“BILDERBERGII” – LA PUTERE IN EUROPA, OFICIAL, PE NOUL VAL AL “REVOLUTIILOR” TEHNOCRATE, SOFT: Mario Monti, noul premier al Italiei si Lucas Papadimas, noul sef al guvernului grec sunt membri ai COMISIEI TRILATERALE
…SE PREGATESTE ISARESCU PENTRU ROMANIA?
UPDATE:
Il mai tineti minte pe Catalin Voicu? Ala care atunci cand voia sa vorbeasca “cifrat” zicea: ”Acum vorbesc ca sa intelegeti dumneavoastra”. Asa si eu. Acum scriu ca sa intelegeti dumneavoastra. Papandreu nu era, Papademos este. Berlusconi nu era, Tremonti este. Boc nu e, dar Tanasescu este. Ma refer la membrii Comisiei Trilaterale, un grup de oameni de bine care nu mananca usturoi ca sa nu le miroase celorlalti gura. In Italia si Grecia premierii au fost inlocuiti cu oameni de-ai Lor. In plus, frati crestini, atat Tremonti cat si Papademos au lucrat pentru Gol`man Sachs. Banca aia care da secretari ai Trezoreriei SUA atunci cand vrea sa dea ceva sau aranjeaza scheme financiare pentru tarile in dificultate, in asa fel incat dificultatea sa fie de zece ori mai mare peste 2-3 ani. (…)
- Gandul: ISĂRESCU, la reuniunea ORGANIZAŢIEI CARE “CONDUCE” lumea. EXCLUSIV
- Realitatea.net: SALVATORUL Mario Monti, însărcinat cu formarea noului guvern de la Roma
- Reporter Virtual: Grupul Bilderberg iese la suprafaţă
Săptămâna aceasta a picat guvernul Greciei condus de un reprezentant al dinastiei Papandreou şi se pregăteşte să pice guvernul Italiei condus de Silvio Berlusconi. Greşeala fatală a lui Papandreou a fost că a îndrăznit să propună un referendum care să gireze (sau nu) planul de aşa-zisă salvare de la faliment a Greciei. Imediat a fost redus la tăcere şi dat la o parte. În locul lui a fost numit Lucas Papademos, fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene, membru al Comisiei Trilaterale.
În Italia Berlusconi îşi face bagajele şi-şi va da demisia în weekend. În locul lui se pare că va fi numit Mario Monti, preşedintele secţiunii europene a Comisiei Trilaterale şi membru al Grupului Bilderberg.
Comisia Trilaterală este o organizaţie elitistă exclusivistă fondată în 1973 de David Rockefeller. Scopul declarat este de “a aduna la un loc lideri cu experienţă din sectorul privat pentru a discuta probleme de interes global”. Aceasta are trei secţiuni: europeană, nord-americană şi asiatică, fiecare cu un număr fix de membri, 170 pentru Europa, 120 pentru America de Nord şi 85 pentru Asia-Pacific. Până în anul 2000, singura ţară asiatică membră a Comisiei Trilaterale era Japonia, ulterior fiind admise alte câteva ţări din zona Asia-Pacific. Mulţi dintre membrii importanţi ai Comisiei Trilaterale sunt şi membri ai Grupului Bilderberg. Nu întâmplător, formarea Comisiei Trilaterale a fost pusă la cale la întâlnirea Grupului Bilderberg din 1972.
Putem spune că, în prezent, asistăm la implementarea planului de creare a Noii Ordini Mondiale, în care un grup elitist exclusivist va controla toate centrele de putere: executiv, legislativ şi financiar. Dacă, până acum, au stat în umbră, acum ies la lumină. A trecut vremea discuţiilor şi se trece la implementarea planurilor discutate în spatele uşilor închise. Se pare că teoriile conspiraţioniste nu sunt doar teorii.
- Presseurop:
Eforturile de a salva euro nu pot funcționa împotriva voinței alegătorilor la infinit, scrie Charlemagne în The Economist.
Europa a cerut scalpurile a doi lideri în aproape tot atâtea zile. Mai întâi Giorgios Papandreu, primul ministru grec, a promis că demisionează, apoi italianul Silvio Berlusconi a făcut același lucru. Ambii lideri au probleme de mai mult timp, dar cauza imediată a prăbușirii lor este limpede: ultimatumul pe care l-au primit de la liderii zonei euro la summitul G20, desfășurat la Cannes, de a-și reforma economiile – că altfel…
Cannes, un precedent supărător
Două tabuuri au fost distruse la Cannes. A fost prima oară când liderii din zona euro au acceptat că un membru de-al lor ar putea intra în incapacitate de plată și ar putea renunța la euro. (Și din moment ce ceea ce era de neimaginat este posibil, de ce să ne oprim la Grecia?) A fost de asemenea prima dată când liderii s-au amestecat atât de deliberat în politica internă a altor state.
Este adevărat, Uniunea Europeană a influențat puternic politicile naționale. Gândiți-vă la felul în care diviziile conservatoare din întreaga Europă au contribuit la demisia lui Margaret Thatcher, în Marea Britanie, în 1990, sau cum noii membri s-au transformat ei înșiși pentru a intra în UE, sau cum și-a reformat Italia finanțele publice pentru a fi aptă să treacă la euro în 1999. Anul trecut criza a determinat căderea premierilor Irlandei și Portugaliei iar țările au avut nevoie de salvare.
Totuși ceva s-a schimbat.
Europenii se văd pe ei înșiși ca o familie:au și perioade dificile dar nimeni nu pune întrebări asupra dreptului unui membru de a face parte din clan. Dar, la Cannes, liderii din zona euro au spus clar că membrii familiei pot fi abandonați, ba chiar dezmoșteniți. Unii văd asta ca un atac la democrațiile naționale venit din partea elitei europene, fie că este nealeasă sau numită de la sine (cum este cazul perechii germano-franceze “Merkozy” Angela Merkel și Nicolas Sarkozy).Grecia, sub o a doua ocupație germană
Multe s-au scris despre subjugarea Greciei, leagănul democrației, sub o a doua ocupație germană. Și multe dintre acestea sunt un nonsens. Italia și Grecia au ales de bună voie să se alăture zonei euro, și fiecare club are reguli în privința comportamentului. Într-o uniune monetară, iresponsabilitatea unui membru pune în pericol bunăstarea celorlalți. Dacă Italia și Grecia nu s-ar fi îndatorat așa de mult și n-ar fi așa de grele de cap, nu ar fi avut azi asemenea probleme. Țări care oferă ajutor financiar au dreptul de a impune condiții pentru a se asigura că împrumuturile lor sunt replătite. Alternativa la dictatul zonei euro este să fii abandonat la mâna piețelor. Și dacă este nevoie de un răspuns, acesta va fi în mod inevitabil propus de Germania și Franța.
Totuși este ceva adevăr în acuzațiile criticilor. Pentru multe țări, cum ar fi Spania, UE a fost o ancoră a democrației. Dar cum criza persistă, austeritatea continuă și zona euro se unește pentru a se salva, iar în final legitimitatea organizației va avea de suferit. Durerea ar fi mai acceptabilă dacă creditorii s-ar purta de parcă ar crede că înfruntă o amenințarea existențială. Dar decât să-și încredințeze toate resursele pentru a rezolva criza, ei încearcă să-și limiteze responsabilitatea. Ceea ce ridică problema unui dublu standard: un fel de democrație pentru creditori, un alt tip pentru datornici. Toată lumea trebuie să înțeleagă constrângerile D-nei Merkel. Dar Dl Papandreu comite o “încălcare a încrederii” dacă vrea un referendum.
Datornicii, în plus, suportă costul greșelilor creditorilor. În Grecia FMI a vrut
(pe bună dreptate)ca programul ajustărilor să se concentreze mai mult pe creștere, prin promovarea reformelor structurale; europenii au dat prioritate reducerii deficitului. O recesiune mai puternică decât cea prevăzută înseamnă că Grecia trebuie să urmărească ținte fiscale din ce în ce mai îndepărtate cu tot mai multă austeritate.Prima sa salvare a însemnat împrumuturi pentru trei ani cu dobânzi punitive, fără o reducere a datoriei. Ultima salvare oferă Greciei dobânzi ieftine de până la 30 de ani, cu o tăiere de 50% pentru deținătorii privați de obligațiuni. Cel puțin una dintre aceste opțiuni a fost greșită, și s-ar putea ca niciuna să nu fie suficientă pentru a salva Grecia. Germania a acceptat tardiv nevoia ca fondul de salvare să fie mai mare și mai flexibil. Dacă toate acestea ar fi fost făcute mai curând, criza ar fi putut fi oprită mai ușor și la costuri mai mici.
Mai întâi lupta cu focul
Dar acum accentul trebuie să fie pus pe lupta împotriva incendiilor. Italia arde, și restul zonei euro s-ar putea consuma în același timp cu ea. Deciziile nu pot fi prizonierele vicisitudinilor a 17 parlamente naționale. Și Germania, restrângând Banca Europeană Centrală, este ca și cum am insista pentru folosirea găleților de apă în loc de mașini pentru incendii.
Pe termen lung, totuși, zona euro va avea nevoie de un nou cod pentru foc. E puțin probabil ca tratatele UE să fie redeschise, din nou. Membrii zonei euro vor trebui să rămână la reguli fiscale mai stricte și să accepte inspecția celor din afară. Pierderea suveranității va fi mai acceptabilă pentru datornici dacă creditorii vor accepta nevoia, eventual, de a emite euroobligațiuni comune.
Este nevoie de instituții independente pentru a face sistemul să funcționeze. Cei mai mulți vor prefera Comisia Europeană nealeasă în locul unui corp interguvernamental dominat de Merkozy. Comisia, în plus, va fi o legătură vitală între cele 17 țări din zona euro și cele zece din zona non euro, prevenind astfel soarta unei Europe cu două viteze, susținută acum deschis de Franța. Mai multă Europă nu înseamnă mai mult Sarkozy și mai puțină piață unică.
Salvarea euro cere mai multă durere pentru unii, mai multă generozitate de la alții și schimbări fundamentale pentru toți. Merită? Mai devreme sau mai târziu, cetățenii trebuie să fie întrebați. Fără sprijinul lor, nicio reformă nu va fi suficientă. Și o alegere reală trebuie să includă opțiunea părăsirii euro. Acum că acest tabu a fost distrus, zona euro poate să înceapă să se gândească cum să aranjeze mai bine plecarea celor care nu pot, sau nu vor trăi după regulile germane.
Summitul G20 de la Cannes a fost martorul naşterii unui nou “lobby politico-economic“, informează El Mundo: Grupul din Frankfurt (GdF), care va fi compus din opt personalităţi:
Cancelarul german Angela Merkel, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, deveniţi din ce în ce mai mult “Merkozy”, în presa europeană. Dar şi Jean-Claude Juncker, preşedinte al Eurogrupului, Christine Lagarde, directoare a FMI, José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei Europene, Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, Mario Draghi, preşedinte al BCE, sau Olli Rehn, comisar al Afacerilor economice şi monetare. Grupul s-a născut
din întâmplareîn fosta operă din Frankfurt, în 19 octombrie trecut, unde aceşti lideri asistau la rămasul bun al preşedintelui BCE de atunci, Jean-Claude Trichet.Pentru El Mundo, acest grup neoficial scoate în evidenţă:
[…] confruntarea dintre legitimitatea democratică şi necesitatea urgentă de a găsi o soluţie la criza euro. […] Mai mulţi analişti afirmă că acest guvern din umbră este şi singura modalitate de a echilibra puterea lui “Merkozy”. Căci prezenţa instituţiilor europene în GdF dă o voce şi statelor mai puţin puternice. […] Cei mai critici numesc noul GdF un “politburo” [birou politic] datorită absenţei sale de legitimitate democratică. Îi atribuie de altfel decapitarea lui Giorgios Papandreu şi înjunghierea lui Silvio Berlusconi. Apărătorii săi, la rândul lor, dau grupului statutul de antidot necesar pentru a pune capăt crizei euro.
Europa şi democraţia: Habermas relansează dezbaterea
Viitorul democraţiei în Europa agită presa germanofonă. Publicarea de Frankfurter Allgemeine Zeitung a unui articol ce biciuieşte distrugerea democraţiei în Europa după criticile aduse nefericitului referendum grecesc este cea care a încins spiritele, provocând reacţia lui Jürgen Habermas.
În editorialul aceluiaşi ziar, foarte respectatul filozof scrie că trebuie salvată demnitatea democraţiei şi că Giorgios Papandreu, premierul grec ce îşi încheie mandatul, este
prototipul omului politic care eşuează să separe lumea experţilor financiari şi cea a cetăţenilor; [între] imperativele sistematice ale capitalismului financiar sălbatic – pe care politica însăşi a eliberat-o din lesa economiei reale – şi plângerile referitoare la promisiunile neîndeplinite în privinţa justiţiei sociale care provin din electoratul lor.
Pe timp de criză, calea de mijloc fiind blocată, oamenii politici trebuie să anunţe culoarea, afirmă Habermas, şi să readucă luarea deciziilor la nivelul cetăţeanului: “nu este doar o problemă de democraţie, ci una de demnitate”. “Dezastrul grecesc ne avertizează faţă de drumul post-democratic ales de Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy. O concentrare a puterii într-un cenaclu al şefilor de guvern care îşi impun acordurile parlamentelor naţionale nu este drumul cel bun”, scrie el. Şi recomandă un nou proces constituţional în Europa care ar integra cetăţenii.
Reacţiile nu au întârziat. Furios, cronicarul vedetă al Spiegel Online, Jan Fleischhauer îl acuză pe Habermas că este
ultimul cu greutate dintre intelectualii Germaniei cu sentimente bune”, aparţinând “taberei istericilor cu aplecare către apocalipsă”. “În povestirea sa despre criza euro, politicienii s-au lăsat de mult timp să fie striviţi de economie. Sunt executanţii plini de zel ai capitalismului financiar… Dar atunci când este vorba de a formula revendicări concrete, Habermas se întâlneşte cu aceeaşi problemă a activiştilor mişcării Occupy Wall Street, care, nici ei nu au altă idee decât să spună că banii trebuie redistribuiţi într-un mod oarecare. De fapt, tot acest efort retoric are ca scop să-i dispenseze pe politicieni de responsabilitatea lor, pentru a le lăsa mână liberă să-şi continue politica liniştită.
Mii de manifestanţi s-au reunit, sâmbătă seara, în diverse zone din Roma, ca să sărbătorească demisia fostului premier Silvio Berlusconi. Oamenii strigau “demisia, demisia”.
Purtând drapele italiene tricolore – verde, alb, roşu – unii manifestanţi agitau pancarte pe care se poate citi “bye-bye Silvio!” sau pur şi simplu “Dispari!“ şi “În sfârşit!”.
Unii manifestanţi s-au reunit în faţa Palatului Chigi, sediul Guvernului, iar alţii în faţa Montecitorio, clădire adiacentă sediului Camerei Deputaţilor.
Alţi demonstranţi au preferat Quirinal, sediul preşedinţiei ţării, sau reşedinţa privată a lui Il Cavaliere, Palatul Grazioli.
“Astăzi, suntem aici pentru că suntem foarte, foarte bucuroşi că Berlusconi se duce în sfârşit acasă! Să se ducă acasă!”, declară o manifestantă pe fondul fluierăturilor. “Ciao, şi mai ales, nu te întoarce!”, afirmă un altul.
Liderul Poporului Violet, mişcarea care îl contestă pe Berlusconi şi care a luat naştere pe reţelele sociale, Gianfranco Mascia, se află şi el printre manifestanţi în faţa Palatului Chigi.
Premierul Italei, Silvio Berlusconi, a demisionat, sâmbătă seara, de la conducerea Guvernului italian. Il Cavaliere, în vârstă de 75 de ani, a părăsit imediat clădirea Palatului prezidenţial, constrâns să folosească o ieşire secretă, în timp ce mii de manifestanţi aplaudau şi agitau drapele, strigând “bufonule, bufonule!” la intrarea principală în palat.
Nota noastra:
Avand in vedere ca noua garda guvernamentala din Italia si Grecia este compusa din fosti guvernatori ai bancilor “nationale”, care sunt, deloc intamplator, cu totii, si membri de seama trilaterali si bilderbergi, e foarte posibil sa vedem si la noi in tara o astfel de intronizare oficializata a acestor grupari: fie prin Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, fie prin Mihai Tanasescu, devenit omul FMI. Mai vehiculat in mass-media ultimelor zile este Isarescu, mai activ si mai vocal in spatiul public decat de obicei, si sustinator fervent al agendelor euro-globaliste de insclavizare economica a Romaniei si de experimentare a proiectelor economice maltusianiste. Daca tot este insusi presedintele UE, un ilustru membru Bilderberg, atunci de ce sa nu fie trimisi peste tot, in capul treburilor, agentii de baza ai retelei oculte?
Mesajul implicit este foarte clar: mai putina democratie, mai mult autoritarism tehnocratic de factura europeana (intelegand prin asta si ideologia si oamenii Bilderberg/Comisia Trilaterala), mai multa austeritate pentru “imputitii ortodcsi“ din Rasarit si pentru macaronarii enervanti din sud!
Ordnung und Disziplin!
In ceea ce priveste articolul din The Economist (care are el insusi un reprezentant in Comisia Trilaterala) el reflecta perfect turnura care se vrea a se da acestor evolutii: decat o Europa cu Merkozy, mai degraba una cu Comisia Europeana. A se remarca si acceptarea resemnata a faptului ca in acest stadiu e necesara renuntarea la democratie, pentru “salvarea zonei euro”…
Sa dezvoltam insa:
Asistam se pare, la inceputul unui “val” de “revolutii” tehnocratice, soft, de cabinet in tarile europene afectate de “criza” special planificata, unde, atunci cand se atinge momentul de varf al crizei, este inlocuita elita politica aleasa (macar formal si de fatada) democratic, dar lasata sa se compromita la maximum sai sa magnetizeze tot capitalul posibil de ura a populatiei, cu… salvatori “tehnocrati”, in esenta trans-nationali. Inlocuiti pur si simplu la ordin, la modul direct si imediat, de catre noul “politbirou” de la Bruxelles sau, mai bine zis, de la centrele de comanda euro-masonice.
Asadar, acest tehnocratism autoritarist european este forma concreta pe care au luat-o dictaturile malthusiene – cel putin in Italia si Grecia, avand insa semnele unei adevarate tendinte si, prin urmare, si a unei strategii coordonate de la Bruxelles (sau, mai degraba, de la intrunirile Bilderberg % Comisia Trilaterala). Asistam la o etapa importanta din implementarea noii ordini europene, realizata in asa fel incat sa neutralizeze si eventualele tensiuni acumulate social impotriva impunerii europene a austeritatii, dar si pentru neutralizarea tensiunilor de ordin national.
Miscarea e foarte inteligenta: pe de o parte, plasarea in prim-plan a liderilor statelor puternice din UE, respectiv Angela Merkel si Nicolas Sarkozy, care sa ”capitalizeze” tot depozitul de resentimente ale populatiilor supuse austeritatii, in plus, creandu-se un clivaj cultural artificial: Nordul germanic si eficient economic vs Sudul lenes si cheltuitor.
Pe de alta parte, compromiterea guvernelor nationale dar si a liderilor politici locali, a partidelor nationale, prin incompetenta “exagerata” si sfidatoare, prin acuzele de coruptie, scandaluri neintrerupte, vinovatia acumularii datoriilor publice, aduse in momentul cel mai dificil pentru ele: anume, de a aplica politici economice si sociale extrem de nepopulare.
Astfel, cu mainile lui Merkozy si ale liderilor compromisi ai guvernelor nationale (cum au fost, acum, Papandreou si Berlusconi), Comisia Europeana si BCE, adevaratii responsabili de situatia creata, stau departe de contestarea populara si dreneaza nemultumirea in directii nu neaparat false, dar, oricum, nu esentiale pentru procesul de putere la care asistam. Proces la al carui final Comisia Europeana si BCE vor reprezenta ”SALVAREA” momentului: solutia tehnocrata care, in timpul nostru, ia forma tehnocratului bancar, a omului serios si competent, a expertului unanim recunoscut si apreciat, care mai si ocupa un loc cheie ori in banca nationala ori in Banca Centrala Europeana.
Faptul ca la acest nivel jocul european pare ca si-a atins obiectivele reiese din reactiile opiniilor publice din cele doua tari: Italia si Grecia. In Italia oamenii s-au bucurat de parca au scapat de Gaddafi, nu de un lider votat de italieni, si s-au comportat, mimetic, ca o masa de oameni carora li s-a deschis un orizont al sperantei desi bucuria e aberanta: noul premier are sarcina de a aplica politicile austeritatii impuse de UE si FMI la litera. Nu e nimic democratic in plecarea lui Berlusconi, dimpotriva.
Asa si in Grecia, dupa ce poporul a asediat Parlamentul in imagini socante ale revoltelor stradale, acum majoritatea opiniei publice este de acord cu solutia guvernului de uniune nationala condus de Papademos, fost BCE, desi acest guvern va aplica, la litera, programul de austeritate impotriva caruia se dadeau de ceasul mortii sa lupte cu politia pe strazi!
Nu e incredibil cum a reusit acest joc sa depresurizeze opinia publica din cele doua tari si sa o faca sa inghita programul impotriva caruia se mobilizase anterior? E usor de inchipuit cum si poate fi prostita si opinia publica de la noi, prin aducerea lui Isarescu in prim plan, ca un fel de solutie de urgenta de tip european pentru scoaterea tarii din impas. Sa te tii atunci cum toti liderii de opinie care astazi vestejesc austeritatea lui Basescu & Boc cum vor aplauda cu trei maini aceeasi austeritate, daca nu si mai draconica, aplicata de Basescu&Isarescu! Si de ce? In cazul nostru, al romanilor, pentru ca exista o prostie snoaba a inchinarii la lumina de la Apus (de la Bruxelles) si pentru ca Isarescu are o nemeritata popularitate si incredere acordata in sondaje.
Mai este o miza in joc: tot scandalul ”Merkozy” si ”Nord vs Sud” sau ”Vest contra Est” se intrevede a fi depasit, in mod similar solutiei tehnocrate aplicata national, cu renuntarea la rolul statelor nationale in elaborarea politicilor economice/fiscale la nivel european.Acumularea tensiunilor si nervilor prin certurile intre natiuni vor fi depasite printr-o ”solutie” de delegare cvasi-totala a suveranitatilor nationale catre Comisia Europeana si BCE. Si desigur ca toata lumea va fi multumita sa scape de dominarea Germaniei sau a Frantei dand puteri plenipotentiare… Comisiei!
In cazul continentului european, etapele construirii noii ordini mondiale intrupata de proiectul UE are propriile sale particularitati, izvorate din conditiile specifice si starea opiniilor publice nationale. Daca in tarile arabe, de pilda, bilderbergii si trilateralii au considerat, din cauza conditiilor sociale si culturale specifice, ca etapa importanta catre o noua ordine mondiala este declansarea unor revolutii prin care tiranii asezati tot de ei sa fie inlaturati, in Europa e altminteri: o drenare a nemultumirilor populare catre guvernele nationale, fie cele proprii, fie ale celor care fac parte din ”clubul selectilor”, pentru a putea impune cu succes ”solutia” tehnocrat-bancara.
Ce forma anume va lua aceasta conducere ”post-democratica” de tip tehnocrat vom incerca sa creionam in alte analize.
Ah… si sa nu credeti ca autoritarismul european nu va fi plebiscitat. Va veni si acel moment, in care insesi natiunile vor vota delegarea de suveranitate catre o conducere centrala europeana. De altfel, acesta este intreg sensul procesului de putere actual, care in prezent se afla la etapa tehnocratismului autoritar: conditionarea opiniilor publice nationale catre acceptarea solutiei europene. Votul pentru Europa este adevarata revolutie ce se coace in culisele bilderbergilor.
Legaturi:
- Isarescu – caricatura de… “erou anti-sistem”… pur virtual si fictional (deocamdata?)
- STOLOJAN e nemultumit de DEMOCRATIE. Isarescu vrea ca ACORDUL CU FMI SA FIE EXECUTAT, NU DISCUTAT
- Reactia patologic ANTI-DEMOCRATA a LIDERILOR UE, FMI SI A PIETELOR fata de propunerea lui Papandreou
***
- ARHITECTII ZONEI EURO AU PREMEDITAT CRIZA, pentru formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI! – articol in Wall Street Journal
- O NOUA ERA PENTRU GRECIA SI EUROPA. Concluzia pentru noi: anul 2012 nu vine cu bucurii, ci cu restristi multiple – SA NE PREGATIM!
- NIGEL FARAGE: ADERAREA LA U.E., O GRESEALA ISTORICA URIASA! Ce arma letala a stat la baza Imperiului European?
- Vicontele Davignon, seful BILDERBERG, despre ORDINEA EUROPEANA, RAZBOI SI POPULISM. Cum sa interpretam spusele sale? (VIDEO)
- Seful Bilderberg, DAVIGNON si reprezentantul Consiliului pentru Relatii Externe, RICHARD HAASS: OBISNUITI-VA CU AUSTERITATEA SI CU PIERDEREA SUVERANITATII!
- CRIZA SI TEORIA CONSPIRATIEI la romani. Printre hatisurile manipularilor CAPITAL(E). De la stanga si de la dreapta…
- “TRILATERALUL” MUGUR ISARESCU A SPUS ADEVARUL: sunt in aceste cercuri in care se discuta de viitorul omenirii, dar nimeni nu stie clar unde se indreapta lumea. CUGETARI DESPRE MINTI BOLNAVE DE CONSPIRATIE SI LOGICA SANATOASA
44 Commentarii la ““BILDERBERGII” – LA PUTERE IN EUROPA, OFICIAL, PE NOUL VAL AL “REVOLUTIILOR” TEHNOCRATE, SOFT: Mario Monti, noul premier al Italiei si Lucas Papadimas, noul sef al guvernului grec sunt membri ai COMISIEI TRILATERALE”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>