13-15 IUNIE 1990 – cea mai sangeroasa MINERIADA si cea mai criminala DIVERSIUNE a lui ION ILIESCU, dupa cea din decembrie `89. ATROCITATILE ASCUNSE SAU UITATE. Nu doar minerii au batut in iunie ’90! (Imagini inedite, VIDEO, FOTO)

15-06-2013 17 minute Sublinieri

Plus: Filmul documentar integral “PIATA UNIVERSITATII – ROMANIA de Stere Gulea, Sorin Iliesiu si Vivi Dragan Vasile




DIVERSIUNILE si INSCENARILE care au inabusit Piata Universitatii…

În urmă cu 23 ani, în Bucureşti începea una dintre mineriade, evenimente sângeroase din România post-revoluţionară. Mii de mineri au venit în Capitală pentru a pune capăt demonstraţiilor anticomuniste din Piaţa Universităţii. Sute de oameni nevinovaţi au fost crunt bătuţi şi arestaţi.

Abia scăpată din dictatura lui Nicolae Ceauşescu, România s-a confruntat în primii ani de democraţie cu mai multe evenimente sângeroase. Mineriada din iunie 1990 este unul dintre ele.

Acum 23 de ani, forţele de ordine, sprijinite de mineri, au intervenit în forţă împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti.

Teroarea declanşată în zilele de 13-15 iunie nu are, nici azi, o versiune foarte clară. Bucureştiul a fost scena unor violenţe de neimaginat. Mii de mineri veniţi în Capitală din Valea Jiului au fost acuzaţi că au bătut sute de studenţi, profesori, oponenţi politici ai regimului sau simpli trecători.

În 15 iunie 1990, după valul de violenţe, minerii au fost urcaţi în autobuze şi duşi la complexul Romexpo, unde preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit.

Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, în haosul din acele zile şi-au pierdut viaţa opt persoane. Peste 1.600 de oameni au fost răniţi sau reţinuţi abuziv. În perioada 13-15 iunie 1990 au fost bătuţi şi arestaţi 200 de copii. Cel mai mic avea 9 ani.

Timp de două zile, între 13 şi 15 iunie 1990, minerii aduşi din Valea Jiului au devastat clădiri istorice şi sedii de partide din Bucureşti şi au agresat mai multe persoane, între care şi profesori universitari. Dosarul Mineriadei nu a fost finalizat nici până în prezent.

Au trecut 22 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990. Mineriada din 1990 este denumirea sub care au devenit cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în Bucuresti. Forţele de ordine au intervenit în noaptea de 12 spre 13 iunie, împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii, unde o manifestaţie antiguvernamentală şi antiprezidenţială se desfăşura neîntrerupt din 22 aprilie 1990.

Cât de golani erau golanii de la Universitate?

Regizorul şi scenaristul Stere Gulea a declarat la TVR INFO că ceea ce s-a întâmplat la mineriade “a fost o răzbunare”.

“Ceea ce făceau studenţii de la Universitate era de fapt un protest paşnic, şi chiar cu mult umor, împotriva unei restauraţii de tip comunist”, a precizat regizorul.

Stere Gulea, realizatorul documentarului “Piaţa Universităţii” a declarat că ideea realizării acestuia a venit din partea lui Lucian Pintilie.

Isoricul Zoe Petre a declarat la TVR INFO că marea problemă în 1990 a fost “complicitatea între mineri, procuratură, justiţie, poliţie şi armată (pentru că minerii au fost găzduiţi în cazarmele armatei)”. Totuşi lecţia dură de atunci a fost învăţată, pentru că în 1999, atunci când s-a mai încercat aducerea minerilor în Bucureşti, forţele de ordine s-au opus minerilor, consideră istoricul.

Zoe Petre este de părere că “ceea ce s-a întâmplat în 1990 poate fi materie de mineriada4_thumb_630_380seminar pentru teoria statului şi dreptului în U.R.S.S. Această asmuţire a unor categorii sociale împotriva altora şi, în mod particular, a muncitorilor împotriva orăşenilor intelectuali, burjilor, a fost experimentată întâi de Lenin în 1917, când i-a adus pe lucrătorii de la Uzinele Putilov împotriva marinarilor din Flota Baltică (ce fusese unul din pilonii Revoluţiei).

Mineriada din 13-15 iunie 1990 este considerată cea mai sângeroasă şi brutală dintre acţiunile minerilor în anii ’90. Ortacii au intervenit atunci în forţă împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. 746 de persoane au fost rănite în acele confruntări, iar şase au murit.

La chemarea pe atunci noului preşedinte Ion Iliescu, liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, a venit la Bucureşti însoţit de patru garnituri pline cu ortaci. Ţinta lor au fost protestatarii din centrul Bucureştiului, care manifestau împotriva victorii în alegeri a fostului reprezentat al regimului comunist din România Ion Iliescu şi a forţei politice susţinute de acesta.

Victimele

Printre victimele atacurilor minerilor a fost şi familia Coposu. Flavia Coposu, sora politicianului Corneliu Coposu, a declarat într-un interviu acordat Adevărul că minerii i-au devastat casa din Bucureşti, iar soţul ei a ajuns în arestul Poliţiei. Corneliu Coposu şi surorile lui ar fi fost ameninţaţi cu moartea în zilele de 13 – 15 iunie 1990.

Mişcarea din perioada 13-15 iunie 1990 ar fi fost îndelung calculată, mai arată Adevărul. Minerii ar fi fost transformaţi într-o forţă de tip paramilitar care să acţioneze în slujba regimului Iliescu.

De asemnea, sedii de partide şi clădiri istorice au fost vandalizate de mineri.

“Premeditarea”

În iunie 1990, centrul Bucureştiului a devenit scena pe care s-au desfăşurat confruntări în urma cărora peste 1.000 de persoane au căzut victime prin împuşcare, vătămare corporale sau arestare ilegală. Iar pagubele materiale se ridică la câteva milioane de dolari, potrivit Evenimentul Zilei.

Potrivit Curentul, decizia de intervenţie în forţă fusese deja luată cu câteva zile înainte, într-o întâlnire pe care noul preşedinte o avusese la Scroviştea, cu un grup de apropiaţi.

Apoi, pe 11 iunie 1990, la Guvern a avut loc o şedinţă restrânsă, condusă de Ion Iliescu și Petre Roman. La acea şedinţă au mai participat vice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne, generalul Mihai Chiţac, şeful Poliţiei, generalul Corneliu Diamandescu, ministrul Apărării Naţionale, generalul V.A. Stănculescu, şeful Marelui Stat Major, generalul Vasile Ionel, şeful SRI, Virgil Măgureanu, primarul general al Capitalei, Dan Predescu, procurorul general, Gheorghe Robu, precum şi N.S. Dumitru, prim-vicepreşedinte al FSN. În cursul acelei şedinţe restrânse de Guvern s-ar fi decis ca evacuarea Pieţei Universităţii să se facă în cursul zilei de 12 iunie.

Evenimentele

Iată filmul evenimentelor din perioada 13-15 iunie 1990:

Potrivit Cronica Română, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, în jurul orei 4.00, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţă şi au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi.

În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând lozincile: “IMGB face ordine!” şi “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!“.

Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. La îndemnul unor tineri fără ocupaţie atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au şarjat mulţimea. Aceasta a reacţionat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecţionat cocteiluri Molotov. Aceleaşi persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile.

Autobuzele s-au aprins, după eveniment. TVR a lansat versiunea conform căreia au fost incendiate. A existat o înregistrare a generalului Mihai Chiţac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de PoliţiePe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI.

Intervenţia lui Ion Iliescu

La televiziune se citeşte un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.

În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre București.

La 14 iunie 1990, minerii ajunşi în Gara de Nord ar fi fost orientaţi de diverse servicii secrete către punctele nevralgice ale Capitalei.  Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor, pe platoul din faţa Teatrului Naţional. Ajunşi în acea zonă, ortacii au intrat în incinta  Facultăţii de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertăţii de opinie şi au devastat o colecţie unică în Europa de flori de mină şi zăcăminte geologice ca şi sediul Ligii Studenţilor.

Deznodământul

Facultatea de Litere, Facultatea de Matematică şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu au fost de asemnea devastate. Numeroși profesori au fost bătuţi, între ei se numără şi profesorii de lingvistică Grigore Brâncuş şi Petru Creţia, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. Minerii au mai devastat sediile PNŢCD şi ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme.

Liderul studenţilor Marian Munteanu a fost bătut şi aruncat apoi în fântâna de la Universitate, dar a scăpat. Alţi lideri au avut o soartă asemănătoare.

Un alt grup a ocupat Televiziunea Română.

Toţi intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine mai deosebite au fost bătuţi, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele.

La 15 iunie, începând cu orele prânzului, minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la complexul expozițional Romexpo, unde şeful statului, preşedintele ales recent Ion Iliescu le-a mulţmit pentru acţiunea lor “vitejească” prin care au salvat democraţia din România.  Imediat după aceasta au fost conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord şi transportaţi în Valea Jiului.

  • EvZ:

Fenomenul Piaţa Universităţii, amintiri de reporter. Mineriada care nu se uită nici după 23 de ani

Nu trebuie să uităm! MINERIADA din 13-15 iunie 1990. Trebuia pedepsit Ion Iliescu? | ÎNREGISTRĂRI ORIGINALE

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Suplimentul a inclus o cronologie detaliată pe ore a mineriadei, portrete inedite ale personajelor importante care au participat la evenimentele din 13-15 iunie 1990, analize despre rolul  propagandei și manipulării, despre violența stradală și rezistența civică a Pieței Universității.

Redăm din acest supliment  cronologia violenţelor din 13-15 iunie 1990.

13 iunie

Ora 4.00.
Trupe ale poliţiei intervin şi degajează Piaţa Universităţii, sunt efectuate arestări. Au loc ostilităţi între manifestanţi şi forţele de ordine. La operaţiune participă 450 de cadre ale poliţiei de sector, 200 de cadre ale unităţilor de intervenţie ale Poliţiei Capitalei, 250 de elevi ai Academiei de Poliţie, 500 de militari din trupele de pază şi menţinerea ordinii, 80 de cadre ale Poliţiei Militare a M.Ap.N. În total, 1.480 de oameni. Zona este curăţată, iar pavajul este spălat cu clor. Minerii, sosiţi a doua zi, vor menţiona că zona era acoperită cu un praf alb, calificat ulterior drept droguri. Bilanţul operaţiunii de „salubrizare” în varianta sa oficială se prezintă astfel: 6 răniţi uşor (4 persoane găsite sub corturi), doi militari ai trupelor de pază şi ordine, nici un deces. Au fost arestate 263 persoane: 187 de bărbaţi, 76 de femei, 16 tineri între 14 şi 18 ani şi 29 de tineri sub 14 ani.

Ora 5.00.
Sunt atacaţi studenţii de la Institutul de Arhitectură. Institutul este devastat, laboratoarele distruse şi mai mulţi studenţi sunt arestaţi. Poliţia va pretinde ulterior că toţi cei găsiţi în institut pregăteau manifeste, însă nu au dovedit această acuzaţie.

Ora 6.00.
Marian Munteanu, liderul studenţilor, este arestat în mod brutal, fără a i se comunica motivele. Va fi eliberat în jurul orei 15.30.

AUDIO: Radio Europa Liberă prezintă înregistrările comunicațiilor dintre forțele Ministerului de Interne care au participat la represiunea din Piața Universității. Discuțiile între cei care coordonau represiunea încep la minutul 37.00.

Ora 8.30.
Studenţii şi corpul profesoral de la Arhitectură protestează faţă de tratamentul la care a fost supusă clădirea şi rezidenţii ei în cursul dimineţii, afişând pancarte cu textul „Unde ne sunt colegii?”.

Ora 11.00.
Muncitorii din mai multe întreprinderi bucureştene sunt mobilizaţi în scopul acordării asistenţei forţelor de ordine în Piaţa Universităţii. Numele de cod al acţiunii era „Dunărea”. Sindicatele din fiecare întreprindere dau declaraţii că ele nu sunt de acord şi nu susţin o asemenea manifestare. Totuşi, circa 5.000 de muncitori de la IMGB (din cei 46.000 cât număra la acea dată) se încolonează şi pornesc spre centrul Capitalei. În prim-planul organizării se află directorul general al IMGB, Alexandru Ghinescu. Ulterior. acesta va invoca numele primarului sectorului 4. Sevastian Blejan. drept iniţiator al acţiunii. Muncitorii, substanţial mai puţini, ajung la Institutul de Arhitectură, sunt lăsaţi să treacă de bariera forţelor de ordine şi încep devastarea instituţiei, maltratând studenţi, profesori şi trecători. Conform declaraţiilor oficiale, în urma conflictului iscat la faţa locului, forţele de ordine au intervenit pentru calmarea spiritelor, iar 10-12 persoane au fost reţinute pentru cercetări.

Ora 14.00.

Ministrul învăţământului, Mihail Şora, soseşte la Institutul de Arhitectură pentru a constata situaţia de fapt.

Ora 15.00-15.30.
Bucureştenii, nemulţumiţi de acţiunea muncitorilor, se strâng în număr tot mai mare în Piaţa Universităţii. Sunt create baricade ad-hoc şi, în scurt timp, încep violenţele. Manifestanţii aruncă pietre din pavaj în scuturile forţelor de ordine, cerând eliberarea celor arestaţi în zorii zilei. Poliţia ripostează cu bastoane şi pietre. Accesul spre strada Arhitecturii din spre biserică era barat de un autobuz al poliţiei. Zvonurile că în duba poliţiei ar fi arestaţi sau cadavrele victimelor de clanşează atacul. Poliţiştii din spate vin în ajutorul colegilor, apar primele sticle incendiare. Mulţimea era animată de ideea unei a doua revoluţii, singura cale pentru eliminarea comunismului. O maşină a poliţiei este incendiată, forţele se retrag, mulţimea ocupă piaţa curăţată în zori, alte două maşini sunt incendiate.

Ora 16.00.

Mulţimea ocupă piaţa, deşi perimetrul era înconjurat de cordoane ale poliţiei. La apariţia mulţimii, poliţiştii se retrag precipitat, mai multe vehicule sunt incendiate. Focul se întinde cu uşurinţă, maşini, imobile, parterul Universităţii. În acel moment orice cadru al forţelor de ordine dispare. Piaţa Universităţii este ocupată de numeroşi bucureşteni care se proclamă victorioşi. În clipele incendiare ale conflictului îşi face apariţia şi o echipă a Televiziunii, care transmite imaginile unui război civil în centrul Bucureştiului. Ora 16.30. Este redeschis balconul Facultăţii de Geografie, tribuna manifestanţilor.

Ora 17.00.
Marian Munteanu apare în balcon şi îndeamnă la non-violenţă „trebuie să fim foarte atenţi, … părând a se pregăti o mascaradă de proporţii, să fie definitiv compromişi nu numai golanii, ci şi opoziţia, în general”. Munteanu îndeamnă manifestanţii să meargă la Poliţia Capitalei pentru a-i cere pe cei arestaţi de dimineaţă.

Ora 17.30.

În Piaţa Universităţii o voce strigă „La poliţie!”, mii de oameni pornesc spre Calea Victoriei. Sunt ceruţi arestaţii de dimineaţă, care fuseseră deja eliberaţi de la Măgurele, însă nimeni nu le spune. Un martor declară că, la ajungerea manifestanţilor la poliţie, o cameră de la primul etaj ardea deja. Clădirea este atacată cu pietre şi pantofi. La un moment dat, cineva aruncă o grenadă, se produce mult fum, brusc uşile garajului sunt sparte, iar maşinile poliţiei devastate. Unii tineri aruncă cu sticle incendiare. Deşi aparent clădirea este luată cu asalt, nici un poliţist nu îşi face apariţia. În mod suspect, arhiva şi depozitul de arme scapă de furia manifestanţilor. Alături de sediul poliţiei, clădirile Ministerului de Interne şi SRI sunt atacate de manifestanţi furioşi. Nici acolo forţele de ordine nu intervin.

Ora 17.30 – 17.45.
Ion Iliescu, preşedintele ales al ţării, cheamă cetăţenii „să respingă violenţele iresponsabile”.

Ora 19.00.
Jurnalul Televiziunii de la ora 19.00 prezintă imaginile apocaliptice din Piaţa Universităţii, stârnind mânia manifestanţilor, unii dintre ei îndreptându-se spre clădirea din calea Dorobanţilor. Deşi Televiziunea era apărată de forţe de ordine, manifestanţii sunt lăsaţi să pătrundă în interior şi dirijaţi către celebrul Studio 4, care transmisese non-stop în decembrie 1989. Prinşi între cordoanele forţelor de ordine, manifestanţii sunt bătuţi sălbatic. Violenţele se propagă şi în curte, geamurile clădirii sunt sparte, pe alocuri izbucnesc incendii. După revenirea emisiei, într-o imagine care o reia pe cea din decembrie ’89, preşedintele Televiziunii, Răzvan Theodorescu, anunţă că redactorii s-au baricadat în Studioul 4 pentru a rezista „atacului din partea unor barbari, beţi, extrem de violenţi care i-au amintit de legionari”. În toiul atacului, turnul Televiziunii ia foc, iar Poliţia Militară asistă pasivă.

Ora 20.00.

Un crainic panicat anunţă că Televiziunea este atacată şi e posibil ca emisia să fie întreruptă. În scurt timp, emisia cade, spre nemulţumirea sutelor de mii de români care aşteptau transmiterea unui meci de fotbal de la Campionatul Mondial din Italia.

Ora 21.00.

În comunicatul său, preşedintele Iliescu anunţă dramatic: „În cursul după-amiezii, acţiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar s-au intensificat. Au fost atacate şi incendiate clădirile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi Casei de Mode, personalul fiind blocat în interior. Au fost capturate arme. A fost distrus şi un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice. Încercările pompierilor şi factorilor de ordine de a interveni au fost sistematic împiedicate de aceleaşi elemente anarhice, legionare. Este de acum clar că ne aflăm în faţa unei tentative organizate, pregătite din timp, de a răsturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 mai a.c. Ne adresăm tuturor forţelor democratice ale ţării care şi-au dat votul pentru libertate şi stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acţiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare, de a concura cu forţele de ordine şi cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea şi arestarea elementelor extremiste care trebuie aduse în faţa justiţiei pentru a da socoteală pentru cele comise.” Deşi Televiziunea fusese atacată, iar emisia întreruptă, Ion Iliescu nu face nici o referire la aceste acţiuni. Paralel cu acţiunile de la Televiziune, în seara-noaptea de 13 iunie continuă şi atacurile la Ministerul de Interne. Incendiatorii aruncă cu sticle explozibile, iar apărătorii ministerului răspund cu jeturi de apă. Aici apar primii morţi ai Mineriadei: Velicu Mocanu, 22 ani; Mitriţă Lepădatu, 25 ani, Constantin Mihai, 31 de ani, ucis de un glonţ tras de la o fereastră.

Ora 23.30.

La Televiziune rămăseseră în jur de 200 de manifestanţi, mulţi dintre ei doar curioşi. Paraşutiştii sosiţi nu fac nimic până la 1.30, când capturează aproximativ 30-40 de manifestanţi, însă într-o manieră mai degrabă provocatoare.

Ora 23.30.

Gelu Voican-Voiculescu, viceprim- ministru al guvernului, ajunge la Televiziune, alături de mai mulţi ofiţeri superiori. În timpul discuţiilor, cineva se pronunţă pentru chemarea minerilor în apărarea Televiziunii.

14 iunie


Ora 0.30.

La Ministerul de Interne, dintr-un elicopter se aruncă fiole cu gaze lacrimogene. Apoi vin paraşutiştii şi fac baraje. Sunt loviţi oamenii cu patul armelor şi cu picioarele, răniţii rămân pe asfalt. Militarii urmăresc fugarii pe străzi şi trag cu armele din dotare. La fel se trage cu muniţie dintr-o mitralieră. La intervenţia armatei, în jumătate de oră se pune stăpânire pe obiectivele atacate.

Ora 2.40-2.45.
Se trage cu muniţie de război pe Calea Victoriei. Printre cei seceraţi se şi numără Dragoş Drumea, de 19 ani. În zori, venind de la Televiziune, Voican- Voiculescu anunţă soldaţilor din centru venirea minerilor, deşi Piaţa Universităţii era sub controlul forţelor de ordine. Cei foarte puţini demonstranţi rămaşi erau paşnici, făceau rugăciuni.

Ora 4.00.
Forţele de ordine primesc ordin de încolonare şi părăsesc Piaţa Universităţii, care rămâne aproape pustie. Peste tot în oraş ordinea a fost restabilită.

Ora 4.30.
Între 10.000 şi 12.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte şi lanţuri, sosesc în Gara de Nord. Ajunşi la Palatul Victoria, Ion Iliescu le cere „să ocupe şi să cureţe Piaţa Universităţii”.

Ora 5.00.

Coloane de mineri furioşi care strigă „Moarte golanilor!”, „Moarte intelectualilor!” intră în Piaţa Universităţii, apoi în Facultatea de Geografie. Pentru ambele sedii, minerii aveau planurile arhitectonice ale clădirilor. Există exemplare pierdute la Arhitectură. Ajunşi în interior, arestează pe toţi cei prezenţi, unii studenţi sunt bătuţi sălbatic. Întreaga Universitate suferă tratamentul brutal prin care trecuseră Geografia şi Arhitectura. Laboratoarele sunt distruse, cărţile incendiate, profesorii şi asistenţii maltrataţi, arestaţi. Mulţi studenţi sunt crunt bătuţi sub ochii poliţiştilor pasivi. Poliţia pune la dispoziţie dubele pentru arestări. Palatul Victoria devine, pentru scurt timp, centru de triere al arestaţilor. După devastarea facultăţilor, minerii sunt concentraţi în zona Piaţa Universităţii, Ministerul de Interne şi Cercul Militar. Ţintele lor sunt toţi cei care arată a intelectuali, au cărţi în mână, protestează, au vestimentaţie suspectă, barbă, ochelari. Pentru unii dintre manifestanţii activi ai Pieţei fuseseră distribuite anterior poze şi sunt căutaţi personal, inclusiv acasă. De-a lungul întregii zile de 14 iunie, instituţii din centrul oraşului, cât şi sedii ale partidelor politice de opoziţie, ale asociaţiilor antiguvernamentale, redacţii ale ziarelor anti-FSN sunt devastate. România liberă este împiedicată să apară timp de patru zile. Simpli trecători de pe străzile Bucureştiului sunt bătuţi sălbatic şi sechestraţi. Poliţia secundează minerii. Paralel au loc arestări masive în rândul romilor. Din Rahova şi Ferentari zeci de cetăţeni romi sunt bătuţi teribil sau sunt ridicaţi fără să li se dea niciun motiv. Trierea lor va avea loc la Şcoala de Poliţie de la Măgurele sau de la Băneasa.

15 iunie

După-amiaza, la ROMEXPO, Ion Iliescu mulţumeşte minerilor pentru acţiunea lor, pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării autorităţilor”.

Semnificativ este fragmentul prin care sunt indicaţi vinovaţii secundari ai acţiunilor: „Cu ajutorul vostru, au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-CD: depozit de sticle incendiare, droguri, seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piaţa Universităţii şi armament. La clădirea Asociaţiei 16-21 Decembrie, depozite de bâte şi alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe, în subsolul Universităţii s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au folosit în această perioadă. Cum se poate motiva în sediul unui partid politic, în sediul unor asociaţii declarate apolitice, prezenţa unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniţii, de droguri şi arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva aşa ceva?”.

Cert este că toate aceste probe nu au putut fi aduse în instanţă şi nici măcar invocate ulterior.

Sase morti, peste 1.000 de raniti, sute de persoane arestate si o interventie in forta a minerilor impotriva protestatarilor din Piata Universitatii, acesta a fost bilantul mineriadei desfasurata in perioada 13-15 iunie 1990 in Bucuresti. Anul acesta se implinesc 23 de ani de la mineriada din iunie 1990, considerata cea mai brutala si mai violenta dintre toate cele sase mineriade care au avut loc in Romania dupa 1989. Desi, potrivit datelor oficiale, sase persoane si-au pierdut viata in urma violentelor, patru dintre ele fiind impuscate, asociatiile victimelor mineriadelor sustin ca numarul lor s-ar ridica la peste 100 de persoane. Dupa 23 de ani, bilantul real al evenimentelor din vara lui 1990 ramane neclar.

In noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritatile au intervenit in forta pentru a imprastia demonstrantii aflati de 52 de zile in Piata Universitatii. In cursul zilei se inregistreaza ciocniri violente intre manifestanti si politie. Seara, la televiziunea publica se citeste un comunicat al presedintelui Ion Iliescu:

Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita.”

Cateva ganituri de mineri pleaca din Valea Jiului si ajung in Bucuresti unde, timp de doua zile, recurg la acte de o violenta extrema impotriva protestatarilor, al studentilor si al oricarei persoane suspecte ca “submineaza democratia”. Minerii, condusi de Miron Cozma, au atacat  si devastat sediile partidelor istorice si ale ziarului Romania Libera, agresand mii de bucuresteni pentru simplul fapt ca erau studenti, purtau ochelari si barba sau se aflau in cladirea Universitatii. Pe 15 iunie, miile de mineri au fost stransi la Romexpo, unde presedintele Ion Iliescu le-a multumit pentru “atitudinea de inalta constiinta civica“.

Iliescu: Minerii au gasit la PNT arme, droguri, sticle incendiare si prafuri euforizante

Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. Si de asta data ati demonstrat cat de importanta este solidaritatea muncitoreasca. Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua. Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti. Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile, le-a spus Ion Iliescu minerilor.

Presedintele de atunci al Romaniei a mai afirmat in fata minerilor stransi la Romexpo:

Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament. La cladirea Asociatiei “16-21 Decembrie” depozite de bate si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe. In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada. Cum se poate motiva ca in sediul unui partid politic, in sediul unor asociatii declarate apolitice, prezenta unor asemenea depozite de sticle incendiare, de munitii, de droguri si arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva asa ceva? Noi consideram ca raspunderea morala o au si unii gazetari, unii intelectuali care au incitat in aceasta perioada“.

Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta. Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile”, a mai afirmat Iliescu in discursul sau, adaugand ca “stim ca avem in dumeavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastra.

Mineri pe strazile din Bucuresti

FOTOGALERIE Cea mai sangeroasa mineriada din Romania

In mai 2010, la 20 de ani de la evenimente, fostul presedinte Ion Iliescu afirma intr-un material postat pe blogul sau ca mineriada din 1990 a fost efectul, si nu cauza violentelor declansate in ziua de 13 iunie, el adaugand ca “unora (dintre manifestanti – n.red.) li s-au inoculat si iluzii desarte de catre cei ce-i stimulau, inclusiv financiar, pentru a provoca dezordine”.

Bilantul oficial prezentat de autoritati a precizat ca sase persoane si-au pierdut viata in urma violentelor, patru dintre ele fiind impuscate. Asociatiile victimelor mineriadelor au afirmat insa ca peste 100 de persoane au murit in acele zile in Bucuresti. In sprijinul acestei teorii este adusa descoperirea in Cimitirul Straulesti a 78 de morminte cu persoane neidentificate, decedate in perioada 13-17 iunie 1990, dar si marturia unor medici care au ingrijit victimele ajunse la spitale.

Dosarul mineriadei

Initial, in dosarul mineriadei au fost puse sub invinuire 25 de persoane intre care fostul sef al statului, Ion Iliescu, generalii Mihai Chitac, Victor Athanasie Stanculescu si Corneliu Diamandescu.

Parchetul General a inceput urmarirea penala impotriva lui Ion Iliescu in iunie 2007, fiind acuzat de omor deosebit de grav. In martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmarire penala a fostului presedinte in care era invinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune si comunicare de informatii false, el urmand sa fie cercetat in continuare pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective si insusirea unor bunuri si distrugerea unor obiective si insusirea unor valori culturale.

Fragmente din rechizitoriul intocmit in 2007 de parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

  • “Desi era evident pentru toata lumea ca obiectivele demonstratiei au puternice accente politice, reprezentantii Puterii in frunte cu presedintele Ion Iliescu si premierul Petre Roman au considerat demonstratia drept o forma de anarhie si o problema de circulatie rutiera.”
  • “a fost convocata o sedinta restransa la sediul Guvernului condusa de Ion Iliescu si premierul interimar Petre Roman. Potrivit documentelor aflate la dosar, la sedinta care a inceput la orele 16.00, la Palatul Victoria, au mai participat vice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne generalul Mihai Chitac, seful I.G.P. generalul Diamandescu Corneliu, ministrul apararii, generalul Victor Atanasie Stanculescu, seful Marelui Stat Major generalul Vasile Ionel, seful S.RI., Virgil Magureanu, primarul general al Capitalei Dan Predescu, procurorul general Gheorghe Robu, prim-vicepresedintele F.S.N. Nicolae S. Dumitru si altii. In aceasta sedinta s-a discutat despre eliberarea Pietii Universitatii. Initial, s-a prevazut ca evacuarea acesteia sa aiba loc a doua zi, in 12 iunie 1990, insa la propunerea invinuitului, generalul Mihai Chitac s-a decis ca aceasta actiune sa aiba loc in dimineata zilei de 13 iunie 1990 la orele 04.00 pentru a se asigura politiei si celorlalte forte armate implicate timpul necesar pentru pregatire.”
  • “Ion Iliescu a decis sa fie mobilizati si adusi in piata cateva mii de muncitori (4.000-5.000) care sa stationeze acolo pana la normalizarea situatiei, precizand ca pe langa acestia sa mai fie pregatite pentru a interveni la nevoie inca unul sau doua schimburi.”
  • “Ministrul de interne, generalul Mihai Chitac, potrivit propriei declaratii, a primit ordin de la presedintele ales, Ion Iliescu, ca pana a doua zi sa intocmeasca un “Plan de Actiune” pentru “eliberarea” Pietii Universitatii, la aceasta operatiune urmand sa participe pe langa fortele Ministerului de Interne si trupe (politie militara) ale Ministerului Apararii dar si forte antitero apartinand S.R.I. ori altor structuri.”

“Potrivit mentiunii inscrise de invinuitul Chitac Mihai “Planul de Actiune” a fost  “Intocmit pe baza Ordinului verbal al Presedintelui ales al Romaniei Dl. Ion Iliescu, dat in sedinta din 11.06.90 ora 16.00. Discutat si aprobat verbal de Prim-ministru Guvernului Provizoriu- Dl. Petre Roman in sedinta din 12.06.90 ora 12.00”.”

  • “Potrivit declaratiei invinuitului Chitac Mihai, dupa aproximativ 2 ore de la punerea in libertate a celor ilegal retinuti, presedintele Ion Iliescu i-a telefonat intrebandu-l unde se afla cei retinuti in cursul zilei. Ministrul i-a raportat ca au fost eliberati in jurul orelor 12.00 din ordinul sau, insa acesta i-a reprosat faptul ca a decis sa-i elibereze fara aprobarea lui.”
  • La orele 17.35, la M.St.M. s-a primit ordinul presedintelui sa se foloseasca gazele lacrimogene in zona sediului M.I. iar la orele 19.25, presedintele Iliescu Ion “informeaza pe prim adjunctul ministrului apararii nationale ca pe sediul Politiei Capitalei, s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare”. “
  • “la orele 22.00, presedintele Iliescu a comunicat ca in aceasta noapte (13/14.06.1990), elemente turbulente vor incerca sa patrunda si in alte obiective, acestia avand asupra lor arme si munitie; toti militarii sa aiba baioneta pusa la arma si sa se apere impotriva celor care ataca. Cei care ataca nu sunt revolutionari, sunt contrarevolutionari legionari. Aceasta comunicare a fost transmisa la toate comandamentele de arma, la Armata I si la Divizia 57 Mecanizata.”
  • “Este important de subliniat ca decizia initiala de reprimare a fost luata la cel mai inalt nivel si a fost coordonata, personal, de catre fostul sef al statului, Iliescu Ion. Fata de acesta, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru participatie improprie la aceeasi fapte, prin rezolutia din data de 19.06.2007. Planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si,  in calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, impotriva demonstrantilor care se manifestau violent, depasindu-si atributiile prevazute de art. 82 din Decretul Lege nr. 92/1990. De asemenea, nu a fost luata o decizie cu consultarea Consiliului Militar Superior (ulterior denumit Consiliul Suprem de Aparare a Tarii). Nu exista nici un Decret ori alt act, in baza caruia sa se fi dispus alarmarea de lupta a unitatilor ori instituirea starii de urgenta, asa cum se prevede in art. 82, lit. g, din actul normativ anterior mentionat. “
  • “Este evident ca atat fostul sef al statului Ion Iliescu, cat si ministrul de interne, generalul Mihai Chitac ori adjunctul sau generalul Andrita Gheorghe, precum si col. Costea Dumitru si col. Constantin Vasile au fost lideri incontestabili, comandanti sau superiori ai militarilor folositi in actiunea de reprimare. Prin urmare, ei sunt cei responsabili de faptele savarsite, fara vinovatie, de catre militarii folositi in acesta actiune iar solutia adoptata initial, fiind corecta, urmeaza a fi mentinuta.”

Filmul mineriadei din iunie 1990

In 1991, Stere Gulea, Sorin Iliesiu si Vivi Dragan Vasile au regizat productia lui Lucian Pintilie Piata Universitatii – Romania”. Aceasta prezinta atat contextul in care a avut loc manifestatia din Piata Universitatii, cat si evenimentele din 13-15 iunie 1990.

Despre evenimentele din 13-15 iunie se ştie că minerii au bătut cu bestialitate sute de bucureşteni nevinovaţi. Imaginile de arhivă dovedesc faptul că înainte de venirea minerilor în Capitală, Armata a dat tonul violenţelor: a arestat şi a bătut, la întâmplare, oameni care treceau pe lângă sediul TVR, femei, bătrâni şi copii.

În seara zilei de 13 iunie 1990, emisia Televiziunii Naţionale a fost întreruptă brusc. La revenirea semnalului TV, preşedintele ales Ion Iliescu a făcut un apel la „oamenii de bine”, să vină la Televiziune pentru a apăra de manifestări huliganice democraţia proaspăt cucerită. Apelul a avut efect şi sute de bucureşteni şi chiar oameni din ţară au venit la sediul Televiziunii Române. Numai că din apărători ai democraţiei au devenit victime.

Militarii din jurul Televiziunii i-au arestat pe cei care veniseră la îndemnul lui Iliescu şi chiar pe cei care treceau pur şi simplu pe stradă. Au fost băgaţi în subsolul Televiziunii, bătuţi şi filmaţi pentru a fi prezentaţi pe post drept autorii manifestărilor huliganice din Capitală.

Cel mai bun exemplu este cel al unui bărbat reţinut în subsolul TVR şi bătut bine, care povesteşte: „Am venit de la Ploieşti. Organizat am venit, cu maşini, din faţă de la Casa Albă (n.r. – Palatul Administrativ, sediul Primăriei Ploieşti şi al Consiliului Judeţean Prahova) , de la «Feseneu». Am venit organizat“. Un tânăr explică: „Am venit să văd dacă e chiar aşa cum a zis tovarăşu’ Iliescu, domnu’ Iliescu“. Asemenea lor sunt mulţi minori, chiar şi preşcolari!

www.adevarul.ro vă prezintă imagini rare despre atrocităţile comise de Armată, cu complicitatea Frontului Salvării Naţionale, în seara de 13 iunie 1990.

Vă avertizăm că imaginile de mai jos sunt şocante.

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Dezinformari, hoaxuri, diversiuni, manipulari, Documentare/ Reportaje, Inscenari, facaturi, Istorie, Razboiul impotriva Romaniei, Revolte populare, revolutii, Servicii secrete, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

34 Commentarii la “13-15 IUNIE 1990 – cea mai sangeroasa MINERIADA si cea mai criminala DIVERSIUNE a lui ION ILIESCU, dupa cea din decembrie `89. ATROCITATILE ASCUNSE SAU UITATE. Nu doar minerii au batut in iunie ’90! (Imagini inedite, VIDEO, FOTO)

  1. Inspaimantatoare nu sunt doar mijloacele folosite pentru reprimarea manifestantilor si minciunile de acoperire, ci efectele in timp cauzate de inhibarea oricaror eventuale alte proteste, instaurarea unei semi-dictaturi si tinerea tarii in minciuna si oprimare “democratica”. Aceste atitudini practic ne-au adus aici, inapoiati, inapti de atitudini corecte, inhibati, controlati, dezorientati si dezbinati intreolalta. Nici macar interesul tarii n-a fost urmarit, darmite o viziune normala si o politica curajoasa. Doar interesul propriu, perpetuat de la o guvernare la alta, probabil in slujba unor interese mai de sus.

  2. Si totusi…lumea uita repede!

    Ceea ce s-a intamplat ATUNCI, faptul ca n-a fost NIMENI arestat si judecat dintre cei implicati politic sau nu, imi CONFIMRA ca cizma de pe gatul romanilor n-a fost luata NICIODATA luata de pe grumazul lor, a fost doar slabita stransoarea de pe carotida, ca sa mai respiri si sa te ”inveti” cu ea, cu jocul de-a moartea si de-a viata!

    Insasi slabirea stransorii i-a facut pe unii sa fie recunoscatori pentru momentul de respiro – CHIAR celor care i-au chinuit si-i mai chinuie INCA… aducandu-mi amine de Sindromul Stockholm.

  3. In 13-15 iunie 1990 a fost strivita cu bocancul, in maniera bolsevica, mladita de societate civila din Romania. De-atunci nu ne-am mai revenit. Poate daca am cauta, ca popor, mai intai imparatia cerurilor, ni s-ar adauga si celelalte, cum ar fi oameni politici vrednici de acest nume, care chiar sa urmareasca binele tarii si al poporului, si nu al lor si al celor care le dau ordine.

  4. Aveam 18ani cand eram de doua, poate 3 ori pe saptamana in Piata Universitatii, unde cantam laolalta cu Paturca, Dumnezeu sa-l ierte, si il ascultam pe Marian Munteanu (presedintele de pe atunci al Ligii Studentilor). Era acolo o multime, unii spuneau ca de cateva sute poate o mie, alti spuneau de zece mii de persoane. Te infiora pana in varful capului atunci cand se auzea din pieptul fiecaruia “Jos Comunismul”!. Manifestatia maraton din Piata Universitatii. M-am intalnit acolo cu profesori renumiti de-ai mei(Liceul Horia Hulubei, fost MF4).
    Noi vroiam presedinte pe Ratiu, ca se pricepe la afaceri, sau chiar intoarcerea regelui. Noi vroiam investitii straine. Noi eram in contradictoriu permanent cu acea parte simpatizanta Iliescu (si Petre Roman, zis si prim ministrul fara gat). Ei spuneau ca nu vor sa-si vanda tara …
    Acum avem conducatori care se pricep la afaceri (in nume personal), acum avem investitii straine, si tara nu am vandut-o, …. AM DAT-O PE DEGEABA….

  5. Investitii straine… Se pare ca au preluat ideea si au implementat-o mai democratic decat in orice vis.

  6. @exegeticus
    Eu as merge mai departe. De fapt chiar la asta m-am gandit cand am postat mai inainte. Ideea nu a fost preluata.
    Cei care ne impingeau din spate la toti modul de gandire, au vrut sa ajunga chiar aici unde suntem in momentul actual.
    Ideea a fost implementata.

  7. Din 22 aprilie și pana in 15 iunie doar într-o singura seara am lipsit și m-am simțit ca un câine bătut. Dupa mineriada, am compus un cântec despre ce a însemnat Piața pentru mine. Nu are un metru stabil, dar pe muzica, versurile cad foarte bine, Daca vi se pare nepotrivit nu-l publicați,
    Dumnezeule ce departe mi se par anii aceea și totuși parca au fost ieri.Numai Dumnezeu m-a ocrotit, căci am fost martor la zeci de bătăi și arestări iar dacă ar fii fost sa ma întrebe vreun un miner de vorba nu știu pe unde as fi scos cămașa. Un student cu singurul act de identitate, carnetul de student pe cere scria , carnet de student golan , bărbos și cu cursul de istoria teatrului universal al Ilenei Berlogea sub brat. Numai bun de arestat și bătut

    Daca astăzi pot sa visez
    Libertatea,
    Daca Adevarul pot sa-L cunosc,
    Si dreptatea

    Si dacă nu mi-e frica
    ai adevar am spus și nu am tăcut,
    este pentru ca
    din jertfa s-a născut,

    O țara ce pe harta trecuta nu e,
    dar exista.
    Bătuta de ploaie și scutieri,
    Dar rezista

    O țara fără vize,
    fără comuniști și fără hotar.
    Dar plina de vise,
    de iubire și de har

    refren:
    Golania, noua Mecca a sufletelor noaste
    Golania, altar sfânt pentru Iisus
    Golania,negre flori de mina-n roșii glastre
    Golania, rug arzând pentru cel dus
    Golania Kilometru 0 al libertății
    Golania, țara tragicului 8
    Golania, un balcon simbol al demnității
    Golania unde-am învățat ca pot sa spun NU!

    Adevarul spart in mii de bucăți
    de oglinda
    de un zâmbet ce in plasa-a vrut
    sa ne prindă

    L-am refăcut Acolo
    Din lipite cioburi fără de glas
    și când am privit
    Am-aflat cine a tras

    pentru asta zi și noapte-l rosteam
    cu credința
    Nu moarte pentru cel ce-a ucis
    ci căința

    Si-n fiecare seara
    sa scape de minciuna cine a vrut
    In Golania țara
    azil politic a cerut

    refren:

  8. Cine i-a chemat
    Sa fie judecat

    Cin-le-a mulțumit
    sa fie deferit

    Sloganuri de prin Piata

    Ploua ninge
    Noi vom învinge

    Sa plece norii
    Frontului Salvarii

  9. @ Magda

    Ca una care am participat zilnic la Miscarea Piata Universitatii 1990, care am inghitit alaturi de cei de acolo toate injuriile si calomniile instrumentate de regimul Iliescu (si sa nu uitam ca si Basescu a participat activ la aducerea minerilor, fiind secretat de stat in Ministerul Transporturilor la aceea vreme…), pot sa spun cu durere ca MAJORITATEA POPULATIEI i-a felicitat pe mineri, s-a bucurat de venirea lor, si numai ce-l votasera in 20 mai 1990 pe Iliescu presedinte !
    Asa ca remarca ta cum ca s-a pus atunci “cizma pe gatul romanilor” nu este deloc valabila ! Nu, Magda, si @Bogdan care a comentat foarte adevarat mai sus, iti poate confirma, majoritatea romanilor ne injura pe noi cei din Piata si-l ridicau in slavi pe Iliescu !
    Romanii au ales sa fie in continuare condusi de securisti si fostii activisti PCR ! Asa cum spune Bogdan, noi in Piata am cerut aplicarea Punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara care stipula ca fostii activisti si securisti sa nu mai aiba dreptul sa candideze, vroiam restaurarea Monarhiei sau cel putin un presedinte nepatat de colaborarea cu KGB-ul bolsevic, cum erau Ratiu sau Coposu, noi ceream sa nu fie masluite idealurile celor care au platit cu viata in ’89 ! Si ce crezi tu ca am avut ? Pai am avut hule, alegerea lui Iliescu cu vreo 60 % sau chiar mai mult si mineriada pe care cei mai multi au salutat-o !
    Nu le-a pus nimeni, atunci, cizma pe gat romanilor, ei, in mare majoritate au ales sa ramana condusi de comunisti si securisti “machiati” in democrati.
    Daca atunci eram ascultati de majoritatea romanilor, poate ca soarta Romaniei ar fi fost astazi alta, probabil mult mai aproape de evolutia Poloniei, decat de stadiul de “republica bananiera” in care a ajuns astazi…

  10. PS : imi cer scuze, am spus @Bogdan, dar era vorba de @adrian, cel care comentase mai sus ca participant in 1990 in Piata Universitatii…

  11. Hrisanti!

    Eu nu fac parte din MAJORITATEA POPULATIEI!

    Si la mine in cartier au venit si au facut PRAPAD!
    Au rasturnat aiurea, fara niciun motiv masini (mai ales din cele ”rasarite”) au luat la bataie oameni mai curati, mai asezati…iar o vecina de pe scara, impreuna cu alt cor de gaste, iesise cu oala cu sarmale sa-i ”cinsteasca” pe mineri dupa atat osteneala depusa la rupt de oase si distrus masini!

    Insasi existenta fenomenului mineriadei de-atunci, arata o cizma viguroasa INCA: cu caramb si pinteni (Iliescu & comp.)care actioneza, nu glumeste cand iti da suturi in fund! Iar pintenii sunt si pentru cai, DAR si pentru funduri de protestatari!

    Tin minte cand coboram la Piata Romana dimineata si, iti iritau instantaneu ochii si nasul,din pricina gazelor lacrimogene pe care, nu reusisera sa se disperseze nici dupa venirea noptii si-apoi a diminetii…

  12. @ Magda

    Pai eu nu am zis ca tu faci parte din Majoritatea populatiei :-), am zis doar ca Majoritatea Populatiei, atunci in aprilie-iunie 1990, il ridica in slavi pe Iliescu, l-a votat si a aplaudat si minerii ! Adica nimeni nu le-a pus “cizma in gat”, cum crezi tu :-), nu, atunci romanii si-au facut-o cu mana lor !
    Aaa, daca vrei sa o luam la figurat :-), atunci daa, cizma bolsevica era inca (din pacate si este…) foarte prezenta in constiinta Majoritatii Populatiei :-)..

  13. Magda Hrisanti cu toata sinceritatea va zic ca noi romani o meritam cu varf si indesat, cand vad acum in zilele noastre bosorogimea cand sta si se vaicare sincer pe mine ma furnica pe sira spinari, aceias bosorogime ordinara curve cu pretentie de fata mare in duminica orbului in 20.05.1990 sau dus de au votat cu ambele maini si jucau tontoroiul, si ai primeau cu paine si sare pe acestia, acum vin de se vaicare! si tot acestia de 23 de ani ai voteaza intr-o veselie, nu generalizez dar majoritatea asa au procedat, nustiu dar pe mine personal acesti milogi ai zilelor noastre pe mine ma scarbesc la culme, acum sa ma ierte Dumnezeu, poate am fost eu prea cinic dar nici nu pot suporta aceasta bosorogime infecta, bineinteles majoritatea dintre ei caci nu vreau ca sa generalizez

  14. @ mihai
    Nu prea sunt de acord cu exprimarea, nu as vorbi de “bosorogime” mai intai din respect pentru varsta inaintata, apoi pentru faptul ca nu toti batranii au fost de acord cu comunismul,si de asemeni pentru ca nu numai cei in varsta sunt devina…
    Sigur ca generatiile anterioare au educat tinerii si au décis pentru ei, sigur ca O PARTE a acestor generatii (in afara de cei care nu au incetat sa afirme valorile traditionale romanesti, care au murit sau au fost distrusi psihic in inchisorile comuniste) are o responsabilitate pentru pervertirea constiintei romanesti, dar daca generatiile tinere ar fi dorit cu adevarat sa schimbe ceva, s-ar fi putut…In 1990 avem vreo 26 de ani si am fost printre cei care erau dispusi sa riste pentru ca “cizma”( cum zice Magda) securistilor si comunistilor sa fie scoasa de pe “calapodul” Romaniei…nu am fost insa destui :-), nici macar tinerii de atunci nu aveau destul curaj… Majoritatea se “pupa si stampila” cu Iliescu !
    Intre timp modelele oferite tinerilor : “dive” de doi bani si manelistii cu muschi, dar fara creier, nu au facut decat sa perverteasca si mai mult constiinta tinerilor, insa vina, repet, este si a lor, nu numai a generatiilor care i-au precedat, fiindca fiecare poate face alegerea sa…
    Poate ca varstanicii nu au avut destula forta, destul curaj, dar din ’89 incoace, ce i-a impiedicat pe tineri sa actioneze si reactioneze ?

  15. Interesanta incursiunea asta:
    arata un drum parcurs de mentalitatea noastra. Ati observat citi se adunau cu usurinta pentru manifestatii meeting-uri orice?

    Cind am intrat la facultate, in primii ani am prins vechea Liga a Studentilor care participase la toate acestea. Atita timp cit acestia au fost la conducerea Ligii din facultatea noastra, noi, studentii, eram foarte activi( ma rog,noi bobocii, nu faceam mare lucru decit ca ii urmam). Era un alt spirit. In momentul in care acestia au terminat si au plecat, s-au ales urmasii lor, chiar din generatia noastra (chiar anul nostru). Si totul s-a schimbat. In rau.

    Nu stiu daca ati observat, dar multi dintre oamenii de atunci au exprimat aproape profetic lucruri care se intimpla acum: democratia tip TV si pui la galantar, etc

    De atunci, cam totul a intrat in dezintegrare. Rutina cotidiana, mizeria cotidiana, presiunea cotidiana de a face un compromis si apoi altul si inca altul, presiunea de a fi obedient in fata unor lichele pentru ca altfel…. Cu asta i-au invins pe cei tip Piata universitatii- cu cotidianul mizer, cu rutina compromisului, cu derizoriul, cu lupta pentru o bucata de piine nenorocita, cu impunerea obedientei, cu diviziunea, fiecare a inceput sa fie preocupat numai de problema lui personala. Si asa in timp fiecare a disparut in marea masa amorfa consumatorista.

  16. Plus ca mi-a adus aminte de perioada din liceu cind invatasem toate cintecele acestea, mai ales cel cu Golanii.Le invatasem si eu si le zdranganeam la chitara cu mult entuziasm in fata unor colegi la fel de entuziasti care le zbierau(afon) in gura marea, punctul culminant fiind sarbatoarea de sfarsit de an, cind l-am enervat pe director. Ce vremuri si ce energie mai aveam!! Am ajuns sa vorbesc ca un batrin….desi ma uit in urma si ma uimeste uriasa energie si entuziasmul pe care il aveam eu si ceilalti. Si ma uimeste si cam ce a ramas din toate astea…. Ce bine ca nu putem sa stim viitorul uneori.

  17. care tineri Hrisanti?! si cand zic asta ma refer la faptul ca populatia tarii a imbatranit perpetu, iar tinerii din ziua de azi astia care au mai ramas ei sunt total dezorientati, cu o mentalitate asa cum ai mai mentionat si tu in comentariile tale, cu o educatie precara, si cu niste creiere complect spalate de manele, de tot felul de programe tv care mai de care mai deocheate, si in final nu nea mai ramas decat sa asistam neputinciosi la ce se intampla in jurul nostru, iar viitorul copiilor nostri se anunta unul ft. sumbru

  18. @Mihai, Hrisanti, etc.

    nu stiu ce varsta aveti. Dar daca aveti undeva in jurul a 35-40 de ani, adica apropiem virsta mijlocie fara s-o fi atins inca, asta inseamna ca generatiile tinere de care vorbim trebuie sa fie, logic, mai tinere decit noi, adica foarte tinere, noi nefiind batrini si nici prea maturi (in virsta).Asa ca, euzic, sa-i lasam pe cei foarte tineri putin in pace, pentru ca nu prea stim ce se va intimpla cu adevarat cu ei. Tocmai pentru ca s-au nascut si crescut in conditii foarte adverse, mai grele decit ale noastre, moral si spiritual daca nu si material, ne da inca si mai putin dreptul sa-i acuzam pe ei. Cine stie, s-ar putea sa avem o surpriza de proportii. DEja am observat printre tinerii romani care vin la studii aici, mai mult patriotism decit am avut noi cind eram ca ei si cind eram disperati dupa niste burse nenorocite gen Soros in schimbul careia eram gata sa aruncam cu noroi in tara de unde venisem. Si tocmai din generatia asta a noastra s-au ales intelectualii tradatori de care bihiie spatiul romanesc si cel occidental. Asa ca, mai usor cu acuzatiile la adresa generatiilor, parerea mea.

  19. da PETRA ai si tu dreptate, dar din cate observam, se intampla tot felul de lucruri pe care nici prin cap nu ne trecea ca se va ajunge la asa ceva, iar acum nu putem decat sa asistam neputinciosi la acest tavalug in ce priveste educatia copiilor nostri, noi familia degeaba ai educam cum credem noi de cuvinta ca este mai bine, daca ei iau ca exemple la ceea ce vad in societate si, le iau pe acelea ca un exemplu ”bun”

  20. Da, într-adevăr Piaţa Universităţii în vara lui 1990 a fost cel mai bun lucru întâmplat în România. Păcat că s-a dus cum s-a dus, nici nu ar fi rezistat cu majoritatea populaţiei României împotrivă; căci acesta este adevărul. Şi bineînţeles că suferim acum consecinţele. Duminica orbului din 1990 a fost un semn de la Dumnezeu!
    Dar să ştiţi cu toţii, că încă mai este nădejde în tineretul de azi al României. Puţini mai sunt, dar ajung ca să dea la o adică o direcţie bună Ţării. Problema este la o adică aceasta- noi cei maturi tb să le creăm condiţii bune acum, să semănăm noi acum ca să poată ei culege roadele mai târziu. Adică ar fi nevoie acum de un efort entuziastic precum acela din Piaţa Universităţii, dar şi mai bine direcţionat şi mai hotărât decât atunci. Iar cei mai tineri sunt sigur că vor prelua ştafeta. Mi se pare mie, că generaţia noastră care a făcut revoluţia sau schimbarea din ’89 încă mai este datoare. Iar acum nu mai putem da vina pe mare parte din “boşorogimea” de atunci. Vină pe care de bună seamă că a avut-o; răutatea nu ţine seamă de vârstă.

  21. Pingback: MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie” -
  22. Pingback: DIVERSIUNEA BARBU. Agresarea verbala a ministrului Barbu si vandalizarea masinii sale, provocare premeditata pentru DISCREDITAREA SI REPRIMAREA PROTESTELOR ANTI-CORPORATISTE (video) - Recomandari
  23. Pingback: DIVERSIUNEA LEGIONARA. Ponta instiga la REPRESIUNEA protestelor impotriva FRACTURARII HIDRAULICE si a proiectului RMGC, agitand spectrul VIOLENTELOR LEGIONARE - Recomandari
  24. Pingback: (video): GAZELE DE SIST POT SA DECLANSEZE “REVOLUTIA” LA CARE VISEAZA UNII? GRAV: Rugaciunea “TATAL NOSTRU” huiduita de o parte din manifestantii “ecologisti” din Bucuresti. CIOCNIRI GRATUITE CU JANDARMII, OBSCENITATI,
  25. Pingback: (video): GAZELE DE SIST POT SA DECLANSEZE “REVOLUTIA” LA CARE VISEAZA UNII? GRAV: Rugaciunea “TATAL NOSTRU” huiduita de o parte din manifestantii “ecologisti” din Bucuresti. CIOCNIRI GRATUITE CU JANDARMII, OBSCENITATI,
  26. Pingback: Gazele de sist: APARAREA APEI, HIMERA INDEPENDENTEI ENERGETICE, DENIGRAREA MANIFESTANTILOR si nostalgia negociatorilor demni ai Legii Minelor din 1924 (video)/ Mai multe ONG-uri dau in judecata CHEVRON/ Cine sunt PRIMITIVII SI DEMAGOGII in materie de dezv
  27. Nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul familiilor celor 7. Dumnezeu sa-i odihneasca pe acei oameni, si familiilor sa le usureze durerea.

    In rest, ca sa mai zici…cand il auzi pe Iliescu atunci si cand il vezi acum – binemersi – cand ii auzi pe mineri vorbind, cand vezi toata violenta si, in acelasi timp, tot discursul torcator si ipocrit care a insotit-o permanent, cand stii cum a fost atunci si ti-amintesti cum – asa cum zice si Hrisanti – mai mult de juma’ de Bucuresti era de partea minerilor si a lui Iliescu&comp., de nu puteai sa mergi pe strada si sa mai spui ceva fara sa risti sa fii linsat…cand vezi asadar toate astea, impresia de balamuc devine aproape vie, palpabila.

    Si eu tin minte vremurile alea. Si eu am fost in Piata sistematic si mi-amintesc cum in 13 nu m-am mai dus absolut intamplator: eram intr-a XII-a, ma pregateam pt facultate si proful meu de istorie s-a enervat ca nu-mi mai ardea deloc de invatat, asa ca a trebuit sa raman acasa sa tocesc. Cred ca a fost o sansa, altfel mi-as fi luat-o binisor pe cocoasa…

  28. Pingback: 13-15 IUNIE, ZILELE TERORII – un sfert de veac de la PAGINA NEAGRA A MINERIADEI SECURISTILOR RESAPATI care detin puterea si astazi in România: DRAME NESTIUTE, VICTIME UITATE, VINOVATI NEPEDEPSITI. Ce implicare a avut Monica Macovei? (VIDEO) | Cuvâ
  29. Romania a fost si este in continuare, un experiment. Oricat ne-ar revolta si durea, trebuie sa respiram adanc si sa acceptam adevarul. Am fost manipulati prin mijlocirea propriilor compatrioti.
    Scenariile fusesera scrise cu 10 ani inaintea caderii zidului Berlinului si Romaniei i-se “facea onoarea ” de a experimenta intaia executie a unui Sef de Stat, in timpurile moderne, si a primului “maidan”. Victimele colaterale ale Revolutiei si mineriadei se afla in Cimitirul Eroilor , in Valea Jiului , aiurea prin lumea larga si necajiti ca vai de capul lor, prin satele si orasele paraginite.
    Faptul ca Piata Universitatii a fost regizata a afirmat-o insusi prietenul lui Imre Astalos, Marian Muneanu, in emisiunea de pe b1tv :”in spatele balconului erau sute de persoane care organizau ceea ce se intampla in piata” – citat aproximativ. Nu i-a fost simplu sa inflacareze miile de figuranti fara contract de pe scena din fata Teatrului National..
    In iarna se intrecuse pe sine insusi in virtuozitate regizorala Sergiu Nicolaescu si in primavara, Lucian Pintilie.
    In perioada respectiva mi-se parea cam mare inghesuiala actorilor pe scena evenimentelor. Chiar si Dragos Paslaru nu era la locul lui. Nu il persecutase nimeni in vremurile de trista amintire (isi purta propria-i nevroza de ani buni, pe spinarea familiei exasperate), juca in ce dorea, vietuia intr-o zona exceptionala a capitalei.
    Rolul vietii lui nu a fost nici Aliosa si nici chiar Scapin, ci cel de la Mineriada. Gogorita cu minerii cinefili care l-au cautat pentru ca il remarcasera pentru interpretarea unui rol secundar in” Actorul si salbatecii”, nu a convins pe nimeni. Confratii actori faceau ochii cat cepele la asa o fatezie dramatica. De altfel, la scurt timp dupa mineriada l-am intalnit in occident, in turneu. El era relaxat eu contrariat, cu vraful de dovezi privind fraudarea alegerilor sub brat si “golanasii” speriati de occidentul la care nu ravnisera, dupa mine, candidand la statutul de refugiat politic, statut pe care l-am si primit, dupa sapte ani de exil.
    In Piata Universitatii mergeam cu fosti colegi de la Grigorescu si familia. De fapt nu mergeam ci traiam, dormeam, pazeam “zona libera de neo-comunism”.
    Muzeografii care asistasera la devastarea colectiilor de arta incercau sa mearga in balcon pentru a spune ceea ce stiau ca s-a intamplat cu tablourile disparute. Nu erau acceptati.Marian Munteanu si colaboratorii sai erau vigilenti. Piata era impanata de securisti care ne fotografiau si cu indivizi care ne propuneau liste peste liste, pe care le semnam dandu-le coordonatele.
    Citeam Dreptatea si Catavencu, cu toate ca ultima foaie era evident ca o scriau baietii cu ochi albastrii, mirandu-ma de cat de spontan compunea imnuri Paturca, strafulgerat de inspiratie simultan cu comiterea unor evenimente. Chiar si scandarile, pareau si chiar erau impuse de la balcon ( Chitac, Chitac/Sa fie ras in cap/ Si asa- asa/ Sa stea in pijama).
    Cand cu arestarea “liderilor din balcon”, mi-am tarat matusile pensionare si adolescentii lenesi din familie la miting, de imi aud vorbe si astazi.
    In fine… Am cam lungit-o. Am luat plasa, insa nu voi regreta niciodata atitudinea pe care am avut-o atunci. A fost singura atitudine posibila, avand dovezi ca taranistii fusesera infiltrati de securitate. Liberalii erau baieti de inteles, nu era nevoie sa fie intimidati.
    Ceea ce ma sidereaz dupa un sfert de secol, vazand urmarile tradarilor din acea perioada este faptul ca Marian Munteanu nu isi asuma nicio responsabilitate fata de miile de oameni care au crezut in el si si-au riscat la propriu viata, marsand intr-o miscare pe care o stia coordonata din umbra si de pe urma careia a profitat.
    In fapt, se situeaza cumva in grupul dizidentilor Plesu si Liiceanu, Dinescu, Bladiana si Caramitru – ostracizati, persecutati dar generos recompensati de Putere.

  30. @clement:

    deci: care a fost scopul Pietii Universitatii? Ce a urmarit, in speta, Marian Munteanu si cei ‘o suta’ din balcon, din spatele lui? Cafteala incasata de Munteanu in fantana din P.U. si coma lui Paslaru sa inteleg ca au fost simple puneri in scena? Exista totusi martori, certificate medico-legale…

    Varianta cu neplacerea de a vedea tara condusa de securistii din linia a doua este pur si simplu neverosimila, sa inteleg?

  31. Pingback: 28 DECEMBRIE 1989 – Ancheta “In premiera” despre avionul Tarom prabusit misterios: O TRAGEDIE AVIATICA CARE ASCUNDE O CRIMA MUSAMALIZATA: “Cazuti in cursa” (video). DE 24 DE ANI, SUB SEMNUL CRIMEI SI AL MINCIUNII | Cuvântul
  32. Si filmul Piaţa Universităţii a fost o altă mare minciună, fiind făcut la ordinul criminalilor comunişti, jidani la origine, în slujba cărora au fost cei doi cineaşti şi lepra penală Marian Munteanu, fost mare mîncător de […] la criminalii comunişti şi fidel turnător la Securitate, care îl şi plătea, pentru turnătoriile sale!
    Dar prostimea nu are de unde să ştie aceste adevăruri, pentru că ea nu a fost niciodată interesată de adevăr sau de dreptate!
    Le amintesc administratorilor, care pretind să “aprobe” opinia mea, că s-a murit, în România, pentru a fi desfiinţată şi cenzura, aşa că îmi e teribil de greu să accept ca eu, astăzi, în libertate, să nu pot posta pe acest site adevărul foarte puţin cunoscut de această lume nebună, cenzură pe care doreasc să o reînvie, deşi e interzisă chiar şi de prevederile art. 30 alin. 2 din pîngărita Constituţie a României!

  33. fost mare mîncător de căcat

    Le amintesc administratorilor, care pretind să “aprobe” opinia mea,

    @ Nica Leon

    Orice info e binevenita.
    Admin iti vor aproba comentariile dv, dar eu unul nu pot sa aprob limbajul dv . Te rog prietene , macar aici pe site e o oaza de .. vorbarie mai ortodoxa. Ca is destule site si ziare cu tot felul ..destule in lume..

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare