Dosarul “RUSSIAN COLLUSION” – un mega-HOAX si o mare colectie de STIRI FALSE promovate de mainstream media, politicieni si fosti sefi de servicii secrete. DONALD TRUMP, “COMPLET EXONERAT” de acuzatiile de CONSPIRATIE CU RUSIA pentru alegerile prezidentiale

Dupa doi ani in care dosarul “Russian Collusion” a fost tinut pe prima pagina a principalelor ziare americane, a facut nesfarsite serii de “headlines” si “breaking news” si a convins o mare parte a publicului ca acuzarea lui Trump pentru conspiratie cu rusii este iminenta, procurorul Mueller a incheiat investigatia fara a formula vreo acuzatie impotriva presedintelui SUA. Trump este, in cuvintele lui, “exonerat complet” de orice acuzatie legata de conspirarea cu rusii sau de obstructionare a justitiei.

Mai multe detalii aflam de la ActiveNews:

Nu există dovezi ale unei înțelegeri între Donald Trump și Rusia la alegerile prezidențiale din 2016. Ancheta efectuată de procurorul special Robert Mueller, intrată în ​​istorie ca „Russiagate”,  s-a dovedit a fi, după doi ani, o furtună într-un pahar cu apă.  Și raportul final, de 33 de pagini, reprezintă, fără îndoială, cel mai mare succes politic și juridic al președintelui SUA, din momentul în care s-a instalat la Casa Albă.

După cele peste 2800 de citări în instanță, peste 500 de mandate de percheziție, peste 230 de solicitări privind aducerea unor documente de comunicare, aproximativ 50 de înregistrări telefonice și mai bine de 13 cereri adresate guvernelor străine, plus audierea a 500 de martori, „Russiagate” s-a dovedit a fi un fiasco total .

Concluziile documentului sunt clare. Conform rezumatului trimis de procurorul general William Barr Congresului SUA, „ancheta nu a stabilit că membrii campaniei lui Trump au conspirat sau s-au coordonat cu guvernul rus în activitățile lor de interferență electorală”. Potrivit lui Barr, raportul confirmă doar faptul că au existat „două eforturi majore ale Moscovei de a interveni” în campania electorală din 2016.

Pentru democrați, este o înfrângere pe toate liniile în privința acuzațiilor pe care le-au adus, de doi ani,  președintelui Trump. Acuzațiile privind amestecul Rusiei în campania lui Trump au fost de la început marcă înregistrată a democraților și a unei părți din „statul profund”, care au încercat să lovească astfel în liderul de la Casa Albă. Trump a fost etichetat încă din primele zile ale mandatului o „marionetă” a Kremlinui sau omul care nu reprezintă interesele SUA, ci cel al Federației Ruse. Odată cu acest raport, aceste aceste acuzații  s-au năruit ca un castel de nisip.

Președintele Donald Trump s-a declarat duminică „total și complet exonerat” de procurorul special Robert Mueller, care a conchis că nu există elemente care să probeze o înțelegere între echipa sa de campanie și Rusia în alegerile prezidențiale americane din 2016, relateazăThe Associated Press, citată de news.ro

Asadar, ca sa fie si mai clar, nu este vorba doar despre faptul ca Trump este exonerat, dar niciun american nu a fost acuzat ca ar fi lucrat cu sau pentru rusi in cadrul alegerilor prezidentiale din 2016. Si niciun american nu a fost gasit vinovat ca s-ar fi “coordonat” (termen mai slab decat cel de conspiratie) macar cu rusii. 

Ce inseamna acest lucru?

Peter Van Buren comenteaza in The American Conservative:

Orice – orice – altceva a fost spus din vara lui 2016 se prabuseste, in functie de constiinta si viziunea ta asupra umanitatii, in taramul minciunilor, falsurilor, propagandei, exagerarilor, manipularii politice, informarii stupide, stirilor false, relei judecati, simplei intimidari sau, in cel mai bun caz, a concluziilor pripite. 

Ca si papucii rubinii ai lui Dorothy, dovada non-coliziunii a fost mereu in fata ochilor nostri. A existat o recunoastere a vinovatiei la Michael Flynn, consilierul lui Trump pentru securitate nationala, pentru o acuzatie de sperjur care nu era legata de Russiagate. Flynn a mintit despre o intalnire legala cu ambasadorul rus. Rick Gates, director adjunct de campanie, s-a declarat vinovat de conspirație și declarații false care nu au legătură cu Russiagate. George Papadopoulos, consilier, s-a declarat vinovat că a făcut declarații false despre contacte legale cu rușii. Michael Cohen, avocatul lui Trump, s-a declarat vinovat că a mințit Congresul despre un proiect legal din Moscova în domeniul imobiliar. Paul Manafort, pentru foarte scurt timp președinte al campaniei lui Trump, s-a declarat vinovat de acuzații de conspirație care nu au legătură cu Russiagate și pentru fapte care, în cea mai mare parte, au avut loc înainte de a se alătura campaniei. Roger Stone, care nu a lucrat niciodată oficial pentru Trump, așteaptă un proces care se va întâmpla mult după ce Mueller a oprit ultimele luminări din biroul său.

Mueller i-a acuzat pe unii cetățeni ruși pentru hacking, inculpări pe care nu le-a legat niciodată de Trump și care nu vor ajunge sa fie judecate intr-un proces. Joseph Mifsud, profesorul rus care îi spunea lui Papadopoulos in Moscova despre “mii de e-mailuri ale lui Hillary”, nu a fost niciodată acuzat. Carter Page, supus supravegherii FISA și actor principal în dosarul Steele, nu a fost niciodată acuzat. După orele de mărturii despre acea infamă întâlnire din iunie 2016 din Turnul Trump pentru a discuta despre e-mailul lui Hillary și alte întâlniri despre hotelul din Moscova, nimeni nu a fost acuzat de sperjur.

Asta nu inseamna ca tema e lasata sa moara. Nu, democratii si o parte a presei americane fac eforturi disperate de a o tine in viata, mutand accentul de pe acuzatiile de conspirare la cele de obstructionare a justitiei. Se folosesc, pentru asta, de pretextul ca Raportul lui Mueller nu a fost publicat, inca, integral, ci au fost facute publice doar concluziile sale, de catre procurorul-sef al SUA. De asemenea, o fraza ambigua din Raport alimenteaza aceasta strategie: “Desi acest Raport nu concluzioneaza ca Presedintele a comis vreo ilegalitate, de asemenea nu-l exonereaza”. Insa din punct de vedere juridic este cvasi-imposibila crearea unui caz pe acest dosar.

Acelasi Peter Van Buren scrie si despre magnitudinea acestor falsitati, comparandu-le cu minciunile care au justificat declansarea razboiului din Irak:

Chiar și când povestea a inceput sa crape din toate incheieturile, un număr mare de americani și aproape toate mass-media mainstream  încă credeau că președintele Statelor Unite era un “asset” al serviciului de informații rusesc – în cuvintele lui Clinton, “marioneta lui Putin.” Cum s-a întâmplat asta ?

O mass-medie care a inghitit minciuni despre arme inexistente de distrugere în masă în Irak și apoi a promis “niciodată din nou!” a făcut-o din nou. New York Times, WaPo [Washington Post], CNN, MSNBC, et al, au folosit falsuri pentru a alimenta o narațiune partizană.  Ei au creat, cu multă nonșalanță, un avizier acoperit cu imagini blurate legate între ele cu fire din ață alba.

O altă generație de jurnaliști s-a murdărit. Ei au credibilizat speculanti ca Seth Abramson, Malcolm Nance și Lawrence Tribe, care au vărsat prostii pe Twitter în fiecare după-amiază înainte de a apărea în fața a milioane de oameni pe CNN. Ei au instituționalizat bârfe fara surse punandu-le in prim-plan – cât de des ni se spunea că a inceput sfarsitul? Că era timpul lui Mueller? Cât de des a fost publicul pus pe alertă roșie că Trump / Sessions / Rosenstein / Whitaker / Barr urma să concedieze pe procurorul special? Mijloacele de informare în masă au rulat doar povesti care au susținut naratiunea coluziunii și au amutit pe cei sceptici fata de narațiunea dominanta, la fel cum au facut-o înainte de războiul din Irak.

Versiunea scurtă: în Irak nu existau arme de distrugere în masă. A fost o minciună, iar presa a promovat-o fără rușine, în timp ce a marginalizat vocile sceptice. Acum, Mueller a acuzat zero americani pentru colaborare cu Rusia pentru a influența alegerile. Russiagate a fost o minciună, iar presa a promovat-o nerușinat, în timp ce marginaliza voci sceptice.

Același lucru este valabil și pentru politicieni, care, împreună cu Hayden, Brennan [fostul sef al CIA], Clapper și Comey [festul sef al FBI, le-au spus americanilor că președintele pe care l-au ales a fost un spion care lucra împotriva Statelor Unite. Nimic nu a fost accidental. A fost o narațiune pe care au vrut-o cu disperare adevărată, astfel încât să poată profita politic indiferent de efectele produse asupra poporului. Și acum spalarea pe maini este deja în curs de desfășurare (aveți grijă de tweet-urile care conțin cuvântul “indiferent de…”).

New York Post a facut si o reprezentare grafica a oamenilor de presa si a altor figuri publice care s-au implicat cel mai intens in rostogolirea minciunilor pe tema Russian Collusion:

Unii comentatori autohtoni au scris pe retelele de socializare despre subiect. Interesant e ca in presa nu prea s-a discutat…:

• Anghel Buturuga

Încă una: Russian Collusion este unul din acele fake-uri uriașe, grave, transversale (implică politicul, judiciarul, massmedia, agenții polițienești) care ne reamintesc care sunt „știrile false” cu adevărat toxice: cele ale establishmentului. Cu astfel de fake-uri pornești un război (remember Irak) sau conspiri la răsturnarea unui guvern ales și legitim.

Mueller e un fenomen. Cel al puterii discreționare, resurselor nelimitate și al propagandei deșănțate rezultate atunci când procurorul e transformat în armă politică.

• Ionut Popescu:

Carevasăzică, Trump n-a fost pe mână cu rușii! Mai bine de doi ani, toată floarea FBI-ului, CNN-ului, Hollywood-ului și toate celelate panarame din media dădeau ca sigur faptul că Trump nu are cum să scape de suspendare, pentru că era evident că a ajuns președinte datorită rușilor! Este una dintre cele mai mari mizerii, întreținută de cei mai ticăloși jurnaliști, care i s-a montat unui președinte american!

Nu, respectivii jurnaliști nu-și vor pune cenușă în cap, nu-și vor cere scuze; pentru că sunt doar niște ticăloși!

• Robert Gabriel Ciobanu:

Comisia specială a lui Mueller nu a descoperit nicio probă care să susțină presupusa colaborare a echipei de campanie a președintelui Trump cu Rusia.

După doi ani în care Partidul Democrat l-a atacat constant pe Trump, ajungând să-i nege legitimitatea și dreptul de a guverna, după doi ani în care mass media a împins zi de zi povestea conspirației rusești pe agenda publică și a întreținut o atmosferă ostilă (cu repercusiuni încă imposibil de cuantificat pentru ordinea internațională), după doi ani în care universitățile au propagat aceleași clișee despre moartea democrației, dispariția liberalismului, asaltul rușilor și echivalența dintre republicani și naziști, a sosit momentul ca adevărul să iasă la lumină.

Iar lucrurile trebuie spuse pe nume: tot ce s-a întâmplat în ultimii doi ani a fost o minciună!

„The special counsel did not find that any US person or Trump campaign official conspired or knowingly co-ordinated with Russia”

Partidul Democrat, alături de organele de propagandă din media mainstream, activiștii sociali și profesorii universitari care au mințit în ultimii doi ani, fără pic de responsabilitate, conștiință și bun simț, au erodat democrația și liberalismul!

De doi ani sapă la temelia guvernării liberale. De doi ani slăbesc în fiecare zi încrederea publicului în democrație. De doi ani obstrucționează procesul democratic. Cine va plăti pentru toate daunele pe care le-au produs? Cine va fi tras la răspundere pentru zecile de mii de articole mincinoase care au populat oră de oră rețelele de socializare și întregul spațiu virtual?

Eticheta de „mincinos” va însoți de acum înainte mereu media mainstream. Au generat valuri de ură și au declanșat un fenomen pe care nu știm dacă îl vom mai opri în viitor: contestarea votului democratic atunci când rezultate nu bat cu așteptările. Însăși natura regimului liberal este amenințată. Iar la erodarea ei mass media și universitățile au contribuit fără niciun scrupul.

• Dan Diaconu:

Iată că s-a încheiat și cea mai mare circotecă a istoriei SUA, anume ancheta specială a procurorului Mueller privind influențarea alegerilor de către Rusia. Orice om cu scaun la cap s-ar prăpădi de râs când ar citi ipotezele de la care s-a pornit și acuzațiile care s-au adus. O totală deviere de la realitate, care însă a costat enorm.

De-a lungul investigației, tiripliciul Mueller a intervievat peste cinci sute de martori, a obținut aproape patru mii de mandate și citații și a făcut vreo treisprezece solicitări către guverne străine în vederea strângerii probelor. Care probe au condus la chestii halucinante: că unul din echipa lui Trump, de frica anchetei, a ascuns că s-a întâlnit cu un oficial rus, că altul ar fi mințit sau că Trump a fost în tinerețe cam curvar. Per total, numai chestii „groaznice”, de parcă ar fi fost lucrate de Ciorduța.

Raportul Mueller e incapabil să acuze de ceva. Pur și simplu, Gigel ăla a păpat o căruță de bani fără să facă nimic. Mă întreb sincer, dacă i s-au alocat acele imense fonduri pentru a demonstra o prostie de asemenea dimensiuni, de ce oare nu se alocă fonduri investigării intruziunii fantomei lui Barbă Neagră în alegerile americane. Nu de alta, dar e la fel de plauzibil.

Ceea ce rămâne din toată această afacere e poziția descoperită a flașnetelor aruncătoare cu căcat. Scânteia capitalismului – Washington Post(bine i-a zis Constantin Gheorghe), Neo-Izvestia – New York Times, TVR – CNN și toate celelalte instituții media au demonstrat cu vârf și îndesat că nu sunt nimic altceva decât o extensie a statului subteran care parazitează societatea. Chiar dacă „au fost dovedite”, asta nu e nimic, cum n-a fost nici la noi nimic atunci când, în 2009, băsescu a băgat gaz în toți acoperiții pentru a fi reales. Chiar dacă asta s-a lăsat cu paradirea iremediabilă a ceea ce s-a numit presă scrisă, propaganda a migrat-o către net.

Ceea ce vedem în SUA e spectacolul jalnic al propagandei scăpate de sub control, al imbecililor otrăviți care chiar cred ceea ce li s-a turnat în ureche. Așa cum pe-aici sunt imbecili care sunt gata să se detoneze din motive de „neconstituționalitate” și „control politic” generate de celebrele Ordonanțe 13 și 7, la fel și în SUA, o târlă de imbecili au pus botul la spectacolul macabru instrumentat de FBI. Să ne reamintim totuși că FBI este instituția care-a pus în scenă la noi farsa DNA, care-a ținut-o în brațe pe nulitatea Koveși și care-a sponsorizat toată propaganda dezgustătoare la adresa acestui serviciu.

Văzând cum a lucrat „echipa Mueller” poate c-ar fi timpul să vedem ce are de spus ticălosul care-a pus la cale întreg spectacolul, ex-directorul FBI, James Comey. Într-un editorial din New York Times, spune că n-are habar de concluziile raportului și nici nu-l interesează care-s acestea, ci că, pentru el, e important să constate că justiția lucrează corect. Păi cum, băi, ticălosule, după ce-ai otrăvit lumea, după ce ai inundat media cu acuze abracadabrante, acum stai liniștit și zici că te mulțumește că justița lucrează? Nu merge așa, cocoșel!

Practic, dacă justiția americană ar lucra într-adevăr, ar trebui ca de-abia de-aici înainte să se vadă. S-au cheltuit aiurea niște bani mulți pe acuze mincinoase ceea ce ar trebui recuperat. De asemenea, ar trebui investigat cum de comisia tiripliciului Mueller nu s-a atins o iotă de democrați. Asta deoarece, dacă ar fi să demonstrăm relații cu rușii, abia de-acolo ar fi trebuit să se înceapă. Însă lăbuță ăla de Mueller a fost și el un prostovan scos la lumină de statul subteran și pus să o facă pe dehontologul.

Nu trebuie uitat că întreaga investigație a parazitat mandatul lui Trump, blocând de mult prea multe ori funcționarea Casei Albe. Practic, tot ceea ce s-a întâmplat a fost o formă mascată de presiune exercitată ilegal de statul subteran. Până când ilegitimii conducători de facto ai SUA nu și-au așezat cozile de topor în funcțiile cheie nu s-au lăsat, iar Mueller a fost folosit pe post de berbece. Degeaba acum s-a pronunțat ticălosul că n-are de adus nicio acuză, programul politic al lui Trump a fost deturnat, iar întregul mandat i-a fost făcut franjuri.

Cu alte cuvinte, asta e democrația: ori mergi pe dunga desenată de ăia care conduc în realitate, ori ești supus unor presiuni aberante până când revii pe dungă. Altfel, dacă te încăpățânezi, poți afla precum Kennedy că glonțul e al naibii de rece.