Sociologul german Gabriele Kuby: PENTRU TOATE REGIMURILE TOTALITARE, BISERICA E CEL MAI MARE DUSMAN. DIN VEST VIN LUCRURI REALMENTE MALEFICE/ Scrisoare deschisa impotriva presiunilor pentru EDUCATIE SEXUALA in SCOLI/ FERTILIZAREA IN VITRO: “Iubirea” egoista care ucide

15-11-2014 36 minute Sublinieri

Cazul educatiei sexuale din Marea Britanie: EXPUNERE LA MATERIALE CVASI-PORNOGRAFICE. Cine sunt grupurile de lobby pentru aceste programe?

Stiati ca… parintii britanici care NU vor educatie sexuala trebuie sa ceara in scris retragerea copilului de la orele respective? Acolo nu s-a sesizat vreo CCR

Capture

Între 3 şi 6 noiembrie 2014, sociologul german Gabriele Kuby a venit în România pentru a-şi promova carte proaspăt lansată, Revoluţia sexuală globală: Distrugerea libertăţi în numele libertăţii, printr-o serie de conferinţe susţinute la Iaşi, Bacău, Constanţa şi Bucureşti. Stiripentruviata.ro a avut privilegiul unui interviu în exclusivitate cu această autoare catolică şi mamă a trei copii.

Cartea dumneavoastră despre revoluţia sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un şoc”. Ce anume este atât de şocant în ea?

Pentru majoritatea oamenilor este un şoc, deoarece prezintă întregul tablou al revoluţiei sexuale globale care are loc la ora actuală. Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am reuşit să ofer o imagine completă a revoluţiei sexuale globale. Aceasta se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea oamenilor nu ştiu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânţa de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în toate ţările occidentale şi se extinde în toată lumea.

Unii ar putea să vă râdă în nas, reproşându-vă că vă place teoria conspiraţiei.

Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conştientă că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o ţară care până în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi ştiţi mai multe decât mine despre rezistenţă, despre propaganda oficială, despre a impune lucruri societăţii.

Puteţi face o comparaţie între felul în care comunismul a afectat familia şi felul în care o afectează feminismul anti-familie şi ideologia de gen? Vorbiţi-ne puţin, vă rugăm, despre noul totalitarism, care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea şi libertatea.

gabriele-kubyAceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinţilor de a-şi educa propriii copii, de a-i ţine într-o zonă în care oamenii se dezvoltă puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei. Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen, sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci ne este „vândută” sub pretextul libertăţii. Subtitlul cărţii mele este „Distrugerea libertăţii în numele libertăţii”. Şi cred că mai există o asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comunişti, ci şi pentru nazişti, Biserica este întotdeauna cel mai mare duşman. Dictaturile au distrus biserici, le-au dărâmat, au ucis preoţi şi episcopi, i-au închis şi i-au torturat şi aşa mai departe. Naziştii au făcut asta, comuniştii au făcut asta. Această nouă mişcare nu torturează încă, dar începe să trimită oamenii la închisoare – se întâmplă deja – şi luptă pe faţă împotriva Bisericii Catolice, de exemplu, împotriva reprezentării acesteia la Naţiunile Unite şi în instituţiile Uniunii Europene. Aceasta este principalul lor duşman.

Există asemănări cu regimurile totalitare. Deşi acum pare a se promova libertatea, toleranţa, anti-discriminarea şi alte asemenea vorbe, acestea sunt de fapt găunoase şi sunt în realitate folosite pentru a răsturna valorile şi a induce oamenii în eroare, manipulându-le mintea – aşadar iată că sunt destule asemănări cu ideologiile totalitare. O altă asemănare stă în faptul că se încearcă să li se refuze părinţilor puterea de decizie cu privire la copiii lor (n.r.: şi educaţia acestora). Vor să distrugă familia, să dezrădăcineze oamenii, să le distrugă identitatea, iar această distrugere merge mai profund ca niciodată.

Am avut marele privilegiu şi onoarea şi ocazia să îl vizitez pe Papa Benedict al XVI-lea anul acesta. El numeşte ceea ce se întâmplă o „revoluţie antropologică”. Vorbeşte despre profundul neadevăr al acestei ideologii. În timpul acelei vizite private, mi-a spus: „Anticrist ajunge acum mai adânc ca niciodată în inima omului”. Ca fiinţe umane, noi am schimbat rădăcina propriei umanităţi, care se găseşte acum sub atacul unei ideologii ce spune că nu există bărbaţi şi femei. Ne propunem disoluţia identităţii bărbatului şi a identităţii femeii. Se mai spune că orice orientare sexuală este bună şi trebuie respectată, tolerată. Şi, dacă nu ne declarăm de acord cu ea, suntem puşi la zid ca „homofobi” care discriminează.

Deja se pregătesc legi care vor trimite oamenii la închisoare şi li se vor aplica amenzi foarte mari dacă îşi exprimă părerea că nu este bine.

Dacă Revoluţia Sexuală îşi propune să elimine toate diferenţele dintre bărbat şi femeie, de ce insistă azi atât pentru drepturi speciale acordate femeilor? Cu alte cuvinte, de ce să luptăm pentru drepturile femeii, dacă identitatea sexuală devine ceva fluid şi superfluu, fără nicio legătură cu determinările anatomice, transformându-se doar într-o chestiune de alegere subiectivă, personală?

Exact. Este una din multele contradicţii interne ale acestei ideologii . Judith Butler, a cărei carte, Gender trouble. Subversion of Identity (Probleme de gen. Subversiunea identităţii), a stat la baza acestei ideologii, furnizându-i concepte şi limbaj, era conştientă de această contradicţie. Şi alţi profesori specializaţi în studii de gen au sesizat-o şi cred că putem spune fără să greşim prea mult că problema femeii este folosită doar ca un fel de sprijin. Se pretinde că se luptă pentru femei, dar în realitate se distruge identitatea de gen, iar toată această luptă pentru drepturile omului se va prăbuşi în momentul în care femeia va avea aceeaşi putere cu bărbatul – ceea ce se şi întâmplă acum.

Ce se va întâmpla cu bărbatul şi femeia în eventualitatea în care Revoluţia Sexuală învinge şi vom avea o societatea bazată pe preceptele acesteia?

Deja sunt multe semne. Dacă se continuă astfel, nu e semn bun: familiile sunt distruse, căsătoria este distrusă. Nu femeile, ci anumite organizaţii pentru femei şi organizaţii europene lansează tot felul de mesaje care spun că toate femeile sunt nişte victime, iar toţi bărbaţii se comportă ca violatori şi prădători sexuali faţă de femei. Consecinţa este că bărbaţii îşi pierd interesul de a mai deveni taţi, iar femeile îşi pierd interesul de a mai deveni mame. Aceasta se oglindeşte cu claritate în criza demografică prin care trecem. Foarte curând, aceasta va conduce la probleme foarte grave în societate, chiar şi în bogata noastră Germanie. Deoarece sistemele noastre de asigurări sociale nu vor putea menţine standardele cu care ne-am obişnuit. Aceste standarde încă mai permit menţinerea păcii. Oamenii obţin încă banii care le trebuie. Odată ce aceasta va cădea – ceea ce se va întâmpla foarte curând, deoarece nu mai avem copii care să intre pe piaţa muncii şi să plătească taxe şi contribuţii sociale – sistemul social nu va mai putea funcţiona şi vom intra într-o zonă în care brutalitatea şi violenţa vor deveni omniprezente în societate. A început deja: la Paris, la Londra, am văzut deja părţi din oraş în flăcări. Şi vom mai vedea. La voi în ţară e multă sărăcie. Dar aceasta începe să apară şi în unele zone din Germania. Şi, când sistemul economic nu va mai permite  bunăstarea materială de până acum, cred că se va mai întâmpla ceva: vom fi prea plini de griji pentru a ne mai preocupa de probleme precum homosexualitatea şi schimbarea de gen sau alte astfel de nebunii.

De altfel, acestea sunt nişte probleme care ţin de numai 1,6% din populaţie (nu 3%, nu 5%, nici 10%, ci doar 1,6% s-au declarat homosexuali într-un studiu oficial al Centrului pentru Controlul Bolilor din SUA). Din acest procent de 1,6% din populaţie, doar 2-3% sunt interesaţi de parteneriate civile. De ce? Fiindcă duc o viaţă promiscuă. Acesta este stilul lor de viaţă. Să privim societatea, gândindu-ne la generaţiile viitoare. Ce fac acum? De ce schimbă sistemul de valori şi întregul sistem legal pentru o minoritate dintr-o minoritate, care nici măcar nu ajunge la 1% din populaţie?

Unii nu înţeleg ce este atât de rău să le vorbeşti copiilor despre sex la şcoală. Ce le-aţi spune acestora?

Un copil sexualizat îşi pierde copilăria. Copilăria este prin definiţie o zonă în care copilul poate creşte şi se poate juca…Copilăria este asexuală. Iar familia are nevoie de o zonă nesexualizată. Sexul are loc între părinţi şi nicăieri altundeva în familie. Dacă această regulă cade, cade şi copilăria. Este de neimaginat ce se întâmplă în şcolile americane şi germane, în toate ţările occidentale. Dacă copii sunt obligaţi la şcoală să vorbească despre sexualitate, ceea ce se întâmplă deja, dacă se uită la  desenele din manuale, care sunt obscene şi pornografice, îşi pierd simţul ruşinii. Aceasta este foarte necesar pentru orice om, absolut necesar! Chiar şi Sigmund Freud a spus că, dacă distrugi simţul ruşinii, nu mai poţi educa oamenii.

Dacă ne împingem copiii în experienţe sexuale precoce, începând de la grădiniţă, dacă îi învăţăm contracepţia la şcoală şi îi pregătim pentru „prima dată”, tinerii, înainte de a se maturiza suficient încât să aibă drept de vot, vor avea o mulţime de experienţe dureroase. Şi vor începe să se îndoiască şi să-şi piardă capacitatea de a se mai ataşa de altă persoană. Ataşamentul este necesar pentru căsătorie, pentru familie. Dacă ai suferit mult înainte să împlineşti 18 sau chiar 20 de ani, îţi pierzi acest ideal: „Da, vreau să îmi găsesc pe cineva. Da, vreau să am o familie”. Pierzi acest lucru. Nu mai îndrăzneşti, nu mai crezi în asta. Aşadar, le distrugem abilitatea de a-şi întemeia o familie, ceea ce intră în contradicţie cu însăşi dorinţa tinerilor. Toate anchetele şi sondajele arată că tinerii au ca ideal de viaţă întemeierea unei familii. Iar generaţia noastră are datoria să îi facă capabili interior şi din punct de vedere psihologic pentru a forma o familie şi a-şi folosi sexualitatea în mod corect. În plus, bolile cu transmitere sexuală au explodat pretutindeni şi îi fac pe oameni infertili. Şi practicile homosexuale sunt asociate cu riscuri mari de sănătate. Ar trebui să prevenim tânăra generaţie în legătură cu riscurile, dar nu ni se permite, în timp ce cupluri homosexuale sunt invitate în şcoli (n.r.: să vorbească despre viaţa lor).

În ce măsură sunt instituţiile europene abilitate să pună în aplicare politicii bazate pe ideologia de gen?

Instituţiile europene susţin sută la sută această ideologie. UE şi ONU fac tot ce le stă în putinţă pentru a submina familia şi sistemul nostru de valori. Şi numesc această acţiune „drepturile omului”: promovarea agresivă a căsătoriei homosexuale în toate ţările, promovarea agresivă a ideologiei de gen ca politică de stat, promovarea obligativităţii ca femeile să aibă asigurate un procent din toate locurile de pe piaţa muncii şi din alte poziţii-cheie, promovarea preluării de către stat a îngrijirii copiilor mici la creşă. Pot face aceasta şi chiar o fac. Dacă pot? Da, pot. Sunt foarte puternice aceste instituţii. Iar în spatele lor se ascund forţe politice şi economice. Dar vestea bună este că apare şi rezistenţa politică: în Franţa, în Lituania, unde a fost interzisă propaganda prohomosexualitate în şcoli, în Ungaria, unde au acum Constituţie creştină, în Croaţia, unde a fost organizat un referendum care să consfinţească faptul că numai un bărbat şi o femeie se pot căsători, şi în Slovacia la fel. Astfel că în Parlamentul European se construieşte o rezistenţă. Se întâmplă lucruri. Oamenii încep să se trezească.

Fac şi eu ce pot cu această carte. Reuşeşte să trezească multă lume cartea mea. Trebuie ca, la toate nivelurile societăţii, să ne unim forţele şi să intrăm în luptă cu motoarele turate la maximum, pentru a spune: „Nu!”

Ce sfaturi aveţi pentru românii şi în general pentru toţi oamenii care vor să-şi păstreze familia şi identitatea neştirbite?

În primul rând, nu mai gândiţi că sunteţi în urmă. Nu vă mai gândiţi că lucrurile bune vin din vest – în realitate este adevărat exact opusul. De fapt, din vest vin lucruri realmente malefice. Am auzit o ştire azi. Nişte ONG-uri din România au declarat că ţara voastră trebuie să prindă din urmă (n.r.: trenul educaţiei sexuale din Occident). Puteţi fi foarte fericiţi că această distrugere nu a avut încă loc în ţara voastră. Şi ar trebui să vă mobilizaţi în toată ţara în orice coaliţie posibilă, cu oricine, inclusiv de peste graniţe, şi cu oricine din interiorul ţării care poate lupta împotriva acestui lucru. Vor să ajungă la copiii voştri! Îi vor sexualiza, iar sexualizarea copiilor va prăbuşi civilizaţia. Fiindcă va prăbuşi mai întâi familia. Aceasta este rădăcina. Aşa că trebuie să faceţi tot ce puteţi. Şi puteţi fi fericiţi că dictatura comunistă v-a protejat de revoluţia sexuală care a început în Occident în 1968. Încă mai aveţi un sistem de valori conservatoare. Încă mulţi oameni mai cred că familia (n.r.: naturală) este bună, că homosexualitatea nu este corectă. Aşa că răspândiţi vestea că nu sunteţi deloc înapoiaţi. Ba dimpotrivă. Puteţi fi fericiţi că aceste lucruri încă nu s-au întâmplat. Fiindcă are loc distrugerea societăţii, iar Uniunea Europeană este purtător de stindard în acest sens.

  • CulturaVietii:

„Drepturile omului acompaniază Omul Nou” – Interviu cu dr. Gregor Puppinck, Centrul European pentru Lege și Justiție

Dr. Gregor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege și Justiție și una din prezențele obișnuite pe blogul nostru, explică, într-un interviu pentru cotidianul catolic francez La Croix, modul în care drepturile omului se transformă în „drepturi transumaniste” sub influența individualismului, a scepticismului și a biotehnologiilor. Tribunalele pentru drepturile omului redefinesc în prezent „omul nou” prin crearea unor drepturi post- și transumaniste.

La Croix: Prin ce pătrunde transumanismul în câmpul juridic?

Gregor Puppinck: Drepturile omului, garantate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) definesc omul. În 1950, odată cu semnarea Convenției, s-au definit aceste drepturi în scopul de a proteja capacitățile inerente ființei umane, natura sa, ceea ce distinge omul de animale și manifestă demnitatea lui.

La acea vreme, omul nu era tehnologic, și se admitea în plus existența unei naturi și a unei demnități umane ca fundament al drepturilor. Astăzi însă, biotehnologiile pot nu numai să augmenteze capacitățile noastre naturale, ci și să ne înzestreze cu altele noi. Un om nou apare din evoluția tehnicilor, iar drepturile omului acompaniază această evoluție.

Cum au influențat biotehnologiile evoluția drepturilor omului?

G.P.: Drepturile omului exprimă concepțiile succesive ale societății cu privire la om: au existat drepturi umaniste, apoi personaliste; în prezent, drepturile postumaniste se impun și deschid calea drepturilor transumaniste.

Postumanismul reprezintă dominația voințelor individuale asupra naturii umane. El are ca efect înlocuirea drepturilor omului cu „drepturile indivizilor”. Chiar dacă litera drepturilor omului nu s-a modificat, interpretarea individualistă a acestora a alterat, a revoluționat chiar, conținutul lor. Astfel, Convenția Europeană a Drepturilor Omului proclamă dreptul la viață, dar voința individuală de a muri sau de a opri o sarcină primează în prezent în fața acestui drept.

Transumanismul reprezintă depășirea și substituirea naturii umane de către biotehnologii. Accesul la aceste tehnologii devine un drept al individului, deoarece ele permit o desăvârșire personală suplimentară. Astfel, prin afirmarea existenței unui „drept de a aduce pe lume un copil care să nu fie afectat de boală”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a integrat tehnicile de screening genetic în definiția omului: eugenismul devine, astfel, o componentă a naturii umane augmentate.

LC: Curtea nu emite o judecată morală asupra acestor tehnici?

G.P.: Într-un mod nou, Curtea consideră că un argument moral nu mai are valoare în sine (fiindcă se referă în mod necesar la o anumită idee asupra omului), ci numai din perspectivă sociologică, conform cu acceptarea socială de care beneficiază. Orice „idee asupra omului” ar fi relativă. Astfel, în 2010, a postulat că „considerentele de ordin moral sau legate de acceptabilitatea socială nu sunt în sine suficiente pentru a justifica interzicerea totală a unei anumite metode de procreație asistată, în speță donarea de ovule”.

O limitare legală a voinței individuale nu mai este acceptată dacă ea se bazează pe o concepție asupra omului sau a binelui: Curtea pretinde, de acum, argumente științifice. De exemplu, într-o cauză recentă privind adopția de către un cuplu de femei, aceasta a respins argumentul moral al guvernului care dorea interzicerea adopției, cerând probe științifice conform cărora nu este niciodată bine pentru un copil să fie crescut de un cuplu de același sex.

LC: Cărui fapt îi atribuiți această evoluție?

G.P.: Curtea este afectată de scepticismul și de relativismul din mediu, și-a pierdut încrederea în capacitatea legiuitorilor de a emite o judecată morală asupra dreptății și a binelui. Îi rămâne numai știința ca „adevăr” pe care să își întemeieze judecata. De fapt, scientismul este ultimul refugiu al scepticilor înaintea nihilismului.

Acest scepticism moral distruge drepturile omului prin aceea că ele rezultă din alegeri morale neștiințifice, și contribuie astfel la reducerea lor la unicul principiu al libertății, care îl implică și pe cel al egalității. Iar această libertate este voința individuală nedefinită. Reprezintă transformarea drepturilor omului în „drepturi ale individului”.

Concret, Curtea își concepe jurisprudența ca fiind intrinsec evolutivă; pentru ea, Convenția este un „instrument viu, care trebuie interpretat în lumina condițiilor actuale”, adică a evoluției tehnicilor și mentalităților după cum o percepe și o dorește Curtea. Curtea se definește drept „conștiința Europei”, ea intenționează să înnoiască, să unifice și să facă să progreseze societatea europeană.

LC: Este ce s-a întâmplat cu condamnarea Franței pentru că a refuzat să transcrie starea civilă a unor copii născuți în străinătate prin maternitatea-surogat…

G.P.: Este frapantă constatarea că CEDO consideră practica maternității-surogat ca nefiind, în sine, contrară drepturilor omului. Ea consideră că statul trebuie să justifice restricțiile pe care le ridică în practica sa, și prin urmare, că maternitatea-surogat este o libertate. Este dezolant să vedem Curtea nemenționând măcar mama purtătoare și mama genetică, libertatea și demnitatea acestora. Curtea refuză posibilitatea existenței unor fapte intrinsec malefice: totul este o chestiune de circumstanțe, cu excepția voinței individuale și a libertății.

„Educația sexuală se face acasă, nu la școală! Statul nu poate lua locul familiei” Scrisoare deschisă miniștrilor Educației și Sănătății privind „educația sexuală”

Mai multe zeci de organizații non-guvernamentale, majoritatea creștine, au trimis, astăzi, miniștrilor Educației și Sănătății o scrisoare în care se arată preocupate și îngrijorate de presiunile în creștere pentru introducerea în școli a „educației sexuale”. Scrisoarea vine la câteva zile după ce un alt grup de ONG-uri s-a adresat celor doi miniștri în susținerea introducerii acestei materii.

Organizațiile creștine, printre care Alianța Familiilor din România, Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, Fundația Romanian’s Children Appeal, Asociația Familia Tradițională, Asociația Medicilor Catolici și Asociația Generală a Românilor Uniți (Greco-catolici) precizează că nu se opun unei educații care să pregătească copilul pentru viața intimă și de familie, dar această educație trebuie să rămână în primul rând în sfera şi de competenţa familiei și în nici un caz să fie impusă ca materie obligatorie în școli, întrucât statul nu poate lua locul familiei. De asemenea, materia trebuie construită pe premisele oferite de valorile și criteriile morale în abordarea sexualității și nu să constea în explicații despre actul sexual și în promovarea unei iluzorii „protecții” față de sarcină și de bolile cu transmitere sexuală.

Reproducem integral conținutul scrisorii ONG-urilor creștine mai jos.

În atenţia: domnului Remus Pricopie, ministrul Educaţiei Naţionale şi a domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii

SCRISOARE DESCHISĂ

privind “educația sexuală” în școala românească

Domnilor miniștri,

De mai bine de 10 ani, un grup de organizații civice și persoane publice exercită periodic presiuni asupra instituţiilor statului pentru a introduce în programa școlară obligatorie, fără consultări și indiferent de voinţa majorităţii, o materie numită „educaţie sexuală”.

Acest grup se folosește de orice ocazie pentru a-și relua presiunile, așa cum a făcut-o și zilele trecute[1], motivând prin cazul într-adevăr foarte grav de la Segarcea, unde un tânăr a infectat intenționat cu HIV numeroase femei.

După cum am precizat în memoriile și scrisorile pe care la rândul nostru vi le-am trimis în ultimii ani pe acest subiect[2], ca organizații non-guvernamentale care reprezintă interesele părinților și copiilor din România, considerăm că numai o educație morală serioasă, conformă principiilor creștine, este calea și către adevărata sănătate trupească a copilului și adolescentului. Dar această educație trebuie să rămână în primul rând în sfera şi de competenţa familiei. Dacă ea se va face totuși în școli, materia trebuie construită pe premisele oferite de valorile și criteriile morale în abordarea sexualității și în nici un caz nu trebuie să constea în predarea mecanicii actului sexual și a unei iluzorii „protecții” față de sarcină și de bolile cu transmitere sexuală. În orice caz, în virtutea dreptului sex-edconstituțional[3] conferit părinților de a asigura „potrivit propriilor convingeri” educaţia copiilor lor, trebuie prevăzută posibilitatea părinților de a decide dacă minorii aflați în grija lor urmează aceste cursuri sau nu.

Vă rugăm să observați că semnatarii scrisorii deschise pro-„educație sexuală” datată 6 noiembrie 2014 sunt, cu excepțiile de rigoare, organizații cu o componentă ideologică pronunțată, care promovează o viziune ce favorizează promiscuitatea, sub aparența așa-numitelor „drepturi sexuale”. În urmă cu un an, asociaţia „Accept”, una dintre semnatarele scrisorii deschise, l-a invitat în România pe profesorul olandez Gert Hekma[4], care susţine că relaţiile sexuale adulți-copii sunt normale. Credem că aceasta spune totul despre ce fel de „educaţie sexuală” se vrea a fi aplicată asupra copiilor noştri!

În acest moment, la nivel mondial, nu există niciun indicator care să garanteze eficienţa unui program de educaţie sexuală în școli, ci mai degrabă dimpotrivă. În Marea Britanie, ţară cu experienţă de 30 de ani în domeniu, situaţia s-a înrăutăţit în urma introducerii acestei materii. Conform datelor UNICEF şi ONU, în Polonia, o ţară apropiată României, unde educaţia sexuală este absentă din şcoli, rata natalităţii la adolescentele între 15-19 ani este mult mai mică decât în SUA, Canada sau Marea Britanie, acolo unde se predă această materie de zeci de ani[5] [6].

Ne permitem să subliniem că insistența pe introducerea unei asemenea materii obligatorii, în absența consultărilor publice și fără a ține cont de interesul real al copiilor (nu de mașinațiile ideologice ale unor ONG-uri), este de natură să declanșeze conflicte majore între autorități și societatea civilă, așa cum s-a întâmplat în alte țări din Europa, în ultimii ani. Croația, Slovacia, Germania, Spania și Elveția au experimentat, prin introducerea orelor de sexualitate, scandaluri publice majore, din cauza caracterului semipornografic al acestei „educații”. În Croația, programul a fost oprit de Curtea Constituțională[7], care a constatat încălcarea drepturilor parentale; în Spania, materia a fost eliminată de guvern la presiunea părinților[8]; în Elveția[9] și Slovacia[10] sunt programate chiar referendumuri pe această temă; în Germania[11], mai mulți părinți execută pedepse cu închisoarea din cauza opoziției lor față de aceste ore, impuse printr-o lege draconică, de tip nazist.

Domnilor miniștri,

Premisa unor generații viitoare responsabile este revigorarea și readucerea la statutul de participant major la viața cetății a instituției esențiale a Familiei. Încercările de a înlocui rolul firesc al acesteia prin etatizarea educației și a copilului (așa cum constatăm că se încearcă și prin scăderea continuă a vârstei minime de școlarizare obligatorie, de la 7 la 6 ani, acum de la 6 la 5 ani și în viitor la 3 ani) nu pot duce la nimic bun. Noi, cel puțin, NU dorim repetarea unor experimente istorice nefaste pe copiii noștri.

Sexualizarea copiilor prin mass-media, accesul neîngrădit la violenţă şi pornografie, lipsa unei educaţii moral-religioase solide sunt adevăratele motive pentru care apar nenorociri precum cea de la Segarcea. Nu putem combate viteza excesivă prin campanii de folosire a centurii de siguranţă! Mai exact, cea mai bună protecție în cazul precizat ar fi fost NU „utilizarea prezervativului”, așa cum promovează proponenții „educației sexuale”, ci o educație despre înfrânarea trupească a adolescenților și despre relația intimă numai în cadrul căsătoriei. Acestea sunt argumente suficiente pentru ca bolile cu transmitere sexuală să nu se răspândească. Iată de ce copiilor trebuie să li se insufle importanța unor noțiuni preum fidelitate, castitate, reținere – fără teama de a părea vetuști sau anacronici.

Domnilor miniştri,

În calitate de părinţi şi reprezentanți ai familiilor din România, vă transmitem dorinţa comună de a avea un sistem educaţional care să asigure dezvoltarea firească a individului, spre prosperitatea familiei și binele societăţii.

Pentru împlinirea acestui deziderat, vă solicităm:

  1. Decizia introducerii „educației sexuale” în școli să se facă doar cu respectarea principiului democratic al consultării efective și consistente a cetățenilor în soluționarea problemelor de interes public.
  2. În numele majorității cetățenilor, care se declară creștini, acest curs să fie construit pe principii moral-creștine. În acest sens, vă stăm la dispoziție cu propunerea noastră de curiculă.

Vă rugăm să ascultaţi glasul majorităţii, încă, tăcute a acestei ţări.

Aşa să vă ajute Dumnezeu!

[…]/ integral la culturavietii.ro

„În mod natural, copiii resping discuțiile despre sex și sexualitate, pentru că nu fac parte din lumea lor.” Interviu cu Antonia Tully, coordonatoare, „Safe at School” (Marea Britanie)

Dialog cu dna Antonia Tully, coordonatoarea activitaților programului „Safe at School” („In siguranța la școală”) al Societății pentru Protecția Copiilor Nenăscuți (SPUC) cu sediul la Londra. Antonia Tully este mama a șase copii, dintre care unul e student, iar cinci sunt elevi cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani. A dialogat: Larisa Iftime

Doamna Antonia Tully, am dori sa știm cum ați inceput programul „Safe at School” („In siguranța la școala”) și cum ați ajuns sa cunoașteți realitațile din școlile britanice referitoare la modul in care se preda materia educația sexuala?

– Știam deja de cațiva ani buni ca in școli se preda un tip de educație sexuala nesanatoasa. Insa nu in fiecare școala, nicidecum. Apoi, cu șapte sau opt ani in urma, am devenit mai atenți și mai bine informați asupra acestei probleme și asupra amplorii sale. Incepusera sa ne contacteze parinții. Mulți sunau la SPUC și ne spuneau ce materiale se prezentau intr-o anume școala, ce filme, ce discuții se purtau etc. Din perspectiva pro-life ne gandeam ca toate acestea sunt periculoase pentru ca toți acești copii erau sexualizați efectiv prin aceste materiale. Poți chiar urmari un traseu, in felul acesta: daca ii expui pe copii de mici, din clasele primare, de la 5-6 ani, la imagini grafice cu conținut sexual, cand devin adolescenți, deja iși incep viața sexuala. In momentul in care adolescentele devin activ sexuale, multe vor ramanea insarcinate și multe vor face avorturi.

Astfel, am inființat „Safe at School” („In siguranța la școala”), avand doua scopuri: sa facem campanii impotriva educației sexuale explicite și sa consiliem și sa sprijinim in mod individual parinții care vin și ne cer aceste sfaturi. Astfel, am cercetat legea, am examinat toate aceste materiale și am consiliat parinți. Și se pare ca aceste doua scopuri au mers bine impreuna. Faptul de a fi in legatura cu parinții, care ne sunau din toata țara, a insemnat sa ințelegem in profunzime aceasta problema. Nu am fi aflat niciodata ce programe sunt in școala și in ce școli se predau, daca parinții nu intrau in legatura cu noi. Majoritatea parinților au aflat despre „Safe at School” de pe Internet. In zilele noastre, oricine are o problema se duce și cauta prima data rezolvarea ei pe internet. Și de obicei gaseau un interviu sau diverse declarații ale noastre despre asta. Așa am inceput și am crescut de acolo. In general, situația alarmanta este in Anglia și Tara Galilor. In Scoția și Irlanda de Nord nu se intampla acest lucru, ei au sisteme de educație un pic diferite.

– Parlamentarul britanic Philip Davis a declarat recent ca educația sexuala nu ar mai trebui predata in nici o școala. Ce parere aveți despre asta?

– Așa este. M-am intalnit cu Philip Davis de cateva ori și el este foarte vocal pe aceasta tema. Educația sexuala de aici din Marea Britanie, de la 5 la 11 ani, la școala primara, nu este obligatorie. Nu trebuie predata. De asemenea, parinții au dreptul de a-și retrage copiii de la ore. Sunt de acord cu faptul ca materia n-ar trebui sa existe deloc in școli. Dar daca aș porni o campanie de genul: „Nici un fel de educație sexuala in școli!”, n-am ajunge nicaieri, pentru ca ea exista, e acolo acum. Nu am face nici un progres. Incerc sa incadrez dezbaterea in limitele urmatoare: da, școlile pot juca un rol, dar rolul lor este sa-i sprijine pe parinți sa faca acest lucru. Acest lucru este rezonabil și funcțional. Putem avea școli care sprijina parinții și școli care spun, nu, este treaba ta sa faci acest lucru ca parinte. Și oricand vorbesc cu mass-media – caci mass-media ar vrea sa ma considere inapoiata, pudibonda, represiva, cineva care vrea sa țina copiii in ignoranța etc. –, eu le spun: cred ca copiii au nevoie de educație sexuala, dar parinții sunt cei care trebuie sa le-o dea. Cred ca toți copiii trebuie sa știe despre aceste lucruri, dar problema mea este cine le spune, de unde afla toate acestea. Da, suntem de acord, dar parinții trebuie sa fie cei care o fac. Daca spun: „Dar nu toți parinții pot face asta”, eu le spun: „Scuze, eu cred ca e un mit, o amagire. Nu cred ca o mama, care-și iubește copilul, nu poate sta cateva minute cu fetița ei de 9-10 ani, ca sa o pregateasca, sa-i vorbeasca, de exemplu, despre ciclul menstrual”.

Guvernul promoveaza politici ce forțeaza tot mai multa educație sexuala explicita in școli

– Cine preda aceste ore, de obicei? Sunt profesori instruiți de Ministerul Educației? Urmaresc ei același program in toate școlile?

– Ministerul Educației, de obicei, ia o anumita distanța fața de școli pe aceasta problema și spun: școlile pot alege orice resurse doresc, ii lasam pe profesori sa decida, sa aleaga ceea ce e mai bun pentru copii. In teorie, avem o situație care ar parea normala: aceste ore nu sunt obligatorii la școala primara, doar o anumita parte este obligatorie in clasele de gimnaziu. Parinții pot alege sa-și retraga copilul de la aceste ore, exista foarte bune ghiduri pentru școli, care subliniaza rolul parinților etc. Școlile pot alege programe pe care doresc sa le predea, dar realitatea este destul de diferita. Realitatea este ca guvernul promoveaza politici care forțeaza tot mai multa și mai multa educație sexuala explicita in școli de la varste cat mai mici. Mulți profesori se inhama la predarea acestei materii. Exista profesori care ar obiecta la predarea unei asemenea materii, sunt sensibili la acest subiect și refuza sa-l predea. Dar exista o mulțime care nu sunt de aceasta parere deloc. Vedeți, meseria de profesor și, in general, sindicatele profesorilor sunt foarte de stanga in gandire și sunt la unison pana la cele mai inalte nivele cu agenda educației sexuale. Daca intr-o școala exista 150 de profesori, sa spunem, e nevoie doar de 3-4 profesori care susțin: da, asta ar trebui sa-i invațam pe copii și aștia o și fac. Foarte mulți profesori sunt de parere ca acest tip de educație sexuala este absolut vital, copiii trebuie sa invețe asta de la noi, altfel vor fi exploatați etc., etc.

De ce face acest lucru guvernul? Exista anumite directive explicite, dupa care se ghideaza cei din structurile guvernului?

– Motivul care sta la baza acestei promovari excesive a educației sexuale in școli – adica, mai multa educație sexuala, toți copiii au dreptul la o educație sexuala de calitate, varsta sa fie cat mai mica etc. – ar fi, in viziunea guvernanților, ca Marea Britanie are cea mai mare rata a sarcinii la adolescente in Europa. Acesta este modul prin care o putem scadea, spun ei. Tony Blair, fostul premier laburist, a lansat in 1999 „Strategia privind sarcina la adolescente”, cu scopul de a injumatați rata sarcinii la adolescente in 10 ani. Și a bagat milioane de lire sterline in aceasta strategie, care presupunea ca fiecare adolescent trebuie sa aiba acces la contracepție, trimiterile pentru avort trebuie sa creasca, clinici in școli etc. Toate aceste strategii, una dupa alta, au eșuat, insa guvernul nu s-a gandit niciodata sa scoata educația sexuala din școli și sa ajute parinții, pentru ca e treaba lor, sa faca asta.

Ce fac aceste clinici in școli?

sex_education_standards_class– E vorba despre clinici care fac trimiteri, in regim de confidențialitate, pentru avort sau contracepție. In Anglia și Țara Galilor exista aceste clinici. O asistenta vine la școala de doua ori pe saptamana și elevii pot merge acolo pentru prezervative, pentru trimitere la avort etc. Sunt complet confidențiale. Nici profesorii de la școala nu știu ce li se spune acestor copii acolo, nici parinții. De obicei, unde gasești un numar mare de copii, toți intr-un singur loc, departe de familiile lor? La școala! Aceasta a fost parte a strategiei privind sarcina la adolescente. Diferite programe sunt puse in aplicare in toata țara, copiilor li se dau carți de vizita și ei pot merge sa-și ia pilula de-a doua zi gratuit de la farmacie.

De la programele guvernului Blair, la epidemia de boli cu transmitere sexuala de azi

Ce impact au avut asemenea activitați?

-O mulțime de școli desfașoara aceste programe foarte agresive, la nivel gimnazial. Exista vorbitori care vin și le vorbesc, le impart prezervative. Totul cu scopul de a scadea sarcina la adolescente. Au trecut 10 ani și nu s-a intamplat nimic de acest fel. Aceasta intensificare a orelor de educație sexuala nu a avut absolut nici un impact. Sarcina la adolescente incepuse sa scada inca inainte de 1999, apoi a ramas la același nivel. Toți acești bani au fost aruncați pe fereastra, pentru ca sarcina la adolescente a ramas la fel. Dar ceea ce a crescut cu siguranța au fost bolile cu transmitere sexuala. E o epidemie a acestor boli in toata țara. Desigur, adolescenții pot merge sa faca diverse teste, dar boli precum chlamydia, de exemplu, nu au simptome. Și cei care au aceasta boala o raspandesc prin promiscuitatea relațiilor. Dupa aceea, ajunși la varsta la care doresc sa aiba copii, iși dau seama ca nu pot face copii. Deci, pentru aceasta strategie privind sarcina la adolescente s-au cheltuit milioane de lire sterline ca prin ea sa se impinga educația sexuala in școli. Și intotdeauna s-a menținut o taina, un secret, ca o… mantra, daca vreți, asupra faptului de ce anume trebuie sa avem educație sexuala in școli.

Ce se intampla la nivelul clasei politice, care ar trebui sa ia in calcul aceste realitați?

– Din punct de vedere politic, situația se complica, devine mai proasta. Deja am avut o incercare de a face educația sexuala obligatorie in școli de la 4-5 ani, cand copiii merg pentru prima data la școala. Ne-am opus viguros acestei incercari in 2009-2010. Și asta deoarece, in primul rand, este subminat complet dreptul parinților, le este negat dreptul asupra copiilor lor și asupra vieții copiilor lor. Și, in al doilea rand, nu exista nici o dovada ca ar exista vreun folos din predarea educației sexuale la copii incepand cu varste de 4-5 ani. Iar educația sexuala obligatorie inseamna tot mai multa educație sexuala explicita, desene, chiar desene pornografice. Deci, ne-am opus in 2009-2010 și am avut succes, avand in vedere ca legislația care ar fi facut educația obligatorie in școli nu era decat o clauza dintr-un alt proiect de lege, mult mai mare. Iar SPUC, impreuna cu „Safe at School” și alte organizații, s-au opus categoric. Asta s-a intamplat in mai 2010 și proiectul de lege nu a fost votat. Apoi au venit alegerile generale. Iar potrivit sistemului nostru parlamentar, un proiect de lege, care nu a trecut prin parlament, poate trece in momentul cand avem alegeri generale. Ministrul Educației din opoziție alege ce proiecte pot ramane și ce proiecte pot fi date la coș. Așa a fost aruncat la coș acel proiect care ar fi facut educația sexuala obligatorie. Astfel, pana acum, nu am avut probleme. Dar vor aparea din nou avand in vedere ca avem alegeri generale in anul viitor și aproape toate partidele politice doresc educație sexuala obligatorie in școli. Astfel, marea batalie a reinceput ca sa stopam aceste incercari.

Exista școli care au renunțat la programele sexuale explicite, dupa ce 2-3 parinți au pus in discuție ce se preda la aceste ore

– Cum pot schimba lucrurile parinții și cum pot determina ei conducerea școlii sa renunțe la aceste cursuri de educație sexuala explicita?

– Aproape in orice școala din Marea Britanie se preda educația sexuala destul de explicit, cu desene. Parinții se simt foarte alienați, indepartați cumva de aceasta problema, de școala, de ce se intampla la aceste ore. Avem acum și aceasta amenințare a educației sexuale obligatorii in școli. Campania noastra a fost sa studiem programele din școli, ce anume li se preda copiilor. Exista o intreaga gama de astfel de programe, insa o parte din ele e folosita mai pe larg. Permanent mi se aduce la cunoștința de catre parinți ce se intampla cu adevarat in școli. Știu, de exemplu, ca școlile adesea nu dezvaluie parinților intregul conținut pe care il predau copiilor. Nu explica limpede parinților ca au dreptul sa-și retraga copiii de la aceste ore. Sau se opun foarte mult ca parinții sa-și retraga copiii de la aceste ore. Și vor incerca sa-i atenționeze pe acei parinți care-și retrag copiii de la aceste ore. De fapt parinții, dupa parerea lor, nu trebuie sa prezinte nici un motiv de ce doresc sa-și retraga copiii de la aceste ore. Deci școlile nu sunt deloc transparente referitor la ceea ce se preda pe acest subiect. Nu spun ca toate școlile intra in aceasta categorie, dar multe școli fac asta, dupa cum imi spun parinții care mi se adreseaza. Prin urmare, campania noastra se axeaza pe ajutorarea parinților in mod individual, in anumite școli, unde exista probleme. Adesea, doar 2-3 parinți intr-o școala pot schimba lucrurile. Doar prin simplul fapt de a pune intrebari directorului, profesorilor, diriginților, in cadrul comitetului de parinți, li se vor alatura și alți parinți. Am vazut școli care au renunțat la aceste programe de educație sexuala deoarece 2-3 parinți au pus in discuție ce se preda la aceste ore. De asemenea, ceea ce incurajez eu pe parinți sa faca este sa devina membri ai comitetelor de parinți. Este o obligație legala a organului de conducere al școlii sa renunțe sau nu la politica de predare a unui asemenea obiect ca educația sexuala.

Cum am ajuns sa se vorbeasca in presa despre o „educație sexuala controversata”

Ce sfaturi ne dați pentru noi, organizațiile provita din Romania, cum am putea sa ne facem auziți?

– O sa va dau o idee sau o sugestie in aceasta privința… Cand incepi o campanie, nu ai de unde sa știi ce va merge și ce nu, unde poți ajunge cu ea, ce mesaje „vor lua foc”, ce ține, ce nu ține etc. Ceea ce a pornit in mod real aceasta campanie a fost mesajul primit, la inceputul lui 2011, de la o mama din Nottinghamshire, o creștina evanghelica, care era in comitetul de conducere al școlii. Ea a luat legatura cu mine, fiind foarte suparata referitor la programul de educație sexuala ce trebuia predat in școala primara. E vorba de un program video, numit „Living and Growing”, produs de compania de televiziune Channel 4. BBC și Channel 4 realizeaza o serie intreaga de materiale educaționale pentru școli: istorie, literatura engleza, geografie, științe și, bineințeles, educație sexuala, iar școlile au o libertate totala sa aleaga materialele și carțile pe care le doresc.

Acest program, „Living & Growing”, a fost facut de Channel 4, acum 15 ani, de fapt, dar e considerat unul dintre „standardele de aur” ale educației sexuale din Marea Britanie. Mai multe școli il prefera deoarece a fost facut de o companie profesionista de televiziune, la standarde foarte inalte, stralucitor. Dar doamna respectiva a spus nu, acest program nu este adecvat copiilor. De ce trebuie sa-l introducem? Toți din echipa de conducere i s-au opus. Ea le-a spus ca ar trebui macar sa le arate parinților ce vor vedea copiii lor. Directorul școlii s-a opus, afirmand ca vor preda aceasta materie, nu este treaba parinților, vor merge in continuare cu ea.

In final, aceasta mama a demisionat. A luat legatura cu mine și m-a intrebat ce pot face. Atunci i-am spus ca eu pot veni sa le arat parinților ce li se preda copiilor. Astfel, ea a organizat o conferința publica, intr-o seara, cu o sala plina de parinți. Eu practic le-am aratat parinților ceea ce școala nu voia sa le arate. I-am introdus in acest program, le-am aratat imagini de pe aceste DVD-uri ingrozitoare, filme și toate exercițiile pe care copiii trebuiau sa le faca in clasa. Și le-am explicat de ce acestea erau atat de periculoase pentru copii. In ziua urmatoare, in ziarele locale, puteai citi: „Scoateți aceasta pornografie din școala noastra!”, „Cruțați-ne copiii!” etc.

Astfel, a fost facuta o breșa și, dintr-o data, parinții și-au dat seama ce se intampla in școli. Apoi, pe tot parcursul anului 2011, parinții m-au invitat in foarte multe școli pentru prezentare, au urmat o mulțime de interviuri la radio. Dupa cum am spus, niciodata n-am planuit sa fac asta, dar niciodata nu știi ce direcție ia o campanie. La sfarșitul acelui an, ce obținusem noi era faptul ca am expus cat de periculos era acest program. O mulțime de interviuri la radio și in ziare. Am intors cursul dezbaterilor și deja nu se mai vorbea in mass media despre „educație sexuala de calitate inalta”. Se vorbea despre o educație sexuala „controversata”. Am avut atat de multa acoperire in mass-media și pentru ca au fost toate aceste adunari cu parinții. Un alt exemplu al nostru, se refera la o mama tanara din Northampton, la fel, foarte suparata pe acest tip de educație. I-a scris unui secretar de stat din Ministerul educației, spunandu-i ca solicita o audiența pentru a vorbi cu el despre asta. El i-a raspuns ca da, vrea sa se intalneasca cu ea sa vorbeasca despre aceasta chestiune. Ea s-a panicat atunci și mi-a scris mie: am o intalnire cu un secretar de stat, daca vrei sa vii cu mine.

Am mers impreuna, am avut un laptop cu mine și i-am spus acestei mame: scopul meu este sa-i aratam acestui ministru ce se intampla in școli cu adevarat, ceea ce vad mii de copii in clasa. Am ales un anume clip și i l-am aratat. Era un clip de vreo 5 minute și mi-a fost complet clar ca nu avea nici cea mai mica idee despre ceea ce se intampla. A ramas șocat… A spus ca va merge sa vorbeasca cu cei de la Channel 4, cu oamenii care au facut acel program. S-a intalnit cu ei și rezultatul a fost ca acest post TV și-a retras acel program din vanzare. Nu mai puteai sa-l cumperi. Multe școli il au, dar important este ca a fost scos din vanzare.

Vedeți, aparent a fost un lucru mic, dar care a dat alarma ca avem o problema. Channel 4 mai tarziu a reeditat programul, pe care l-au numit „alternativ”, presupus a fi mai puțin explicit. Dar, totuși, nici o parte a sa nu e adecvata sa fie prezentata copiilor. Toata aceasta munca a noastra a ridicat, de fapt, profilul, aratand unde ne aflam in dezbatere. Apoi, o mulțime de parinți au inceput sa se intrebe daca copiii lor foloseau acest program, „Living & Growing”. Cautand pe Internet aceasta denumire, apaream in fața cu un interviul pentru BBC despre acest program. Au existat și alte campanii pe care le-am dus, de exemplu, in momentul in care a aparut o mare presiune sa se ofere copiilor lecții de pornografie. Ei spuneau, pentru ca este atat de multa pornografie in jur, trebuie sa invațam copiii cum sa se descurce in aceste situații. Dar daca te uitai la acele lecții, de fapt, ele nu-i invațau pe copii nimic, ci promovau pornografia in clasa. Niciunde nu scria acolo nu va uitați niciodata la pornografie, punct. Era ceva de genul: „Haideți sa exploram pornografia. Sa vedem cum funcționeaza!”. Sau: ce credeți despre asta? Ce credeți despre cealalta? O abordare complet greșita.

Mitul fals ca parinții nu vor sa vorbeasca despre sexualitate cu copiii lor trebuie spulberat

– Se pare, totuși, ca noi, ca parinți, autoritațile, de asemenea, toți suntem mințiți de realizatorii acestor proiecte de educație sexuala. Cei care vor sa introduca educația sexuala obligatorie in școlile din Romania susțin una și fac alta.

– Exista la noi ceea ce eu numesc „mituri”. Mitul ca parinții nu vor și nici nu vor vorbi vreodata despre acest subiect cu copiii lor. Prin urmare, noi, profesorii, statul trebuie s-o facem. Și de fiecare data cand am vorbit cu jurnaliștii le-am spus: „Parinții sunt principalii educatori ai copiilor lor, in familie e cel mai bun loc pentru a discuta cu copiii chestiuni ce țin de sex. In special in ceea ce privește copiii mici. Este rolul parinților, ei sunt cei mai in masura sa o faca, deoarece iși cunosc copiii.” Apoi jurnaliștii spun: „Dar unor parinți nu le place sa faca asta. Nu pot sa o faca”. Raspunsul meu este: „Cred ca e vorba de un mit, aici. De atatea ori s-a repetat incat parinții au inceput sa creada ca nu sunt in stare sa poarte astfel de discuții. Asta pentru ca școala spune: nu, asta-i treaba noastra, noi trebuie s-o facem, noi suntem specialiștii. Raspunsul meu constant este ca parinții trebuie sa-și recaștige increderea caci ei sunt cei mai buni in a discuta acest subiect cu copiii lor. Dorim sa vedem un tip de educație sexuala concentrata pe parinți. Dorim sa vedem ca școlile sprijina parinții sa faca acest lucru, și nu fac treaba in locul parinților.

– Ce se intampla in ciclul gimnazial din școlile britanice?

– La școlile gimnaziale, elemente obligatorii, sa le spunem așa, ale educației sexuale se regasesc in curricula naționala, in cadrul orelor de biologie. Sunt subiecte pe tema reproducerii umane, unde copiilor li se poate dezvolta subiectul foarte mult. Dar, in plus la aceasta, mai exista o materie, numita „educația sexuala și relații”, care este, totuși, neobligatorie. Eu i-am retras pe copiii mei de la aceste ore, dar aveau biologia. Iar aceasta materie variaza enorm de la școala la școala. Foarte multe școli ii vor invața pe copii cum sa puna un prezervativ la aceste ore, contracepție ș.a. Exista mai multe ore despre FIV, de exemplu. Vorbind pe larg, acesta e felul cum funcționeaza educația sexuala in Marea Britanie: in școlile primare, la 4-5 ani, incep sa li se spuna sa-și numeasca parțile corpului, apoi organele sexuale, apoi despre relațiile sexuale, folosind clipuri mici despre contactul sexual, desene animate despre asta, DVD, etc. Dupa aceea, copiii sunt indemnați: „Haideți sa vorbim despre sex! E un subiect normal, despre care vorbim toata ziua”. Iar cand ajung la 11 ani, au toate detaliile despre sex. Aceste lucruri le distrug copiilor sistematic rezerva rol naturala de inocența, de copilarie. In mod natural, copiii resping aceste discuții, aceste detalii despre sex și sexualitate, care nu fac parte din lumea lor, care practic, le distrug copilaria. Iar in ciclul gimnazial, copiii trebuie sa știe totul despre contracepție: unde se gasește și cum se folosește. Cei care o predau presupun ca toți elevii sunt activi sexuali de la varsta de 11 ani incolo.

Care este acum situația, in general, in Marea Britanie?

– In Anglia, aproape in toate școlile se va preda ceva din aceasta programa, incepand cu clasele primare, de la varsta de 4-5 ani, pana la 11-12 ani și apoi pana la 18 ani. Suntem intr-o etapa in care exista o linie de demarcație clara intre cele doua viziuni: pe de o parte, avem Ministerul Educației și, intr-o anume masura, Ministerul Sanatații, care impreuna genereaza politici guvernamentale in ceea ce privește tot mai multa educație sexuala pentru copii. Apoi vin grupurile de lobby, cum ar fi Forumul Educație Sexuala, dupa aceea avem – surprize-surprize! – agențiile de avorturi: Centrele Brook, Asociația de Planificare Familiala, Serviciul Britanic de Consiliere in Sarcina și tot lobby-ul gay. Toate aceste grupuri promoveaza educația sexuala obligatorie in școli. Membrii lor susțin ca parinții nu conteaza in aceasta ecuație. Daca te uiți in orice broșura sau material scos de aceste grupuri, nu vei gasi niciodata cuvantul „parinți”. Viziunea lor este ca avem nevoie de „experți” ca sa-i invețe pe copii. Pe partea cealalta, exista organizații ca cea a noastra, mai sunt multe alte organizații, care promoveaza castitatea și rolul parinților in educația copiilor. Noi spunem, nu, nu avem nevoie de educație sexuala și trebuie sa reinstituim parinții ca educatori principali ai copiilor lor. De partea noastra sunt studii, care apar unul dupa altul. Ultimele studii și cercetari arata clar: cu cat mai multa educație explicita le oferi copiilor și adolescenților, cu atat mai mult fetele vor ramane insarcinate. Exista studii foarte interesante. De exemplu, in 2003-2004, a existat un studiu finanțat de catre Ministerul Sanatații și realizat la cele mai inalte standarde academice, fiind relatat și in The British Medical Journal, una dintre cele mai prestigioase reviste academice. Acest studiu a fost facut pe baza a doua cohorte de adolescenți de 13-16 ani. Primul grup a fost lasat cu nivelul educației sexuale care se preda in școli. Iar celalalt grup a primit educație sexuala intensiva, de „inalta calitate” cum se spune, cu disponibilitate pentru orice tip de contracepție. La sfarșitul studiului, s-a constatat ca fetele din grupul care primisera educație sexuala intensa au avut o rata a sarcinii de trei ori mai mare, fața de tinerii care nu primisera acest tip agresiv de educație sexuala. Fetele care au ramas insarcinate, in timpul acestei cercetari, nu inseamna ca au dus sarcina la bun sfarșit, ci ca au conceput la o rata de 3 ori mai mare. Autorii studiului au ajuns la concluzia ca rezultatele erau atat de dezastruoase, incat acest tip de experiența nu ar trebui sa se repete vreodata.

Contracepția nu face decat sa puna gaz pe foc in aceasta problema

– Aceste fete au dorit sa ramana insarcinate?

– Nu știu daca au dorit acest lucru, erau oricum parte a unui experiment, ca sa se vada daca atunci cand dai unor copii cat mai multa educație sexuala, mai multa contracepție, raman tinerele fete insarcinate sau nu. Cu alte cuvinte, constituiau aceste lecții agresive de educație sexuala „pilula magica” sau nu? Dar fetele ramaneau insarcinate. Și daca intrebați de ce ramaneau fetele insarcinate, aici deja este o alta discuție, care se refera la dezvoltarea neurologica a adolescenților.

Profesorul David Paton, economist specialist in economia industriala, de la Universitatea din Nottingham, a facut o mulțime de studii despre asumarea riscului in diferite situații sociale. El a facut, de asemenea, o cercetare privind sarcina la adolescente. A facut o evaluare referitoare la motivul pentru care daca le dai tinerelor mai multe contraceptive, ele raman insarcinate mai mult și mai ușor. Concluzia lui a fost ca daca le dai adolescentelor tot mai multe contraceptive, ele nu reduc rata sarcinilor.

Profesorul Paton spune ca cu cat le prezentam adolescenților mai mult metode care se presupun a fi de siguranța, cu atat mai mult aceștia iși asuma riscuri precum: eu nu folosesc contraceptive, dar folosim prezervativ. Daca el nu va folosi prezervativul, voi lua pilula de-a doua zi, iar daca și asta eșueaza, mai exista o șansa: avortul. De fiecare data cand eșueaza, ei spun, nu-i nimic, am altceva la indemana. Adolescenții folosesc de obicei foarte prost contracepția. Uita sa ia pilula zilnic și iși asuma foarte ușor riscuri. Iar asta face parte din comportamentul lor normal de adolescent. Ei gandesc astfel: nu mi se va intampla asta tocmai mie. Iar un adult de varsta mijlocie se va gandi: daca fac asta, s-ar putea sa suport anumite consecințe. Cand ai 13-14-15 ani, nu poți gandi ce va urma saptamana urmatoare. Saptamana urmatoare nu exista pentru ei. Credeți-ma, am cinci adolescenți acasa și știu cum e.

Au existat și alte studii cu rezultate la fel de devastatoare, care au aratat ca in zonele in care a existat o disponibilitate crescuta a pilulei de-a doua zi, sarcinile pur și simplu au crescut amețitor. Prin urmare, contracepția nu face decat sa puna gaz pe foc in aceasta problema. Este o situație foarte complicata: dovezile clare și de necontestat arata: daca oferi adolescenților acces la contraceptive și avort nu scazi rata sarcinilor la adolescente. Atunci de ce le dam atat de multa educație sexuala? De exemplu, in ciclu gimnazial de la noi exista o mulțime de ghiduri, de tipul „Cum sa nu ramai insarcinata”. Pentru mass-media, este simplu: adolescenți + contracepție = reducerea ratelor avortului. Dar aceasta combinație nu merge. Da, se știe ca din 2008, in Marea Britanie, rata sarcinii a inceput sa scada foarte puțin. Nu exista nici o dovada ca educația sexuala ar sta la baza acestei scaderi. Cel mai probabil, exista un grup de factori care concorda, iar cel mai important dintre ei este faptul ca tot mai mulți copii obțin tot mai multe calificari academice (au o durata de instruire mai lunga, au mai multe specializari etc.). Un alt factor este indus de imigrație, care are valori puternice la care ține.

– Care este motivul principal pentru care se dorește ca educația sexuala sa devina obligatorie in școlile britanice?

– Pana acum, grupurile de lobby pentru contracepție și educație sexuala iși justificau acțiunile cu rata mare a sarcinii. Astazi, exista o carte a „siguranței” jucata de catre aceste grupuri, care este chiar mai pernicioasa. Ei susțin ca aceasta educație sexuala extensiva și mai explicita ca niciodata este necesara pentru „siguranța” copiilor. Peste tot se vorbește acum despre „siguranța” copilului: pentru a evita exploatarea copiilor, trebuie sa le dam educație sexuala. Aceasta pe fundalul a ceea ce s-a intamplat in țara noastra in ultimii ani. Probabil ați auzit de toate aceste scandaluri de abuzuri sexuale, toate celebritațile implicate, Jimmy Savile etc. Am auzit in ultima vreme, in fiecare saptamana despre cate un caz de abuz sexual, abuz asupra copiilor. Și asta e cartea care se joaca acum foarte mult, bazandu-se pe temerile parinților: trebuie sa le dam copiilor educație sexuala in școala, altfel pot deveni victima abuzurilor. Au fost cateva cazuri de abuz sexual in nordul țarii, Rotherham și Rochdale, in care chiar guvernul a facut investigații. Cand au fost facute publice rapoartele, mulți oameni și-au pus intrebarea cum de s-a ajuns aici, avand in vedere ca fetele implicate veneau permanent la aceste clinici cu infecții sexuale, solicitand contracepție sau avort? Deci erau vazute permanent intr-o instituție. Aceste fete aveau varsta de 13-14 ani!

In loc ca acești consilieri sa-și puna problema ca aceste fete s-ar putea sa fi fost abuzate, avand in vedere varsta lor, ei spuneau: „A, e stilul lor de viața pe care și l-au ales. E treaba lor. Politica noastra este sa le dam ce ne cer”. Repet, erau fetițe de 13-14 ani! Ele au fost victimele unei culturi care considera ca relațiile sexuale reprezinta o parte normala a creșterii și dezvoltarii și este dreptul lor sa aiba la indemana contracepție și avort! Acesta este moto-ul lor, de fapt: fiecare copil are DREPTUL la contracepție, la confidențialitate, la a avea relații sexuale, de parca parinții lor nici n-ar exista. Sunt consecințe neintenționate ale acestui tip ingrozitor de educație sexuala. Este absolut tragic. Iar clinicile acestea, am spus intotdeauna, nu sunt clinici confidențiale, ci sunt clinici secrete, despre care parinții nu știu, școala nu știe.

Parinți, nu lasați educația sexuala a copiilor pe mana altora ca veți fi luați prin surprindere de pericole incalculabile!

– Ce sfaturi le-ați da parinților din Romania?

– Intotdeauna le spun parinților: nu lasați sa fiți luați prin surprindere de aceste lucruri. Sunteți la inceput și sa știți ca școala nu va veni niciodata la dvs ca sa va spuna ce preda copiilor. Dvs. trebuie sa intrebați. Nu putem sa ne ascundem cu capul in nisip și sa-l scoatem abia cand copilul are 11 ani. Parinții trebuie sa se intereseze: dorim sa știm ce anume le predați copiilor noștri, prin aceasta materie. Nu cunosc care este situația in Romania, dar parinții trebuie sa știe ca-și pot retrage copiii de la aceste ore și pot avea influența asupra școlii, ca pot avea alternative. Cheia tuturor lucrurilor in acest domeniu sunt parinții. Parinții sa se trezeasca și sa reacționeze.

Acest lucru deja a inceput la noi in țara. Și in special reacționeaza parinții musulmani. Dar intotdeauna voi recomanda ca parinții sa-și faca auzita vocea, prin forumuri ale parinților in școala, adunari publice. E dificil, pentru ca mulți parinți lucreaza, nu au timp și, in general, au mare incredere in școala. Iar școala, in mod tipic, le scrie parinților o scrisoare de acest fel: „Dragi parinți, in anul acesta ii vom invața pe copii aspecte ale pubertații”. Iar parinții spun, da, da, foarte bine. Apoi sunt devastați cand aud ce anume au auzit copiii lor la aceste ore. Iar copiii vin acasa și fie se joaca jocuri sexuale, cum au vazut in desenele animate din clasa, fie plang din senin, sunt suparați etc. Și probabil unii se simt inconfortabil sa le spuna parinților ce au auzit la școala. Sunt pericole incalculabile ale unei educații sexuale explicite.

Șeful ONU ignoră Consiliul de Securitate și cere statelor avortarea copiilor concepuți în război

NEW YORK, 7 noiembrie (C-Fam) Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a declarat națiunilor că acestea trebuie să ofere avorturi femeilor violate din taberele de refugiați din Siria, Irak și Sudan, deși Consiliul de Securitate, în fața căruia Ban Ki-moon răspunde, a respins în repetate rânduri această noțiune.

Secretarul general Ban Ki-moon a declarat că afirmația sa este „în concordanță” cu o rezoluție adoptată de Consiliul de Securitate anul trecut, care însă nu menționează avortul. De fapt, Consiliul a respins în mod explicit o propunere a Franței de a-l include. Ban Ki-moon a susținut chiar că rezoluția, precum și o alta emisă anterior în 2013, reprezintă „realizări remarcabile la nivel normativ”.

Comentariile au fost emise în carul unui raport intermediar pe care secretarul general are obligația de a-l furniza cu regularitate Consiliului, evidențiind progresele înregistrate în cadrul agendei pentru „femei, pace și securitate” adoptate în 2000. Două treimi din cele 47 de rezoluții ale Consiliului de anul trecut au făcut referiri la agendă, în majoritatea lor cu privire la violența sexuală și cu accent pe stoparea nepedepsirii violatorilor.

Comentariile secretarului general se înscriu în cadrul unei dispute continue între națiuni și birocrația ONU, cu privire la cel mai bun mod de a pune capăt violurilor și violenței sexuale în situații de conflict.

Ca și activitatea Consiliului, inițiativele politice majore din ultimii ani au pus accentul pe stoparea nepedepsirii vinovaților și oferirea de reparații supraviețuitorilor violenței. Toate au exclus avortul.

Personalul ONU, în schimb, a promovat o agendă feministă care consideră deconstrucția relațiilor sociale tradiționale și „dreptul la avort” drept pași necesari pentru încetarea discriminării și a violenței.

Raportul secretarului general citează drept „linii directoare de autoritate” o recomandare recentă a Comitetului pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor (CEDAW), care promovează „dreptul la avort” în situații de conflict, indiferent de legislațiile locale. CEDAW nu deține, însă, autoritatea de a interpreta tratatul în așa fel încât să creeze noi obligații națiunilor. Națiunile au respins în mod constant opinia CEDAW conform căreia „dreptul la avort” ar face parte din tratat.

Ban Ki-moon a citat un comentariu fără putere de obligativitate al CEDAW și în iunie trecut, când a emis o notă îndrumătoare controversată către statele membre ale ONU, în care recomanda acestora liberalizarea legilor cu privire la avort pentru a asigura „nerepetarea” violurilor. Nota nu a explicat în ce mod eliminarea protecției juridice a copiilor nenăscuți va stopa violența sexuală sau va aduce reparații victimelor.

Cel mai recent raport al lui Ban este și mai îndrăzneț decât nota din luna iunie. Acesta cere

„tuturor actorilor să sprijine accesul îmbunătățit la servicii complete de sănătate sexuală și reproductivă în mediile afectate de conflicte. Acestea trebuie să includă […] întreruperea sarcinii pentru supraviețuitoarele violurilor asociate conflictelor.”

Raportul a afirmat că Fondul pentru Populație al ONU s-a aflat în 28 de zone afectate de conflicte anul trecut, distribuind „servicii de sănătate sexuală și reproductivă” către 67.000 de femei siriene refugiate în Iordania. Deși raportul nu a specificat ce servicii au fost furnizate, Fondul pentru Populație al ONU a inclus bunuri și servicii relaționate cu avortul în trecut.

Peste 50 de milioane de persoane au fost strămutate forțat în 2013 și mai mult de jumătate din refugiații lumii sunt originari din Afghanistan, Somalia și Republica Arabă Siriană.

Raportul secretarului general are ca scop să „înainteze recomandări spre considerația” Consiliului, a statelor membre ale ONU și a organizațiilor regionale. Acesta a fost compilat cu contribuția agențiilor ONU, anumitor state membre și birourilor din teren ale ONU.

Practica medicală de fertilizare in vitro are ca risc uciderea unor fiinţe umane în faza de început a existenţei lor şi presupune asumarea unor riscuri din partea mamei, cel mai grav fiind moartea. Nu se poate încuraja realizarea acestor fiinţe umane în laborator, care, dacă nu sunt implantate în corpul femeii, sunt fie congelate, fie distruse, dacă nu folosite în industria cosmetică.

Un interviu cu pr. prof. dr. Vasile Răducă.

Părinte prof. dr. Vasile Răducă, metoda de fertilizare in vitro a devenit o practică medicală curentă, prezentă şi în ţara noastră. În ce constă această operaţie medicală care ajută cuplurile sterile să aibă copii?

Fertilizarea in vitro este una dintre performanţele medicinei contemporane. La om, ea s-a realizat pentru prima oară în anul 1978. Constă într-un proces biomedical destul de complicat: cei doi gameţi, masculin şi feminin, sunt uniţi în afara trupului femeii printr-o procedură medicală specială şi după aceea zigotul obţinut este introdus în trupul femeii, unde el urmează să ajungă la maturitate. Explicaţia aceasta, în câteva cuvinte, este simplă, dar, de fapt, este foarte greu de realizat. Ca ovocitul să poată fi fertilizat, va fi nevoie ca el să fie obţinut. Fertilizarea in vitro presupune costuri şi riscuri deosebite şi nu totdeauna se reuşeşte fertilizarea ovocitului. De aceea, trebuie ca să fie supuse procesului de fertilizare mai multe ovocite. Or, ştim că organismul femeii produce în mod normal un singur ovocit pe lună. Va fi nevoie, aşadar, ca ea să producă într-un timp-record mai multe ovocite. Pentru a se realiza acest lucru, femeia este supusă unui vitro2tratament cu substanţe gonadotropice. Acestea au menirea de a forţa trupul femeii ca acesta să producă într-o lună mai multe ovocite. S-a reuşit ca femeia să producă până la 15 ovocite. Altfel spus, organismul ei este stimulat, ca să nu spun forţat, să depună un efort ca într-o lună să producă ceea ce în mod normal el produce în mai mult de un an. Tratamentul acesta nu demarează fără ca femeia să semneze, asumându-şi orice risc. Imaginaţi-vă că tratamentul cu gonadotropice nu presupune efort numai pentru aparatul reproducător, ci toate organele sunt supuse unui efort deosebit pentru producerea respectivelor ovocite. Aceasta presupune mari riscuri pentru sănătatea femeii. Acest tratament nu este demarat înainte ca femeia să semneze un act prin care îşi asumă orice risc, chiar şi moartea. Inima este organul cel mai expus în această situaţie. În tratatele de specialitate se cunosc aceste riscuri, inclusiv maladiile pe termen imediat, mediu şi lung. Dar performanţele ştiinţifice trebuie să se realizeze cu orice preţ. În numele ştiinţei ştim că au fost sacrificate multe vieţi. Dorinţa de a procrea presupune nu numai dragoste de viaţă, ci şi sacrificii. Că aceasta presupune distrugerea sau deteriorarea altor vieţi nu contează în ochii multora, dacă, per total, se poate merge înainte sub flamura fluturândă a ştiinţei.

Odată obţinute aceste ovocite, ele sunt conservate în mediul prielnic, urmează să fie recoltaţi şi gameţii masculini, fie prin operaţie, fie prin masturbare a bărbatului. Iar după aceea se procedează la unirea „recoltelor“ din trupul femeii şi din trupul bărbatului în laborator. Timp de 38 de ore, gameţii masculini şi feminini sunt aşezaţi împreună într-un recipient special şi se obţin zigoţii, care sunt implantaţi în uterul femeii. Acum depinde câţi zigoţi se obţin, dar din momentul în care două celule germinale sunt unite şi formează un zigot, considerăm că avem de-a face cu viaţă umană.

În practica medicală se obişnuieşte să se implanteze aproximativ trei zigoţi, dar sunt situaţii în care se implantează şi mai mulţi. De ce?

Pentru că nu există siguranţa că introducerea unui zigot în uterul femeii înseamnă şi nidarea acestuia şi maturizarea lui până la naştere. Din cauza tratamentului pe care l-a suportat femeia, pereţii uterului acesteia nu mai sunt, să zicem, pufoşi, adică pregătiţi în mod natural pentru ca pe ei să se nideze zigotul, să devină embrion. Ştim că într-un interval de 14 zile zigoţii se implantează, devin embrioni, după aceea o perioadă de timp se vor numi feţi până când se vor naşte ca prunci. Deci, din cauza tratamentului respectiv, pereţii uterului femeii devin oarecum sticloşi şi refractari, nemaipermiţând nidarea zigotului. De aceea se introduc în uterul femeii mai mulţi zigoţi, deci mai multe ovocite fertilizate, în speranţa că se vor nida. Uneori se întâmplă ca să nu se nideze nici unul, prin urmare, toţi aceşti zigoţi, cu alte cuvinte fiinţe umane, sunt avortaţi spontan. Alteori se întâmplă ca doar unii să se nideze. Ceilalţi zigoţi, care nu au fost introduşi, sunt păstraţi, congelaţi în condiţii speciale, în azot lichid pentru eventuale noi transferuri în uterul femeii, sau sunt distruşi pur şi simplu.

Care sunt, din punct de vedere moral, problemele pe care le ridică fertilizarea in vitro?

Pentru noi, pentru creştini, sunt probleme serioase, dat fiind faptul că Biserica, prin excelenţă, preţuieşte şi apără viaţa umană la toate nivelurile ei şi indiferent de împrejurările în care aceasta s-a creat. Chiar şi viaţa umană obţinută pe cale artificială, adică prin crearea condiţiilor ca cei doi gameţi să se întâlnească şi să se unească. Din momentul în care omul este conceput până la moartea acestuia, Biserica respectă viaţa umană ca pe ceva sacru. Pe de-o parte, Biserica nu poate recomanda unei femei să se expună tratamentului cu gonadotropice, date fiind riscurile pe care acest tratament le presupune. Pe de altă parte, nu recomandă crearea unor fiinţe umane in vitro ca apoi acestea să fie avortate spontan sau eventual selecţionate după ce s-au nidat ori distruse sau congelate până la o eventuală implantare sau folosite în alte scopuri (cum ar fi industria cosmetică).

La ce mă refer? Sunt situaţii în care e posibil să se nideze toţi zigoţii introduşi în uterul femeii. Unii dintre ei par a fi mai viguroşi, alţii mai puţin viguroşi şi specialistul întreabă mama: „Vreţi să-i păstraţi pe toţi?“, „Vreţi să aveţi o naştere multiplă sau vom lăsa pe cel mai viguros?“ În situaţia în care mama îşi propune să nu aibă tripleţi sau gemeni, se procedează la selecţia embrionară şi se elimină acei embrioni care, chiar dacă sunt nidaţi, nu sunt doriţi de mamă; cu alte cuvinte, se ucid micile fiinţe omeneşti, lăsându-se să meargă mai departe una dintre ele. Biserica nu-şi poate permite, aşadar, să recomande o asemenea operaţie specială, spectaculoasă, cu riscul deteriorării sănătăţii mamei, din cauza tratamentului cu gonadotropice, cu riscul uciderii unor fiinţe umane în faza de început a existenţei lor.

Pe de altă parte, Biserica nu poate încuraja realizarea acestor fiinţe în laborator, ca după aceea unele dintre ele să fie congelate şi eventual distruse din momentul în care genitorii nu se mai interesează de ele sau nu mai plătesc chiria la băncile specializate în acest sens.

Viaţa umană a fost creată într-un moment de taină de Dumnezeu. În ultimă instanţă, cu toată simplitatea pe care o putem avea în limbajul nostru, recunoaştem că viaţa umană este o mare taină. Şi morala creştină respectă această taină. Nu putem reduce şi transforma tainele – în mijlocul cărora ne mişcăm şi datorită cărora noi înşine suntem adevărate mistere – în fenomene pur biologice, controlabile, determinabile după modelul altor fenomene pe care le controlăm în natură. Deci, din respect pentru demnitatea omului, din respect pentru sănătatea femeii, din respect pentru tot ceea ce înseamnă taina umană şi taina fiinţei umane, Biserica nu încurajează asemenea operaţie medicală.

Se cunoaşte că în urmă cu mai bine de 20 de ani zigoţii dintr-o anumită bancă de acest gen au fost daţi unei fabrici de cosmetice din Elveţia. Aceştia pot fi folosiţi în alte zone sau pot fi efectiv distruşi. În felul acesta distrugem tot atâtea fiinţe umane câte au fost congelate.

Mai nou s-a constatat că din embrionii criocongelaţi la iepure au ieşit iepuri care au prezentat cam 80 de maladii neuromotorii. Nu ştim dacă fiinţele umane obţinute în felul acesta până acum suferă de anumite boli, dar ţin să vă spun că Biserica, nu doar cea Ortodoxă, ci şi cea Romano-Catolică, nu încurajează această practică, ci recomandă înfierea de copii şi angajarea cuplului familial în iubirea Bisericii.

Cuplurile care apelează la fertilizarea in vitro invocă sterilitatea, ştiut fiind că fertilizarea in vitro este socotită ca tratament împotriva sterilităţii. Cum trebuie să se raporteze un cuplu creştin la sterilitate?

Cam 15% din cazurile de sterilitate sunt determinate de cauze de care nu suntem responsabili. De restul cazurilor de sterilitate sunt responsabili tinerii care formează cupluri familiale. Se ştie că utilizarea pilulelor anticoncepţionale, după o perioadă de ani, induce sterilitatea. La această sterilitate sunt expuse toate tinerele care folosesc pilulele anticoncepţionale. Ajung să se căsătorească, la un moment dat, şi vor constata că sunt sterile. Sunt, aşadar, cazuri de sterilitate indusă, pe care persoanele respective ar trebui să şi le asume ca pe o penitenţă. În situaţia în care e vorba de o sterilitate de care cuplurile nu sunt responsabile şi nu pot sau nu au posibilitatea să înfieze copilul altuia, este de recomandat să-şi canalizeze dorinţa de a oferi afectivitate în viaţa celorlalţi, să se implice în viaţa caritativă, în viaţa de dragoste cultivată în şi de Biserică. Important este să iubim şi să ne mântuim. Scopul căsătoriei este mântuirea prin iubire, nu reproducerea biologică cu orice preţ. Înţelegem că sunt situaţii când Dumnezeu rânduieşte ca iubirea noastră să se manifeste cu intensitate şi în altă manieră decât faţă de urmaşii noştri biologici. Omul, prin firea lui, este o fiinţă care trebuie să iubească, care este şi trebuie să fie generoasă. Poate cultiva aceste predispoziţii în diverse forme în trupul Bisericii. Dacă din motive cu totul speciale la un moment dat nu poţi avea copilul tău, poţi activa dragostea faţă de oricine în trupul mistic al Bisericii, unde şi tu şi celălalt sunteţi organe vii într-un Trup viu şi etern. În felul acesta sentimentul de împlinire există cu adevărat şi sporeşte cu toată certitudinea.

Dar în măsura în care tu nu te integrezi în acest trup tainic al Bisericii, cu sentimentul de mulţumire că participi activ la viaţa ei, vei ţine morţiş să ai fii naturali, să perpetuezi în istorie exclusiv biologic şi vei recurge la toate posibilităţile să ai „copiii tăi“ cu riscurile pe care le presupun eforturile de a avea numai fii „naturali“. De aceea, noi avem mari rezerve în această privinţă, chiar dacă există performanţe în reproducerea umană pe cale biomedicală. La ora actuală sunt câteva mii de fiinţe umane obţinute prin fertilizare in vitro cu transfer de embrioni, probabil sunt alte sute de mii omorâte prin selecţie embrionară sau în urma criocongelării sau a renunţării la ele. Şi sunt şi persoane, mame, care au rămas cu sechele în propriul lor trup din cauza tratamentului pe care l-au suportat ca să aibă un copil. […]


Categorii

Avort, Educatie, Homosexualitate, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Sociologul german Gabriele Kuby: PENTRU TOATE REGIMURILE TOTALITARE, BISERICA E CEL MAI MARE DUSMAN. DIN VEST VIN LUCRURI REALMENTE MALEFICE/ Scrisoare deschisa impotriva presiunilor pentru EDUCATIE SEXUALA in SCOLI/ FERTILIZAREA IN VITRO: “Iubirea” egoista care ucide

  1. “Astazi, putem sa ne luminam orasele intr-un mod atat de uimitor, incat stelele de pe cer nu se mai vad”

    08 Apr 2012
    “Daca Dumnezeu si valorile, diferenta dintre bine si rau raman ascunse in intuneric, toate celelalte iluminari, care ne dau o putere incredibila, nu sunt doar progrese, ci si amenintari care pun in pericol lumea”, a declarat Papa, concentrandu-si meditatia asupra “luminii” invierii lui Iisus.
    “Intunericul cu adevarat amenintator pentru om este faptul ca el este capabil sa vada si sa caute lucrurile tangibile, materiale, dar nu vede incotro se indreapta lumea si de unde vine aceasta”, a remarcat el intr-o nota pesimista.
    Benedict al XVI-lea si-a ilustrat cuvintele cu o imagine: “Astazi, putem sa ne luminam orasele intr-un mod atat de uimitor, incat stelele de pe cer nu se mai vad (…) In ceea ce priveste lucrurile materiale noi cunoastem si putem incredibil de multe, dar ceea ce merge dincolo de aceasta, Dumnezeu si binele, nu mai reusim sa identificam”.
    http://jurnalul.ro/stiri/externe/papa-benedict-intunericul-care-il-ascunde-pe-dumnezeu-ameninta-omenirea-609394.html

    VATICAN, 10 feb 2012
    Un document secret în limba germană, potrivit căruia Papa Benedict al XVI-lea va fi asasinat în următoarele luni, a fost dezvăluit vineri de cotidianul italian Il Fatto Quotidiano şi dezminţit de Vatican, care l-a calificat drept “delirant şi necorespunzător realităţii”.
    http://www.mediafax.ro/externe/papa-va-fi-asasinat-in-decurs-de-un-an-documentul-secret-calificat-drept-delirant-de-vatican-9224008

    Un an mai tarziu, pe 11 februarie 2013, Papa Benedict al XVI-lea a anunțat că se va retrage în 28 februarie din funcția de suveran pontif. Ce coincidenta!

  2. Cartea Revolutia sexuala globala se gaseste deja in librarii?

  3. http://www.gandul.info/puterea-gandului/ai-cuie-n-maini-de-fraier-iisuse-13534962

    Din sirul “Gandul Online” .Daca articolul e cum e (manipulare la fiecare pas,dezinformare si multa rea vointa din partea “dreptaciilor”-slugile umile ale Occidentului- ingroziti de Miscarea Legionara),comentariile cititorilor sunt relevante pentru a putea observa efectul campaniilor “Gandul” si a oameniilor de “dreapta” .

    Ne miram de ce ajuns tara in halul de acum…ce Ponta,ce Iohannis ,CREDINTA imputinata(evident,ma refer la Ortodoxie) ne va duce la dezastru…asta daca nu ne vom trezi si prin rugaciune sa-L chemam pe Dumnezeu in ajutor,ca de prea de multi ani alegerile se “bazeaza” pe votul omului de rand…

  4. Pingback: COMITETUL ONU CERE ROMANIEI EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE. Institutia e “ingrijorata” si de medicii care NU fac AVORTURI - Recomandari
  5. Pingback: PRO TV incepe propaganda pentru “EDUCATIE SEXUALA” [video]. Romania in “topul negru” al sarcinilor la adolescente. LA NUMARUL DE AVORTURI O FI LA “TOPUL ALB”? - Recomandari
  6. Pingback: EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE? “Expertii” lauda proiectul legislativ care a ajuns pe ordinea de zi a Senatului | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: Scrisoarea deschisa a Asociatiei Ortodoxia Tinerilor catre NICOLAE MANOESCU pe tema EDUCATIEI SEXUALE | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: PUTEREA CA REEDUCARE: “Ai putere atunci când rupi conştiinţa omului în bucăţi, iar bucăţile vii le rearanjezi în forme noi, pe care tu însuţi le hotărăşti”/ IMPOTRIVA MATERNITATII SUROGAT/ Amnesty International – promotoare
  9. Pingback: SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua a conferintei de la Ploiesti (2016), “IUBIREA CRUCII”, a PS Macarie: “Cati copii orfani, singuri, ind
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare