Votam …DNA? ABOLIREA DEMOCRATIEI IN NUMELE ANTICORUPTIEI. Cand partidele nu mai decid cine candideaza si electoratul nu mai alege decat “pe cine trebuie”… DEMONIZAREA PARTIDELOR SI POLITICIENILOR NE DA PE MANA “PRIVATILOR” CU INTERESE STRAINE?

EXPERIMENTUL BLAMARII POLITICULUI si MITIZAREA “SPECIALISTILOR” NE-ALESI. Alegerile – testul final al democratiei aflate in impas

GHEORGHE PIPEREA la Daily Income despre DNA SI  SI LEGEA FINANTARII PARTIDELOR, Darea in plata si RISCUL SISTEMIC

***

• Contele de Saint Germain: 

Abolirea şmecherească a democraţiei în România

Motto:

“Hell is full of good meanings and wishings”

(Iadul e plin de gînduri şi dorinţe bune)

Vechi proverb englezesc

Cu referire la motto, noi suntem mai familiarizaţi cu varianta “Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii”. Este o formă disculpativă, un alibi comod acordat incapacităţii previzionale. O scuză oferită răului produs în numele binelui.

• Toate partidele sunt aceeaşi mizerie. Toţi politicienii sunt corupţi. Nu se mai poate cu clasa asta politică. Trebuie schimbată din temelii. Acum! Imediat! Fără milă! Asta strigă exasperată strada, brusc conştientă de forţa ei de turmă, la un miting de câteva mii de somnolenţi deranjaţi de nedreptate o dată pe generaţie!
• Şi cum s-ar putea face dintr-o dată, prin mecanisme democratice, această “schimbare din temelii” a clasei politice? – îi întreabă timid şi precaut, pe proaspeţii şi nerăbdătorii luptători, un vetust anchilozat ca mine.
• Nu ştim cum, nu ne interesează cum, nu e treaba noastră, nu noi suntem plătiţi pentru asta. Alţii trebuie să o facă. Cei învestiţi cu putere. De pildă preşedintele. De pildă justiţia. Hoţii băgaţi la pârnaie şi, în locul lor, aduşi oameni noi, curaţi, competenţi, dedicaţi.

Este multă bună intenţie în pavajul acestui drum dar şi un idealism frate cu gogomănia. Te nemulţumeşte casa ta, că are igrasie, şi tot ce-ţi trece prin cap, într-un acces de furie, este să o dărâmi? Fără un plan coerent de reconstrucţie? Fără materiale de calitate şi o rezervă de adăpost pentru la iarnă?

Mai grav însă mi se pare răspunsul autorităţilor, al instituţiilor, al oamenilor care le compun şi se simt direct ameninţaţi de revolta buldozeriştilor de sistem. Nu ei reprezintă “politicienii corupţi”, clasa politică pe care protestatarii o vor schimbată din temelii? Ba da! Şi tocmai de aceea sunt gata să fraternizeze în orice condiţii cu aceştia, să le dea impresia că-i ascultă şi că se străduiesc să le îndeplinească dorinţele.

Aşa a apărut guvernul de tehnocraţi, guvernul Cioloş. “Iată, peste noapte. Iată, fără politicieni. Iată, fără partide corupte. Cu oameni noi. Aţi avut dreptate, manifestanţi, se poate!”

Singura problemă este că în acest proces democraţia s-a cam pierdut pe drum. Căci niciunul dintre noii guvernanţi nu a fost ales de popor, la urne. Niciunul nu reprezintă demos-ul. Toţi au fost numiţi în funcţii de nişte numiţi şi mai mari, de asemenea ne aleşi.

Se rezolvă! E doar o chestie de exprimare! Spunem, în loc de “numiţi în funcţii”, “aleşi în funcţii”. Vedeţi ce simplu? Doamna Prună, de exemplu… A fost numită de Cioloş dar a fost aleasă de Monica Macovei. E drept, nu la urne, nu de miile necesare de alegători, dar ce mai contează? Ne pierdem în nuanţe?

Şmecherii instituţionali, şmecherii de la butoane au pus de ceva vreme la punct un mecanism în doi timpi: abolirea de catifea a democraţiei în România. Ei îl numesc altfel: schimbarea din temelii a actualei clase politice, corupte, cu una proaspătă, formată din, cum spuneam şi mai devreme,  oameni noi, curaţi, competenţi, dedicaţi.

Schema e simplă:

• pasul I: eliminarea din cursa electorală, prin dosare şi arestări preventive, a tuturor celor care sunt incomozi pentru sistemul reformator, pe care sondajele îi dau câştigători siguri la alegerile care bat la uşă. Exemple: Sorin Oprescu, Cristian Popescu Piedone, Olguţa Vasilescu etc.;
• pasul II: permiterea accesului pe liste, pentru candidaturile grele, doar a celor agreaţi de sistemul reformator. Cei obedienţi, verificaţi şi confirmaţi, gata să pună înaintea oricăror interese sociale interesele de grup ale cârdăşiei.

Există şi un pas de rezervă aici. Pentru situaţia în care, prin filtrul mai sus descris, reuşeşte totuşi să se strecoare şi vreun nedorit: rapida lui încarcerare după alegeri. Un denunţ,  pac – pac, un dosar, o arestare preventivă şi … case closed!

După cum vedeţi din ultimele evoluţii pe piaţa  transferurilor de politicieni făcute de DNA către mititica, cu cât timpul presează mai mult, cu atât procurorii aplică schema de mai sus fără precauţii şi menajamente. Mă întreb ce vor inventa pe ultima sută de metri ca s-o blocheze pe Gabriela Vrânceanu Firea în drumul ei, cu mari şanse de succes, spre Primăria Capitalei.

Din nou suntem originali: dictatură în democraţie. Bunele intenţii exprimate de protestatarii scoşi în stradă de tragedia de la Colectiv au fost în aşa fel exploatate de preaputernicii binomului SRI – DNA încât aceştia au devenit şi mai dictatoriali iar democraţia românească şi mai decorativă.

Şi iată cum, exact când ar trebui să se pronunţe, în an electoral, poporul este scos din joc în numele poporului. Democraţia este abolită.

Asistăm la o lovitură de stat de catifea în care, binefăcătorii din umbră, încearcă să ne convingă că abaterile lor dictatoriale sunt pe termen scurt şi spre binele ţării. “Vă scăpăm de corupţi. E singura cale rapidă”.

Aproape că îmi vine să le mulţumesc. Sacrificii de parcurs pentru o victorie mult dorită.

• Şi pe cine aveţi de gând să puneţi în loc? apuc să mai intreb, cu un apăsător sentiment al vinovăţiei.
• Cum pe cine? Doar v-am arătat! Oameni de calitate, precum miniştrii guvernului Cioloş!

Înţelegeţi, dragi cititori, ce ni se pregăteşte? Ce clasă politică de aventurieri, pe care nu-i mai leagă de ţară decât dorinţa de a sta cât mai departe de ea?

Înţelegeţi că bunele intenţii declarate de epuratorii politici ai României de azi ne duc exact în buza iadului?

P.S. N-au trecut nici 24 de ore de la publicarea acestui articol si Romania Libera (ziarul finantat de prea-cinstitul Dan Adamescu) a deschis focul (in numele cui credeti?) asupra Gabrielei Vranceanu – Firea. Un adevarat Planetarium, construit pentru demascarea “legaturilor primejdioase ale familiei Pandele”, ne este oferit pe baza unei documentari cu autori nedeclarati dar, vai, cat de usor de recunoscut.

• INPOLITICS.RO: STIRI FIERBINTI DIN FRANTA SI O INTREBARE: E ROMANIA TERENUL UNOR MACRO-EXPERIMENTE POLITICE?

O știre care vine în această seară din Hexagon, via AFP, va electrocuta, în mod cert, alegătorii din România: francezii par să se fi săturat de tot ce înseamnă clasa politică, indiferent că este vorba despre partidele de stânga sau de dreapta, și își exprimă de o săptămână dorința pentru un nou tip de politică printr-o mișcare începută la Paris și care se extinde către orașele din provincie.

În fiecare seară, conform Agerpres, sute de persoane se adună în Piața Republicii din Paris pentru a-și manifesta toate nemulțumirile, cum ar fi cele legate de corupție, nivelul de trai, violențele poliției, cârdășia elitelor, dificultatea de a găsi o locuință, etc.

”Ideea este să creăm o nouă agora în spațiul public”, astfel sintetizează acțiunea un participant la mișcarea căreia i s-a dat numele ”Nuit Debout” (Noaptea în Picioare).

”Vrem să exprimăm saturația generală, împotriva societății, împotriva guvernului. Să luăm politica în mâinile noastre”, explică el, în timpul manifestației din Piața Capitoliului, la Toulouse.

Câteva sute de kilometri la nord de acest oraș, ministrul economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 38 de ani, a anunțat la o ”reuniune cetățenească” lansarea unei noi mișcări ”nici de dreapta, nici de stânga”, pe care a denumit-o ”En Marche” (”În marș” sau ”În mers”).

În pofida reacțiilor aparent calme ale politicienilor, unii își arată interesul față de mișcările ”Nuit Debout” și ”En Marche”. Este cazul responsabililor stângii radicale, dar și al primului secretar al Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadélis, care a recunoscut că a făcut ”o mică plimbare discretă” prin Piața Republicii. ”Este primăvara politicii”, a spus el, declarație pe care și-a nuanțat-o la scurt timp, comparând această mișcare mai degrabă cu cele din Hyde Park sau Puerta del Sol.

”Nimeni nu știe unde se va ajunge”, mărturisește unul dintre participanții la ”Nuit Debout”, care crede însă că ”acesta este un spațiu de discuții de care avem mare nevoie”.

Ceea ce se întîmplă în Franța seamănă izbitor cu evenimentele petrecute la finele anului trecut în România, după catastrofa de la Colectiv. Oameni ieșiți masiv în stradă, fluturarea de lozinci contra clasei politice, a legii lustrației, solicitarea unui alt tip de politică, în directă relație cu ”Vocea străzii”, opțiunea pentru un guvern tehnocrat, mesajul ”Ne-am săturat” transmis pe toate canalele media, toate acestea se regăsesc în mare măsură în evenimentele din Franța.

O coincidență care scoate de la naftalină o întrebare mai veche, înșurubată în multe creiere lucide:

”A ajuns România ultimilor ani un soi de poligon al macro-experimentelor politice europene?” (Bogdan Tiberiu Iacob)

• Catavencii/ Patrick André de Hillerin: DNA face ordine!

Vizionar din cale-afară, Cristian Ghinea a scris și a lansat în 2012 cartea Eu votez DNA!. S-a râs mult, în epocă, de acest titlu aparent naiv și cu o încărcătură de militantism interbelic, dar toți cei care au făcut-o ar trebui azi să-și ceară scuze de la domnul Ghinea (scuze, domnule Ghinea). Titlul e mai mult decât o profeție: s-a dovedit a fi aproape o platformă-program. Chiar dacă doi dintre intervievații din carte au întors între timp armele (Daniel Morar a trecut, oarecum, de partea drepturilor civile, iar Horia Georgescu a trecut de-a dreptul în tabăra infractorilor) și chiar dacă Laura Codruța Kövesi a negat că ar vrea să intre în politică sau să candideze la președinție, DNA este azi principalul actor politic. Fie doar și prin faptul că face o aparentă curățenie în partidele politice.

Pentru cine face DNA curățenie, căror noi locatari le pregătește sediile de partide e mai greu de spus în acest moment. Politicienii care reprezentau așa-zisul val tânăr din bătrânicioasele partide românești au fost deja trași pe linie moartă și nimeni nu pare să se mai înghesuie să le ia locul.

Dar de ce ne mirăm? În același timp cu Eu votez DNA! a fost lansată în spațiul public și axioma “Toate partidele, aceeași mizerie!”. Plecați după fenta asta, impresionabilii din partide au ales nu să facă o reformă adevărată, ci să-și îngroape și mai adânc rahatul sub preș. În loc, de exemplu, să transparentizeze finanțarea partidelor și a campaniilor electorale, partidele au dat-o într-un populism feroce. Așa se face că, în loc să scoată la lumină banii negri din fiecare an electoral, legea finanțării partidelor și a campaniilor electorale i-a împins pe politicieni direct în brațele procurorilor. E foarte probabil ca nu asta să fi fost intenția legiuitorilor, dar exact aici s-a ajuns. Scoaterea din cursă a lui Ludovic Orban pe motiv de finanțare ilegală a campaniei sale electorale este dovada de care avea nevoie chiar și Mihai Voicu pentru a percepe realitatea. (Și încă o televiziune, cel puțin.) Cheia unei campanii electorale mai cinstite n-a stat niciodată în limitarea cheltuielilor, ci tocmai în transparentizarea acestora. Dacă un membru de partid, ca Dan Voiculescu sau Sebastian Ghiță, deține, fie și prin interpuși, un post TV, el nici măcar nu va trebui să plătească în timpul campaniei electorale pentru promovarea partidului din care face parte sau pentru dărâmarea adversarilor. Cheltuiește, oricum, enorm timp de patru ani pentru a ține în viață respectiva televiziune, depășind cu mult cheltuielile permise de fățarnica lege a finanțării partidelor. Celorlalți candidați nu le rămâne decât șansa banilor la sacoșă, distribuiți pe șest unor alte televiziuni care vor încălca la rândul lor legea, căci în România doar tipografii au voie să profite legal de campaniile electorale, restul fiind obligați să presteze gratuit. Practic, în momentul în care se apropie campania electorală, DNA poate cere mandate de ascultare pentru aproximativ 9.000 de candidați la primării și cel puțin câteva zeci de mii de candidați la consiliile locale și la cele județene. Nici măcar unul singur nu va fi în stare să justifice proveniența banilor folosiți în campania electorală.

În condițiile astea, cu legislația în vigoare, în locul secțiilor de votare, pe 5 iunie ar trebui să găsim mici cartonașe pe care să scrie “Închis pentru DNA”. O singură problemă ar mai fi: în condițiile în care Laura Codruța Kövesi se plânge că nu are destui angajați, cum va putea asigura și conducerea celor 3.180 de primării și a celor 41 de CJ-uri?

***

Până la urmă, singurul care a știut, cu ani în urmă, care e trendul, a fost Cristian Ghinea. După ce a lansat el cartea “Eu votez DNA”, le-a intrat și procurorilor în cap că ar avea avea cu adevărat ceva de zis în campaniile electorale.

• Active News:
  

  Un efect pervers al agitației binomului DNA-SRI

  de Cristian Dogaru

Lupta împotriva corupției e noul stindard sub care defilează autoritățile, media, oficialii europeni și americani care ne mai tranzitează țara. Foarte bine, un ideal nobil. Focalizarea instituțiilor de forță, DNA-SRI, este însă pe mediul politic, sunt destul de rare situațiile în care corupții din corporații și mai ales multinaționalele să fie luați la întrebări de “binom”.

Până acum, politica era văzută ca o scurtătură spre bani (trafic de influență) și funcții publice (șpăgi). O soluție de îmbogățire rapidă pentru cei înrolați într-un partid cu unicul scop în viață să-și asigure traiul comod pentru ei și urmași. Deci pagubă în ciuperci dacă ajung corupții aia din Parlament puțin la închisoare, nu?

Apar însă două probleme. Eradicarea sau măcar diminuarea percepției legate de corupție pe termen lung nu prea se produce dacă te focalizezi doar pe corupți iar corupătorul, local sau străin, e trecut cu vederea. Or, n-am văzut dosare în care, de exemplu, mari lanțuri de retail să fie acuzate că au mituit autorități locale în activitatea de autorizare, găsirea unui sediu în buricul târgului, politica pe care o au fată de producătorii locali. Companii de utilități care să fi obținut tarife preferențiale, mult peste costurile implicate? “Cointeresarea” decidenților români pentru obținerea de contracte avantajoase la înnoirea parcurilor auto, IT, etc?

Apoi, care este portretul-robot al parlamentarului sau baronului local vânat acum de binom? Îmbogățit repede, influent, perceput ca un centru local de putere…Genul de personaj care a ajuns la un grad de stabilitate care-i permite să nu mai fie ușor de influențat prin mită, poate doar șantajat…Practic, baronii din politica românească au ajuns prin furt la independența pe care o avere dobândită cinstit înainte de mandat le-ar fi asigurat-o cu vârf și îndesat (numai că votul cenzitar nu se mai practică iar averea personală a fost până de curând un handicap în alegeri nu un atuu). Binomul SRI-DNA face deci curățenie printre aceste personaje potente din politică eliberând locul pentru…Cine vine însă din spate?

Oameni săraci și cinstiți gata să se pună în slujba celor mulți? Mă îndoiesc că asta va fi motivația principală a celor care vânează funcții politice acum. Cred că vor veni din spate carieriștii care vor poziții în Parlamentul European, foarte bine retribuite, viitorii experți și comisari europeni (vezi Cioloș), obedienți față de structurile spre care tind sau de unde vin vremelnic în administrația locală, considerate “lumea bună”.

Cu lozinci anti-corupție, PR și acțiuni în forță ale “organelor” se înlătură o clasă politică mai degrabă coruptă dar din care puteau răsări vagi pusee de independență și politici naționale, și se înlocuiește cu una mai degrabă obedientă care va înghiți pe nemestecate orice sugestii primite de la Marea Poartă de la Bruxelles, idealul lor în viață și carieră. Reducerea decalajului de venituri între România și media europeană va fi considerată mai departe un atentat la competivitate deși suntem o țară preponderent de consum, înarmarea cu tehnică de lupta second-hand la costuri de prima mână va fi privită că o bună oportunitate pentru securitatea națională și zonală uitând că avem restante mari la sănătate și învățământ și oricum nu ne creștem prea mult șansele dacă reducem cu câteva procente un decalaj ca de la cer la pământ raportat la dotările principalului inamic….

• Maria Cernat: Mitul tehnocratului pur și dur

De ceva vreme în politica românească se petrece o schimbare cel puțin bizară. Nu mai vrem, chipurile, politicieni. Politicienii sunt portretizați ca fiind această specie rea și coruptă prin definiție. Cred că n-am mai asistat la o asemenea degradare a încrederii în politicieni, în parlament și, în genere, în instituțiile democratice din perioada interbelică.

Nori negri se adună la orizontul spațiului nostru public discursuri tot mai autoritariste și vehemente făcându-și loc pe agenda publică în ciuda chiar a unor prevederi legale care interzic, de pildă, manifestările discriminatorii la adresa evreilor. Din nefericire nici o lege nu poate împiedica faptul că există o tot mai mare apetență pentru soluțiile totale, radicale, imediate și pentru ”lideri cu mână forte”. Negocierea, compromisul, dialogul sunt văzute ca marcă a lipsei de principii și de verticalitate. Prin opoziție cu acest tablou s-a creat imaginea omulului decis, a omului care stă precum o stâncă în fața furturii, neclintit în opiniile sale. Pur și incoruptibil el promite să ne călăuzească în vremuri de restriște când alții au doar interese meschine. Această viziune romanțată a politicianului care nu e politician pare să fi capturat imaginarul electorilor. De aici și succesul tehnocratului.

Dar nimeni nu stă să se întrebe ce înseamnă să fii politician. Asta cu atât mai mult cu cât riscăm să rupem vraja liderului principial, a ”outsider-ului” incoruptibil. A candida în alegeri și a propune o viziune de administrare a unei țări sau a unui oraș înseamnă, fără doar și poate, a face politică. Totuși un candidat ca Nicușor Dan, zis și Nicușor DNA prin presa umoristică, pretinde că nu este politician. De fapt, minciuna deșănțată tocmai de aici începe. Cum să nu fii politician de vreme ce faci politică? Dar setea electorilor de lideri ”curați” întunecă orice judecată rațională și odată cu ea adevăruri de ordinul evidenței!

De altminteri, în campaniile recente, s-a văzut la lucru tocmai o propagandă electorală bazată pe o structură narativă simplistă, tipică pentru basmele copilăriei noastre. Când am fost invitați să ne luăm țara înapoi am votat Johannis de teama că o să câștige Ponta și a sa cohortă de electori ”bătrâni, știrbi și ignoranți”! Noi, tinerii frumoși și liberi, ne-am grăbit să salvăm țara de ”pericolul Pontist”. Un sentiment al urgenței, al datoriei colective de a salva țărișoara din mâna obscurantiștilor, a bătrânilor, a manipulaților, a celor care-și vând votul pe-o găleată și-un tricou a pus stăpânire pe milioane de români. Deodată s-au înghesuit la secțiile de votare oameni care inițial tratau politica foarte detașat. Motivul? S-au simțit deodată chemați să se angajeze într-o confruntare de proporții în care stătea în puterea lor să schimbe sensul istoriei și să pună țara pe calea progresului și a civilizației. La doar doi ani de la alegeri oamenii sunt mai mult decât dezamăgiți. Euforia a trecut și în locul ei a rămas tristețea de a vedea că acel candidat la președinție pe care l-au investit cu puteri magice este la fel de dispus la compromisuri ca toți ceilalți.

A urmat apoi protestul Colectiv când furia și revolta au fost foarte ingenios dirijate către guvernul Ponta. Era momentul unei schimbări. Și ea a venit în persoanele tehnocraților. Mitul specialistului ghidat de principiile raționale ale eficienței economice a pus din nou stăpânire pe imaginarul colectiv. Că economia este o știință socială, că piața și regulile sale n-au putut fi prezise nici măcar de cele mai strălucite minți, ei bine, toate astea nu contează. Setea de certitudini, de principii, de valori ferme într-o lume dominată de schimbări perpetue îi fac pe români să se încreadă într-o adunare de politicieni care se pretind a fi un soi de ”ingineri ai vieții publice”, oameni care lucrează cu măsuri exacte și principii științifice. Niște roboți incoruptibili care nu fac jocurile nimănui! Încă n-am ajuns să vedem cât de periculoasă este această încredere în persoane pe care nu le-ai ales, în oameni care se pretind deasupra politicii doar pentru a face ei o politică pe care nici măcar nu și-o asumă ca atare. Cât de grav este să nu pricepi, ca ministru, că nu lucrezi cu cifre, lucrezi cu ceva mult mai puțin controlabil: oameni!

Acum vedem seară de seară la televizor câte un candidat la primărie acuzat de DNA. Pe acest fundal al justiției televizate care ne aduce zilnic în față politicieni corupți vine și salvarea. Nicușor Dan ne salvează tocmai de politicieni. DNA-ul ne arată cât de corupți sunt și Nicușor ne propune soluția salvatoare. El, matematician curat ca lacrima, se va angaja într-o amplă acțiune de curățenie la primăria capitalei. E drept, o va face alături de una dintre cele mai controversate personaje – directoarea de la GDF Suez – dar pentru consumatorii de politicieni rasați și fini e ideală. Curată, bogată din tată-n fiică, manager de succes al unei companii pentru care dai șpagă de zeci de milioane chiar și pentru o lucrare minoră, gen branșamentul la conducta de gaz, ea ne va duce pe calea civilizării. Va face și o plajă în București acolo unde acum s-au aciuat acele elemente umane – ouăle pe care trebuie să le spargem dacă vrem omleta – de care trebuie să scăpăm, dacă vrem să ne civilizăm. Ne-o spune chiar ea!

[…]

desen de Cristian Topan

• Voxpublica/ Costi Rogozanu: Orban, banii şi americanii

A căzut cel mai slab. Nu e sugestiv că tocmai politicianul mai izolat, fără o reţea adevărată în spate, a căzut? Banii învîrtiţi la negru în politică sînt un clişeu. Faptul că se cumpără informal spaţiu mediatic ştiam in alte dosare (vezi Udrea, vezi povestea lui Tolontan). Că nu ai cum să candidezi fără sprijinul unui “front de afaceri” şi că a dispărut candidatul cu susţinere populară, iarăşi e o evidenţă.

Privatul denunţă politicul şi statul. De obicei, afacerişti prinşi la colţ de DNA sau lăsaţi cu promisiunile informale neonorate denunţă. Dar din zona privată vine corupţia cea mare. Ei sînt cei care cumpără, ei sînt cei care apoi storc orice centimă spre disconfortul nostru şi al banului public. Politicienii culeg firimiturile după ce-şi pun obrazul  (în cele mai multe cazuri).

Pînă şi în cazul retrocedărilor ad integrum ne uităm la intermediari, dar uităm de ăia care şi-au luat terenuri peste tot, care construiesc peste tot şi care nici nu prea fac puşcărie. Evident, nu scutesc aici vreo vină, doar încerc s-o repartizez corect. Am observat şi în rechizitoriul la Dragnea & referendum, şi în alte documente oficiale dinspre procurori, că ei duc în zona legii doar interpretări politice, urmăresc capitalul de imagine (da, e o sintagmă obsedantă şi pentru procurori anticorupţie) obţinut de politicieni din relaţiile cu afaceriştii. Dar, dincolo de capitalul de imagine, stă capital pur şi simplu.

Bine, în unele cazuri putem avea situaţii strigătoare la cer în care Ridzi face puşcărie, şi beneficiarele imaginii obţinute cu scenele lui Ridzi, Udrea şi EBA, nu au păţit nimic. Unii procurori intră într-o retorică de “analist”.

În cazul lui Orban, ştim că ar fi cerut 50 000 de la un om de afaceri pentru prezenţă la televiziuni. Se cumpără prezenţă pe sub mînă. E o piaţă care-mi e străină, dar de care am auzit pe la diverşi “spindoctori”, cum că unul costă atît, altul atît. De fiecare dată am rîs şi am mers înainte, nu mi se pare că presa e viciată de corupţie pe cît e distrusă de piaţă pur şi simplu şi de anihilarea ei prin diverse monopoluri, fie noi (noii oligarhi ai netului), fie vechi (cablişti, moguli prea puternici şi bresle complet devastate). Fie de intervenţia unor instituţii de supraveghere în media prin fonduri de propagandă şi lobby – de multe ori, astea se întîlnesc cu liniile de înaintare ale lobby-ului privat. Dacă aş putea culege date concrete despre aceste virusări ale presei, le-aş da mîine, dar nu am aşa ceva, deşi e o evidenţă pentru orice consumator atent de presă.

Cam aşa sună acuzaţia la adresa lui Orban:

La data de 1 martie 2016, inculpatul Orban Ludovic, prim–vicepreşedinte al unui partid, a contactat un om de afaceri pe care îl cunoştea, solicitându-i sprijin financiar pentru campania electorală pentru alegerile locale din vara anului 2016, în care Orban Ludovic candidează la funcţia de primar al municipiului Bucureşti.
Ulterior, la data de 20 martie 2016, cu ocazia unei noi întrevederi, inculpatul Orban Ludovic i-a pretins omului de afaceri suma de 50.000 euro în numerar, cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane pe care le-a menţionat, cu funcţii de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului. Inculpatul Orban Ludovic a precizat că are nevoie de suma solicitată în aproximativ una – două săptămâni.
Omul de afaceri a acceptat să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care Orban Ludovic o deţine în cadrul unui partid şi a potenţialului de intervenţie al acestuia în domenii de interes în afacerile controlate de acest om de afaceri.

Eu pot să înţeleg de aici o mie de lucruri. Orban a cerut sprijin, dar nu a pus mîna pe bani, a cerut susţinere şi i-a făcut legătura respectivului cu jucătorii murdari in media. Înţeleg de aici, că au fost executate plăţi care s-au răsfrînt în apariţii TV. De la 1 martie. Nu ştiu de ce am impresia că nu am fost singurul care am ridicat o sprînceană. DNA dă două tipuri de comunicate: acelea din care iradiază siguranţa şi forţa probelor; dar şi acelea în care avem de-a face cu enunţuri pline de ambiguitate, mister.

Prinşi au fost cei care au lucrat fără reţea, mult prea rudimentar, gen Diaconescu şi, acum, Orban. Prinşi se pare că vor fi mai mulţi doar dintr-o formă de anti-politică ajunsă discurs de procuror.

Şi în cazul lui Orban, şi în cazul Olguţei Vasilescu sînt mulţi de “parcă”, “dacă”, aştept cu nerăbdare rezolvarea unor astfel de dosare. Dacă va veni vreodată.

Ce e interesant e că marii apărători ai anticorupţiei DNA au sărit cu poezia: vezi cît de imparţiali sînt, şi PSD, şi PNL? Aici nu e vorba despre imparţialitatea, ci despre scoaterea unui candidat din cursă cu un caz de acum cîteva săptămîni. Filtrul DNA pentru candidaţii politici a ajuns foarte des, dacă au ajuns să-l salte pe bietul Orban, un politician puţin înfipt, faţă de reţele precum alea denunţate de un Sandu în plin tribunal cînd arăta cu degetul spre Boc sau Blaga. Ăştia din urmă sînt liniştiţi. Frontul straniu anticorupţie, partea aia care vînează politicieni orice ar fi şi nu mare corupţie în sine, are o problemă nu cu “imparţialitatea”, ci mai ales în felul în care funcţionează anti-politic şi populist.

Se tot vorbeşte de Tăriceanu la primăria Bucureştiului. Şi poate va şi face pasul, pentru că are nas de politician, ştie cînd să forţeze nota ca să facă populară critica anti-DNA. Întrebarea mea e dacă se va face pasul final impertinent în care tocmai acum să i se scoată dosarul. Se vorbeşte despre dosarul Tăriceanu de ani de zile.

Întîmplarea face să fi văzut un material despre cum colectează bani politicienii americani cu doar cîteva zile în urmă la John Oliver. MAi tot timpul le este ocupat de “cerşetorie”. Evident, la ei legile permit, se face totul mult mai pe faţă şi trebuie să ne gîndim dacă nu cumva tocmai faptul că nesimţirea e pe faţă a făcut posibilă şi furia de colectare de la donatori mici în cazul unui Bernie Sanders. […]

• Constantin Gheorghe:

Ca să nu avem vorbe! Cred că o campanie cu sloganul ”Nu lăsa DNA să voteze în locul tău!” se impune. Ideea este simplă: în semn de protest față de implicarea nerușinată, ilegală și anticonstituțională, a DNA în politică, pe buletinul de vot voi scrie ”Sorin Oprescu, pentru că nu votează DNA în locul meu!”, respectiv ”Andrei Chiliman, pentru că nu votează DNA în locul meu!”Asta nu pentru că mă dau în vânt după cei doi. Pe Chiliman l-am înjurat și-n culcare, și-n sculare, pentru ce-a făcut în Piața Amzei, și nu doar acolo. La fel și pe Oprescu, pentru Calea Victoriei. Dar vreau ca pe ăștia să-i pedepsim noi, cetățenii, cu votul, nu DNA cu tot felul de povești cusute cu ață albă.

Tot spun că ne îndreptăm spre un nou regim cu partid unic. Culmea, cu sprijinul campionilor libertății și democrației! Ce facem? O luăm iar de la 1944, august 23? Vrem noi lagăre de concentrare? Noi experimente scelerate, de genul Pitești? Un nou canal săpat de adversarii partidului DNA? Că într-acolo ne ducem. Iar lașitatea noastră hrănește lașitatea politicienilor. La fel ca în anii 40-50. Poate asta vrem. Poate ne e dor de mașinile negre și de tipii cu haine de piele negre, cu ochelari negri. Iar noua ”putere” ar putea profita că mai trăiesc niște torționari, precum Vișinescu. Să-i pună la muncă, să pregătească noile cadre de nădejde ale noului univers concentraționar.

Să încheiem optimist: ”Trăiască victoria în alegeri a DNA! Votați Kodruța!”

***

În mare, proiectul, gândit de unii, și pus în operă de ”sistemul ticăloșit”, alcătuit din servicii și cu DNA pe post de înger exterminator, este acela de a înlocui politicul cu civicul, adică interesul public cu interesul privat al celor care finanțează această ticăloșie.

Ne plac sau nu, partidele politice reprezintă, cu o mare fidelitate, diversitatea intereselor economice și sociale ale diverselor componente ale societății. Suma acestor interese, exprimate de partide, dă expresie ”interesului public”. Politicul, cu instituțiile sale: Parlament, guvern, administrațiile centrală și locale, justiție, pune în operă ”interesul public”. Problemă: iarăși cu toate limitele sale, politicul este singurul care poate apăra ”interesul public” de atacurile intereselor private, prin reglementare. Reglementarea este instrumentul care ține în frâu interesele private, și apără cetățenii de efectele nefaste ale goanei după maximizarea profitului cu orice preț.

Ei bine, din cauza acestei puteri a politicului, puterea de a reglementa, el a ajuns inamicul public numărul 1. A început o cursă nebunească pentru deposedarea politicului de puterea asta. Două au fost căile pe care s-a petrecut acest lucru. Primul a fost demonizarea politicului și politicienilor, a ”statului prea mare”, care suge sângele poporului, politic ce este o culme a corupției și o frână în calea fericirii indivizilor. Al doilea instrument a fost construirea unei alternative la politic, numită pompos ”societate civilă”. Ea trebuia să fie un soi de ”câine de pază al democrației”, care să aducă turma de politicieni pe calea cea bună, a servirii interesului public.

Nu a fost așa ceva. ”Societatea civilă” este, de fapt, suma intereselor private ale celor care o finanțează, pentru a distruge politicul, și pentru a lipsi cetățenii de singura armă de apărare, puterea de reglementare. Ce vedem acum, în România, este începutul fazei celei mai periculoase, aceea a înlocuirii politicului cu ”societatea civilă”, în fapt un grup de firme de lobby. Pe cine reprezintă Nicu Șordan? Partidul ăla cu nume de cuplă, USB, NU EXISTĂ! Există doar el, și un grup de interese economice, care-l împinge în față. PNL se regăsește în Marian Munteanu? Haida-de! Ia uitați-vă voi de unde-i vin bănuții Noului Căpitan!

Și ăsta este doar începutul! Dacă nu au putut pune mâna pe partide, le distrug. Urmează invazia clonelor de Șordani și de Căpitani. Iar cine se împotrivește vede Beciul Domnesc pe dinăuntru. Sigur, ce se întâmplă nu este nici amenințare la adresa securității naționale, nici trădarea interesului național, nici altceva. Este noua normalitate ”democratică”. Democrația fără democrație…

• Daniel V. Constantin:

Iesiti bai nene in strada, pana nu va aresteaza pe toti!

Asta s-a intamplat in Romania la sfarsitul anilor 40, si in ani 50-60. Politie politica. Stat condus de securitate. Cine nu era pe placul sistemului era considerat dusman al poporului, si aruncat in inchisoare in urma unui proces mimat.

Chiar nu observa nimeni ca este un mod de lucru clar, serios, bine pus la punct, dupa directive, prin care sunt saltati toti candidatii politici care nu sunt pe placul sistemului? Cu dosare de 7, 10, 5 ani vechime?

Chiar nu vedeti ca retraiti anii 50 ai politicii in Romania?

Comunismul in Romania a fost facut de romani, bai, nu de rusi. Nu mai dati vina pe straini. Daca una din cele mai crude, represive, ucisase forme de comunism a fost doar in Romania si Rusia a fost impusa de romani, contra romanilor. Cei care torturau, ucideau, distrugeau, erau romani. nu straini. romani ca astia care se ocupa acum de “justitie”.

asta nu e justitie. asta e securitate, e politie politica, e distrugerea oamenilor, a familiilor lor, a imaginii lor, e bagarea lor in puscarie de catre un sistem represiv, coercitiv, care nu are nimic de-a face cu democratia, libertatea si justitia.

Sunteti o tara ostatica a unei maini de oameni, asa cum Romania a fost ostatica a unei maini de oameni in perioada comunismului.

[…] Cum permiteti asa ceva, sa fiti mintiti, prostiti, furati, sa fiti bataie de joc in propria voastra tara, pe propria voastra munca si pe proprii vostri bani?

Va alegeti calaii, va platiti calai de 26 de ani, calaii care au distrus Romania

Cand se va trezi mah neamul asta puturos, care cere totul de la stat, in schimb nu da nimic inapoi statului?

NU politicienii sunt statul roman. Nu politicienii si serviciile secrete sunt cei care au putere in romania. VOI SUNTETI!

VOI I-ATI DELEGAT, VOI II PLATITI, VOI I-ATI ALES.. VOI II PUTETI DA JOS SI SCHIMBA SISTEMUL ASTA IMPUTIT IN CARE TRAITI SI PE CARE L SUPORTATI DESI VA DISTRUGE SPIRITUL ZI DE ZI, DE 26 DE ANI, SISTEMATIC, FARA OPRIRE.

v-au transformat copii in hoti, prostituate, smecheri. pe ceilalti i-a gonit din tara. va lasa parintii si bunicii in mizerie, la limita supravietuirii plangand pentru o felie de salam si o jumatate de paine.

v-au distrus invatamantul, educatia, sanatatea, si-au batut joc de tot ceea ce putea insemna ceva in tara asta.
au vandut si apa, si gazul, si curentul. v-au vandut si aerul pe care l respirati… si inca stati in casa, va mangaiati pe burta si sperati sa nu ajungeti mai rau.

va hliziti in loc sa va smulgeti parul din cap ca ati ajuns straini in propria tara, fara drepturi, fara siguranta, fara un cuvant.

de 26 de ani va lasati dezbinati, mintiti, jefuiti, si judecati ca fiind scursuri, tocmai de conducatorii vostri, alesi de voi, platiti de voi.

voi le platiti si hainele, si masinile, si excursiile.. totul.. de la sosete pana la sampania de sute de euro. pe banii vostri

ii platiti sa-si bata joc de voi, sa va trateze ca pe niste mizerii, sa va spuna ca nu meritati nimic.

Bravo, mah, bravo! asa… aplecati, cu privirea in pamant, in genunchi, incolonati, cersiti!! .. cersiti propriile drepturi, in propria tara, pe propria munca.

lasati-va transformati total in ceea ce spun ei ca sunteti… e aproape implinita marea lucrare a democratiei.. ati devenit umbre ale unor oameni.

Dormiti, fratilor, dormiti.. pentru ca somnul ratiunii prinde atat de bine la poporul asta, pana o sa va dispara si identitatea, si neamul, si istoria, si proprii vostri copii va vor judeca cum cei de azi isi judeca parintii care au dormit sub comunism.

• Sorin Faur:

• Cristian Dogaru:

Fiecare serviciu are “catindatul” lui

Avem pe de-o parte Nicuşor Dan, plăcut ONG-urilor, promovat de Alina Mungiu Pippidi şi Hotnews, varianta tehnocrată la Primaria Capitalei şi care promite să se răfuiască cu politicienii precum DNA-ul (slogan: “să scăpăm Bucureştiul de politicieni”). Pe de altă parte, avem Marian Munteanu, promovat de Realitatea celeilalte aripi a securităţii, domnii Rareş Bogdan, Guşă şi Helving fiind amici, cu un discurs mai spre naţionalism, apel la tradiţii şi mesaj creştin.

Nicuşor Dan e cinstit şi aproape sărac (are salariu de numai 2.300 lei cum declara într-un interviu pentru Hotnews, plăteşte chirie de 250 de euro şi dispune doar de un teren de 250.000 euro luat când şi-a vândut firma). De Marian Munteanu nu ştim cât de sărac mai e, la un moment dat se specula că are afaceri cu arme, dar ne amintim de construcţia politică un pic cam suspectă (pentru trecutul sau de lider al Pieţei Universităţii) făcută cu Virgil Măgureanu.

Marian Munteanu e promovat furibund de organul de presă cel mai apropiat şi laudativ cu SRI-ul (Realitatea) dar e atacat virulent de organul de presă cel mai laudativ cu Guvernul tehnocrat, considerat de unii (vezi de pildă Paul Goma) o emanaţie a SIE.

Faptul că serviciile pot concura pe anumite segmente, că există centri şi brokeri de putere care nu pot fi înghesuiţi în aceaşi căciulă, mai ales că ar trebui una de dimensiuni gigantice având în vedere structura supradimensionată a serviciilor româneşti, nu ar trebui să ne mire. Ne miră însă graţia cu care emanaţiile celor două servicii ocupă în lupta electorală pentru Bucureşti principalele nişe care reprezintă alternativele la clasa politică: tehnocraţia (Nicuşor Dan) şi filonul naţionalist-creştin (Marian Munteanu).

Practic sunt îndeplinite condiţiile că la un moment dar aşa să arate puterea şi opoziţia după epurarea la sânge a corupţilor din PSD şi PNL.

• Mirel Curea:

Dom`le, turul I al alegerilor pentru Capitala, organizat de SRI, este aproape gata, nu mai trebuie decat Firea arestata si este rezolvata treaba, bucurestenii vor putea alege: fie reprezentantul securistilor de rit vechi, Marian Munteanu, fie al securistilor de rit nou, Nicusor Dan.

***

Nu, DNA nu se ocupa cu eradicarea coruptiei, ci strict cu politia politica, acoperita cu o perdea din ce in ce mai stravezie, numita “combaterea coruptiei”!

Proba? Ancheta asta a mea: niste directori din CNADNR au facut cadou unor antrepenori italieni 25 de milioane de euro. Auditul juridic a fost de parere ca fapta este de competenta DNA si au procedat in consecinta. Niste avocati destepti, aceiasi cu auditorii, au salvat la un arbitraj international 9 milioane din cele 25, printr-o mare sansa, care s-a suprapus peste dibacia lor. Astfel, statul a fost pagubit in final cu “doar” 16 milioane de euro. Directorii care au facut nenorocirea asta sunt tot directori. DNA-ului i se rupe! Este in campanie electorala!