MARIAN MUNTEANU – NOMINALIZAREA PNL LA PRIMARIA CAPITALEI. De la “agentul schimbarii sociale” al NATIONAL ENDOWMENT FOR DEMOCRACY la reprezentantul hulit al “NATIONALISMULUI DE GROTA”. Care poate fi sensul acestui joc politic?

Foto: gandul.info

• Gandul.info: 

Cine i-a propus, de fapt, lui Marian Munteanu să candideze

Candidatul PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, a declarat miercuri seara că prim-vicepreşedintele Teodor Atanasiu este cel care l-a contactat pentru a discuta despre candidatură, dar nu a putut preciza exact ziua în care a fost sunat.

”Nu sunt sigur… să nu greşesc. Cred că dl Atanasiu sau dl Predoiu, chiar nu ştiu cum au discutat dânşii’‘, a spus iniţial Munteanu, la Antena 3, invitat în cadrul emisiunii ”Sinteza Zilei”, unde a fost întrebat cine l-a propus candidat în interiorul PNL.

Peste câteva momente el a admis că nu îl cunoştea pe Cătălin Predoiu şi a afirmat: ”M-a sunat domnul Atanasiu”.

”Cred că m-a sunat ca să avem această discuţie, am vorbit odată cu vreo câteva zile în urmă, dar nu era vorba de candidatură, profitând de vechea mea discuţie cu dl Orban, mi-a zis «Dar cam cum vezi programul tău civic, cam cu cine am putea să-l facem».

Am zis că sunt deschis cu orice candidat de la Primărie dacă vrea să facă punctele astea pentru cetăţeni şi după vreo patru zile, era cu o zi înainte de nominalizare, mi-a dat telefon, zice: «Uite, vrei să vii la o discuţie cu conducerea partidului?». Eu mă gândeam că o să discut cu un alt candidat (…) şi atunci mi-au făcut propunerea. Să ştiţi că am fost surprins”, a susţinut el.

Întrebat cînd a avut discuţia cu liderii PNL, el nu a putut preciza ziua: ”A fost luni. Sau marţi. Nominalizarea mea când a fost? Nominalizarea mea a fost acum trei zile (a fost cu o zi înainte de momentul interviului, n.r.). (…) Acum 3 zile? sau 4?”

”Acum de curând m-a sunat. Nu m-am gândit să ţin minte ziua”, a concluzionat Marian Munteanu.

Copreşedintele PNL Vasile Blaga a afirmat marţi că Marian Munteanu a fost propunerea lui Cătălin Predoiu.

Cui foloseşte candidatura lui Marian Munteanu? Din culisele unei decizii „în plic”

„O piramidală imbecilitate, un semn că PNL se află într-o totală derivă morală, politică, ideologică”, i-a spus Toader Paleologu. „O nemaiîntâlnită deschidere către societatea civilă”, i-a spus Marian Munteanu. Candidatura fostului lider al Pieţei Universităţii la Primărie din partea liberalilor a fost surpriza zilei de marţi. Sub psihoza DNA şi a serviciilor de informaţii, PNL a renunţat la un candidat de partid, pentru care copreşedintele Vasile Blaga garantase cu o zi înainte, lansându-l în cursa pentru primărie pe Marian Munteanu.

Candidatura fostului lider al Pieţei Universităţii scoate la iveală disoluţia în care se află în acest moment PNL. Fără o reprezentare a situaţiei de fapt în care a ajuns partidul, luptele pentru supremaţie între vechii liberali şi pedelişti i-au rupt practic de realitate pe lideri. O parte a gărzii vechi a PNL, grupate în spatele lui Eduard Hellvig, şeful SRI, şi a lui Klaus Iohannis, convişi de un sprijin necondiţionat al acestora, au declanşat o luptă surdă în partid, susţinută activ în mass-media apropiată.

Candidatura lui Ludovic Orban i-a nemulţumit, deoarece planurile lui vizau conducerea partidului, iar problemele acestuia cu DNA i-au scutit de la o mutare de forţă de schimbare a sa înainte de alegeri. Înaintea scoaterii din cursă a lui Orban de către procurori, pe piaţă a fost lansat scenariul unei înţelegeri cu Nicuşor Dan. După şocul de luni, în faţa camerelor de filmat Vasile Blaga garanta un candidat de partid. În cărţi au reintrat Cătălin Predoiu şi Adriana Săftoiu. Lucrurile s-au precipitat rapid, iar tabăra apropiată tandemului Hellvig-Iohannis, prin portavocea lor din partid Teodor Atanasiu, au venit cu propunerea lui Marian Munteanu.  Oficial, Vasile Blaga a anunţat că acesta a fost asumată de Cătălin Predoiu. Neoficial, susţin surse din partid pentru gândul, „poate doar Blaga ştia dinainte de mutare”.

În interior, au declarat aceleaşi surse, Alina Gorghiu, Mihai Voicu şi Teodor Atanasiu, care a şi venit împreună cu Munteanu, s-au întrecut în discursuri omagiale, explicându-se colegilor de partid cât de bună este această variantă pe care le-au propus-o.

Festivismul a fost întrerupt de deputatul Ioan Cupşa, care le-a spus colegilor, că nu este niciun moment de sărbătoare şi că este de condamnat „cinismul unor lideri de partid” care prezintă ca o victorie faptul că liberalii nu au găsit un candidat propriu pentru Primărie şi că este clar pentru toată lumea că partidul este în criză.

Unii liberalii l-au întrebat pe Marian Munteanu dacă are vreun punct vulnerabil, iar acesta le-a răspuns că ştie că ar avea un dosar la CNSAS, dar nu ştie ce conţine deoarece nu l-a putut consulta, au mai spus aceleaşi surse.

Ce a obţinut garda veche a PNL prin această mutare sub psihoza DNA-SRI?

I-au scos definitiv din joc pe foştii PDL-işti şi şi-au consolidat influenţa prin oferirea unui prezumtiv protectorat garantat Hellvig-Iohannis. La congresul pentru alegerea noii conduceri după fuziune, sunt singurii care pot emite pretenţii, indiferent de scorul de la locale şi de testul extrem de important din Bucureşti. Dacă Marian Munteanu câştigă, meritul va fi asumat de ei. Dacă Marian Munteanu pierde o mare parte din responsabilitate va fi transferată către fostul PDL care prin Cătălin Predoiu nu şi-a asumat o bătălie deschisă cu PSD. Practic, Cătălin Predoiu a fost scos definitiv din joc, iar în perspectiva alegerilor din toamnă nu mai poate emite pretenţii la funcţia de premier.

Va rezolva candidatura lui Marian Munteanu problema PNL în Bucureşti? Fostul lider al Pieţei Universităţii a mai cochetat cu politica. În 1992 partidul său, Mişcarea pentru România, a obţinut un scor de 0,12%. În 2000, a încercat o candidatură la prezidenţiale din partea PNR, partidul fostului şef al SRI, Virgil Măgureanu, unul dintre personajele cheie în 1990 în cazul reprimării manifestaţiei din Piaţa Universităţii.

Ca şi atunci, şi acum, Marian Munteanu intră în cursă într-un context în care discursul naţionalist are tot mai mulţi adepţi. Din acest punct de vedere, liberalii au, în parte, şanse să-l scoată în decor pe fostul preşedinte Traian Băsescu, potenţial candidat la primărie, care s-a înscris pe aceeaşi turnantă.

O parte a liberalilor se tem însă că această variantă nu îi va mobiliza la vot nici măcar pe toţi cei din electoratul dur al partidului care ar fi nemulţumit că nu au un om de partid în cursă. De asemenea, un punct nevralgic ar fi capacitatea lui Marian Munteanu de a mobiliza din electoratul nehotărât, mai ales că acesta esta format în mare majoritate din tineri, mai puţin sensibili la discursul mistico-religios şi naţionalist al fostului lider al Pieţei Universităţii.

Quintus s-a abţinut la vot

Chiar dacă Alina Gorghiu a anunţat că Marian Munteanu a fost votat în unanimitate candidat la Bucureşti, a existat totuşi o abţinere. Aceasta a venit din partea preşedintelui de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus.

“Nu a fost o abţinere împotriva lui Marian Munteanu pe care îl cunosc şi care, după părerea mea este o legendă a Bucureştiului, ci m-am abţinut împotriva conducerii partidului din care fac parte pentru că nu am fost pregătiţi pentru şocul de acum. Am fost luaţi prin surprindere, s-a găsit soluţia asta, dar un om politic trebuie întotdeauna să aibă şi un plan de rezervă şi noi nu am avut”, a explicat preşedintele de onoare al PNL, întrebat de ce s-a abţinut la votul din Biroul Politic Naţional (BPN) al PNL.

Întrebat dacă susţinerea lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei este o variantă bună, Quintus declarat că ”o variantă mai bună nu s-ar putea găsi”.

• EVZ: DEZVĂLUIRE SENZAȚIONALĂ. GORGHIU și GÂDEA au fost cu MARIAN MUNTEANU în vizita din America. De atunci, strategii din umbră au plănuit lansarea acestuia în politică. La Sinteza zilei, Gadea și Munteanu a avut un schimb de replici care CONFIRMĂ TOT

Multă lume își pune întrebarea cum de a ajuns Marian Munteanu să-l înlocuiască atat de rapid pe Ludovic Orban în cursa pentru Primăria Capitalei. În public, Alina Gorghiu arată cu degetul spre Teodor Atanasiu, iar acesta spre ea. Niciunul dintre ei, și nici altcineva din PNL, nu-și asumă pe față cine a fost cu ideea. Cert este că miercuri seară, la Sinteza zilei, Gadea și Munteanu au avut un schimb de replici care a confirmat în direct această informație. Aceștia au vorbit despre întâlnirea avută, alături de alți ”frați care cred în Hristos”.

Totul a pornit de la Cozmin Gușă și Rareș Bogdan care au început să-l promoveze intens pe Marian Munteanu în emisiuni televizate. Strategii din umbră ai PNL au fost atenți la oamenii noi, provenind din societatea civilă sau din mediul de afaceri, și au început să lucreze. Apoi contactele au început să fie directe.

Alina Gorghiu a făcut, ieri, la Adevărul Live, o mărturisire care a scăpat în văzduh ca un porumbel:

”Am fost mai mulţi din conducere care am avut ideea cu Marian Munteanu. Toată lumea a agreat că este o candidatută extraordinară. Pe lângă partea de simbolistică, este şi un om ancorat în realitate. Dânsul a discutat cu noi în mai multe momente, inclusiv cu Ludovic Orban, pe nevoia susţinerii unor proiecte a platformei civice. Am discutat cu Marian Munteanu chiar în minunata vizită în SUA. Am avut mai multe discuţii. Nu despre candidatură, pentru că atunci nu era cazul”.

”Cazul” însă a venit spre sfârșitul lunii martie, când deja se vehicula, pe surse, că Orban s-ar putea să aibă probleme cu DNA. Candidatura lui Marian Munteanu s-a discutat de către strategi, într-un cerc restrâns, apoi liderii PNL s-au dus cu propunerea la Dudu Ionescu și președintele Iohannis.

Prezent la Antena 3 miercuri seară, Marian Munteanu și Mihai Gâdea au avut un schimb de replici în care au confirmat că s-au întâlnit ”recent”, dar nu au oferit mai multe detalii. Gadea i-a spus lui Munteanu că este a doua oară în viață când îl vede în față, după ”întâlnirea la care ne-am cunoscut și am participat”. Munteanu a confirmat această întâlnire cu Gâdea, ”alături de fratii care care cred în Hristos”.

În februarie presa a scris despre cateva întâlniri oficiale la Washington, la care au participat Alina Gorghiu și Mihai Gâdea, printre ele și un eveniment  organizat de Congresul American:  Micul Dejun cu Rugaciune.

SURSE: Mihai Gâdea a mers în America datorită senatorului PNL Ben Oni Ardelean. Alina Gorghiu a părăsit camera în care realizatorul TV făcea poze cu Rumsfeld, dar a lăsat urme: ȘI-A UITAT TABLETA PE MASĂ | UPDATE

Potrivit unor surse parlamentare citate de EVZ, realizatorul Antenei 3 Mihai Gâdea a ajuns în Statele Unite ale Americii prin intermediul senatorului PNL Ben-Oni Ardelean, membru al delegației liberale,  bineînțeles cu acordul Alinei Gorghiu. Cei doi sunt buni prieteni, ambii fiind neoprotestanți. Ben-Oni Ardelean este pastor baptist, iar Mihai Gâdea a fost pastor adventist. Așa se face că Miai Gâdea a reușit să ia parte la ”Micul dejun cu rugăciune” de la Washington, unde invitațiile se fac în principal prin intermediul bisericilor. Mai mult decât atât, el a fost inclus în delegația PNL care a avut întâlniri cu mai mulți oficiali americani, inclusiv cu Donald Rumsfeld, fost secretar al Apărării. Detalii aici!

• Stiripesurse: 

CONTROVERSELE din trecutul ciudat al lui Marian Munteanu

Marian Munteanu a fost perceput mereu ca un luptător anticomunist, dar unele voci l-au acuzat de lucruri mai puțin ortodoxe. Acesta a fost acuzat că deși imediat după 1990 se prezenta fără menajamente un luptător anticomunist încă din 1985, în 1989 acesta era lider al Asociației Studenților Comuniști (ASC) pe an în cadrul Facultății de Litere a Universității din București, unde acesta era student la secția de română- portugheză. “La prima şedinţă A.S.C. Marian a fost propus ca secretar de an şi ales cu o mare majoritate. A fost reales pînă în anul III. Era foarte potrivit pentru această funcţie. După Revoluţie mi s-a părut ciudat că a fost din nou reales – de astă dată ca lider al studenţilor în Ligă. Consideram că oamenii care au avut înainte funcţii politice nu ar trebui să conducă şi acum. Marian a fost membru P.C.R. şi de aceea mulţi sau împotrivit la realegerea lui. Marian a răspuns însă că funcţia pe care a avut-o îi permitea să lupte dinăuntru împotriva sistemului. În rîndul celor care s-au opus alegerii lui Marian ca lider al Ligii m-am numărat şi eu.“, mărturisește fosta colegă Pupeza Codrina.

Potrivit propriilor declarații, activitatea sa anticomunistă s-a desfășurat între anii 1985 -1989, prin promovarea de repere și personalități românești marginalizate, o mare parte fiind membri ai Mișcării Legionare, prin organizare de colocvii sau conferințe dedicate personalităților interzise în timpul regimului comunist, cum ar fi Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Țutea, Ernest Bernea, Nae Ionescu, Dumitru Stăniloaie, toate personalități, scriitori și mari gânditori care au cochetat cu Mișcare Legionară.

În anii 1988-1989 acesta a fost arestat si interogat în mai multe rânduri, fiind învinuit de „propagandã crestinã, ostilã ideologiei marxist-leniniste“, principala acuzatie fiind aceea de discipol al gânditorului Petre Tutea. In pofida presiunilor si amenintarilor, refuza sa colaboreze cu securitatea si nu semneazã nici un angajament de acest tip. Cu toate acestea, în anii 1988 și 1989, Marian Munteanu nu este doar membru al PCR, ci și lider al ASC, spune napocanews.

Munteanu devenise în 1992 fondator al PMR, după ce devenise și fondator și lider al Ligii Studenților chiar în 23 decembrie 1989. În decembrie 1990 participă la fondarea Alianței Civice, fiind ales primul președinte al alianței, dar renunță la calitate de membru pentru a-și forma propriul partid. Partidul a fost înființat pe scheletul organizației de tineret Mișcare pentru România, care s-a desființat în 2005.

Nu a durat mult până Munteanu a fost acuzat de colaborare cu Securitatea. Dan Zamfirescu spunea într-un interviu dat în 1993, că i-a propus lui Munteanu să își dezvăluie unul altuia gradul pe care îl au în Securitate. Și că, mai mult, Munteanu era preocupat în decembrie 1989 că dosarul său va fi dat publicității.

Mai mult, în 2000, Marian Munteanu a vrut să candideze la președinția României din partea alianței de partide PUNR-PNR. Primul era condus de Valeriu Tabără, iar al doilea e fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu.

Desi congresul aliantei acceptã initial proiectul de program elaborat de Marian Munteanu, conducerea executiva ii exclude pe toti candidatii tineri de pe listele electorale pentru alegerile parlamentare. În aceste conditii, Munteanu refuzã înscrierea în partid, îsi retrage candidatura si nu participã la alegeri. “Am elaborat, în septembrie 2000, un posibil proiect de țară („Misiunea noastră: salvarea statului român”) pe baza căruia am avut discuții și negocieri cu liderii politici ai Alianței Naționale, domnii Valeriu Tabără, Virgil Măgureanu și Mircea Druc. Am apreciat că doar printr-o capacitare responsabilă a unor zone de forță mai puteau fi oprite, atunci, degringolada și corupția ce năpădiseră țara. Ar fi fost, în opinia mea, singura posibilitate de a opri revenirea completă la putere a grupării domnului Iliescu (nu cred că mai e cazul să comentez consecințele acelui regim, devastator și nociv pentru societatea românească). Negocierile au rămas fără rezultat și, în consecință, nu m-am înscris în alianța respectivă și nu am candidat (liderii respectivi optând, ulterior, pentru o altă direcție politică, cea reprezentată la vârf de domnul Traian Băsescu). În perioada 2000-2015 nu am susținut nici o inițiativă politică, dar am participat la numeroase activități civice și culturale, în țară și străinătate.”, a povestit Marian Munteanu acel episod pe propriul blog.

Cum a devenit celebru Marian Munteanu: Discipolul lui Petre Țuțea, erou la Mineriadă /VIDEO

Asta a fost lovitura începutului de an. PNL a reuşit să-l convingă pe intelectualul şi fostul lider al studenţilor, Marian Munteanu să intre în bătălia pentru Primăria Capitalei din partea liberalilor. Dar cine este fostul lider al studenţilor.

Toată lumea îl cunoaşte drept liderul Pieţii Universităţii din 1990, care s-a opus regimului Ion Iliescu, dar a fost îndepărtat brutal de mineri, care au “curăţat” piaţa şi au plantat flori. Zeci de morţi şi răniţi au însângerat atunci centrul Bucureştiului. Marian Munteanu a stat câteva zile în comă, dar a reuşit să îşi revină cu greu.

Studenții cereau alegeri libere și respectarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara. Ce însemna acest punct 8? Niciun fost demnitare comunist sau înalt funcționar să nu mai aibă funcții de conducere în noua structură a statului de după Revoluție. Principalul vizat: Ion Iliescu. De aici și porecla de golani a celor din Piața Universității. Nervos că aceștia îi cer demisia din funcția de președinte, Iliescu i-a făcut golani pe aceștia. Așa a luat ființă și imnul lui Cristi Pațurcă.

Liderul golanilor, Marian Munteanu era şi liderul studenţilor. Acesta se implicase activ încă dinainte de Revoluţie în lupta anticomunistă fiind unul dintre discipolii marelui gânditor sau om politic, Petre Ţuţea. Din cauza deselor vizite în casa lui Ţuţea, Marian Munteanu a fost luat pe sus de către securişti. Au rămas însă celebre interviurile lui Marian Munteanu cu Petre Ţuţea, care şi acum fac carieră pe reţelele sociale.

După mai multe experiențe nereușite în viața politică, gen Partidul Alianța Civică sau încercarea de a candida la președinție din 2000, atunci când era susținut de fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu, marian Munteanu s/a retras in viața publică.

La finalul anului trecut, Marian Munteanu a înființat, alături e alți mari intelectuali sau actori Grupul pentru România, care se dorea a fi o alternativă pentru actuala clasă politică. Florin Zamfirescu sau Flirn Colceag se alăturaseră acestei platforme civice.

Alte două episoade extrem de urâte pentru Marian Munteanu s-au întâmplat anul trecut. O prezentatoare de la Digi 24, Oana Zamfir  l-a întrebat pe fostul lider al studenților ce făcea exact în timpul mineriadelor. Totul a devenit viral pe net.  Ceva asemănător s-a întâmplat și la RealitateaTV. În cadrul dialogului de câteva minute, Claudiu Popa i-a lansat la un moment dat o întrebare care l-a făcut pe Munteanu fără cuvinte pentru câteva momente: Ați fost bătut în Piața Universității?”

Rares Bogdan vorbește despre aruncarea lui Marian Munteanu în lupta pentru primărie

Rareş Bogdan a comentat pe marginea propunerii lui Marian Munteanu, de către PNL, drept candidat la Primăria Generală a Capitalei.

“Din punctul meu de vedere, liberalii, după ce ieri păreau într-o dezorganizare totală şi într-un haos provocat de retragerea candidaturii lui Ludovic Orban, au o şansă aproape istorică. Nu ştiu dacă şi cum au reuşit să-l convingă pe Marian Munteanu, care reprezintă zona societăţii civile, este un simbol al Pieţei Universităţii şi al luptei pentru democraţie a anilor ’90, un om care de 23 de ani, în fiecare an, participă la celebrul mic dejun cu rugăciune cu preşedinţi americani, un proamerican, dar un ‘Român’. Cred că este o opţiune potrivită pentru un partid care nu trebuie să-şi uite particula ‘naţional’ din abrevierea sa. Eu am un respect deosebit pentru activitatea domniei sale, pentru ce a reprezentat pentru zorii democraţiei româneşti şi cred că e o revanşă pe care Marian Munteanu o merită, iar pentru PNL e o ieşire dintr-o criză profundă, poate cea mai gravă prin care a trecut din momentul în care partidul s-a rupt în două cu PNL Câmpeanu şi PNL-ul tradiţional”, a comentat jurnalistul Rareş Bogdan la Realitatea TV.

Referitor la afirmaţia anterioară a preşedintelui de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, care, după retragerea lui Ludovic Orban, a declarat că noul candidat ar trebui să fie, de asemenea, un om din interiorul partidului, Rareş Bogdan a amintit că Munteanu şi Quintus “au fost pe aceeaşi baricadă în ’90-2000”.

“Marian Munteanu este un om care a fost mereu în zona de dreapta a sistemului politic, dânsul a fost un luptător aprig împotriva socialismului promovat de Ion Iliescu, Petre Roman şi toţi ceilalţi lideri ai PDSR-ului. El este un om din zona de dreapta. Sunt convins că domnul Mircea Ionescu Quintus, care este un om care are viziune şi experienţă suficientă, va analiza atent această candidatură şi nu cred că va avea ceva împotriva lui Marian Munteanu, mai ales că au fost pe aceeaşi baricadă în ’90-2000. Aici e o problemă legată de modul în care PNL se va pune în spatele lui Marian Munteanu. Dacă PNL dacă îl lasă singr, poate să ajungă exact în situaţia nedorită a domnului Buşoi sau a lui Ludovic Orban, care au fost practic abandonaţi de partid. Deci, dacă PNL vrea să câştige alegerilor în Capitală, printr-un reprezentant al său, venit din societatea civilă, ca Marian Munteanu, sau membru propriu, atunci e obligatoriu să se pună în spatele candidatului, să înceapă o campanie puternică şi să creeze acel val care să-i ducă la câştigarea alegerilor locale. Altfel, nu-i văd foarte bine pentru parlamentarele din toamnă”, a explicat jurnalistul.

“Marian Munteanu azi, aşa cum arată scena şi enunţarea unor candidaţi, nu are nicio problemă să câştige alegerile. Mai mult, intrarea lui în cursă a creat o problemă pentru eventuala intrare în cursă a lui Tăriceanu şi a lui Băsescu. Personal, nu cred că cei doi, după anunţarea candidaturii lui Munteanu şi acceptarea sa, să mai intre în arenă. Cred că vor rămâne doar ca lideri importanţi de partid, dar nu vor intra în bătălie. Indiscutabil, Marian Munteanu are prima şansă, dacă PNL înţelege şansa pe care o are şi norocul pe care îl are dacă Marian Munteanu înţelege şi acceptă acest lucru şi dacă se va pune partidul în spatele candidatului. Lăsat singur, cum l-au lăsat pe Orban şi pe Buşoi, atunci, din păcate nu au niciun fel de şansă şi vor ajunge la un scor dezastruos nu doar la locale, ci şi la generale”, a adăugat el.

În opinia lui Rareş Bogdan, “Marian Munteanu se va bate cu Gabriela Firea, având în faţa dumneaei, cu toate eforturile pe care le va face PSD şi doamna Firea, prima şansă”.

“Dar nu trebuie să se culce liberalii pe o ureche, ci să înţeleagă că este un noroc nesperat; nu cred că puteau găsi un candidat mai bun care putea să aducă şi alegători din afara alegătorilor tradiţionali ai PNL în Bucureşti, şi pot să încerce o restartare, o revigorare a campaniei electorale, tocmai prin intrarea lui Munteanu în arenă. Personal, mă aştept să fie atacat din zona unei societăţi civile care i-a fost potrivnică în anii ’90 şi după, dar aceştia vor înţelege repede că e loc pentru toată lumea în România şi între statura din societatea civilă şi din statura politică intelectuală a Marian Munteanu şi statura lui Nicuşor Dan este o diferenţă absolut covârşitoare, în favoarea lui Marian Munteanu. Pentru Nicuşor Dan trebuie să mai treacă încă 30 de ani şi eventual să mai încerce să-şi anuleze retrageri de contestaţii de blocuri între case cum a făcut în anii domniei sale, pentru că eu sunt curios de unde şi-a obţinut dânsul… – în Bucureşti, dacă vă plimbaţi, cele mai multe corturi le are Nicuşor Dan -. Aş vrea foarte serios să ştiu de unde a obţinut Nicuşor Dan banii de finanţare a campaniei electorale şi de unde a obţinut sponsorizări în ultimii şapte ani la fundaţia domniei sale”, a mai comentat jurnalistul Realitatea TV.

• INPOLOITICS.RO:

S.R.STĂNESCU: ”DESEMNAREA LUI M.M. LA PRIMARIE ANUNTA DISOLUTIA PNL”

Într-un editorial publicat azi, analistul Sorin Roșca Stănescu lansează o ipoteză sumbră, conform căreia desemnarea lui Marian Munteanu la primăria generală ar putea anunța disoluția PNL.

”Este un uriaş scandal. Nu un uriaş eveniment. Totul a fost generat de inculparea lui Ludovic Orban. Şi trimiterea PNL în colţul ringului. În ultima secundă, liberalii, într-o criză incredibilă de personalităţi, sunt nevoiţi să-şi desemneze un candidat pentru cea mai importantă ţintă a alegerilor locale. Primăria Generală a Capitalei. Vine, dimineaţa, venerabilul Mircea Ionescu Quintus şi face un enunţ cardinal. Cum că PNL este un partid mult prea puternic şi mult prea mare şi mult prea serios pentru a desemna un candidat din afara formaţiunii politice. Câteva ore mai târziu, este nominalizat drept candidat un independent. În persoana lui Marian Munteanu. Mulţi, extrem de mulţi afirmă că aceasta este bomba pe coliva PNL.

A treia soluţie găsită de PNL pentru cea mai importantă ţintă a alegerilor locale, Primăria Generală a Capitalei, este liderul Pieţii Universităţii. Cel care, în 1990, a reprezentat, în mod indiscutabil, societatea civilă. Cel mai important oponent de atunci, din afara partidelor politice, al Partidului Comunist Român şi al scursurilor acestuia, transfigurate în aşa-zisa noua clasă politică. Victima minerilor. Liderul studenţilor anticomunişti. Şi patrioţi. Marian Munteanu, după ce a fost schingiuit de mineri, maltratat şi arestat de procurorii României postdecembriste, a fost, într-un târziu, cusut, bandajat şi pus în libertate. După care, pentru cei care nu-l cunosc, traseul său a fost total obscur.

Specialist în etnografie, un universitar pur-sânge, un filosof care îşi trage sorgintea de la Magul nostru din Păltiniş, Marian Munteanu nu a mai apărut pe radar decât într-un episod nefericit. Atunci când Virgil Măgureanu şi-a făcut partid. Şi s-a gândit că ar putea propune şi un candidat prezidenţial. Ei bine, Virgil Măgureanu a testat “terenul” cu ajutorul lui Marian Munteanu, în postura de prezumtiv candidat şi utilizându-l pe Dick Morris, cel mai important mercenar electoral din lume, al acelui moment. Dick Morris a venit în România şi a făcut măsurători. Reţeta Măgureanu – Marian Munteanu era toxică. Cel puţin aşa a rezultat din cercetările de piaţă. Iar Marian Munteanu nu a mai candidat. În schimb, eu, în calitate de prieten al său, m-am ales cu rezultatele cercetării de piaţă. Şi am aflat cum stăm.

A fost anul în care PRM-ul, în urmă cu câteva zile îngropat definitiv, urma să devină a doua forţă politică în România. Avea din ce în ce mai mulţi adepţi tineri şi un număr impresionant de mare de intelectuali. Beneficiind de cercetările de piaţă ale lui Dick Morris, am scris mai multe editoriale deştepte. Prin care am anunţat lucruri importante care urmau să se întâmple în România. Şi care s-au confirmat. Corneliu Vadim Tudor a ajuns în finală cu Ion Iliescu. Partidul său avea un sfert dintre parlamentarii din România. A fost singurul triumf al naţionalismului din ultimii 26 de ani.

Despre Marian Munteanu s-a vorbit puţin în acest sfert de secol. Cu excepţia acelui teribil an, 1990, când s-a vorbit mult. Extrem de mult. Şi când în Washington am văzut pe pereţi afişe cu trupul său flagelat de mineri. Mai pot să depun mărturie că importante autorităţi ale Statelor Unite, în 1990, s-au oferit să finanţeze o pregătire şi probabil o upgradare politică a lui Marian Munteanu, undeva pe malurile Potomacului. Şi, cel puţin în acel an, el a refuzat [vezi mai jos detalii despre “upgradare” – n.n.].

Mai pot să depun mărturie că Marian Munteanu a fost ales primul preşedinte al Alianţei Civice. Şi, nici după o oră, el a declinat această onoare. Chiar în timpul unei conferinţe de presă. Şi, în fine, mai pot să depun mărturie că, în timpul Convenţiei Democratice aflată la putere, Marian Munteanu a sesizat inconsistenţa societăţii civile din România. Şi că a încercat, este adevărat, pe hârtie, câteva proiecte pentru a o revitaliza. Şi cam asta este tot.

Acum, ce avem? Avem un mare Partid Naţional Liberal aflat într-o criză acută de personalităţi credibile. Al doilea partid al României, într-o derivă colosală. Şi totodată, ultimul partid istoric, încă nedistrus de către comunişti. Şi acest partid se află în pragul unor alegeri cruciale. Locale şi parlamentare. După ce a reuşit uluitoarea performanţă de a instala un preşedinte. Un preşedinte care nu prea este legat de PNL. Un preşedinte, la rândul său, extras din altă parte decât din substanţa liberală. Şi iată că, aflat în această criză, cu doi candidaţi aruncaţi peste bord, Buşoi şi Orban, PNL recurge la soluţia extremă.

Soluţia extremă se numeşte Marian Munteanu. Un personaj pe cât de carismatic, pe atât de controversat. Adulat de prieteni. Urat în forţă de neprieteni. În mod cert, un anticomunist. In mod cert, un patriot. În mod cert, un naţionalist. Şi, în mod cert, un om din afara Partidului Naţional Liberal.

Din această perspectivă şi din multe altele pe care le voi dezvolta în viitor, Marian Munteanu nu este o bomboană pe colivă. El este o bombă pe colivă. Dacă cumva este adevărat. Dacă cumva nu vom fi siliţi, în curând, să vorbim despre disoluţia PNL” scrie ziaristul.

• ActiveNews: Alina Mungiu și 7 ONG-uri cer PNL să-l retragă pe Marian Munteanu din cursa pentru Primărie: Are simpatii fasciste

Desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al Partidului Național Liberal pentru Primăria Generală a Bucureștiului stârnește reacții din zona stângii.

Astfel, câteva ONG-uri solicită liderilor PNL să-l retragă pe fostul lider al studenților din cursa pentru edil șef al Capitalei. ONG-iștii susțin că desemnarea lui Marian Munteanu reprezintă “o ofensă” adusă valorilor democratice, acuzându-l pe fostul lider al studenților că “are simpatii fasciste”. Apelul, trimis agenției Agerpres,  este semnat de opt ONG-uri.

Institutul pentru Politici Publice este un ONG înființat în 2001 și este parte a rețelei “deschise” a lui George Soros. Societatea Academică Română este ONG-ul condus de Alina Mungiu, despre finanțările căreia ActiveNews a scris aici. Centrul “Filia” este un ONG din zona extremei stângi, finanțat prin granturi ale Norvegiei, ca și SAR, dar și prin rețeaua deschisă a miliardarului George Soros.

Romani CRISS este un ONG înființat în 1993 care se ocupă cu drepturile minorității rome, la fel ca și alt semnatar, Agenția de Dezvoltare Comunitară “Împreună”. Asociația ACCEPT  și “Euroregional Center for Public Initiatives”sunt două ONG-uri care se ocupă cu promovarea homosexualității și a dreptului la avort, având practic, același staff.

“Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități” face parte din rețeaua Open Society a lui George Soros.

Iată textul ONG-urilor

Apel pentru democrație și valori europene

Semnatarii, organizații de drepturile omului dar nu numai, fac apel către conducerea Partidului Național Liberal să retragă candidatura lui Marian Munteanu pentru Primăria Municipiului București considerând această nominalizare o ofensă adusă valorilor democratice ale societății în care trăim.

A avut și are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată.

Promovează un discurs bazat pe elemente ortodox-fundamentaliste incompatibil cu valori democratice si chiar Constituționale.

Doar cu aceste motive în minte, și cu îngrijorarea că prin promovarea unei astfel de persoane într-o asemenea candidatură unde poate să își expună ideile nocive ce pot să producă tulburări ireparabile în straturile sociale, etnice, confesionale și nu numai din societate românească cerem PNL retragerea sprijinului politic pentru Marian Munteanu.

Atragem atenția că prin insistarea cu această candidatură, România riscă să intre într-o spirală izolaționistă ce poate avea consecințe foarte grave pentru Democrația românească.

• Hotnews:

Mesajul unui grup de ONG-uri:“Autoproclamarea drept reprezentanti ai societatii civile de catre candidati este o dovada de ignoranta, de indecenta si de desconsideratie fata de cetateni/ Respingem categoric demagogia si populismul, retorica nationalista si extremista”

Peste 30 de ONG-uri precum ActiveWatch, Expert Forum, Militia Spirituala, Funky Citizens sau Institutul pentru Politici Publice semneaza un “apel la decenta” in campania electorala in care afirma ca protestele din ultimii ani au aratat ca nimeni nu poate “sa confiste” societatea civila si in care solicita partidelor politice sa “dea dovada de responsabilitate si sa nu sustina candidati si programe care promoveaza extremismul si intoleranta.”

Apelul celor 35 de organizatii vine la doua zile dupa ce PNL l-a desemnat candidat la primaria Capitalei pe Marian Munteanu, liberalii si Munteanu afirmand in repetate randuri ca acesta este reprezentantul societatii civile.

Redam textul “apelului pentru decenta in campania electorala”:

“Noi, organizatiile semnatare, facem un apel catre toti candidatii pentru functii de demnitate publica, catre partidele politice si catre mass media sa manifeste respect fata de cetatenii romani in timpul campaniilor electorale. Ne asteptam ca partidele politice sa propuna candidati integri si competenti, si sa se delimiteze de atitudinile extremiste si anti-democractice.

Respingem categoric demagogia si populismul, retorica nationalista si extremista din campania electorala menite sa mascheze grosolan lipsa de pregatire, de solutii, de programe, de proiecte pentru administratia locala.

Desi apreciem drept benefica implicarea oamenilor proveniti din societatea civila in politica si in administratia publica, consideram ca autoproclamarea drept reprezentanti ai societatii civile “autentic” de catre candidati pentru functii de demnitate publica in Romania este o dovada de ignoranta, de indecenta si de desconsideratie fata de cetateni.

Credem ca protestele din ultimii ani au demonstrat ca societatea civila este extrem de diversa si ca nimeni nu poate sa o confiste si sa pretinda ca o reprezinta in ansamblul ei.

Avem nevoie intr-adevar de lideri politici care sa creada in mod sincer in valorile societatii civile. In opinia noastra, acestea coincid cu valorile democratice europene, bazate pe principiile societatii deschise, pe respectul pentru diversitate si pentru libertatea de constiinta.

In contextul regional in care respectul pentru statul de drept, pentru drepturile minoritatilor si libertatea de constiinta, sunt in pericol chiar si in democratii considerate pana acum drept consolidate, in Romania derapajele nationaliste, simpatiile pentru formule autoritare, iliberale, sunt in acest moment cu atat mai periculoase.

Cerem partidelor politice sa dea dovada de responsabilitate si sa nu sustina candidati si programe care promoveaza extremismul si intoleranta. Ne exprimam increderea ca cetatenii Romaniei si profesionistii din mass media vor da dovada de discernamant si spirit critic pentru demascarea si sanctionarea la vot a imposturii si a indecentei din spatiul politic.”

Semnatari:

Academia de Advocacy
ActiveWatch
Agentia Impreuna
Alaturi de Voi
Asociatia Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis
Asociatia Civitas ’99
Asociatia ACCEPT
Asociatia Militia Spirituala
Asociatia Pro Democratia
Asociatia Romana pentru Cultura Educatie si Normalitate
Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni
Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi
Centrul Parteneriat pentru Egalitate
Centrul de Resurse Juridice
Centrul pentru Studiul Democratiei
Centrul FILIA
Centrul de Resurse pentru Participare Publica
Centrul pentru Jurnalism Independent
Consiliul Tineretului din Romania
Dizabnet – Reteaua prestatorilor de servicii pentru persoane cu dizabilitati
ECPI – Centrul Euroregional pentru Initiative Publice
Expert Forum
Federatia VOLUM
Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale
Fundatia pentru Parteneriat
Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile
Fundatia Comunitara Bucuresti
Fundatia PACT
Fundatia Estuar
Funky Citizens
Institutul pentru Politici Publice
Societatea Academica din Romania
TERRA Mileniul III

Institutul Ellie Wiesel: Ne ingrijoreaza persoana publica Marian Munteanu, in masura in care se confunda sau promoveaza simbolistica extremismului de dreapta interbelic

Institutul “Ellie Wiesel” isi exprima ingrijorarea, intr-un raspuns transmis HotNews.ro, cu privire la Marian Munteanu, candidatul PNL la primaria generala, “in masura in care se confunda sau promoveaza simbolistica extremismului de dreapta interbelic si respectiv face declaratii publice menite sa minimalizeze sau sa nege o serie de realitati istorice sau actuale”. Institutul considera ca printr-o afirmatie facuta miercuri seara, la Antena 3, Munteanu a “deformat sensul si continutul Legii 217/2015”. In raspunsul institutului se precizeaza ca “astfel de aprecieri populiste, lipsite de argumente nu fac decit sa eludeze posibile evenimente sau stari emotionale generate de perceptii socio-etnice negative sau de prejudecati xenofobe, antisemite, rasiste”.

“Ne ingrijoreaza persoana publica Marian Munteanu, in masura in care se confunda sau promoveaza simbolistica extremismului de dreapta interbelic si respectiv face declaratii publice menite sa minimalizeze sau sa nege o serie de realitati istorice sau actuale. In acest sens, mentionam declaratia de ieri 13 aprilie la un post tv, prin care a deformat sensul si continutul Legii 217/2015. Marian Munteanu a afirmat ca: Legea 217 este o lege antisemita.Nu prea exista antisemitism, mai degraba xenofobie. Toti suntem filosemiti pentru ca suntem crestini.”, a transmis Institutului “Ellie Wiesel”

Referitor la legea antilegionara, noul candidat al PNL la Primaria Generala a Bucurestiului a declarat, marti seara, la Antena 3 ca este o lege care “instiga la antisemitism”, precizand apoi ca “in Romania nu exista antisemitism, ci doare niste cazuri izolate”.

• Hotnews: PNL, scrisoare deschisa adresata contestatarilor lui Munteanu: “Ca si in zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care sa sustina acuzatiile/ Marian Munteanu sustine integrarea europeana si euroatlantica a tarii noastre”

PNL a transmis o scrisoare deschisa intitulata “apelul la adevar” adresata constatarilor lui Marian Munteanu, candidatul la primaria Capitalei, in care sustine ca acuzatiile de apropiere de extrema dreapta si acelea de a fi antioccidental care i se aduc acestuia nu sunt sustinute de probe.

Redam scrisoarea in intregime:

“In putinele zile trecute de la desemnarea dlui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, membrii PNL au constatat faptul ca in spatiul public au inceput din nou sa circule aceleasi acuzatii lipsite de temei care acum un sfert de secol incercau sa pateze imaginea Pietei Universitatii.

De aceasta data, aceste acuze nu mai vin din partea partidului condus de Ion Iliescu si nici din partea presei feseniste, ci din partea unor organizatii si persoane care aparent considera ca detin monopolul asupra ideii de scietate civila. De fapt, aceste persoane sunt cei mai noi politicieni ai Romaniei si sustin in mod deschis actiunea unui partid politic care participa la alegerile locale din Bucuresti.

Un mit care a fost cultivat cu multa migala in primavara anului 1990 a fost cel al asa-zisei apropieri a dlui. Marian Munteanu de extrema dreapta. Referitor la acest aspect, PNL nu poate sa nu constate ca si acum, ca si in zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care sa sustina aceste acuzatii. Oricare ar fi acestea. De aceea, PNL solicita acum oficial tuturor celor care intretin acest discurs plin de neadevar sa aiba decenta si deontologia de a-si proba spusele in mod concret, prezentand opiniei publice vorbe si fapte ale dlui. Marian Munteanu care ar putea, eventual, sa sustina acuzele pe care i le aduc domniile lor.

Pentru a evita din capul locului orice fel de tentatie in acest sens, le comunicam de pe acum ca, spre deosebire de liderii FSN din 1990, PNL nu considera in niciun fel ca participarea dlui. Marian Munteanu la Revolutia din decembrie 1989 si la organizarea Ligii Studentilor, faptul ca a fost primul presedinte al Aliantei Civice sau rolul sau de lider al Pietei Universitatii reprezinta dovezi ale unui eventual extremism de dreapta al dlui. Marian Munteanu.

Venind acum catre anii mai recenti, ii asiguram pe toti cei care urmaresc scena politica romaneasca in aceste zile ca nu exista nimic in activitatea dlui Marian Munteanu care sa justifice alte acuze ce i se aduc, anume acelea de a fi anti-occidental. Din contra, prin tot ceea ce a facut in ultimii 25 de ani, ca lider respectat al societatii civile si ca antreprenor, dl Marian Munteanu a fost si este un sustinator consecvent al cursului Romaniei catre modelul democratic de dezvoltare a societatii si catre economia libera de piata.

Dl. Marian Munteanu a sustinut mereu si sustine cu consecventa integrarea europeana si euro-atlantica a tarii noastre. In ultimii ani domnia sa a avut multe ocazii de a calatori in tari occidentale unde a fost un avocat al Romaniei si al colaborarii tarii noastre cu marile tari democratice ale lumii.

Daca cineva poate dovedi ca lucrurile stau altfel, il rugam sa o faca.

Pana atunci, cat timp dl. Marian Munteanu este acuzat fara nici un fel de dovezi de a avea anumite convingeri politice care, de fapt, nu il reprezinta, PNL apreciaza ca aceste acuzatii nu pot fi privite altfel decat ca fiind parte a unui discurs propagandistic des intalnit in jocul politicianist. De fapt, nici partizanatul vadit pentru un candidat si pentru un partid politic si nici sustinerea de acuzatii fara dovezi la adresa altor candidati si altor partide politice nu ar trebui sa faca parte din activismul specific societatii civile.

In saptamanile care vin, PNL va fi deschis catre colaborarea cu societatea civila in cazul in care vor aparea initiative fara culoare politica de a se organiza dezbateri intre candidati, de a se aduce pe agenda campaniei electorale probleme ale comunitatii locale din Bucuresti sau de a se monitoriza desfasurarea campaniei electorale. Cu privire la acest ultim aspect, PNL chiar indeamna asociatiile neguvernamentale cu expertiza in domeniu sa dea atentie problemei atat de importante a finantarii campaniilor electorale ale candidatilor din Bucuresti, cu atat mai mult cu cat deja apar diferente vadite intre potentialul real al unor partide politice si abundenta de mijloace de campanie etalate pe strazile Capitalei.

PNL solicita tuturor liderilor societatii civile sa tina cont de faptul ca o campanie electorala locala deschisa si corecta, care sa ajute cu adevarat cetateanul in formarea deciziei de vot, nu poate fi organizata decat daca organizatiile aflate in afara jocului politic isi vor asuma in mod corect rolul lor.

Incheiem aceasta Scrisoare deschisa lansand un apel la adevar. In cursul vietii sale dl. Marian Munteanu a mai vazut ce inseamna sa fie acuzat fara dovezi si chiar sa fie tinut in inchisorile regimului fesenist din motive politice, sub acuzatii false. Acele timpuri ar fi trebuit sa ramana mult in urma. Acum Romania este in anul 2016, dar iata ca adevarul ramane la fel de important. Apelul PNL de astazi are tocmai acest inteles: haideti sa facem o campanie electorala in care sa putem dovedi tot ceea ce spunem despre contracandidatii nostri! Altfel, aratam lipsa de respect fata de electorat si fata de noi insine.

Aici nu este vorba numai despre dl. Marian Munteanu, ci despre modul in care trebuie sa facem si sa intelegem politica. In ceea ce il priveste pe candidatul PNL este o realitate istorica faptul ca adevarul a invins mereu.”

• EVZ/ Silviu Sergiu: Cum a „lansat” trupa „Taxi” candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei

Neașteptată desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria Capitalei.

Neașteptată, dar nu surprinzătoare în totalitate. Existau informații despre rolul pe care liderul Pieței Universității vrea să-l aibă în politica românească, în perioada următoare. Pe 15 ianuarie 2016 am scris un editorial pe acest subiect, intitulat „Ce planuri are în politică Marian Munteanu, liderul Pieței Universității”. Tocmai anunțase înființarea „Grupului pentru România”.

Aflasem că în mediul politic se discută intens despre nevoia apariției în România a unui partid conservator și tradiționalist, după modelul Partidului „Dreptate și Justiție” din Polonia. Scopul formațiunii: apărarea „valorilor identitare ale civilizaţiei româneşti”. Așadar, o abordare conservatoare, tradiționalistă, cu accente naționaliste moderate și eurosceptice. Se discuta atunci despre relansarea PNȚCD, ca parte din planul de coagulare a conservatorismului românesc. Coordonatorul proiectului este Constantin Dudu Ionescu, fost lider țărănist, cel care se pregătește să preia atribuțiile de șef al Administrației Prezidențiale. El este cel care a reușit să-i plaseze în Guvernul Dacian Cioloș pe Costin Borc, fost secretar personal al Seniorului Corneliu Coposu – deci cu un capital simbolic consistent – și pe Marius Bostan, fost lider al Tineretului Țărănist Creștin-Democrat.

Deloc întâmplător, Dudu Ionescu este și cel care, susținut pe Klaus Iohannis, a impus numele lui Marian Munteanu în discuțiile din interiorul PNL. În varianta inițială, nu era prevăzută o candidatură la Primărie a acestuia. Cel puțin, la începutul anului, nimeni nu discuta despre acest lucru. Informații au apărut mult mai târziu. Robert Turcescu a publicat primul știrea, pe 26 martie. În acea perioadă, în PNL, se vorbea pe la colțuri că Ludovic Orban s-ar putea să aibă probleme cu „o anumită instituție a statului”. De altfel, potrivit DNA, pe 20 martie Orban s-a întâlnit cu omul de afaceri căruia i-ar fi cerut suma de 50.000 de euro, pentru a plăti două posturi de televiziune. După doar șase zile a apărut știrea referitoare la candidatura lui Marian Munteanu la Primărie. Informația circulă repede de la DNA la PNL. Foarte interesant!

Nu cred că anunțarea candidaturii lui Marian Munteanu este o mutare politică făcută în disperare de cauză. Cred că președintele Klaus Iohannis are alte planuri cu acest partid decât au liderii săi. E drept că acești lideri nici nu s-au înghesuit să candideze în locul lui Ludovic Orban, pentru că nu cred în victoria PNL în Capitală. De aceea, soluția venită de la Cotroceni a fost un veritabil colac de salvare pentru ei. Dacă Munteanu va pierde, niciun lider PNL nu va fi făcut responsabil.

Este însă posibil ca liberalii să-și facă și un calcul de oportunitate. Dacă vor să-și extindă bazinul electoral, trebuie să atragă și alte segmente de alegători. De altfel, în București, bazinul tradițional de votanți PNL poate fi pus în pericol de o eventuală candidatură a lui Călin Popescu Tăriceanu, din partea PSD – ALDE. Sociologul Sebastian Lăzăroiu remarca pe Facebook că Marian Munteanu „e genul de candidat care poate da peste cap bazinele tradiționale ale partidelor.” Altfel spus, discursul său tradiționalist, pro-creștin poate lua alegători de la PSD. Liberalii pot, astfel, compensa pierderile provocate de Tăriceanu.

Nu știu dacă Marian Munteanu va câștiga alegerile. Foarte mulți nu-i dau nicio șansă, acuzând accentele sale legionaroide, relația cețoasă cu Virgil Măgureanu, sau discursul ultraconservator, catalogat drept extremist și ne-european. E adevărat că va trebui să dea multe multe explicații. Cred însă că depinde foarte mult de cum va reuși să fructifice oportunitățile pe care i le va oferi agenda publică. De pildă, va fi interesant ce vom afla despre el și Măgureanu din Dosarul „Mineriada”, redeschis de Parchetul General. În mod cert, contextul îi este favorabil. Uitați-vă ce ceartă generalizată s-a iscat de la melodia Trupei „Taxi” împotriva Catedralei Mântuirii Neamului. Vă imaginați ce potențial exploziv are o astfel de temă? Deși este o coincidență (adepții teoriei conspirației mă vor contrazice), aș zice că este prologul perfect pentru candidatura lui Marian Munteanu. Asta pentru că el se poate poziționa foarte clar de partea electoratului care susține Catedrala.

În acest context, Marian Munteanu poate spera la un ajutor consistent din partea Bisericii Ortodoxe Română.

Nu în ultimul rând, candidatul PNL are o șansă pentru că stârnește multe controverse și, de aceea, poate polariza electoratul. Nu cred că funcția de primar i se potrivește profilului său de politician, dar candidatura va fi ocazia perfectă de a-și lansa cariera politică și a-și pregăti candidatura pentru o altă funcție.

• Hotnews/ Dan Tapalaga: Romania, in mars spre intuneric. Sursele noului nationalism

O serie de evenimente recente ingrijoreaza profund orice constiinta interesata de directia in care se indreapta tara. Ne scufundam iarasi (pentru a cata oara in ultimii ani?) in mocirla sulfuroasa a nationalismului desuet, care explodeaza in aceste zile prin mai multe voci. Atmosfera s-a imbacsit la Bucuresti si miroase urat, a mucegai intins pe peretii unei camere inchise. Cu ochii scosi din orbite, din subteranele natiunii ies legiuni de aparatorii ai romanismului desi nimeni, dar nimeni si nimic nu-i ameninta existenta. O scurta recapitulare a celor mai recente evenimente, unele trecute sub radar, indica un fenomen: exacerbarea manifestarilor cu mesaj nationalist, antioccidental, ortodoxist si etnocentric.

Cea mai vizibila si socanta expresie a derivei nationaliste o reprezinta reciclarea lui Marian Munteanu, un simbol al nationalismului de grota – cum l-a numit Cristian Pantazi – pe post de candidat al PNL la primaria Capitalei. In paralel, s-a inflamat scandalul de la Opera, cu mesaje violente impotriva strainilor, scosi in cele din urma din institutie, daca nu din tara. Este aproape ireal sa vezi straini insultati intr-un spatiu cultural cosmopolit prin definitie doar pentru vina de a fi straini. La fel ca Ion Stanomir (vezi textul Etnocratia ca proiect politic), cred ca nu avem de-a face cu o simpla coincidenta.

In corul ruginit al acestor zile a intrat, se putea altfel, si Biserica. Este relevanta scrisoarea parintelui Justinian Oprina, calugar intr-o manastire din Mitropolia Clujului. Textul rezuma cam toate sursele nationalismului romanesc pe care le vom inventaria mai departe. Scrisoarea se incheie cu o somatie-sentinta: “Trebuie să vă hotarati, domnule Presedinte, daca vreti să fiti presedintele românilor sau doar un stăpân străin peste hotarele României care ia decizii în beneficiul altor puteri.” Mai merita mentionat un eveniment aparent minor, dar care se incadreaza perfect in exaltarea sentimentului romanesc al fiintei. Universitatea Politehnica din Bucuresti a anuntat ca-i va acorda, joi, titlul de Doctor Honoris Causa, Patriarhului Daniel, “pentru asigurarea continuitatii in credinta stramoseasca”.

Poate ca asistam la evenimente fara legatura unele cu altele si reprezinta, in jocul hazardului, o simpla intamplare ca s-au petrecut in acelasi timp. Poate ca le investim in mod abuziv cu semnificatii si le citim gresit. Se poate si asta. Dar cred ca toate evenimentele care se succed azi s-au alimentat in timp din mai multe surse si se revarsa azi peste societatea romaneasca. Care sunt, asadar, sursele noului nationalism care erupe azi in Romania?

1. Nationalismul alimentat politic. Din 2012 incoace, PSD si guvernul Ponta au exploatat in mod programatic nationalismul si corolarul sau, antioccidentalismul latent, ca arma politica (“mandria de a fi roman”, “Romania, colonie occidentala”). Apeland la cea mai facila metoda de a obtine voturi, Ponta a dorit chiar sa construiasca un intreg program politic bazat pe confiscarea unuia din miturile fondatoare ale Romaniei. In plina campanie pentru prezidentiale, Ponta a investit masiv in imaginea de “unificator” al natiunii. A anuntat expressis verbis ca se angajeaza sa realizeze “a doua oara Marea Unire” la o suta de ani de la prima. Ceva imi spune ca acest proiect politic s-a mutat la Klaus Iohannis, mai ales ca presedintele sufera de complexul minoritarului si are nevoie de un plan nationalist pentru a dovedi cu asupra de masura apartenenta sa la romanism. In aceasta cheie putem citi, de pilda, retragerea decoratiei lui Laszlo Tokes.

2. Nationalismul de sorginte religioasa. Ventilator puternic al ideilor antioccidentale, Biserica Ortodoxa a fost si ramane o sursa importanta a noului nationalism. Isteria anti-vaccin, de pilda, se raspandeste periculos mai ales in lumea ortodoxa, asa cum a demonstrat Vlad Mixich intr-unul din editoriale. Mesajul puternic antioccidental incorporat in propaganda antivaccin spune ca Romania a ajuns o baza de desfacere a marilor companii farmaceutice. Acesta e doar unul din exemplele care ilustreaza rolul bisericii in propagarea nationalismului. Cel putin alte doua evenimente recente au incins spiritele in plan religios, ambele purtand in subtext mesajul pur nationalist: constructia unei mari moschei la Bucuresti, exploatata electoral de candidatii la primarie, si controversata piesa a trupei TAXI pe tema constructiei Catedralei Mantuirii Neamului. Adversarii moscheii si sustinatorii Catedralei au invins, in cele din urma, la scor, dovedind ca sunt multi si foarte agresivi.

3. Nationalismul economic. Au incubat in ultimul timp o serie de idei care exprima frustre si complexe anti-occidentale. Am vazut cu totii lozincile impotriva multinationalelor la unele proteste civice, i-am auzit cu totii pe oamenii de afaceri autohtoni acuzand favorizarea companiilor straine sau plangandu-se ca sunt scosi din piata prin intermediul anchetelor penale pentru a le face loc strainilor. L-ati auzit de curand pe fostul sef al fiscului acuzand un ambasador ca a intervenit pentru companiile tarii sale sau pe fostul presedinte, Traian Basescu, reprosandu-le ambasadorilor ca “se duceau la minister cu firmulita de mana”. In fine, am asistat la o adevarata campanie impotriva supermarketurilor: ba sa fie inchise in week-end pentru a favoriza productia autohtona in piete, ba sa fie suprataxate etc. Hypermarket-ul a devenit, inca de pe vremea guvernarii Ponta, inamicul public numarul 1 tot ca parte a unei strategii politice.

4. Nationalismul expandat mediatic. Apologetii romanismului, Realitatea TV si Antena 3 sunt principalele difuzoare ale mesajului nationalist, dar in mediul online au proliferat site-urile care propaga in mod direct sau subliminal mesajele patriotarde sau vadit anti-occidentale. O buna parte din media nu doar ca preia mesajul nationalist din sursele mentionate mai sus, dar reprezinta ea insasi o sursa importanta care alimenteaza publicul cu ideea fixa a exceptionalismului romanesc, umbrit de conspiratia strainilor (oricare ar fi ei, ungurii, americanii, europenii, evreii). Se remarca doua tendinte periculoase in discursul media: revirimentul antisemitismului si a intolerantei etnice. A se vedea iesirile impotriva musulmanilor sau rabufnirile violent antimaghiare (B1 TV a primit una din cele mai mari amenzi de la CNA din cauza unei diatribe anti-maghiare a lui Radu Banciu). Acestea se traduc uneori in actiune si se manifesta din plin pe retele de socializare, in comentariile cititorilor pe net, nu doar in presa mainstream. O editura a publicat de curand o carte cu continut profund antisemit, intitulata “Holocaustul: gogorita diabolica”, in ciuda faptului ca legislatia penala a Romaniei pedepseste negarea Holocaustului. Cartea, scoasa la vanzare intr-o librarie din centrul Capitalei, a fost intre timp retrasa. Pe de alta parte, UDMR raporteaza tot mai multe situatii conflictuale intre romani si maghiari. Un recent sondaj intern al UDMR realizat in judetele maghiare, la intrebarea “care dintre raspunsuri ar caracteriza cel mai corespunzator relatia romanilor cu maghiarii?”, avem urmatoarele raspunsuri: relatie de cooperare – 34,4%, nu stiu, nu raspund – 3,5%, neinteresare reciproca – 19,9%, relatie conflictuala – 42,2%.

5. Nationalismul ca tendinta globala. Fenomenul migratiei, atentatele de la Bruxelles si Paris, cazul Barnevernet din Norvegia au generat puternice sentimente de frica, de nesiguranta sau de repulsie fata de Occident in general. Din pacate, Occidentul insusi tinde sa se inchida, sub presiunea partidelor extremiste si xenofobe care castiga teren, ceea ce pune sub semnul intrebarii intreg sistemul de valori pe care se bazeaza Uniunea Europeana, grav amenintata de Brexit. In plus, regiunea cazut sub vraja nationalismului agresiv (Ungaria, Polonia). Din pacate, tendinta de izolare si inchidere se manifesta nu doar pe continentul european, ci si in Statele Unite. Candidatul republicanilor, Donal Trump, s-a remarcat printr-un discurs violent impotriva imigrantiei ilegale, xenofob si izolationist. Nu e clar, prin urmare, cat din nationalismul autohton este productie proprie si cat vine din efectul de contaminare. Romania tocmai se aseaza si ea pe harta cu o problema de care scapase in ultimii ani.

Prin aceste paraiase au curs neintrerupt in ultimii ani ideile nationaliste, etnocentriste si ortodoxiste, alimentand si modeland mentalul colectiv. Paraiasele s-au umflat si s-au unit astazi intr-un fluviu. Apele lui tulburi inunda azi societatea romanesca si cu greu mai poate fi oprit. Daca oficializarea unui Rasputin in politica romaneasca devine politica de stat, cu atat mai periculos. Nu exista inca date certe, dar inca trag nadejde ca tot ce se intampla azi in Romania nu este parte a unui proiect etnocentrist, cum l-a numit Stanomir, ci o ratacire generata de haosul politic intern. Sper ca Romania nu se joaca cu focul, ca nu aprinde ideile nationaliste in mod deliberat, cu scopul de a obtine maxim de efect artistic in 2018, cand vom sarbatori in mod simbolic suta de ani de la Marea Unire. Poate ca presedintele Klaus Iohannis se va abtine totusi de la tentatia de elibera demonii nationalismului in lipsa de alt proiect, de solutii si de viziune.

Am vazut unii analisti incercand sa explice reciclarea lui Munteanu prin nevoia sistemului de a controla un fenomen care vine oricum peste Romania. Teoria ar putea tine cu o singura observatie: de ce e nevoie sa dai foc la toata tara?

Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Exista un nationalism bun, puternic si sanatos despre care nimeni nu vorbeste in gura mare. Exista un mod discret si eficient de a-ti iubi tara fara a-i face rau. Oricine munceste, respecta legea, se implica in problemele comunitatii lui, se bate pentru principii si valori, promoveaza competenta si cinstea isi trage tara cu inca un pas inainte. Patriotismul nu are nevoie de lozinci tipate strident, nu se manifesta prin ura fata de straini sau mintindu-ne cu unicitatea noastra. Drumul pe care a apucat Romania astazi duce catre intuneric, ne intoarce in trecut, ne indeparteaza de Occident si ne arunca direct in bratele Rusiei. Pentru ca exact asa arata modelul preferat al Moscovei: o tara inchisa in ea insasi, eliberata de “jugul strain”, numai buna de intors din drumul ei catre Vest.

• Adevarul/ Cristian Unteanu: Candidatura lui Marian Munteanu, opţiune perfectă în direcţia unei anume Europe

Nu cred nicidecum că este vorba despre o opţiune sub presiunea evenimentelor, în grabă şi fiindcă n-ar fi avut pe nimeni de aruncat în bătălia electorală. Adică pe nimeni din grupul de reprezentanţi din prima sau a doua linie care să exprime ceea ce fusese, până ieri, linia tradiţională a ideologiei partidului care se prezenta drept exponentul zonei de centru-dreapta. Intrat în PPE prin cele două ramuri ale sale, PDL, atunci când a renăscut peste noapte din precedenta sa identitate fermă de membru în grupul socialist şi, mai nou, PNL, abandonând spectaculos ALDE, bazinul trandiţional de reprezentare a liberalilor europeni şi reconvertit şi el la credinţele popularilor.

Acum se prefigurează o nouă posibilă mutaţie ideologică, pe cât de spectaculoasă, pe atât de interesantă în contextul marilor bătălii subterane care se poartă acum în ceea ce este, fără dubiu posibil, o bătălie amplă pentru reconfigurarea eşichierului politic european înainte de seria de mari alegeri parlamentare (şi prezidenţiale, în unele ţări) din acest an şi din 2017. În acest sens, candidatura aleasă, cred eu cu mare grijă şi după calcule multiple de către PDL-PNL, poate reprezenta o opţiune majoră în direcţia unei anume fel de Europă, cea care se construieşte de mai mult timp şi este confortată prin ridicarea spectaculpasă şi constantă a scorurilor electorale deja înregistrate, dar şi a celor prognozate pentru viitorul imediat a partidelor din zona extremei-drepte, naţionaliste, eurosceptice sau, în cârteva cazuri notabile, chiar anti-europene. Analiştii partidului au avut în faţă asemenea analize de oportunitate care arată cât de important este, sau poate deveni formaţiunea politică dacă îşi schimbă centrul de greutate printr-un asemenea gest interesant cum este candidatura domnului Marian Munteanu.

După cum vedeţi, este vorba despre un bazin electoral suplimentar mai mult decât promiţător, considerat acum a fi „adormit”, pus în stand-by după eşecurile consecutive ale PRM, singura dintre formaţiunile politice care ameninţase vreodată, la modul oarecum serios, bunăstarea şi liniştea unui establisment altfel transpartinic şi extrem de feroce în a-şi apăra privilegiile. Şi care, până acum, evolua absolut liniştit spre un alt episod de împăraţire a puterii în condiţiile dominanţei absolute a două partide, alături de micii sau foarte micii jucători aflaţi în siajul lor, pentru o cât mai bună garantare a procesului alegerilor într-o democraţie consolidată.

Numai că cine vorbeşte pentru cei care nu cred în succesul construcţiei europene şi în binefacerile aduse României prin apartenenţa la UE şi NATO, solicitând renegocierea imediată a termenilor Tratatului de aderare al Rămâniei la aceste două organizaţii? Cine va veni să contabilizeze politic foarte puternicul sentiment anti-migranţi şi-l va transforma rapid în opţiune de vot? Cine va spune că politicile fiscale şi economice ale Europei unite sunt ineficiente sau prost construite, că ajutorul acordat României nu s-a simţit decât extrem de puţin sau chiar deloc la nivelul cetăţeanului obişnuit? Cine va spune că este rapid necesară o reluare a controlului statului asupra sectoarelor strategice, începând cu băncile, producătorii şi distribuitorii de energie, rediscutarea termenilor de proprietate a pământului…. Adică exact punctele principale de pe agenda electorală şi din platforma oricărui partid politic din zona naţionalistă şi de extremă-dreaptă.

Fireşte, nu candidatura domnului Marian Munteanu la primăria generală a Bucureştilor va aduce pe tapet acest probleme. Dar poate fi, în perspectiva precedentelor sale opţiuni politice, un semnal mai mult decât clar asupra ţintei reale a PNL de a acapara această zonă extrem de ofertantă de electorat. Şi de a se pregăti voiniceşte pentru perspectivele care ar putea să apară în curând privind redesenarea cercurilor de putere şi alianţelor politice din Europa. Context în care criticii extremei drepte şi naţionaliste au lansat acuzaţii de oportunism şi inconştienţă politică, invocând, fapt deosebit de grav, posibila influenţă subterană a Rusiei, doritoare de a utiliza la maximum această „cale regală” de spargere a unităţii europene…

Criza migranţilor este, în acest moment, cel mai important argument electoral potenţial de care, încă, partidele noastre de primă linie nu au putut să profite, împiedicate fiind de argumentul de „corectitudine politică” în relaţia cu instituţiile europene şi, deocamdată, mult prea preocupate să se sfâşie între ele, aflate fiind în plin proces de decimare a primei linii de lideri naţionali şi locali. Dar, foarte curând, un asemenea grafic de preocupări va deveni relevant şi în campania politică principală din România, cea parlamentară. Deja unii dintre europarlamentarii noştri simt de unde vine posibila schimbare şi se aliniază rapid la tendinţa proaspătă de a critica UE şi de a-i prevesti inevitabilul sfârşit…

Nu este doar o posibilitate printre multe altele, ci o absolută certitudine. Priviţi „lista temerilor dominante” în Europa. Pe ea mizează acum creatorii de campanii politice din mai multe ţări de pe continentul nostru unde extrema-dreaptă naţionalistă este deja confirmată ca actor politic major. O listă care poate deveni oricând valabilă şi pentru Românoa în perioada imediat următoare. Cu atât mai mult cu cât ţara noastră este una intens curtată din acea zonă, fiind una dintre puţinele unde aceste partide nu aveau o reprezentare semnificativă cu toate că, deloc surprinzător pentru culisele profesiniste de la Bruxelles, domnul Laurenţiu Rebega, europarlamentar independent şi extrem de puţin vizibil pe scena noastră politică, este vicepreşedintele grupului politic al Mişcării pentru o Europă a Naţiunilor şi Libertăţilor din Parlamentul European.

Adică a acelui grup care dă fiori de spaimă structurilor tradiţionale.

Adică a acelui grup unde figura cea mai interesantă şi de reală influenţă europeană este doamna Marine Le Pen…

Adică a acelui grup din Parlamentul European care-şi va reuni tenorii – eu zic absolut deloc întâmplător – la Sinaia, între 15-17 aprilie, sub un genericul „Europa noastră- Europa Naţiunilor”:

„…demersul nostru este radical, dar NU este extremist. Dimpotrivă, credem că marea provocare a viitorului imediat în ţările europene este ca, în faţa atentatelor teroriste şi a valurilor de migranţi, să se ridice bande ad hoc înarmate, grupuri paramilitare ilegale sau „lupi singuratici” de genul Anders Breivik, care să genereze confruntări şi instabilitate cronică. Din acest punct de vedere, noi considerăm că suntem un partener serios şi responsabil de dialog atât pentru partidele „clasice”, cât şi pentru societatea civilă. Adevărata democraţie nu trebuie subsumată birocraţiei UE şi relativei hegemonii mediatice a corectitudinii politice. Pe scurt: împotriva bombelor şi a crizelor este infinit mai bună şi mai eficientă o regrupare democratică în jurul valorilor naţionale, decât confuzia şi lipsa de responsabilitate a unei birocraţii castrate de identitate”.

Alături de Marine le Pen, la Sinaia vor fi prezente şi alte personalitâţi marcente ale mişcării precum Marcel de Graaff, Edouard Ferrand, Ludovic de Danne, Tomio Okamura, Radim Fiala, Franz Obermayar şi Ricardo Molinari care vor discuta temele calsice, cele cu dovedit impact electoral: Deriva instituţională a Uniunii Europene: Ciocnirea civilizaţiilor şi pericolul dezechilibrului cultural în Europa; Cronicizarea crizei economice şi constrângerile monedei unice;Uniunea Europeană văzută de statele membre din Est; Naţiunea – o forţă culturală; Responsabilitate politică vs birocraţie.

Este o opţiune interesantă. Care poate aduce voturi din partea unei zone care nu-şi găsise până acum reprezentare politică. Dar, la fel de bine, poate provoca şi plecarea rapidă a multora dintre susţinătorii tradiţionali şi foarte convinşi ai unei drepte de tip centru moderat, Oricum, mişcarea aduce o rapidă revigorare a unui peisaj politic obosit şi cam prăfuit, silind competitorii să intre în ceea ce au evitat până acum cu bună ştiinţă: marea dezbatere politică pe soluţii şi contra-soluţii, nu cu limbaj de lemn, ci cu curajul de a asuma o credinţă politică. Pro sau contra, cu argumente credibile.

Miza reală, profundă, este o alegere de drum. Dumneavoastră o veţi face, nimeni altcineva. Veţi decide înspre ce zonă de joc se va îndrepta România, acum când se reface în profunzime întrega balanţă de putere, influenţă – cu şansle aferente – la nivelul a ceea ce va fi următoarea fază de existenţă a Europei. Unite sau nu.

• Romania Libera/ Sabina Fati: Marian Munteanu: liderul-supapă al SRI?

În România postdecembristă, extremismul politic a fost mai mereu ținut sub control de profesioniștii informațiilor, iar atunci când depășea măsura părea să o facă tot „controlat“. De aceea intrarea bruscă în politica de vârf a liderului studenților din vremea Pieței Universității ar putea fi un experiment dirijat, dacă nu cumva este doar o mișcare de marketing a liberalilor aflați în degringoladă.

Simbol al degradării istoriei, Marian Munteanu (MM) are certe calități de lider. Vorbește liber, este un universitar serios și studios, ajuns pe propriile speze să-și facă un doctorat strălucit, are idei și, ceea ce este foarte rar în politica autohtonă, are idealuri. Pe scurt, omul crede în „românism“, în dreptul autohtonilor de a se bucura de bogăția țării lor, militează pentru susținerea capitalului românesc – „singurul interesat să pună în centrul oricăror strategii de dezvoltare spațiul național“, își dorește o reîntoarcere la „valorile fondatoare ale civilizației românești“: „familia, satul, școala, biserica, armata, credința creștină, limba română, reperele spirituale, culturale și istorice“. Marian Munteanu propune în Proclamația  Alianței Noastre „blocarea oricăror tentative politico-administrative de a modifica, prin diferite forme de constrângere, actualul profil – etnic, cultural sau religios – al României“.

Proclamația Alianței Noastre (organizația-fanion înființată de MM, după multe altele care au eșuat) este instrumentul politic prin care Marian Munteanu s-a pregătit să-și reia rolul de lider. Textul acesteia se încheie cu o formulă dragă multor români: „Î̂mpreună, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuși!“. Publicată acum trei săptămâni, ca și cum Marian Munteanu și-ar fi negociat deja poziția de candidat la Primăria Bucureștiului, Proclamația menționează importanța orientării euro-atlantice a țării, pentru ca în acest fel să fie înlăturate orice suspiciuni venite dinspre intelectualii sceptici, dintre care mulți stăteau odinioară în genunchi în Piața Universității de câte ori Marian Munteanu le cerea să se roage împreună.

Acum un sfert de secol, MM era un tânăr cu tendințe mistice, care vorbea de la balconul Universității ca și cum ar fi fost în amvon. În spatele lui s-au încolonat atunci nu doar nostalgicii care purtau cămăși verzi și centuri, preluate din vremea bună a legionarilor, ci și bucureșteni educați înfricoșați de perspectiva de a rămâne în capcana neo-comuniștilor. Apoi, a devenit martir, a fost bătut și dus în beciurile poliției de securiști îmbrăcați în mineri. Dar MM i-a iertat, fiindcă el e un credincios adevărat, așa că zece ani mai târziu negocia la aceeași masă cu Virgil Măgureanu, primul șef al SRI.

Revenirea lui MM ar avea legătură, după cum scrie Clarice Dinu în „Cui foloseşte candidatura lui Marian Munteanu? Din culisele unei decizii «în plic»“, cu noul director al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, iar Klaus Iohannis și-ar fi dat acordul. Ar fi acesta un semn că SRI ar vrea să (re)creeze o mișcare extremistă, pentru a preveni o derivă naționalistă și xenofobă spontană? Există, oare, indicii că și România ar putea cădea în plasa extremiștilor, așa cum s-a întâmplat deja în Polonia și în Ungaria? Că ne-am putea sincroniza cu Vestul Europei prin apariția unei formațiuni naționaliste cu toate ingredientele tradiționale, cum ar fi ortodoxiste și anti-occidentale?

Marian Munteanu ar fi în acest caz liderul-supapă „controlat“, care să răspundă frustrărilor celor, tot mai mulți, care cred că liberalismul dăunează familiei, că firmele străine jecmănesc țara, că politicienii sunt toți niște hoți și că doar Dumnezeu și un lider mesianic ne-ar mai putea salva.

• Cotidianul:

Ion Spanu: Reacţii la prima vedere. Marian Munteanu – şansă uriaşă pentru PNL, cal troian pentru liberalii vopsiţi

Ce reprezintă Marian Munteanu pentru România postrevoluţionară n-ar trebui să fie un motiv de polemică. Lider necontestat al fenomenului Piaţa Universităţii, Marian Munteanu a devenit simbolul luptei împotriva comunismului, iar evenimentele din 13-15 iunie 1990 arată că Puterea de atunci a vrut să-l ucidă, intuind tocmai acest „pericol”reprezentat de liderul studenţilor din acea vreme!

Aducerea lui Marian Munteanu în PNL-ul de azi, măcinat de fuziunea cu PDL, partid desprins din acel FSN care a chemat minerii pentru „curăţarea” Pieţei Universităţii din 1990, reprezintă un risc enorm şi pentru Marian Munteanu, căci niciodată liberalii vopsiţi prin această fuziune nu se vor simţi decît formal partenerii săi în această campanie, din motive uşor de analizat.

Eu îl cunosc foarte bine pe Marian Munteanu, îi sînt prieten încă din acele vremuri tulburi, am realizat un interviu cu el cînd abia ieşise din spital după ce l-au adus în comă securiştii cu lămpaşe. Era plin de răni nevindecate după bastoanele minerilor şi securiştilor, nu putea să stea în picioare, aşa că a stat întins pe o canapea la Liga Studenţilor, dar nu vorbea de răzbunare, ci despre destinul României, despre rolul tinerilor în reconstrucţia societăţii noastre post-comuniste! Oricare ar fi rezultatul alegerilor pentru Primăria Capitalei, pentru mine Marian Munteanu rămîne acelaşi om-simbol care vedea România la fel ca Eminescu: un stat cultural la gurile Dunării!

Atacurile groteşti de acum la adresa lui Marian Munteanu nu sînt altceva decît exteriorizarea aceloraşi spaime pe care le aveau în 1990 cei din preajma lui Ion Iliescu! Insistenţa cu care se aruncă în spaţiul public ideea falsă că Marian Munteanu a candidat la Preşedinţia României din partea partidului lui Virgil Măgureanu ar putea fi dovada acestei spaime, ştiindu-se foarte bine că Marian Munteanu nu a fost niciodată pe listele candidaţilor pentru Cotroceni! A fost doar o intenţie nefinalizată, cînd UNPR, condus atunci de Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova, i-a propus să candideze pentru a împiedica revenirea lui Ion Iliescu la Cotroceni!

Cei mai tineri, care nu cunosc realitatea de atunci, pot citi pe Wikipedia acest pasaj elocvent: „În anul 2000, Marian Munteanu se află din nou pe punctul de a intra în viața politică, cel care îi propune o asemenea implicare fiind Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova, la acea dată președinte al Consiliului Național al Partidului Unității Naționale Române (PUNR). Acesta îi propune să candideze la președinția României, asigurându-l de sprijinul politic al PUNR, propunere confirmată apoi de întreaga conducere a partidului (președinte fiind, la acea dată, Valeriu Tabără). Munteanu elaborează o platformă politică ce propunea, printre altele, regenerarea și revitalizarea clasei politice prin promovarea noii generații de specialiști formați după 1989, declarând public că, în situația în care congresul partidului își va însuși acest proiect, se va înscrie în PUNR și va candida pe listele acestui partid, cu intenția de a participa la edificarea unei noi construcții politice. La scurt timp, PUNR înființează Alianța Națională, formațiune rezultată din unirea PUNR cu Partidul Național Român (președinte Virgil Măgureanu). Deși congresul alianței acceptă inițial proiectul de program elaborat de Marian Munteanu, conducerea executivă îi exclude pe toti candidații tineri de pe listele electorale pentru alegerile parlamentare. În aceste condiții, Munteanu refuză înscrierea în partid, își retrage candidatura și nu participă la alegeri. Alianța Națională obține un scor electoral nesatisfăcător (1%) și se autodizolvă, principalii lideri (Valeriu Tabără, Mircea Druc, Dorin Iacob ș.a.) intrând în Partidul Democrat condus de Traian Băsescu”. Acesta este adevărul!

După cum se vede, lucrurile sînt foarte clare, însă, în ciuda evidenţei, „acoperiţii” din presă şi din politică bat monedă pe această candidatură inexistentă, încercînd decredibilizarea lui Marian Munteanu! În sinea lor, mulţi dintre actualii liberali, mai ales cei veniţi din partidul lui Băsescu, dar nu numai, îşi freacă mîinile de bucurie cînd văd rostogolindu-se astfel de enormităţi, sperînd ca Marian Munteanu să-şi rupă gîtul la aceste alegeri!

„Pericolul” pe care-l reprezintă azi Marian Munteanu este acelaşi din anul 2000, cînd le-a propus celor din PUNR: „regenerarea și revitalizarea clasei politice prin promovarea noii generații”! Am convingerea că, deşi anii au trecut şi figura sa christică din 1990 s-a transformat în aceea a unui „uncheş”, cum singur spune, ideile sale sînt aceleaşi, fiind deja anunţate în prima sa ieşire de după anunţarea candidaturii la Primăria Capitalei! Or, tocmai de asta se tem în sinea lor mulţi dintre membrii PNL, că Marian Munteanu, prin notorietatea sa de necontestat, dacă ar cîştiga aceste alegeri, ar putea atrage în PNL tineri care să le ia locul pe listele electorale viitoare! Alţii, mai ales cei infiltraţi de ani de zile în acest partid istoric, se tem că Marian Munteanu ar putea deveni noul lider al PNL, iar ideile sale despre cum şi ce trebuie să fie politica i-ar putea scoate pe ei în afara partidului.

Faptul că Marian Munteanu este asociat şi azi cu Mişcarea Legionară, la fel cum făcea Ion Iliescu în 1990, este încă o dovadă că, în realitate, el nu este dorit nici de actuala clasă politică.

Ca în orice acţiune de dezinformare, adevărul nu contează, astfel că preocuparea lui Marian Munteanu, manifestată încă din anii studenţiei, de a scoate la lumină operele marilor personalităţi ale culturii noastre care au înfundat puşcăriile comuniste este interpretată prin grila pe care o găsim acum la Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, adică dacă ai simpatii faţă de Petre Ţuţea, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Vintilă Horia eşti etichetat ca fiind şi tu legionar!

Din acest punct de vedere, faptul că Marian Munteanu a îngrijit în 1992 ediţia Petre Ţuțea – „Între Dumnezeu și neamul meu” sau că a publicat volumele „Poezia rezistenței” în 1999, cu un excepţional studiu critic, şi„Ortodoxia este viitorul omenirii”, apărută în anul 2000, care este o carte-interviu cu părintele Dumitru Stăniloae, în loc să fie percepute ca lucrări fundamentale de recuperarea tezaurului cultural care a fost pus în lanţuri de comunişti, sînt în mod cinic transformate în acuzaţii de „legionarism”, exact aşa cum făceau apropiaţii lui Ion Iliescu în 1990!

Cunoscînd forţa incredibilă a structurilor care, prin mijloace perfide, pot să compromită absolut pe oricine intră în vizorul lor, mă tem că Marian Munteanu va fi obligat să renunţe iarăşi la o construcţie politică ce ar putea da o şansă României în anii ce vin. Şi, dacă aceste structuri n-ar fi eficiente, mă tem că o mînă de ajutor ar putea să le dea indiferenţa tinerilor frumoşi şi liberi, care nu sînt interesaţi să afle ce a repreznetat Piaţa Universităţii sub conducerea lui Marian Munteanu, lăsîndu-se mai degrabă tîrîţi în manifestaţii coordonate de galeriile de fotbal la comanda aceloraşi structuri.

În sinea mea, aş dori ca Marian Munteanu să izbutească în acest apropiat demers electoral, dar dacă şi Mircea Ionescu Quintus s-a alăturat lui Theodor Paleologu (amîndoi sînt membri PNL) în respingerea candidaturii sale, înseamnă că în PNL deja se pregăteşte ceva, ca să parafrazez formula celebră lansată de săptămînalul„Expres” imediat după Piaţa Universităţii din 1990.

Dar de ce se tem toţi de Marian Munteanu? Foarte simplu. Cei din PSD pentru că prezenţa lui face să apară iarăşi deasupra tuturor holograma lui Ion Iliescu. Cei din fostul PDL pentru că şi acest partid îi ţinea trena lui Iliescu în 1990 cînd au fost chemaţi minerii să „curăţe” Piaţa Universităţii. Cei de la PMP pentru că Dobre Constantin (cel care a repornit trenurile cu mineri în 1990, după ce acestea fuseseră oprite de inginerul Ion Mănucu la Craiova) a fost promovat de Traian Băsescu la Primăria Capitalei şi apoi ca ministru. Dar şi cei din PNL, căci un succes al lui Marian Munteanu l-ar transforma instantaneu în liderul acestui partid, situaţie în care viitorul politic al multora s-ar încheia.

Pentru PNL, aflat într-o criză teribilă de lideri, prezenţa lui Marian Munteanu reprezintă o şansă uriaşă de a porni o reconstrucţie din temelii a ultimului partid istoric de pe scena românească. Din păcate, liberalii vopsiţi ai PNL deţin conducerea partidului şi ei văd în Marian Munteanu un cal troian periculos, pe care-l vor face bucăţi-bucăţele la prima ocazie!

Din fericire, Marian Munteanu nu pierde nimic. Pentru că el niciodată nu a vrut să cîştige ceva pentru sine, deşi a avut multe ocazii de a cîştiga tot!

Cornel Nistorescu: Marian Munteanu redivivus?

Toţi băsiştii au intrat în trepidaţii iar cei mai fanatici scapă bâlbe de săraci cu duhul. Intrarea lui Marian Munteanu în competiţia pentru Primăria Bucureştilor le încurcă toate socotelile. Şi lui Nicuşor Dan, care, gândind că face o ironie pe seama lui MM, a zis, n-am auzit de Marian Munteanu! Într-adevăr, strădaniile sale ONG-iste pentru clădiri vechi, parcuri şi urbanism civilizat sunt nule. Marian Munteanu nu are la activ asemenea campanii. Dar în raport cu meritele deja istorice ale lui Marian Munteanu, Nicuşor Dan nu este decât un student pletos şi bosumflat care pe măsură ce a crescut s-a agăţat de ecologie şi urbanism. Pentru măturatul Bucureştilor, Marian Munteanu nu cred să fi făcut mare lucru. Dar pentru existenţa unei conştiinţe democratice în România, pentru libertatea de exprimare şi pentru ideea de opoziţie, are un loc în istoria contemporană a ţării.

Intrarea în cursă a lui Marian Munteanu nu-i cade bine nici lui Traian Băsescu. Pe el îl încurcă şi mai rău. Golănelile marinăriei aplicate în politică devin acum de un penibil cumplit. Glumele proaste, strâmbele, duplicităţile şi dumele fostului primar şcolit pe apele Mării Negre pălesc în faţa unui discurs serios. Şi mai ales, credibil. Băsiştii latră mai ceva ca nişte câini flămânzi strânşi în jurul unui paznic de bostănărie. Nici Gabriela Firea nu se simte prea bine. Cât este ea de gureşă, în comparaţie cu Marian Munteanu devine şi comică. Poate că nu întâmplător, în aceeaşi zi sau imediat după, a lansat vestea că ”a auzit că i se pregăteşte ceva soţului”. Trebuie avertizată că este mult mai grav! Campania electorală pentru Bucureşti îi pregăteşte ceva şi Gabrielei Firea. Este vorba de multe probe de caracter!

Desemnarea lui Marian Munteanu nu pică bine nici liberalilor. Doi dintre ei, Mircea Ionescu Quintus şi Theodor Paleologu, au capotat în eroi-comic. Alina Gorghiu, Vasile Blaga şi bietul Buşoi au încercat să o dreagă, minţind grosolan în faţa camerelor de luat vederi, pe toate posturile de televiziune şi de radio. Cică desemnarea lui Marian Munteanu este o dovadă a deschiderii PNL către societatea civilă. Să mori de râs! Niciodată n-au dovedit că o ascultă cu adevărat. PNL-ul a decăzut cu fiecare încercare de a părea mai deştept. Fiind mai preocupat de problemele personale ale membrilor, a rămas cu mai puţine speranţe. Doar câţiva spilcuiţi şi puşi pe făcut bani şi pe ocupat dregătorii ce mai flutură steagul Brătienilor. Cineva mi-a zis că sărăcia ar veni de la faptul că DNA-ul a mutat conducerea partidului după gratii. Nimic mai fals. PNL-ul s-a împuţinat din selecţie. Cei aflaţi la conducere n-au adus decât oameni după chipul şi asemănarea lor. Şi găoacea politică numită PNL s-a tot tot smochinit şi se va tot strâmta, ajungând până la osatura celorlalte partide liberale europene. Azi, PNL-ul n-are purtător de steag, n-are ideal şi, mai ales, nu are reguli şi anticorpi pentru şmecheri.

Aducerea lui Marian Munteanu pe postul de candidat al PNL pentru Primăria Capitalei descalifică şi întăreşte. Sună contradictoriu, dar este adevărat. Zilele acestea ne arată cât de tare s-a golit partidul şi cât de cinici sunt liberalii în a aplica reţete salvatoare. Au o consecvenţă inegalabilă în asemenea scamatorii. L-ar pune şi pe Hruşciov să le câştige alegerile şi să-i aducă la putere. În tentativele lor când ratate, când frumos ambalate, au momit electoratul cu oferte de prăjituri care de care mai însiropate. Aşa ne-au păcălit cu Crin Halaicu, cu Theodor Stolojan, cu Klaus Iohannis, cu susţinerea lui Dacian Cioloş. Şi atragerea fostului lider al Ligii Studenţilor seamănă cu miraculoasele soluţii salvatoare. S-au făcut de râs cu Buşoi şi Orban şi acum ne scot ochii şi se rezolvă cu preluarea unui simbol al Pieţei Universităţii, care nu le-a aparţinut niciodată. Pe vremea când Marian Munteanu era liderul celor care au simţit pericolul tăvălugului PSD, Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu, doi tineri promiţători şi cu elan, munceau de zor la nişte măsuţe, pe care înscriau românii în PNL.

De ce întăreşte Marian Munteanu PNL-ul în care nu s-a înscris încă? Pentru că îl pune în stare de forcing, de marş politic, de competiţie. Aducerea lui Marian Munteanu face şi din PNL o forţă de luat în seamă. Postul de primar se joacă mai abitir decât cu Ludovic Orban sau cu stafioticul de Buşoi.

Intrarea lui Marian Munteanu relansează bătălia pentru Bucureşti. Nu este treaba mea să profeţesc dacă va pierde sau dacă va câştiga. Şi nici dacă va intra în conflict cu partea pedistă a PNL-ului. Esenţial mi se pare că un om credibil, cu valorile morale bine puse în ordine, cu experienţa conducerii unei activităţi economice de tip privat a intrat în competiţie şi îi sporeşte miza. Că va intra sau nu în PNL, că va prelua partidul sau nu iarăşi ţine de profeţie, nu de analiză. Sigur cu Marian Munteanu în conducerea PNL formula ambe-sexe devine cu adevărat comică.

Post-scriptum:

Legenda afacerilor cu arme vine din „Evenimentul Zilei” din vremea în care eram responsabil de conţinutul său editorial. I-am publicat lui Marian Munteanu dreptul la replică şi negaţia categorică, povestea rămânând până în ziua de azi o alegaţie. Adică o informaţie fără nici o acoperire. Cei care se grăbesc să o vânture sunt rugaţi să ţină cont de acest lucru!

In 1991, la o conferinta a National Endowment for Democracy. Foto: adevarul.ro

Marian Munteanu pe vremea cand nu era emanat din grota. 1991, in SUA, alaturi de Regele Mihai, Vladimir Tismaneanu si altii. Sursa: contributors.ro.