă vin cu fofârlica…well, în cazul acesta, să mă iertați, dar se schimbă placa.

    Pentru referință și cadou pentru @petru, toata predica, aici: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/predici/predica-la-duminica-xix-dupa-rusalii-despre-iubirea-vrajmasilor

  25. Lucian…

    Raspunsul l am dat demult si in repetate randuri: nu. De ce oare nu ma mira ca opinentii mei nici nu l au sesizat, in pofida exprimarii lui raspicate?
    Ca nuantele sunt dispretuite de teologii amatori, asta am observat o demult. Si confundate cu caldiceala, desigur… 🙂
    Fierbinteala noastra se cunoaste in lipsa de nuante cu care ii aruncam in cazan pe toti. Pe Arie, pastorul in haine de lup, la un loc cu catolicul practicant din sec xxi
    Da, incerc sa mi pastrez pacea in mijlocul autosuficientei

  26. Alin…

    Mda. Am raspuns demult. Nu eu sunt cea care trebuie sa citeasca atent discursul preopinentului ma tem…
    Un indiciu: un catolic huleste pe Maica Domnului? Pe bune?

  27. Doroteea, mulțumesc de răspunsul la întrebare. E remarcabil.
    Restul remarcilor, implicite sau explicite, ți le asumi. Cinstea ta e.
    Multitudinea “nuanțelor” tale ii face însă pe unii să creadă, în implicația expusă de tine, că ești… (citez) un uragan. Probabil teologic…

    Revenind la subiectul articolului, pun un cuvânt coerent și folositor tuturor, cred:

    http://marturieathonita.ro/comentariu-pe-larg-despre-noua-vedeta-athonita-youtubista-protestantii-ortodocsi-si-nu-numai/

    Domnul să ne treacă prin orice furtună și la limanul cel liniștit al mântuirii Sale să ne adune.

  28. @Doroteea

    Sunteți incurabilă, apăi eu i-am amestecat pe toți de-a valma mai sus, prin agape și restaurante?
    Uh, huh.
    Dar fiți pe pace, acum am înțeles, aveți o aplecare osebită către catolicism și vă place mult să stați să mâncați, nu contează cu cine, atâta vreme cât vă cântă-n strună.
    S-aveți poftă, ce să mai zic. Huh.

    No, v-am vrăjmășit destul, sper să găsiți în inima domniei voastre puterea de-a mă ierta pentru că v-am tulburat iară; unde mai pui că v-am readus în memorie imaginea cazanului de smoală. Știu din proprie experiență că nu-i prea plăcută și oricând i-am prefera-o pe cea a cazanului de ciorbă.

  29. Cf. Sfintilor Părinți, catolicii neaga Maicii Domnului orice virtute.
    Imaculata Conceptie este dogma inventata de catolici prin care s-a hotarat de ei ca Maica Domnului ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, ca s-ar fi nascut asemenea Mantuitorului, prin umbrirea Sfantului Duh, iar nu prin impreunare trupeasca. Aceasta inventie nu numai ca a fost criticata de Parintii ortodocsi, dar nici printre apuseni nu si-a gasit sustinatori.
    Sfantul Ioan Maximovici – canonizat acum cateva decenii- a scris o carte dedicata cinstirii Maicii Domnului [1], cu un capitol aparte, din care vom spicui cateva idei.
    “In acest fel, biserica Romei a mai adaugat o abatere de la invatatura dreapta”. “Cred ca nimeni nu ar putea merge mai departe de atat”, spune raspicat Sfantul Ioan Maximovici. Citind afirmatia unui episcop apusean, Malou, care spune ca Maica Domnului “este o completare a Sfintei Treimi” – mergand deci pe calea zeificarii ei – si avand in vedere si necinstirea Maicii Domnului de catre protestanti, Sfantul Ioan Maximovici il citeaza pe Sfantul Epifanie al Ciprului care spune ca “in amandoua aceste erezii salasluieste aceeasi vatamatura: atunci cand oamenii nesocotesc cinstirea Maicii Domnului si atunci cand, dimpotriva, o slavesc mai mult decat ii este cuvenit in chip propriu” [Panarion, Impotriva Colyridienilor]. “Nu trebuie adorat ceea ce le este propriu Sfintilor din Ceruri, ci trebuie adorat Stapanul lor. Maria nu este Dumnezeu si nu a primit un trup ceresc, ci unul iesit din unirea unui barbat cu o femeie” [Impotriva antidicomarionitilor]. De aceeasi parere sunt si apusenii: Sf. Ambrosie al Milanului [“Singur Fiul lui Dumnezeu este fara de pacat” Comentariu la Luca; Despre casatorie si despre desfranare] si Fericitul Augustin [Scrisoarea 187]. Iar un alt apusean, teologul Bernard, isi exprima indignarea fata de noua dogma inventata: “Ma inspaimant acum, vazand ca unii dintre voi au ales sa schimbe lucruri de capatai, aducand sarbatori noi, necunoscute inainte de catre Biserica, sarbatori care nu sunt primite de gandire si din predania cea din vechime” [Scrisoarea 174].
    Aceasta invatatura catolica pare, la prima vedere, sa sporeasca cinstea Maicii Domnului, dar in realitate ii neaga toate virtutile. Ce vrednicie i s-ar cuveni ei, daca, asa cum spun papistasii, a fost ferita de pacat? Noi stim ca “virtutea este efortul de a face binele”, cum spunea si Parintele Dumitru Staniloae [2]. Ori Maica Domnului si-a dovedit aceasta virtute, iar ca dovada/rasplata, Dumnezeu a binecuvantat-o si a ales-o pentru a rascumpara neamul omenesc. Daca ea ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, ar fi insemnat ca Dumnezeu ar fi obligat-o sa ia parte la mantuirea noastra, ceea ce ar insemna ca Dumnezeu este nedrept, deoarece pe unii ii mantuieste cu de-a sila, in timp ce pe altii ii lasa in pacat. Iar ca nu este asa reiese si din dialogul cu Arhanghelul Gavriil, care bine-vesteste Fecioarei: “Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu”, adica Dumnezeu pretuieste dragostea, ravna si curatia ta. Sfantul Nicolae Velimirovici este de parere ca “aceste din urma cuvinte ale ingerului resping pretentiile anumitor teologi apuseni privind imaculata conceptie, potrivit careia, Fecioara Maria s-ar fi nascut fara nici o umbra de pacat stramosesc si fara nici o raspundere fata de acel pacat al lui Adam. Altfel de ce ar fi spus ingerul ca ea a aflat har, mila la Dumnezeu? Mila lui Dumnezeu, care cuprinde notiunea iertarii, o afla cel ce are trebuinta de ea, cel care o cauta. Preacurata Fecioara si-a inaltat eroic sufletul la Dumnezeu si intru aceasta inaltare a aflat, iesindu-i in intampinare, mila!” [3]. Raspunsul Maicii Domnului: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau!” denota smerenie, deoarece, nestiind cum se va petrece aceasta, a primit cuvantul ingerului; s-a supus voii lui Dumnezeu.
    http://eresulcatolic.50webs.com/conceptia.html
    @Alin
    🙂
    N-o mai certa.

  30. @Doroteea, Alin

    Primul care cedeaza, il mananca poarta raiului.. 🙂

  31. Hai sa ma bag si eu in seama, daca nu ma baga nimeni 🙂

    In primul rind NU INTELEG care e disputa? Atit Alin (care presupun ca este fostul Alin7) cit si Doroteea au avut comentarii cu care am relationat intr-o masura mai mare decit cu majoritatea celorlalti bloggeri de aici.

    Nu stiu cine este ieromonah 1, in schimb.

    Intrebarea: Ce legatura are discutia de aici cu materialul cu un subiect foarte clar: IPS a fost supus unui atac securistic de catre niste pseudo-zeloti ?

    Daca am inteles eu bine ieromonah1 il acuza pe IPS Teofan ca ar avea o pozitia ambigua si alunecoasa(il citez) cu privire la ras-discutatul Sobor Cretan? Si acest comentariu il face la un articol in care se vorbeste de o grosolana inscenare impotriva IPS? Adica, indirect ieromonah vine si toarna gazul suspiciunilor si al acuzatiilor pe focul unui hoax organizat f. probabil de securisti impotriva unui ierarh BOR? ASta-i pe principiul …..”lasa ca nici IPS nu-i nevinovat”, etc,etc. Daca comentariul ar fi fost facut IN ALT CONTEXT, mai adecvat gen – discutia despre ce s-a intimplat in Creta – nu mi-ar fi sunat chiar atit de nelalocul ei, desi in general eu zic sa-i LASAM PE IERARHI IN PACE!!!!!!!!

    Cred ca asta incera sa spuna si Doroteea. Mai oameni sau bloggeri care sinteti de buna credinta p-aici chiar nu intelegeti ca transformarea asta a noastra peste noapte in mari comentatori teologici, analiza microscopica a ceea ce fac si zi ierarhii de parca am fi o combinatie de sfinti si specialisti in teologie NU ESTE DE LA DUMNEZEU!! N-are cum sa fie!! Chiar daca se face pentru un scop zice-se bun: lupta impotriva ecumenismului. Hai pa bune?!

    Aduceti-va aminte ce s-a intimplat cu schimbarea calendarului.

    Chiar nu intelegeti ca noi traim intr-un context extrem de periculos in care MANIPULAREA este o stiinta bine pusa la punct, o strategie si nu o manifestare intimplatoare si naturala a unor “aplecari” pshilogice ale unora. Mai ales atunci cind vine vorba despre problemele interne ale bisericii trebuie sa fim FOARTE ATENTI pentru ca ne-ar trebui foarte mult disceranamint ca sa intelegem cu adevarat care-i linia.

    Nu stiu cine se afla sub titlul de ieromonah1. Dar stiti ceva?! Ma gindesc ca un calugar ar trebui sa aiba un regim strict de viata si mai ales de rugaciune care nu prea ii mai lasa loc de bloggareala si flecareala la adresa ierarhilor.

    Cit despre preocuparile astea pentru cit de eretici sint catolicii, etc….Sincer, nu ma intereseaza! Eo apa batuta in piua! Da, stim ca au devieri majore de la dogma stim si care sint si cu asta basta. Si, da, sint de acord cu Doroteea care spune ca nu putem sa punem pe acelasi plan un catolic al secolului XXI, catolic din mosi stramosi cu Arie palmuit de Sf. Nicolae. Este o f. necesara punere la punct.

    Propun sa ne revenim din elucubratii pe pseudo-teme si sa nu ne mai agitam ca sifoanele. Pina la urma o sa ne rasuflam.

  32. Intrebare pentru admin: care-a fost problema cu comentariul meu?

  33. @petra:

    L-am aprobat, insa e totusi prea mult, in aceasta polemica, sa facem procese de intentie parintelui ieromonah (pe care il cunoastem si a carui buna credinta NU poate fi pusa la indoiala, inclusiv cand ne despartim in pareri sau nuante) si celor cu care nu suntem de acord, in general. Nici limbajul si nici tonul nu sunt potrivite. Parintele a explicat, de altfel, deja, comentariul sau care pleca de la comentariul anterior al altui parinte, iar nu de la subiectul in sine al postarii.

  34. @Petra
    Deci problema este că am comentat pe acest blog.
    În rest, nu știu de unde îmi aduceți acele acuzații (pe care nu le-am formulat eu, ci erau doar o ironie că până și IPS Teofan nu ar fi de acord cu cele spuse, chiar dacă este acuzat haotic de niște chestii mărunte). Chiar am explicat și mai sus că e vorba de altceva.
    Atitudinea față de Sinodul din Creta nu cred că-și are rostul aici și eu nu am făcut nici o referire la asta. E o altă mâncare de pește, deși nu e chiar în afara subiectului.

    Atâta vreme cât credința nu este privită ca fiind nu din lumea asta, toate discuțiile alunecă spre derizoriu, ori înspre un laxism pământesc mai puternic sau mai subtil, ori înspre o polemică acidă de apărare a ceea ce, de fapt, nu cunoști. Am încercat să trag un semnal de alarmă că Dumnezeu nu este mai presus de credința ortodoxă, ci este chiar în ea și doar în ea. Și greșesc foarte tare cei ce afirmă altceva, cum a făcut Pr. Oancea.
    Consider că abia după ce este lămurit acest aspect se poate comenta și pe cele marginale, care mi se par foarte interesante, de altfel.

  35. Tot pe acelasi calapod, o postare a parintelui Bahrim (fb) :

    Dragoș Bahrim
    21 ore ·
    O nouă sesiune de agitație prin bisericile României. Un grup de monahi anti-Creta susținuți de o “asociație culturală” din Oradea, dar care se ocupă doar de probleme bisericești, realizează un turneu prin țară organizând conferințe, după cea mai curată metodă sectară. Întrucât a venit rândul Arhiepiscopiei noastre să se bucure de acest „privilegiu”, și pentru a nu vă lăsa înșelați de ei, trebuie făcute câteva precizări, adăugând și câteva întrebări la care nu aștept răspuns:
    1. Se afirmă că ei reprezintă Schitul Prodromu din Athos și concepția acestuia. Schitul Prodromu nu a luat nici un fel de alte poziții față de Sinodul din Creta mai înainte de a se pronunța Sfânta Chinotită… Nu există o altă poziție oficială a schitului Prodromu reprezentată de acești monahi Efrem și Nicodim. Părintele stareț Atanasie spune că nu i-a trimis el la “misiune” prin România și cred că-l pun într-un raport foarte jenant atât față de Patriarhia Română cât și față grecii din Sfântul Munte. Statutul românilor și așa este șubred acolo, iar acte de acest fel vor da și mai mult de gândit mănăstirilor cu privire la numărul românilor și la statututul lor în Athos. Să credem că este o acțiune deliberat făcută, urmărind și acest scop?
    2. Monahul Flavian nu reprezintă nici o obște athonită ci este chiliot, plecat de multă vreme din Prodromu, deci se reprezintă pe sine.
    3. De asemenea, părintele Sava, a fost membru al sinaxei Lavrei, iar acum nu mai este, pentru că l-au exclus tocmai ei. A fost trimis de Mănăstire la un Schit din Creta dar nu stă nici acolo. Nu are binecuvântarea Marii Lavre, prima dintre mănăstirile athonite.
    4. Nu există nici o binecuvântare a episcopilor din eparhiile unde s-au organizat conferințe. Poporul nostru e sensibil la acest aspect, dacă “e cu binecuvântare”…
    5. Este proslăvit, conform articolului de mai jos, episcopul Longhin Jar, socotit om cu viață sfântă, acesta fiind într-un statut canonic neclar prin nepomenirea într-o vreme a Patriarhului Chiril (a rămas în cele din urmă în aceeași stare?), proferând în mod sistematic jigniri la adresa episcopilor români.
    6. În articolul de mai jos se scrie că părintele Sava ar fi spus că pentru mărturisirea credinței nu este nevoie de binecuvântare… Întreb și eu.. de binecuvântarea cui nu este nevoie? A Bisericii, a Patriarhilor? A Mitropoliților? A duhovnicilor? Eu credeam că mărturisirea credinței este doar în stare de binecuvântare. Dacă nu mai ai nevoie de binecuvântarea ierarhiei canonice, pentru că poate nu mai crezi în puterea ei, ți-o iei singur de la Dumnezeu? Nu poate fi înșelare aceasta?
    7. Mâine dimineață vine la Iași Mitropolitul Atanasie de Limassol, din Cipru, unul din Mitropoliții participanți în Creta, care nu a semnat documentul 6, și care va sluji la hramul Sfintei Paraschiva cu Mitropolitul Teofan și cu alte câteva zeci de ierarhi care au semnat respectivul document. El de ce nu are nici o problemă cu acest aspect, iar alții îndeamnă la nepomenire?
    https://www.facebook.com/dragos.bahrim.1

    http://basilica.ro/precizare-privind-conferintele-realizate-de-asa-zisii-monahi-marturisitori-aghioriti/

  36. Subscriu comentariului 34 pus de părintele ieromonah.

  37. Petra:

    Ma distreaza cum pui punctul pe i! :)) Imi inchipui ca nu asta urmaresti 🙂 dar ai un gen de comentarii care se preteaza perfect la citare! Adica la extras de alea..quotes, si de pus in rama.

    In apararea lui @ieromonah1: nup, nu el a pus paiele pe foc, ci eu. Du te pe firul discutiei si o sa vezi ca a pornit de la altceva, off topic. Dar nu el a bagat fitilul, ci moi. N am urmarit asta, dar am intuit ca se va intampla…

  38. Atunci imi cer iertare! Cred ca termenul folosit “alunecos” m-a scos din sarite, mi s-a parut insinuant. Dupa atita secureala si provocareala internautica incepi sa devii paranoic. Imi cer scuze si pentru limbaj. Nu intentionam sa denigrez un calugar, eu credeam ca “demasc” un securist 🙂

    Insa dincolo de asta observ ca am incepu sa am reactii tot mai mari de respingere a unor teme nu pentru ca se repeta dar pentru ca nu le vad sensul…sensul bun. Ma refer la punerea sub microscop a ierarhilor si exercitiile de critica care se fac pe ei.

    Deci imi cer scuze inca o data.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare