ALEGERI, POLITICA SI RELIGIE. Cateva opinii calme intr-o maree de spirite incinse electoral

16-11-2014 19 minute Sublinieri

Alba_Iulia_-_Catedrala_Ortodoxă_-_crucea_de_pe_turlă

Pentru săptămâna aceasta mă pregăteam să scriu despre expoziţia “Rădăcini brâncoveneşti” a inegalabilei Elena Murariu, găzduită în turnul de la intrarea în Mănăstirea Golia şi care poate fi vizitată până pe 24 noiembrie (în fotografie este una dintre lucrările expuse). O expoziţie care nu a părăsit Bucureştiul decât pentru a merge la New York şi care oferă, acum, ieşenilor nu doar “povestea iconografică” a jertfei Sfântului Constantin Brâncoveanu şi a celor patru fii ai săi – Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, împreună cu sfetnicul Ianache –, ci şi o punctuală, dar edificatoare ilustrare a modului creator în care poporul român a înţeles să păşească în istorie. Mai mult – şi dincolo de toate – “Rădăcini brâncoveneşti” este o adevărată recapitulare a istoriei mântuirii omului, o privire către propriile rădăcini, de fiinţe create de Dumnezeu spre a ne ridica la asemănarea, în iubire şi desăvârşită ascultare, cu Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Evenimentele derulate însă în ultima vreme, în contextul alegerilor de mâine, m-au determinat să schimb subiectul articolului…

Am sesizat, cu multă mâhnire, în această perioadă, atacuri furibunde la adresa Bisericii, utilizarea, în scop electoral, a unor simboluri religioase (icoane, fotografii de biserici sau ale unor duhovnici mai cunoscuţi), dezinformări şi manipulări cu privire la presupuse îndemnuri ale clerului de a se vota într-un fel sau altul. Cel mai adesea nu a stat nimeni să verifice dacă o foaie scoasă la imprimantă (eventual, distribuită în preajma lăcaşurilor de cult) chiar este asumată de vreun slujitor al Bisericii. A fost suficientă postarea unei fotografii a sa în mediul virtual pentru a declanşa adevărate isterii anticlericale. S-a vorbit mult şi despre afirmaţii ale vreunui cleric sau despre situaţii interpretate ca fiind în favoarea unuia sau a altuia dintre candidaţii la preşedinţia României. Hotărârile Sfântului Sinod sunt clare: nici un cleric nu poate avea, în Biserică, poziţii partizane politic. Dar de aici până la a declanşa un adevărat linşaj mediatic la adresa cuiva care ar fi încălcat această normă internă (autoimpusă, atenţie!) a Bisericii este cale lungă.

Cu această ocazie, unii jurnalişti au dovedit că judecă cu dublă măsură şi că, funcţie de situaţie, important este pentru ei să găsească unghiul din care să mai poată aplica încă o lovitură Bisericii Ortodoxe. Spun asta pentru că, pe de o parte, nici unul nu s-a sesizat când membri ai altor culte religioase din România au declarat public susţinere pentru unul dintre candidaţi. Pentru ei, doar dacă un cleric ortodox are o opinie politică este o problemă. Pe de altă parte, au fost multe situaţii în care aceiaşi jurnalişti (sau, în genere, exponenţi ai secularismului din România) au susţinut public anumite persoane răzvrătite din rândul clerului, care au fost dovedite că au încălcat anumite norme bisericeşti. Pretextul susţinerii l-a constituit faptul că şi aceştia au dreptul la opinie, ca oricare alt cetăţean, şi că nu ar avea dreptul conducerea Bisericii să invoce, în analiza acestor cazuri, prevederi canonice interne, ci doar legile statului. Te-ai fi aşteptat ca astfel de jurnalişti, tocmai în lumina acestor atitudini ce le sunt proprii, să susţină că nu este nimic ilegal ca un cetăţean al acestei ţări (fie el şi preot) să-şi expună un punct de vedere cu privire la treburile cetăţii, respectiv vizavi de candidaţii la funcţii publice. De unde se vede cât preţ pun unii ca aceştia pe democraţie, pe legalitate, ca să nu mai vorbim despre principii ca libertatea şi egalitatea.

A nu se înţelege, Doamne fereşte!, de aici, că ar exista vreo justificare, cât de mică, pentru implicarea vreunui cleric în politică. Decizia Sfântului Sinod este una înţeleaptă şi trebuie respectată ad literam, întrucât doar aşa putem feri Biserica de amestecul în treburi lumeşti, efemere, ţinându-o orientată doar către Împărăţia cerurilor şi nu către interese conjuncturale, chemaţi fiind să cultivăm pacea, nu dezbinarea. Ce vreau să subliniez însă (în acord cu alţii care au sesizat acest aspect) este că dacă Biserica îşi impune anumite norme, doar ea are dreptul să le şi aplice şi să judece, nu cei din afara ei.

Un alt lucru care m-a mâhnit a fost prea des uzitata formulă că, la alegeri, suntem chemaţi “să alegem răul mai mic dintre două rele”. Viziunea aceasta este un semn că noi înşine acceptăm, în mod fatalist, puterea răului în propria viaţă. Dacă sesizăm un rău şi vrem să schimbăm ceva în acest sens, să începem prin a ne schimba viaţa noastră în bine, cu ajutorul Celui ce este izvor al binelui – Dumnezeu. Nu cumva cerem altora să facă lucruri pe care noi înşine nu le facem? Eu cred că avem de ales, întotdeauna, nu între două rele, ci între doi oameni a căror schimbare (sau întărire) în bine depinde şi de noi, nu doar de ei. Schimbare se face nu doar de sus în jos, ci şi de jos în sus. Ba chiar aş spune că această din urmă schimbare este cea mai sănătoasă şi mai de dorit, tot aşa cum mai de dorit este o schimbare lăuntrică a unui om, ce va atrage cu sine, întotdeauna, şi o schimbare exterioară. Încât, deşi este extrem de important, nu se reduce totul la alegerea făcută o dată la patru sau la cinci ani. Nu aceasta este marea problemă a României.

Problema noastră cea mai mare, a fiecăruia în parte şi a societăţii în ansamblul ei, este ce alegem în fiecare zi: binele sau răul, pe Dumnezeu sau pe cel ce este “tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). În fond, nu avem de făcut “alegeri”, ci doar o alegere. Una şi bună, pe viaţă şi pe moarte, precum sfinţii brâncoveni!

Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale 2014 oferă un element interesant, din perspectivă religioasă, anume că cei doi candidaţi sunt membri ai unor culte religioase diferite. Candidatul Victor Ponta este creştin ortodox şi membru al Bisericii Ortodoxe Române. Candidatul Klaus Iohannis este creştin evanghelic lutheran de confesiune augustană, membru al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România.

Subiectul apartenenţei religioase a candidaţilor este considerat, dacă nu un subiect tabu, cel puţin unul deranjant de către activiştii mioritici al lui ”politically correct”. În recenta campanie electorală s-au făcut eforturi incredibile atât din partea unor grupări ale societăţii civile şi mass-media, cât mai ales de către echipele de campanie ale celor doi candidaţi pentru a se elimina sau dimpotrivă, utiliza acest subiect, după cum dictează viziunea politică ori interesele fiecărei tabere.

Nivelul de cultură civică, politică şi de ce nu, religioasă al societăţii româneşti în Anul Domnului 2014 este suficient de redus încât să arunce subiectul convingerilor religioase ale candidaţilor la funcţii politice în bezna ignoranţei. Despre acest subiect se vorbeşte doar în două tonalităţi, ambele nefaste pentru progresul democraţiei noastre: fie cu stridenţa bigotismului religios politizat, fie cu isteria fanatismului civic al unui ”politically correct” strâmb, partinic şi grotesc.

În democraţie, cu precădere în situaţiile în care cetăţenii sunt chemaţi la votare, pentru a delega administrarea unei părţi din libertăţile lor politicienilor preferaţi, orice atitudine discriminatorie cu referire la rasă, credinţă religioasă, sex etc. trebuie condamnată şi sancţionată imediat. Totuşi, în agora, dar şi în mecanismul intim de evaluare şi decizie al alegătorului, elementul religios are un rol a cărui importanţă este mai mare sau mai mică, în funcţie de modul în care societatea, în ansamblul ei, şi fiecare cetăţean în parte, percep funcţionarea democraţiei.

Vă propun să studiem împreună câteva fragmente din diferite studii şi articole publicate cu ocazia campaniei electorale pentru prezidenţiale din anul 2012, în SUA. Vom descoperi că apartenenţa religioasă atât a candidaţilor, cât şi a votanţilor americani, deşi formal, legal nu este îngăduit să reprezinte un element de luat în calcul în dezbaterea politică şi în exercitarea dreptului de a alege şi a fi ales, în practică influenţează puternic rezultatul alegerilor, bineînţeles alături de programul politic al candidaţilor respectivi.

…program politic, trebuie să adăugăm, care a fost extrem de firav promovat de cei doi candidaţi în dezbaterile – să nu zicem, în scandalul – campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale 2014 din România.

***

Importanţa Bisericilor şi subiectelor religioase în politica americană

În SUA, rolul Religie în alegerea Preşedintelui USA a fost întotdeauna recunoscut. Dimensiunea religioasă a comportamentului public al candidaţilor, apartenenţa lor la o religie sau alta, precum şi modul în care valorile religioase se regăsesc în programul politic au fost mereu analizate cu atenţie de o bună parte a alegătorii americani, precum şi de politologii şi mass-media din SUA. Ne este foarte util să studiem aspectul religios al campaniei electorale pentru alegerea preşedintelui SUA din anul 2012 pentru a înţelege corect rolul şi interacţiunea aspectului religios cu mediul politic din democraţie, în general, şi din România post-decembristă, în special.

În articolul ”The Role of Religion in the U.S. Presidential Election” semnat de Dr. Mary Segers, de la University of Newark (link) despre cum percepeau/cunoşteau alegătorii americani apartenenţa religioasă a celor doi candidaţi (democratul creştin neoprotestant Obama şi republicanul mormon Romney) se arată că:

”Some 17 percent of the electorate think (in 2012 n.n.): President Barack Obama is Muslim (this has increased since 2008), despite the fact that Obama identifies as a Christian and was a member of Trinity United Church of Christ in Chicago from 1992 to 2008.  He and his wife were married in that church and their two daughters were baptized there. Gov. Romney’s Mormon affiliation does not seem to have had a negative effect on his candidacy, despite the fact that, in 2008, according to a poll by the PEW Forum on Religion & Public Life, 30 percent of Americans said they would never vote for a Mormon for president.  Perhaps American society has become more tolerant of the Church of Jesus Christ of the Latter Day Saints in the last four years.”

Analizând compoziţia religioasă, sub anumite aspecte paradoxală, a votului la alegerile prezidenţiale, insistând asupra migraţiei unor categorii (non)religioase către candidatul Obama (catolici hispanici, protestanţi afro-americani, musulmani şi evrei americani cu tendinţa de a vota candidatul Partidului Democratic, care promovează laicitatea Statului, drepturile homosexualilor, accesul liber la avort etc., alături de mormoni, protestanţi evanghelişti şi votanţi atei ori nereligioşi), autoarea studiului avertizează cetăţeanul american asupra riscurilor şi dificultăţilor implementării valorilor religioase în politicile publice:

”Finally, I must sound a cautionary note.  Religious voters should be cautious and realistic about the ways in which religious beliefs shape voting behavior.  We may want to translate our religious beliefs and values into sound public policy for the common good.  But we must be prudent and realistic about the risks involved.  This is, after all, a complex, pluralistic, and highly diverse society.”

În articolul Presidential election: Religious voting groups could determine the winner publicat în Washington Post, autor Mark J. Rozell, profesor de politici publice la Universitatea George Manson (link) se sublinează atât rolul important al motivaţiei religioase a alegătorilor, cât şi (in)flexibilitatea orientării lor la vot din perspectiva motivaţiei respective:

Modern election campaigns prominently feature appeals to religiously motivated voters. Candidates and consultants understand the powerful impact of the faith factor for many voters. Religious identity nonetheless remains a key factor in the election. The voting patterns of religious groupings are hard to ignore. Consider the following breakdowns, first with a look at the one-party-leaning groups: White Evangelical Protestants comprise about one-fourth of the population and have voted overwhelmingly Republican in recent election cycles – about 72 percent for John McCain (2008) and 78 percent for George W. Bush (2004). (…) Unaffiliateds, or the religious “nones,” are nearly one-fifth of the population and are as solidly pro-Democratic as evangelical Protestants are pro-Republican. (…) Black Protestants — about 8 percent of the population — are overwhelmingly pro-Democratic and surveys have this group giving almost universal support for Obama’s reelection. (…) Small religious minorities – several percent of the population — mostly are pro-Democratic, and these would include Muslims, Jews and a number of Eastern and New Age religious identities. Mormons of course would be the exception as a solidly Republican voting religious group. (…)

Mainline Protestants are slightly less than one-fifth of the population, and this group has voted Republican in recent election cycles, but only by small margins. The key determinant for this group is religious practice, not identity. (…) Catholics comprise about one-fourth of the population and commonly are known as the “swing vote” in national elections. Yet there really is no distinctive Catholic vote, as this segment time and again in recent years has voted similarly to the general population. Examining Catholic subgroups provides useful insights, as White Catholics (lean Republican) vote differently than Latino Catholics (heavily Democratic); observant Catholics (heavily Republican) vote differently than nominal Catholics (lean Democratic).”

Într-un studiu intitulat Election 2012: What role will religion play in the GOP nomination? autor Alissa Skelton, publicat pentru USA TODAY (link) se indică faptul că există un anumit echilibru, în cadrul procesului de votare, precum şi o interacţiune între importanţa apartenenţei religioase a candidatului şi nivelul de educaţie şi de venituri al alegătorilor, al modului în care aceştia se raportează la actul electoral:

”Religion has played a prominent role in presidential elections for decades. The public has again and again elected a Protestant male president. That status quo changed when John F. Kennedy was elected in 1961 as the first Catholic president, and, it could change again in 2012. Two of the 2012 Republican Party presidential candidates – Mitt Romney and Jon Huntsman – are Mormon. Romney’s religion played a substantial role in his 2008 presidential bid, with prejudices and suspicion surrounding his campaign. Three years later his religion has once again crept into the political spotlight. While introducing Texas Gov. Rick Perry last Friday at the Values Voter Summit, a Christian conservative gathering in Washington D.C., Pastor Robert Jeffress of First Baptist Church of Dallas called Romney “a good moral person” but said Mormonism “has always been considered a cult by the mainstream of Christianity.” (…) Contrary to Jeffress’ anti-Mormon attitude, a majority of people polled in June 2011 said they would vote for a Mormon. The Gallup poll showed 22 percent of people are “hesitant to support Mormons” for political office. (…) While religion can influence some voters, the best predictors of voter turn out are education, income and perceived competitiveness of the race, said Kelly Patterson, a political science professor at Brigham Young University in Provo, Utah.”

Observăm că decizia de vot este condiţionată, în cele din urmă, de nivelul de educaţie şi de nivelul de trai al alegătorului. Capacitatea acestuia de a înţelege mecanismele democraţiei, importanţa votului, programul politic al candidaţilor interacţionează cu nivelul de trai, rezultatul fiind acordarea votului unuia sau altuia dintre candidaţii ori, de ce nu, refuzul de a vota şi atitudinea „anti-sistem”.

În textul articolului The role of God in the 2012 US election, autori Mia Bruch şi Anna Grzymala-Busse (link) se face observaţia că Bisericile din SUA nu ezită să influenţeze agenda publică, promovând propria viziune asupra unor importante subiecte de interes public, uneori adaptând-o realităţilor sociale şi organizând entităţi civice capabile să ofere sprijin candidaţilor politici sau să condiţioneze programul lor politic:     

„In a development that received far less attention than the evangelicals’ entry into politics, they (evangelicals n.n.) were forging a new coalition with Catholics – centered around a version of what then Pope John Paul II called the “culture of life”. While the original iteration espoused respect for life from conception to death, including opposition to the death penalty, the new, carefully edited consensus promoted by the coalition focused on anti-abortion and pro-life rhetoric, while remaining silent or supporting the death penalty; it espoused traditional gender roles, was suspicious of government in general and its regulation of schooling in particular, and vehemently opposed gay rights, much less marriage equality.

Conservative Catholics and evangelicals now spoke a common language, sidestepping the thorny issues of theology and doctrine that had divided them in the past (such as their differing views on divorce). More importantly, the coalition put an end to the question of whether a conservative Catholic could be a real American, since this quality of authenticity was increasingly clustered around Christian religiosity writ large, and allegiance on a certain set of social issues, rather than requiring adherence to a particular denominational form.

It was this coalition that provided the backbone of Santorum’s support. Similarly, it will ensure that Ryan – with his staunch record of opposition to abortion and same-sex marriage – appeals to evangelical Protestant constituents. The new alliance made it easy for Santorum to speak to evangelicals, as well as Catholics, as if he were one of them, because, in many senses, he was. Ironically, his political views are far to the right of those espoused by most Catholics, who still identify primarily as Democrats, but his admixture of religious fervor, “pro-family” stances, and conservative theological views appealed all the more to evangelical voters and their leaders.”

În studiul „Religion and the 2012 American Presidential Election”, autor J. Matthew Wilson, realizat pentru Instituto per gli Studi di Politica Internazionale (link), se analizează, cu date statistice, importanţa problemelor religioase în confruntarea electorală din SUA şi în modelarea rezultatelor votului:

„One of the most significant but overlooked factors in American electoral politics, especially among foreign observers, is the role played by religious issues. According to data from the 2008 American National Election Studies, white Americans who seldom or never attend religious services (42% of all whites) gave Democrat Barack Obama 58% of their votes; by contrast, whites who attend religious services once a week or more (33% of all whites) voted 73% for Republican John McCain. This religious-based partisan disparity is larger than that between men and women, rich and poor, or union and non-union households. It is surpassed by the gap between white and black Americans (who are overwhelmingly Democratic), but religious observance has become far and away the strongest determinant of vote choice among whites.

Both candidates in the 2012 race bring to the table attributes that are likely to keep religion a salient issue in the campaign. Mitt Romney, the presumptive Republican nominee, is the first Mormon major-party candidate in American history. Even though the Church of Jesus Christ of Latter Day Saints (the official name for Mormonism) is the largest religion actually born in the United States, and despite the fact that it is rapidly growing (there are now more Mormons in America than Jews – about 3% of the population), it remains somewhat unfamiliar and mysterious to many Americans. Indeed, recent surveys have shown that more than 20% of Americans say they would be uncomfortable with the idea of a Mormon president.

At the same time, President Obama’s reelection bid is beset by religious struggles of its own. While Obama continues to enjoy overwhelming support in black churches and among America’s small “Christian left,” he has struggled mightily with faithful adherents of the nation’s two largest religious traditions: Evangelical Protestantism and Roman Catholicism. Obama, like most national Democratic politicians, ever enjoyed much support from evangelicals – they have become quite a reliable Republican constituency over the last couple of decades. Their aversion to the president was reinforced recently by his embrace of same-sex marriage, which made it much less likely that they would stay home on Election Day because of reservations about Romney (who immediately affirmed his support for traditional marriage).

Since his election, however, President Obama seems to have gone out of his way to pick fights with the Catholic Church, thereby alienating those faithful Catholics who might have been inclined to support him. In addition to the aforementioned endorsement of same-sex marriage, he has denied federal funds to Catholic adoption agencies (because they refuse to place children with same-sex couples) and women’s shelters (because they refuse to provide abortion referrals). Most notably, his administration has issued a directive requiring all employers, including Catholic schools and hospitals, to provide to their employees insurance coverage that includes contraceptives and abortifacients, even though this violates Church teaching. In response, multiple Catholic dioceses and institutions have sued the U.S. government claiming an unconstitutional infringement of their religious liberties, and the suits are now pending in federal court.”

Autorul reconfirmă faptul că valorile şi subiectele religioase vor interacţiona cu chestiunile economice legate de nivelul de trai, modelând astfel rezultatul votului: „The 2012 American presidential election will be full of religious subtexts. Obviously, economic conditions will matter a lot, and voters will expect the candidates to talk primarily about their plans for job growth, fiscal discipline, and taxation. At the same time, however, moral values issues will continue to powerfully shape American vote choice, even if neither candidate especially wants to talk about them.”

În articolul „Religion in the 2012 presidential election”, autor By D. Andrew Kille (link), se remarcă importanţa apartenenţei religioase şi interacţiunii candidaţilor cu Biserica, recunoscându-se dreptul pe care îl au alegătorii de a decide dacă viaţa religioasă a candidaţilor este un factor (i)relevant pentru acordarea votului:

„Bennett pointed out that historically in America, Mormons, African-American Christians, and Muslims have been closely associated in the minds of the majority. They have been suspect minority groups, and perceived as being exotic, mysterious, and “not like us.” If either of the candidates had raised questions about the religious commitment of the other, it would have been a kind of “mutually assured destruction,” as it would open the way for questions of their own tradition. Although both vice-presidential candidates were Catholic, members of the largest religious organization in the country, they tended to cancel each other out. Both Joseph Biden and Paul Ryan are articulate, thoughtful, and grounded in their religious faith, but the political positions they have taken because of their faith are diametrically opposed. This reflects the reality of the Catholic church itself, which includes not only Bishops calling on parishioners to vote on the conservative site, but the “Nuns on the Bus” who traveled to Ryan’s own state to point out clearly how Ryan’s economic proposals were incompatible with the wider Catholic Social Teaching.

Should religion be a factor in electing a president? The U.S. Constitution says it cannot be the sole factor. In Article VI, paragraph 3, it states: “no religious test shall ever be required as a qualification to any office or public trust under the United States.” It will remain the responsibility of the voters to determine how a candidate’s religious life may or may not be relevant. It is clear, however, that old categories for classifying and understanding religious life are changing, as the makeup of the nation is changing.”

Conform unui studiu realizat de PEW RESEARCH CENTER, intitulat The Media, Religion and the 2012 Campaign for President, (link) prezenţa subiectului religios în campania electorală pentru prezidenţiale 2012, în SUA, se exprimă, în procente, astfel:

„The overall level of religion coverage was about the same as in 2008: Of all the election stories studied, 1% were specifically about religion, the same portion as in 2008. Just 6% referred to religion in any way. That level of attention was fairly even across all platforms studied – with the exception of newspapers, whose front-page stories mentioned religion 16% of the time. More religion coverage focused on Romney than on Obama. Romney received twice as much religion coverage as Obama. (…) The two nominees rarely sought to bring religion into the campaign narrative. Just 8% of the religion stories during the 2012 race were prompted by statements or actions from the Romney campaign. For the Obama campaign, the comparable figure was even lower (5%). Religion coverage was heavily focused on the horse-race angle. Nearly half of all the religion-related stories studied (45%) dealt with how religion might impact the race. (…) The second biggest element of religion coverage dealt with the candidates’ beliefs and values. In all, 34% of the religion coverage during the presidential race focused on faith as a character issue or mentioned it in passing as part of a candidate’s biography. There was far less coverage -16% – of how religion might impact policymaking or governance. In social media, the tone of conversation about the candidates and religion tended to be negative. For Romney, negative assertions about his faith on Twitter and Facebook outnumbered positive ones by more than 3-to-1. And allegations that Obama is a Muslim appeared twice as often as messages seeking to refute those allegations. Within the Mormon community, media became a voice of caution to a group suddenly in the spotlight. An analysis of several publications aimed at members of the Church of Jesus Christ of Latter-day Saints (LDS) finds that during the campaign, LDS media often sought to prepare Mormons for increased scrutiny while maintaining distance from politics.”

Articolul „Religious values will play role in presidential election”, autor Diane Winston (link) avertizează asupra falsei opinii că Religia nu ar fi un factor important şi modelator al votului în alegerile prezidenţiale 2012 din SUA:

Many other evangelical voters will overlook Romney’s religious label and focus on the practical applications of his faith. Like them, Romney opposes abortion, supports family values and embraces small government and low taxes. Similar to Jews, evangelicals vote against their class interests. Many well-to-do Jews, steeped in tikkun olam — the notion of repairing the world through justice and mercy — vote Democratic. They believe Democrats should promote social welfare even if it means higher taxes, curbs on business and stringent environmental policies. Middle-class evangelicals, by contrast, many of whose incomes have suffered under the ascendancy of free-market policy, support Republicans. They like the party that backs the American trinity: free men, free markets and the freedom for every citizen to have a personal relationship with Jesus. So when polls and pundits pronounce that religion isn’t a factor in the 2012 election, don’t believe it. Religious labels may be passe, but the religious values that inform who’s taxed, what’s regulated, how jobs are created and when or where we help those in need are more important than ever.”

Publicaţia „Christian Science Monitor”, în articolul „The faith factor: Religion’s new prominence in campaign 2012”, autor By Mary Beth McCauley (link) prezintă atât asumarea în discursul electoral al candidaţilor a valorilor religioase, cât şi mutaţiile permanente care au loc în atitudinea publică a comunităţilor religioase americane faţă de partidele politice:

God hit the campaign trail way back in the summer of this election cycle. Rick Perry asked His blessings on President Obamawhile Michele Bachmann wondered if earthquakes were His wake-up call and Jon Huntsman Jr. tweeted that evolution is “part of His plan.” Ron Paul invoked Old Testament warnings against anointing a king. Newt Gingrich hit hard on repentance and forgiveness. And apparent front-runner Mitt Romney said it would take an “act of God” for feisty Rick Santorum to win the nomination. Mr. Santorum, for his part, accused Mr. Romney of believing he’s ordained by God to win. “Religious currents are more pervasive and more multifaceted than ever in shaping the public debate,” says Allen Hertzke, a professor of political science at the University of Oklahoma in Norman. While religion historically has influenced politics, affiliation was typically the dividing line: Protestants voted Republican and Catholics voted Democratic. “Patterns now suggest something unusual in American politics – division along the lines of salience of religion” itself, says Professor Hertzke. “This year, it has intensified.” The enduring points of division seem to be legal abortion and gay marriage – issues unimaginable a generation ago, when compromise characterized politics. (…) Today, believers left and right are worried about a lot more than abortion and gay marriage.

Many are alarmed that the emerging challenge to religious autonomy has broader implications. For example, on a global scale, some think it may someday thwart their ability to manage church humanitarian efforts in compliance with their own reading of the Scriptures. If churches are pressed to violate their beliefs about gay marriage or abortion, for instance, the poor may have to wait while the churches defend their religion in court. Religious groups raise many billions of dollars annually from members and funnel it into virtually every corner of the globe, alleviating poverty, illuminating abuses like human trafficking, and treating disease, says Hertzke. Their style might well be the opposite of the government’s – lean budgets, local expertise, working cooperatively and almost unnoticed. “Especially on the international front, religious groups are important players. They are the largest global [relief] networks in some of the most impoverished places on earth,” Hertzke says.”

***

Câteva concluzii şi mesaje către candidaţi

În ultima săptămână de campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale 2014, din România, chestiunea religioasă a fost abordată, direct sau indirect, de ambele tabere, chiar dacă nu în totalitatea aspectelor sale.

Echipa de campanie a candidatului Klaus Iohannis a decis că ar fi folositor pentru acesta pe de o parte, să treacă sub tăcere, în discursul electoral al candidatului lor, orice subiect de natură religioasă (apartenenţa religioasă, relaţia dintre stat şi culte, finanţarea cultelor de la bugetul de stat, prezenţa orei de religie în şcoală, relaţia dintre Preşedintele Republicii şi Biserica Ortodoxă Română, biserica naţională şi cel mai mare şi important cult recunoscut de statul român etc.), iar pe de altă parte, să instrumenteze, prin intermediul presei prietene ori aliaţilor politici care susţin candidatura lui Klaus Iohannis, atacuri vehemente la adresa Bisericii Ortodoxe Române.

Klaus Iohannis, urmând planul de luptă al echipei de campanie, acceptă să comită o gravă eroare: ignoră faptul că marea majoritate a românilor sunt creştini ortodocşi. Miza pe cele câteva zeci de mii de susţinători din Diaspora este una necâştigătoare, dacă Klaus Iohannis ignoră realităţile sociale, culturale, economice şi religioase ale românilor care trăiesc în ţară. Atât tăcerea bizară asumată de Klaus Iohannis în legătură cu chestiunea relaţiei cu Biserica Ortodoxă Română, cât şi atacurile la adresa acestei biserici, lovituri de imagine instrumentate de activiştii ACL şi presa prietenă pot provoca efecte care vor reduce şansele de victorie ale candidatului dreptei româneşti. O dreaptă politică reprezentată, culmea, de Alianţa Creştin Liberală, adică de o formaţiune politică ce şi-a asumat particula „creştin” în denumirea oficială!

Două pot fi efectele atitudinii lui Klaus Iohannis dea ignora subiectul credinţei creştine ortodoxe a majorităţii votanţilor români, precum şi cel al relaţiei cu Biserica Ortodoxă Română şi de a îngădui atacurile la adresa celei mai numeroase şi importante biserici a naţiunii române:

Primul efect ar fi să provoace o reacţie de apărare în rândul alegătorilor creştini ortodocşi – care deşi uneori sunt critici la adresa comportamentelor publice ale unora dintre preoţi, sunt totuşi loiali credintei creştine ortodoxe şi Bisericii Ortodoxe Române. Dacă Klaus Iohannis nu va profita de puţinul timp rămas din campania electorală pentru a clarifica relaţia pe care doreşte să o dezvolte, în calitate de potenţial Preşedinte al Republicii, cu Biserica Ortodoxă Română, mulţi dintre votanţii creştini ortodocşi îl vor percepe, probabil, ca pe un candidat străin de credinţă şi de neam şi vor vota pe candidatul Victor Ponta, chiar dacă acesta nu le este suficient de simpatic sau demn de încrederea lor, ca o reacţie de apărare a Bisericii şi credinţei creştine ortodoxe.

Al doilea efect ar fi să provoace iritarea ierarhiei şi preoţilor Bisericii Ortodoxe Române. Biserica deţine numeroase pârghii de a influenţa pe credincioşi, spre binele lor şi al credinţei. Biserica Ortodoxă Română nu a folosit şi nu va folosi vreodată, ca politică oficial asumată, astfel de instrumente pentru a influenţa votul cetăţenilor români. Apelul Patriarhiei Române, lansat înainte de turul 1 al alegerilor prezidenţiale, îi îndeamnă pe români să participe la vot şi să voteze liber şi în conformitate cu valorile creştine, pentru binele naţiunii şi statului român.

Atacurile lansate asupra Bisericii, cât şi încercările de a o transforma în „agent electoral” nu au determinat Biserica să se implice instituţional în lupta politică şi nici nu o vor determina.

Totuşi, un preot şi credincioşii lor din parohie pot percepe atacurile la adresa Bisericii lansate de una sau alta dintre taberele politice, ca un pericol şi vor reacţiona în conformitate cu gravitatea acestuia. Nu în ultimul rând, trebuie să reamintim, tăcerea neprietenoasă a candidatului Klaus Iohannis cu privire la subiectul relaţiei dintre Preşedintele Republicii şi Biserica Ortodoxă Română, ca biserică naţională, poate fi percepută de unii preoţi şi credincioşi tot ca un posibil pericol şi va genera o reacţie de apărare.

A provoca iritarea alegătorilor creştini-ortodocşi şi a Bisericii Ortodoxe Române, alături de absenţa unui program politic coerent – care să conţină ceva mai mult decât a garanta, deocamdata la nivel de promisiune, independeţa Justişiei şi a te lamenta că românii din Diaspora nu pot să voteze, fără însă a prezenta ceva soluţii economice pentru ca aceştia să nu mai emigreze economic, ci să se reîntoarcă şi să prospere în ţară – constituie un amestec exploziv care pe de o parte, poate diminua simpatia pe care Klaus Iohannis a reuşit să o recupereze în rândul alegătorilor, iar pe de altă parte, va creşte probabilitatea de a fi învins.

Echipa de campanie a candidatului Victor Ponta mizează atât pe apartenenţa acestuia la credinţa creştin ortodoxă, cât şi pe calitatea lui de prim-ministru. Candidatul Victor Ponta nu a ezitat să-şi asume public calitatea de membru al Bisericii Ortodoxe Române, afişându-se, probabil în mod sincer, cum se cere oricărui creştin ortodox, la slujbele religioase oficiate de Biserică în perioada de campanie electorală. Evident, nici pârghiile guvernamentale nu au fost ignorate.

Totuşi, dacă la acest moment, apartenenţa candidatului Victor Ponta la credinţa creştină ortodoxă poate să reprezinte un avantaj, să nu uităm că asupra lui exercită mari presiuni două forţe care nu trebuie subestimate şi care pot transforma calitatea de creştin a lui Victor Ponta într-o povară greu de purtat:

Pe de o parte, este o oarecare precaritate a programul politic al candidatului Victor Ponta. Acest program politic este afectat de idealul „anti-băsist”, de ideea că victoria lui în alegeri va însemna „sfârşitul regimului Băsescu”. Chiar aşa fiind, acest ideal se lasă ca o ceaţă peste soluţiile economice, politice concrete ale proiectului de ţară pe care Victor Ponta doreşte să-l implementeze, dacă va fi ales ca Preşedinte al Republicii. Faptul că îţi faci datoria de creştin şi îţi mărturiseşti credinţa nu ţine loc de program politic.

Pe de altă parte, formaţiunea politică a candidatului Victor Ponta – Partidul Social Democrat – face parte dintr-o familie politică a Socialiştilor Europeni care promovează unele valori în contradicţie flagrantă cu valorile creştine – cum ar fi libertatea absolută a avortului la cerere, privită ca drept al femeilor la liberă alegere, ca acces al acestora la drepturile sexuale şi reproductive (vezi Manifestul PSE Mai 2014link–) Totodată, unele partide socialiste naţionale importante, membre ale Partidului Socialiştilor Europeni – Partidul Socialist din Franţa (link), Partidul Socialist al Muncitorilor din Spania (link), Partidul Muncii din UK (link) – s-au pronunţat fie pentru separarea totală a Statului de Biserică, fie pentru dreptul la căsătorie al homosexualilor, subiecte delicate care pot afecta relaţia cu Biserica. Probabil că Agenda politică a Socialiştilor Europeni va cere să fie implementată de către candidatul Victor Ponta, dacă acesta va fi ales ca Preşedinte al Republicii. La acel moment, va fi necesar ca Victor Ponta să-şi reamintească faptul că în campania electorală a declarat cu mândrie şi public că este creştin ortodox, membru al Bisericii Ortodoxe Române.

Societatea românească şi actorii implicaţi în această complexă relaţie dintre societate, stat, politică şi Biserică sunt încă la vârsta „bolilor copilăriei”. Dacă în democraţia americană, printre cele mai vechi din lume – aşa cum am văzut din lectura câtorva din miile de studii şi articole publicate pe acest subiect în SUA – ignorarea de către politicieni a subiectelor de natură religioasă şi a agendei publice a Bisericilor americane ar fi un gest absurd şi ar provoca reacţia critică a alegătorilor americani membri ai diferitelor culte şi biserici, în România eşti pus la colţ şi condamnat fără judecată şi drept de apel dacă încerci să promovezi dezbaterea acestui subiect.

În calitatea mea de preot creştin ortodox, vreau să reamintesc politicienilor implicaţi în lupta pentru dobândirea funcţiei de Preşedinte al Republicii – fie creştini ortodocşi, creştini de alte confesiuni, fie atei – dar şi românilor de pretutindeni că Biserica Ortodoxă Română a consacrat anul 2014 ca An Comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

Sfinţii Martiri Brancoveni, Constantin Voievod cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache, prăznuiţi pe 16 august, au refuzat să se lepede de la credinţa creştină, în august 1714, chiar în ziua când Constantin Voievod împlinea 60 de ani şi pentru acest refuz au fost decapitaţi de otomani, primind moarte mucenicească. Ultimele cuvinte ale lui Constantin Brâncoveanu au fost:De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am nascut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”

Doar o vorbă vom mai spune: cine îşi închipuie că dimensiunea religioasă nu ar conta la votul pe care românii îl vor acorda duminică celor doi candidaţi pentru funcţia de Preşedinte al Republicii, se înşală amarnic.

A alege înseamnă a ști. Alegi ceea ce cunoști. Ceea ce nu cunoști – accepți. Alegerea ține de libertate și cunoaștere.

Dacă nu s-ar fi inventat alegerile plătite de stat, actul alegerii ar fi rămas în sfera filozofiei. Așa însă alegerea a devenit o marfă: cumperi și vinzi ”alegeri”.

Întrebarea care se ridică este: poate fi cumpărată alegerea cuiva? Dacă da – despre ce fel de alegere vorbim?

Darul alegerii este ca o pasăre. Păsările au aripi și zboară, iar cînd o pasăre își desface aripile nimeni nu poate ști încotro va zbura.

A determina pe cineva să facă o alegere în favoarea ta este o cădere și o înșelăciune. E ca și cum cineva ar arunca păsări moarte în văzduh mințind că ele zboară.

1016527_671144262901983_2123459685_n


Categorii

Alegeri in Romania, Articolele saptamanii, Pagini Ortodoxe, Parintele Constantin Sturzu, Parintele Savatie, Preot Marcel Radut Seliste, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

92 Commentarii la “ALEGERI, POLITICA SI RELIGIE. Cateva opinii calme intr-o maree de spirite incinse electoral

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. ,,Blestemat este tot cel ce se încrede în om” spune textul biblic.
    Dacă am fi nepărtinitori cu inima, am iubi dreptatea lui Dumnezeu şi Adevărul său am am vedea limpede cele adevărate, drepte şi singurele de folos, exprimate mai sus.
    Demonul ştie că pe cei ce iubesc dreptatea lui Dumnezeu şi nu dreptatea lor sau pe cea (mai convingăreață) a oamenilor, nu-i poate atrage în cele pentru care se luptă. De aceea se foloseşte de tot ce poate fi folosit, la maximum. Cele de ispită, (bani, înlesniri, speculații de tot felul, afecte), cele de înfricoşare (de tot felul), cele de dezbinare, de forțare etc. Exact ce vedem în campanie. Nu vedem o luptă loială, demnă şi cinstită, pe proiecte, pe dovezi ale celor ce sunt greşeli şi vinovății. Nu. Prezumția de nevinovăție a pierit. Vinovați sunt cei dovediți vinovați totuşi.
    Ori aşa ceva nu am văzut şi nu există. Zadarnic spun despre mine că nu aş fi mârlan, când acțiunile de campanie nu se deosebesc cu nimic de cele ale contra-candidatului.
    Politicienii nu iubesc România. Nu iubesc poporul.
    Dar ce iubesc? Iubesc puterea. Da. Puterea şi numai puterea.

    Putrere şi opoziție atât se vede şi se arată. Iar presa este la fel. Este presă de partide. Nu avem presa României, a românilor.
    Opoziția caută calea către putere, nu către prosperitatea României. Prosperitatea ei este motivația şi doar motivația. Atât!
    Dacă nu ar fi aşa, s-ar fi văzut şi s-ar vedea.
    Nu vom vedea politicieni care să recunoască vre-o vinovăție (personală şi de partid), nu vom vedea lider care să se jertfească pe sine, pentru România, pentru popor şi pentru valorile sale.
    Lepădarea (de formația politică şi migrarea spre ce e oportun), lepădarea de ce inițial s-a spus şi s-a susținut, lepădarea de principiile credinței aparținatoare, pentru a fi pe val, pe modă, pe trend, pe ce avantajează.
    Ne-am occidentalizat.Ne-am americănit. ,,Ne-am civilizat”.

    Dacă am iubi dreptatea lui Dumnezeu, le-am vedea pe toate, am fi noi înşine sttatornici şi credincioşi şi i-am determina şi pe politicieni să fie măcar mai serioşi.
    Cum ?
    Foarte uşor. Ne răzpunzând la nici o manipulare, la nici un apel, la nici o amăgire.
    Dar dacă răspundem…
    A strigat cutare că diaspora a fost lipsită de dreptul de a vota şi s-a răspuns cu manifestații.
    Vai ce durere îl macină pe Iohanis, că s-a încălcat un drept sărmanilor bejeni ai sărăciei…
    Ştiți unde-l doare pe el!!! (De nedreptățirea diasporenilor)
    Pe el şi pe toată tabăra lui îi doare că pierd voturile lor şi şansa de a pune mâna pe putere. De aceea ”eroi în turul doi” nu sunt mai deştepți decât cei pe care-i fac proşti.

    Lupta pontru putere arată în fiecare partid că nu este decât lupta pentru putere nu pentru prosperitatea românilor. Loialitatea în propriu partid, cinstea, loialitatea față de principiile lor şi față de valorile şi virtuțile umane şi ale credinței de care ține fiecare , arată cine şi ce sunt politicienii.
    Da.
    Dar şi noi.
    De aceea suntem mințiți, manipulați, batjocoriți şi jefuiți. Pentru că le răspundem. Ieşim în stadă, zbierăm, urlăm, susținem pe unii şi pe alții încălcători a tot ce ne este de folos şi încălcători noi înşine a dreptății lui Dumnezeu, a pricipiilor credinței noastre, a ce este cinstit, curat, a valorilor şi virtuților ființei umane.

  2. De aceea să le spunem şi să le strigăm.
    Domnule Ponta, domnule Iohanis, Macovei, Udrea, Antonescu, Băsescu… nu avem nevoie de prosperitatea ce ne-o oferiți d-voastră (că vine singură, că ne-o face noi înşine prin Dumnezeu şi muncă), ci de onestitatea şi cinstea d-voastră, față de credința poporului,față de valorile lui, față de pricipiile vieții cinstite, curate, demne şi veşnice care aparțin poporului de veacuri, României şi părinților părinților noştri.
    Nu ne promiteți ce nu puteți şi nu aveți. Nu avem nevoie de acelea, că nu d-voastră, ci noi le dobândim. Da le vom dobândi! Dar numai dacă dobândiți d-voastră (şi dovediți) că le aveți. Le-am fi dobândit şi le-am fi avut şi până acum dacă erați d-voastă ce se cerea să fiți (şi bineânțeles şi noi deopotrivă).

  3. Avem nevoie de un preşedinte cu adevărat ortodox.

  4. Iulian Capsali: http://activenews.ro/de-ce-%E2%80%AAnu%E2%80%AC-iohannis_1872514.html

    Probabil ca au fost multi care s-au mahnit datorita fapului ca nu l-am sustinut pe Iohannis in aceste alegeri. Ii rog sa ma ierte. Motivul meu unul strict politic: eu nu am putut si nu o sa pot sta alaturi de forțele care ataca fibra ontologica a acestui neam. Ca acestia au facut zid in jurul candidatului ACL – desi “crestin” in aceast acronim este o pura demagogie – asta nu o poate nega nici cel mai fidel om de “dreapta”. Doar fanaticii ar putea sa nege o evidență. De altfel, toti neoculturnicii care au vrut sa discrediteze, prin candidatura mea la europarlamentare, directia pe care am mers, cea conservatoare, in care libertatea Credintei in general si a Bisericii in mod special, Familia ca nucleu esential al societatii si al dezvoltarii personalitatii copilului si Statul national, care sa contribuie la dinamismul intern al Europei prin ceea ce-l defineste, iar nu printr-o “regionalizare” dictata, prin fărâmițare adica, sa se topeasca inform intr-un moloh economic destructurant, toti acesti intelectuali ideologizati sunt în spatele sau in fata candidaturii lui Klaus Johannis.

    Cei care vedeau in mine dușmanul care “in 2012 (…) a fost de partea loviturii impotriva statului de drept, de partea grupului infractional organizat, de partea fortelor anti-occidentale” (in perioada referendumului de demitere a lui Traian Basescu -n.mea), toti vigilentii utopiei revolutionare neoliberale si corporatiste care ma comparau cu monstrul nazist Eichman pentru ca am mai multi copii(!), cei care ma acuzau de “fanatism şi izolaţionism furibund”, ma asociau extremismelor secolului trecut si, mai nou, “homofobiei”, in frunte cu ayatollahul Tismaneanu, acest guru al globalismului si al Noii Ordini Mondiale, care decreta sententios ca prin persoana mea “se logodesc fantasme colectiviste si primordialiste intr-un cu aliaj cu certe afinitati, horribile dictu, extremiste” toti intelectualii care au ingrosat sinecurismul basist, sunt de partea reprezentantului “dreptei”. Paradoxal, si aici fac o scurta paranteza, dl. Tismaneanu gireaza cel mai intolerant religios si fanatic neoliberal site (In linie dreapta) care merge pana la dictarea unor liste ale “răului absolut” in care ma gasesc alaturi de alti ganditori conservatori. Pentru ca in viziunea lor maniheista, lipsita de orice nuanțe si tipic totalitara (cu puternice accente fascistoide decelate de mai multi politologi conservatori), promovarea agresiva a darwinismului social – in care cei “slabi” (pensionarii, persoanele cu dizabilitati, cei care “cerșesc” ajutorul statului in principiu) trebuie sacrificați pe altarul statului-antrepriza este benefica. De altfel aceasta este cheia de bolta a constructului neoliberal pe care marșează ideologii acestei pseudo-drepte. In plus, daca nu esti un filo-atlantist fără rest, in mod cert esti un “putinist” fara rezerve.

    Pe langa acest nucleu dur ideologic neoliberal, care vede fanatism si extremism in orice contestatar al “binelui” utopic mondialist si in orice om care isi apara dreptul de a se raporta la Traditie, mai ales la cea creștină, definitorie pentru toata Europa, Johannis este sprijinit politic de Monica Macovei si garnitura fesenista din PDL, care a condus Romania in guvernarea Boc, e vorba desigur de Blaga, Videanu, Anastase, Berceanu si alti eiusdem farinae. Si, era sa uit, de MRU, acest tradator permanent al interesului national (Chevron, Fundatia Gojdu etc).

    Monica Macovei este o promotoare a anarhiei sociale prin desfiintarea familiei naturale, a sprijinirii ideologiei homosexualiste si o luptatoare impotriva predarii orei de Religie in scoli (lucru pe care CCR-ul iata ca incepe sa-l puna in practica, dupa ce a calcat in picioare vointa populara de demitere a lui Traian Basescu din functia de Presedinte). Prin aceasta candidata, avem si o premiera politica: DNA-ul a sprijinit-o fatis in campania ei soldata cu un sufragiu de 4,4%, printr-o campanie de arestari fara precedent in ultimii ani facute in zilele premergatoare alegerilor. Tot ea l-a obligat pe Johannis sa semneze un document programatic ca sa-l sprijine electoral, alt gest care denota labilitatea politica (si nu numai) a personajelor care dau contur “dreptei” românești.
    Contrar oricarei logici formale, candidatul “dreptei” este sustinut de stanga anarho-marxista, care a organizat in campanie, inclusiv prin apeluri pe facebook, mitingurile de sustinere ale sale si de contestare a lui Ponta, candidatul opozitiei. Am vazut cu usurinta implicarea lor si a nucleului de la “Uniti, Salvam!”, aripa stipendiata de Soros, numita generic “Occupy”, o miscare mondiala de destabilizare statala care are si la noi nuclee pregătite de actiune. Sigur, nu contest faptul ca au participat si oameni onesti la aceste manifestatii, eu constat numai care a fost factorul de organizare stradala.
    Ca sa inchidem acest palier ideologic, avem, iata, si implicarea de final in campania lui Johannis a ateului secularist Remus Cernea si a vedetei homosexuale Mircea Zara.

    A produs rumoare faptul ca am aratat “coincidenta” dintre harta trasata de profesorul si consilierul Departamentului de Stat al SUA Samuel Huntington, in celebra sa carte “Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, in care Transilvania era rupta de restul tarii, cu harta care a fost vizibil si agresiv promovata de mass media, in care Romania era rupta in doua pe criteriul rezultatului alegerilor, fapt care-i smulgea jurnalistului CT Popescu urmatoarea remarca iresponsabila: “Secera şi ciocanul nu mai ştanţează acum România. Privind însă harta alegerilor, se vede că secera a rămas, o seceră roşie a vechiului Regat, Moldova şi Muntenia, care împresoară Transilvania albastră şi galbenă (…) Şi care într-o zi ar putea s-o taie.” Nu este indiferent deci ca Johannis primeste in campanie si sprijinul direct al extremistilor sovini maghiari Laszlo Tokes și Szilagyi Zsolt, care de asemenea lupta nu numai pentru autonomia Tinutului Secuiesc, dar fac apologia autonomiei Transilvaniei.

    De aceea am atras atentia asupra atacurilor asupra Bisericii Ortodoxe, cea care a tinut in Ardeal flacara fiintei nationale vreme de secole, atunci cand elementul romanesc a fost strivit de fortele imperiale, diversiuni pornite si de la secesionistul Sabin Gherman, facute cu sprijinul cotidianului Adevarul (sic). In atacul furibund impotriva Bisericii, a fost implicat (pare ca din ratiuni ecoomice) si trustul condus de Adrian Sârbu mai ales.

    Cred ca a fost cea mai abjecta campanie impotriva BOR la care am asistat vreodată, in care diversiunile au fost preluate interesat sau nu de vectori anti-statali, inclusiv din presa. Sunt forte deranjate de faptul ca Biserica inca are puterea de a vertebra societatea romanească.

    In concluzie, primarul Sibiului poate fi un om decent, desi modul in care s-a prezentat in campanie a fost deziluzionant (practic, pentru mine acest om inca este o mare necunoscuta; nu mi-a permis sa-l percep decat prin faptul ca e neamt, deci stie sa faca bine lucrurile) si nu au fost atacate temele fundamentale care tin de politica postului râvnit – mai ales Armata si Politica externa, domenii in care seful statului are atributii încărcate de responsabilitate, intr-o perioada in care razboiul este o realitate prezenta in proximitatea noastră iar Romania o țară extrem de vulnerabila, cu o armata aproape inexistenta – insa marea problema pentru mine sunt forțele emergente antinationale, revoluționare, care-l gardează.

    Nu mai amintesc decât tangent de modul in care au fost circumscriși cei care indraznesc sa fie impotriva candidaturii sale sau a Monicai Macovei in primul tur de scrutin. Au avut cu totii atributele unor sub-oameni, continuand clivajul prin care 10 ani de politica basista a asmuțit o parte a societatii împotriva alteia, mai “slaba” social si intelectual, care este, din punctul lor de vedere, intr-un deficit permanent al informatiilor si care ar trebui asistata si monitorizata permanent, fiind incapabila de discernământ.

    Desigur, in urma acestei succinte analize asupra votului de maine, nu vreau sa fac apel nici la boicot, nici la anularea votului, nici la votarea candidatului opozitiei. Este dreptul fiecaruia sa traga orice concluzie doreste si sa procedeze in consecință.

    Dumnezeu să binecuvânteze România!

  5. “40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.”

    http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=9

    “16. Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.”

    http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=10

    Intelept ar fi sa alegem pe cel care nu este impotriva noastra.

  6. Turism electoral fără precedent în istoria alegerilor
    Peste 180.000 de votaţi pe liste suplimentare la ora 10.00
    În urmă cu două săptămâni, pe listele suplimentare au votat 136.795 de alegători, o cifră record atunci, astăzi deja depăşită.
    UPDATE: Numărul de turişti electorali a sărit de 400 de mii
    La ora 13.00, după numai 6 ore de votare, numărul votanţilor pe liste suplimentare a crescut cu 110%. Pe teritoriul naţional 486.843 de alegători au votat pe liste suplimentare. Pe 2 noiembrie, la ora 13.00 pe listele suplimentare au votat 358.745
    http://www.cotidianul.ro/turism-electoral-fara-precedent-in-istoria-alegerilor-251328/

    Ma tem ca o sa avem in curand miscari de strada asa cum au fost acum un an la Kiev.

  7. Pai, daca nu iese cine trebuie, atunci sa se faca un maidan, nu?

    Doua observatii:

    1. Alegerile sunt interpretate de CTP, un far calauzitor al propagandei euro-atlantiste, ca fiind un “razboi al civilizatiilor”: http://www.gandul.info/stiri/c-t-popescu-acesta-este-cel-mai-important-vot-de-dupa-1989-asistam-la-un-adevarat-razboi-al-civilizatiilor-13569521

    Asta ne aduce aminte de analiza lui Raoul Weiss, care afirma ca SUA foloseste o abordare huntingtoniana in politica sa externa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/01/26/politica-pamantului-parjolit-imperiul-atlantist-romania/

    2. Maidanul si procurorii. In cazul in care, totusi, Romania “necivilizata”, “corupta”, saraca si lipsita de “valori”, da mai multe voturi decat cealalta, iar Ponta este in fata lui Iohannis, vom avea parte de proteste si de contestarea in strada a votului. Totodata, se anunta desant de procurori pe teren, chipurile pentru a ancheta “turismul electoral”. Un fel de maidan cu DNA pe post de Darth Vader, caci si acela a participat la alegerile prezidentiale din Ucraina, nu?

  8. “Pai, daca nu iese cine trebuie, atunci sa se faca un maidan, nu?”

    Exact. Terenul e pregatit deja.

  9. Ppe Facebook:

    Raoul Weiss

    “Il s’agissait d’une action préméditée par un gouvernement qui sait qu’il perdra l’élection, et ce, indépendamment du résultat du scrutin final de ce dimanche 16 novembre.”
    Vezi că e păcat să mai dați bani pe alegeri, mai bine citiți CourrierInternational, unde rezultatul e publicat cu o zi înainte, așa cum urmează să fie dictat de Bwana.

    http://www.courrierinternational.com/article/2014/11/15/en-roumanie-la-democratie-ne-tient-qu-a-un-fil

    Autorul e Gabriel Bejan, de la Romania Libera, iar in fraza citata el afirma:

    “Este vorba de o actiune premediata a unui guven care stie ca va pierde alegerile, indiferent [independent] de rezultatul scrutinului final de duminica, 16 noiembrie”.

    Chiar asa?

  10. Din sondajele care circula pe net, cei doi ar fi la egalitate. http://i.imgur.com/VFFwCOZ.gif

  11. http://sutu.ro/auzi/rezultatele-ora-17/

    Daca tendinta se confirma si se pastreaza, e foarte posibil ca Ponta sa piarda alegerile, poate, cine stie, chiar si pe plan intern, fara diaspora.

    http://www.dcnews.ro/exit-poll-alegeri-preziden-iale-2014-turul-2-16-noiembrie-ce-scoruri-au-victor-ponta-i-klaus-iohannis-potrivit-exit-poll-urilor_459469.html

  12. @ Costel:

    Da, bine zis:

    În așteptarea lui Johannis, am asistat însă la o isterie generalizată. M-am bucurat să văd că în sfârșit oamenii ies la vot, că simțul civic începe să se manifeste, însă până și el a fost denaturat! Prieteni, colegi, necunoscuți, oameni activi politic dar și unii care până ieri habar nu aveau cine este Johannis sau ce a făcut PDL-ul, ce înseamnă stânga sau dreapta, oameni care in 2012 stăteau la mici și bere și care îmi dau acum lecții despre democrație, despre dreapta adevarată, despre lupta contra comunismului și tot așa. Dacă ești tânăr, intelectual, patriot adevărat, votezi cu Johannis!

    Dacă votezi cumva cu Ponta ești sigur un analfabet, pensionar, sărăntoc, cu siguranță prost sau cel puțin un aurolac, care, bineinteles, a primit pomeni electorale pentru că nimeni nu poate vota cu Ponta din principiu!

    Cine și-a permis să hotărască așa ceva?!? După cum spunea foarte bine un prieten: “Ies în stradă ca să apere dreptul la vot dar în același timp spun că o sa le ascundă sau o să le ardă buletinele părinților și bunicilor ca să nu poată vota cu altcineva. Strigă “democrație” dar nu accepță o majoritate care are altă opinie. Urăsc chinezii dar folosesc un iPhone made în China. “ Așa arată schimbarea ?!? Tot așteptându-l pe Johannis, i-am observat alegătorii, susținătorii, echipa din spate. Evident nu toți, nu-mi place să generalizez. Sunt și oameni care-și exprimă susținerea cu argumente, comentând decent și bravo lor. Insă alții, deloc puțini, mă îngrozesc! Mă simt exact ca în filmul acela “World War Z” , când omenirea se transformă într-o haită de ființe fără rațiune, un fel de zombie care te urmăresc , te devorează și al cărei singur scop este să te transforme într-unul de-al lor.

    Este considerată o rușine să nu votezi cu Johannis! Ești exclus din cercul de prieteni, oamenii din jur se uită urât la tine sau te jignesc. Deodată au apărut tot felul de luptători ai dreptei care în numele democrației și al libertății de opinie sunt în stare să-ți crape capul dacă nu ești de acord cu ei! Și dacă nu apucă să te agreseze fizic , sigur te va pune la pamânt limbajul extrem de bogat și viu colorat! Oameni buni, vă dați seama unde s-a ajuns ?!? Fiecare dintre noi are dreptul la o părere! Oricare ar fi aceasta ea trebuie respectată! Ce se intamplă acum este anarhie, isterie de-a dreptul! Nu se poate ca oameni valoroși ai acestei țări să fie batjocoriți doar pentru că au altă opțiune politică decât a lor! Nu se poate să nu-i arăti respect lui Radu Beligan pentru o viată în slujba teatrului românesc sau lui Tudor Gheorghe, Raed Arafat , Dorel Vișan și mulți alții.

    Să fie mânjiți în ultimul hal, acuzați de comunism și trădare, linșați public și morți pentru neamul românesc în timp ce alții sunt eroi ai patriei pentru că îl susțin pe Iohannis. Asta este schimbarea?!? Așa arată ea ?!? Când nu-l mai așteptam, a apărut Johannis! Nu vreau să jignesc, nu-mi stă în fire dar mă doare și vreau să spun doar atât: eu îmi doresc un președinte de care să fiu mândră, un președinte care să aibă viziune, un proiect de țară, un președinte care să poată vorbi coerent, un președinte care să gândească singur, un președinte care să poată răspunde și la intrebările pe care nu le știe dinainte, un președinte pe care dacă-l întrerupi să-și poată continua idea, doar este a lui, nu?

  13. Daca tendinta se confirma si se pastreaza, e foarte posibil ca Ponta sa piarda alegerile, poate, cine stie, chiar si pe plan intern, fara diaspora.

    De fapt, realitatea este ca le-a si pierdut, este evident…

    Si, in plus, va fi slit si sa demisioneze, daca nu cumva va fi si trimis in judecata.

  14. Cred ca discursul lui El Comandante de vineri seara a mobilizat o parte dintre nehotarati 🙂

  15. @ Ioan:

    Sigur nu el, ci isteria fara precedent dezlantuita in online, in cea mai mare masura. Un experiment reusit.

  16. Ma socheaza faptul ca dupa toate nenorocirile din mandatul actualului presedinte, jumatate de tara voteaza si o sa voteze tot cu Basescu. Cata lipsa de discernamant…
    Pana si “nationalista” Sabina, cea cu bentita tricolora, voteaza pe cel sustinut de Basescu si de extremistii maghiari. Suntem masochisti si ne meritam soarta.

  17. @ Mirela:

    Nu, suntem doar usor de manipulat pentru a ne face rau in mod entuziast, cu euforie chiar, si asta prin campanii profesionist concepute si executate. Dar sa stii ca, asa cum am spus de zilele trecute, suficienta incredibila si stupida a celui care se credea deja castigator va pieri pe limba ei sau pe mana ei. Si se credea astfel fara sa mai faca absolut nimic ca sa convinga macar ortodocsii, nationalistii, familistii, plus ca a subestimat forta masinariei americane, a onlineului si a diasporei cu o “reaxare” si o aroganta incredibila ce l-a depasit si pe Nastase… In timp ce Iohannis era umflat cu pompa si incepea sa tureze la viteze mari, ei faceau reuniuni “de SPA”, caldute si adormitoare, cu tuse de Cantarea Romaniei. Iar acum e clar ca nici premier nu va mai ramane, nu se vor lasa pana nu il vor da jos.

    Ei, acuma sa vedeti cu adevarat partid unic si putere unica, discretionara, neimpartita! De “dreapta” insa. Sa ne fie de bine!

  18. Nu suntem usor de manipulat, suntem prosti, prostie in stare pura.
    De acord cu aroganta, a fost de o stupizenie maxima.

  19. Pai am mai asistat la dezlanturi din astea prin online in perioada protestelor, atunci cand pe facebook isi anuntau participarea zeci de mii de oameni iar in strada abia daca se strangeau 1-2 mii.
    Interesant totusi cum, dupa 25 de ani de iluzii si deziluzii, cam aceiasi politicieni de la FSN in coace reusesc sa scoata la vot un numar atat de mare de romani. Cred ca strategia asta cu votul negativ e cea mai “desteapta” chestie de a provoca omul acrit de politica. (*slow clap) 🙂

  20. E.U şi M.M, votează la Paris şi Londra. Deocamdată stau la rând (ca la moaşte).
    La pol o fi cineva din ACL în băjenie electorală ?.

  21. @ioan:

    Nu mai e de neglijat internetul. Protestele de pe facebook au fost totusi reusite, pe tema Chevron si Rosia Montana, nu a fost bluf. Si s-au constituit atunci retele si organizatii care acum s-au raliat valului anti-Ponta, propagand valul.

    Da, asta e cel mai trist. Mobilizarea prin sugestie in masa…

  22. Băse, afişează o siguranță de sine greu de înțeles în situația în care se cuosc destule până şi-n cel din urmă colț de țară şi totuşi…
    N-o să-l audă publicul zicând iarăşi ,, i-am ciuruit” (ca atunci cu Geoană) dar clanul cu siguranță ca da. Chestia cu diaspora se pare că e doar una din armele secrete.
    Oricum, dacă iese Ponta, strada va fierbe ori de câte ori va fi prilej, iar BOR, va plăti şi pe cele de care nu a gândit că i se vor pune în cărcă.

  23. @e.vi., din fericire la moaste se sta la rand pentru o cauza total diferita si inaltatoare pentru om. In cazul de fata ura fata un om ii face pe o buna parte dintre acei oameni sa stea cu orele in picioare. Cei mai multi sunt acolo pentru a da un vot negativ.

  24. Aproape un milion de voturi s-au înregistrat pe listele suplimentare, în primul tur al alegerilor prezidenţiale, adică 10,08% din totalul voturilor exprimate. În cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale s-au înregistrat 813.148 de voturi pe liste suplimentare până la ora 16.00.
    Ilfov – 34.957
    Dolj – 31.528
    http://adevarul.ro/news/politica/alegeriprezidentiale-2014-turismul-electoral-cifre-20000-persoane-auvotat-liste-suplimentare-teleorman-ora-1000-1_546874cf0d133766a8eb8514/index.html

    PSD este cu motoarele turate la maxim, mai ales in Dolj!

  25. Ioan 24.
    Negreşit, însă dânşii se cred eroi şi salvatori ai României.

  26. http://basilica.ro/samarineanul-milostiv-este-chipul-iubirii-lui-hristos-in-oameni-102000.html

    S-ar parea ca si Patriarhul nostru a intors armele, probabil anticipand rezultatul de azi (sau preventiv):

    “Aproapele este omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neașteptat. De multe ori ne vine în ajutor un străin pe care nu l-am văzut vreodată sau de la care niciodată nu am aşteptat un ajutor. Prin aceasta, Evanghelia de astăzi ne arată, așadar, că fiecare om din lumea aceasta, indiferent de etnie, stare socială sau vârstă, are o valoare eternă și unică. Fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care El lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniţi trupeşte şi sufleteşte. În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand și regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voiește ca să se ridice și să ajute un popor, lucrează prin cine voiește El, când voiește și cum voiește, ca noi să învățăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar și oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute. Așadar, uneori, aproapele nu este un vecin sau un prieten, ci un străin, un om de la care nu te aștepți să primești vreun ajutor, astfel încât harul lui Dumnezeu ne surprinde când lucrează prin el. De ce? Ca să nu ne punem nădejdea prea mult în oamenii cunoscuți, ci mai întâi în ajutorul lui Dumnezeu, Care poate face dintr-un străin un prieten pentru noi, în timp ce un prieten al nostru a devenit pentru noi un indiferent sau chiar un dușman. Fiecare dintre noi poate fi aproapele cuiva dacă devine mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oamenii aflați în nevoi”, a spus Preafericirea Sa.
    – See more at: http://basilica.ro/samarineanul-milostiv-este-chipul-iubirii-lui-hristos-in-oameni-102000.html#sthash.s97XyEfN.dpuf

    😉 Greu sa crezi ca nu e un mesaj politic si o incercare de a intra in gratiile noii puteri. Numai ca noi ne temem ca bate la usi inchise, de aceasta data si ca zarurile au fost aruncate si in privinta Bisericii.

    Pretul trufiei si al lasitatii uneori trebuie platit si nu este mic deloc. Sa ne pregatim sa-l platim:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/11/13/parintele-mihai-andrei-aldea-despre-evolutiile-recente-am-intrat-intr-o-epoca-de-persecutie-deschisa-anti-ortodoxa/

    E vremea pocaintei…

  27. Preşedintele cere guvernului odonață de urgență. Vrea vot în diaspora până la 24.

  28. @ e.vi:

    Nici nu cred ca va mai fi necesar, la ce prezenta incredibila este, Iohannis iese deja inainte si pana la 21. Insa trebuie date motive puternice si pentru a presa demisia lui Ponta din functia de premier, acesta va fi de-acum obiectivul, fiindca alegerile sunt castigate.

  29. Altul cu “razboiul civilizatiilor”, Funeriu:

    ) În interiorul României, care are vocația de a fi una singură pe veci, se vor produce două falii majore: una de-a lungul Carpaților și una între ortodocșii pro-BOR și cei anti-BOR.
    4) Ar fi o extraordinară victorie pentru Rusia lui Putin. Am convingerea că, pe faliile de la punctul 3, plus o conducere a României pro-China și pro-est, Rusia și cel puțin un vecin binevoitor al României vor construi o strategie pe termen mediu menită să distrugă România în granițele ei actuale.

    – See more at: http://www.dcnews.ro/anulare-alegeri-preziden-iale-2014-daniel-funeriu-vorbe-te-despre-contestarea-i-anularea-alegerilor_459578.html#sthash.erywNnqH.dpuf

    Ortodocsi anti-Biserica? Exista falie pe Carpati, o ingrosam cu tuse groase, asimilam oltenii, sudistii si membrii BOR cu “sovietoizii” si tot altii lucreaza la destramarea noastra? Hm… Urata treaba. Si omul asta are antecedente in ticalosia asta:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/08/02/daniel-funeriu-atac-delirant-la-ortodoxie-din-cauza-de-ponta-biserica-ortodoxa-e-in-parte-infiltrata-de-oameni-in-solda-sovietoida-care-se-afla-mai-ales-in-moldova-si-oltenia/

  30. Admin, prefer sa cred ca mesajul Patriarhului este unul diplomatic, de impaciure si de calmare a “spiritelor” 🙂

  31. Da, deci a castigat Johannis (cu votul diasporei), urmeaza alegeri anticipate si pe urma Basescu premier. Bun venit Transilvania autonoma…

  32. @ioan:

    Sigur ca diplomatic si pentru imaginea Patriarhiei, a BOR.

  33. Privind acum ce e in Paris si Torino, dar si ce s-a incercat in Bucuresti, ne-am amintit de…:

    http://www.pah.ro/despre-asta-sa-fie-vorba-prapad-sange-omor/

  34. Biserica Ortodoxa Romana nu se baga, nu se implica. Ei bine, iata cum arata o turma fara cap. In curand nu va mai asculta nici de pastor.

  35. Pe pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis a fost postata duminica seara o fotografie cu mesajul “Ati scris istorie! Pentru prima data, online-ul a facut diferenta”.
    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18579654-klaus-iohannis-mesaj-facebook-ati-scris-istorie-pentru-prima-data-online-facut-diferenta.htm

    Victor Ponta, prima reactie dupa anuntarea exit-poll-urilor: Astazi am facut Romania puternica
    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18579152-victor-ponta-prima-reactie-dupa-anuntarea-exit-poll-urilor-astazi-facut-romania-puternica.htm

    Romania TV, postul de casa al PSD, controlat de deputatul pesedist Sebastian Ghita, il da castigator la prezidentiale pe Klaus Iohannis cu 51%.
    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18579722-romania-castigator-iohannis-41.htm

    S-ar putea ca afirmatiile ambilor candidati sa fie adevarate, dar cred ca Ponta va fi mai putin zambitor pentru ca a facut Romania puternica.

  36. Cred ca sint off topic cu totul! Adica p-afara cu totul. Habar n-am avut ca astazi au fost alegeri. Si habar n-am avut ca s-a votat masiv in strainatate….Mi-a zis cieneva de MII de oameni la coada in Londra?!!! De cind diaspora a ajuns sa fie atit de interesata de Romania cind inainte nici romanii din Romania nu erau asa de interesati de alegeri?!

    Si aud eu bine?! Iese….Iohanis?:!!Pai cum sa iasa asta??!!!
    Ce-s ciudateniile astea??!!!

    Nu ca ar fi o mare diferenta intre Ponta si Iohanis! Amindoi urmaresc cam aceeasi agenda. De fapt am si vazut deja ce a facut Ponta. dar Iohanis mi s-a parut o non-alegere. Nu stiu cum sa spun altfel. Cum adica sa-l alegi pe ….Iohanis?!! Cine este asta!? De unde a aparut peste noapte?! Ce fel de discurs are el?! L-am auzit o singura data si am schimbat repede canalul….tipul perspira prin toti porii mediocritate si chiar prostie de-a dreptul crasa si rasa de un tip mai putin intilnit la noi, ce-i drept…probabil “sasesc”. Iar cind am auzit ca-l sprijina Merkel nici nu m-a mai interesat ce face si ce zice. Si apoi eu credeam ca nu o sa voteze mai nimeni cu un individ absolut necunoscut, cu un non-discurs, cu o figura care nici macar nu inspira populatia feminina gen Apaca (daca ar mai fi existat). Ce ESTE ASTA?! Si nu inteleg de ce se inflameaza spiritele??! Probabil ca singura diferenta ar fi ca sub Ponta distrugerea ROmaniei s-ar face la o viteza putin sub-sonica, intimp ce sub non-optiunea Iohanis distrugerea ar capata viteza supersonica….

    Ponta a pastrat tot sistemul juridic si judiciar macovei-basescu fara nici o schimbare. Sub el a continuat vanzarea ultimilor proprietati ale statului, liberalizarea criminala a preturilor la energie, etc. Sub Ponta, miscarea anti-Ardeal si anti-Romania stat unitar a luat amploare fara nici un fel de opozitie reala, coerenta….ba dincontra. Ponta a bagat in guvern UDMR-ul cu toate ca de drept n-aveau ce cauta acolo!!

    Ce-o sa faca Iohanis?!… pai toate astea la o viteza mai mare! Si foarte probabil inca ceva in plus- Romania isi va schimba statutul de stat unitar si indivizibil.

  37. @ Petra:

    Pai deh, asta e, daca lipsim din lume atata timp, ne trezim si cu asa ceva 🙂 🙁

    Da, cam asa vedem si noi lucrurile, intocmai cum le-ai spus.

    Avem nevoie de multa pocainta, de multa rugaciune, cu atat mai mult cu cat in jurul nostru domneste o inspaimantatoare… euforie a orbirii totale. Pentru ca… http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/11/13/parintele-mihai-andrei-aldea-despre-evolutiile-recente-am-intrat-intr-o-epoca-de-persecutie-deschisa-anti-ortodoxa/

  38. Gata…s-a terminat.

  39. Ponta l-a felicitat pe Iohannis pentru victorie.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare