Povestea bosonului Higgs. Sintagma “particula lui Dumnezeu”: O SCAMATORIE DE MARKETING A UNUI OM DE STIINTA ATEU

13-07-2012 5 minute Sublinieri

Lungul drum al bosonului de la cercetatori la publicul larg: de la SSC (Superconducting Super Collider) in anii 90, proiect abandonat in SUA din cauza fondurilor uriase necesare, la acceleratorul CERN / Cum a incercat savantul Lieberman sa sensibilizeze opinia publica si decidentii americani, in scopul strangerii de fonduri pentru SSC, denumind bosonul drept “particula lui Dumnezeu”

Saptamana trecuta, lumea intreaga a fost informata de catre CERN cum ca ar fi fost descoperit bosonul Higgs – sau, cel putin, o particula pe tiparul bosonului Higgs. Iata insa ca acum, unii oameni de stiinta sugereaza ca rezultatele experimentului CERN evidentiaza de fapt “particule impostor“, in speta impostori de tip (boson) Higgs.

Fizicienii Ian Low (de la High Energy Physics Division, Argonne National Laboratory si membru Department of Physics and Astronomy at Northwestern University), Joseph Lykken (Fermi National Accelerator Laboratory), si Gabe Shaughnessy (Department of Physics la University of Wisconsin, Madison) au arhivat un document stiintific pe arXiv – serviciul de pre-tiparire/pre-publicare de material stiintific pe domeniile de matematici si fizica al Universitatii Cornell – ce atinge acest subiect. Documentul propus descrie posibilitati alternative la recentele descoperiri de la CERN, aratand cum o particula ce se incadreaza in Modelul Standard al fizicii particulelor poate fi luata drept bosonul Higgs.

[…]

Pana la urma, chiar daca este posibil ca oamenii de stiinta de la CERN sa nu fi descoperit mult cautatul boson Higgs, exista o probabilitate mai mare sa o fi facut totusi – si noua particula sa fie bosonul. Se pare ca valorile masurate sunt in favoarea modelelor teoretice ale bosonului Higgs in cadrul Modelului Standard al fizicii particulelor. In orice caz, aceste modele teoretice alternative nu ar trebui sa fie inca indepartate din gama de posibilitati, data fiind semnificatia deosebita a acestei descoperiri.

În pofida neplăcerii şi a reacţiilor, nu de puţine ori violente, pe care le provoacă liber-cugetătorilor militanţi, mustoasa sintagmă particula lui Dumnezeu(cu variantele particula divină sau, mai rar, particula zeu) pare a fi preferată, şi de cititori, şi de jurnalişti, neutrului şi opacului bosonul lui Higgs (sau bosonul Higgs), admis şi prescris de adulatorii ştiinţei.

Numele fizicianului scoţian Peter Higgs (născut în 1929) a devenit larg cunoscut mai ales în ultimul deceniu, când a fost pomenit ori de câte ori presa relata despre încercările sau planurile de detectare abosonului scalar, corpusculul pe care, într-un articol din 1964, Higgs (foto 1) l-a propus comunităţii ştiinţifice pentru a explica faptul că particulele elementare au masă (fie ea şi masă zero, ca în cazul fotonilor).

Modelul actual din fizica particulelor, numit şi Modelul Standard, îşi propune să prezinte interacţiunile (fundamentale) dintre particulele (elementare) care compun materia (întregului univers). Modelul, dezvoltat în prima jumătate a secolului XX şi finalizat pe la mijlocul anilor ’70, explică interacţiunile dintre particule, dar acestea din urmă sunt privite ca fiind lipsite de masă (de unde ar urma că se deplasează, toate, cu viteza luminii). Or, majoritatea particulelor au masă. De unde le vine masa? Aceasta este întrebarea revoluţionară pe care şi-a pus-o Higgs, oferind, drept răspuns, ipoteza unei particule subatomice noi, bosonul scalar, cum l-a numit el, sau bosonul Higgs, cum i se spune astăzi (chiar dacă Higgs nu a fost singurul care a teoretizat-o), responsabilă de generarea masei tuturor celorlalte particule. Ipoteza lui Higgs era atât de curajoasă, încât revista de specialitate la care a trimis articolul l-a refuzat ferm. Europenii admiteau revoluţia muzicală a trupelor Beatles şi Rolling Stones, dar rămâneau surzi la noutatea ştiinţifică. Americanii, deschişi spre Elvis, l-au publicat însă imediat.

De la mijlocul anilor ’60 fizicienii se străduiesc să demonstreze experimental existenţa bosonului Higgs, adevărată piatră unghiulară pentru edificiul Modelului Standard: dacă existenţa bosonului se confirmă înseamnă că teoria actuală este valabilă, dacă se infirmă, teoreticienii trebuie să o ia de la capăt şi să construiască din temelii un nou model. Căutarea particulei se face în acceleratoare de particule precum Tevatronul din Statele Unite şi, mai nou, acceleratorul CERN de lângă Geneva, despre care s-a vorbit enorm după 2008, pe care prof. Michio Kaku de la City University din New York îl socoteşte o adevărată Maşină a Genezei, în stare să re-producă, la scară miniaturală, condiţiile de după Big Bang, Marea Explozie pe care astronomii o pun la originea universului.

Limbajul metaforic folosit de fizicianul Michio Kaku cu referire la LHC, Marele Accelerator de Hadroni de lângă Geneva, nu pare a fi deranjat pe nimeni. Acelaşi limbaj folosit de alt mare fizician şi un la fel de mare popularizator al ştiinţei, Leon Lederman, laureat Nobel în 1988, fost director al Tevatronului american, a stârnit însă neplăcerea multor tehnicieni uscaţi, deprivaţi de simţul transcendentului şi/sau de cel estetic, dar perfect dresaţi în intransigenţa corectitudinii politice. În 1993, Lederman a publicat, împreună cu scriitorul (de fapt, mai corect ar fi să-l numim re-scriitorul) Dick Teresi o istorie populară a fizicii particulelor, intitulată “The God Particle. If the Universe is the Answer, what is the Question?, iar particula care a dat titlul volumului nu este alta decât bosonul Higgs: “Particula lui Dumnezeu, cunoscută de asemenea ca particula lui Higgs, cunoscută de asemenea ca Bosonul lui Higgs, cunoscută de asemenea ca bosonul scalar al lui Higgs (p. XII din ediţia din 2006 a volumului). De atunci, God particle şi traducerile lui în toate limbile pământului au fost sinonimele bosonului Higgs preferate de jurnalişti, plasate în titluri şi în şapouri.

Primul căruia nu i-a plăcut şi continuă să nu-i placă formularea Particula lui Dumnezeu este Higgs însuşi. După cum aflăm dintr-un număr din iunie 2008 al revistei The Guardian, “numele teistic dat de Leon Lederman particulei nu-i place, pentru că, el însuşi nefiind credincios, socoteşte că i-ar putea ofensa pe unii oameni“. Higgs peferă să vorbească despre particulă ca despre “bosonul care poartă numele meu“. Nefiind credincios, nu ne putem aştepta, evident, din parte-i, la smerenie…

Nici Leon Lederman nu este un om credincios. În pofida titlului seducător, care poate sugera un autor cu frica lui Dumnezeu, cartea din 1993 făcea parte dintr-o campanie menită să atragă simpatia contribuabililor către un proiectat Superaccelerator Superconductor (Superconducting Super Collider – SSC), a cărui construcţie începuse în Texas, lângă Waxahachie, şi care se confrunta cu mari probleme financiare (proiectul a şi fost, de altfel, abandonat în toamna lui 1993, pentru că membrii Congresului i-au tăiat bugetul). Afirmaţia “Fizica nu este o religie. Dacă ar fi, ne-ar lua mult mai puţin timp să strângem bani”, care face deliciul ateilor din întreaga lume, spune totul despre ceea ce iubeşte cu adevărat Lederman.

Recursul la limbajul metaforic teist face parte din tradiţia atee. Fizicieni precum Einstein, Hawking sau Lederman, atunci când îl pomenesc pe Dumnezeu au, de fapt, în minte nişte construcţii teoretice ale omului de ştiinţă, nu lucrarea Creatorului.Modelul Standard - de la teorie la descoperiri experimentale

Să-l ascultăm pe Leon Lederman însuşi explicând titlul cărţii sale (nefiind tradusă în româneşte, oferim aici câteva fragmente):

Există, credem, o prezenţă fantomatică în tot universul care ne ţine departe de înţelegerea adevăratei naturi a materiei. Ca şi cum ceva sau cineva ar dori să ne împiedice să atingem limitele cunoaşterii.

Această barieră invizibilă care ne desparte de aflarea adevărului se numeşte câmpul Higgs. Tentaculele ei de gheaţă ajung până în ultimul colţişor al universului, iar implicaţiile ei ştiinţifice şi filosofice îi fac să se înfioare pe fizicieni. Acest câmp Higgs îşi pune în operă magia neagră prin – nici nu se putea altfel – intermediul unei particule. Această particulă este cunoscută sub numele de bosonul Higgs. … Acest boson este atât de important pentru starea fizicii de astăzi, atât de hotărâtor pentru nivelul nostru de înţelegere a structurii materiei, şi totuşi atât de evaziv, încât a trebuit să-i dau un nume de alint: Particula lui Dumnezeu. De ce Particula lui Dumnezeu? Din două motive. Unu, pentru că editorul nu ne-ar fi permis să-i spunem Particula Naibii, cu toate că ar fi fost un titlul mult mai potrivit, dacă ne gândim la natura ei infamă şi la cheltuielile pe care le prilejuieşte. Şi doi, există o conexiune, dacă se poate numi aşa, cu altă carte, una mult mai veche“.

După ce reproduce Facerea, 11, 1-9 (Turnul Babel şi încurcarea limbilor), Lederman continuă:

Odată, cu multe milenii în urmă, cu mult înainte ca aceste cuvinte să fi fost scrise, natura vorbea o singură limbă. Pretutindeni materia era aceeaşi – frumoasă în eleganta, incandescenta ei simetrie. Dar de-a lungul miliardelor de ani ea s-a transformat, s-a dispersat în univers sub multe forme, zăpăcindu-ne pe noi, cei ce trăim pe această planetă ca oricare alta, care se învârte în jurul unui soare mediocru.

Ambele grupuri -fizicieni şi astronomi – au progresat către un model simplu, coerent, atotcuprinzător, capabil să explice orice: structura materiei şi energia, comportamentul forţelor în medii care se întind de la cele dintâi clipe al universului nou născut cu temperatura şi densitatea lui exorbitante până la lumea relativ rece şi goală pe care o vedem noi astăzi.

Întrebarea este dacă fizicienii vor fi încurcaţi de acest puzzle sau dacă, spre deosebire de nefericiţii babilonieni, vom continua să construim turnul şi, aşa cum a spus Einstein, «să cunoaştem gândurile lui Dumnezeu».

 Şi erau în tot pământul mai multe limbi şi mai multe graiuri. Şi purcezând de la răsărit, oamenii au găsit un şes în ţara Waxahachie şi au descălecat acolo.

Apoi au zis unul către altul: Haidem să construim un Accelerator, ale cărui ciocniri să ne poată întoarce la începutul timpurilor. Şi au folosit magneţi superconductori pentru difracţie, şi au avut protoni spre a-i ciocni.

Atunci s-a pogorât Domnul să vadă acceleratorul pe care-l zideau fiii oamenilor.

Şi a zis Domnul: Iată, oamenii descurcă ceea ce eu am încurcat.

Şi a privit Domnul şi a spus: Haidem, dar, să ne pogorâm şi să le dăm lor Particula Domnului ca să poată ei vedea cât de frumoasă este lumea pe care Eu am zidit-o.

Ultra Noul Testament

(Traducerea s-a făcut după ediţia din 2006, paginile 22-23.)

Recursul la limbajul Bibliei nu a fost soluţia cea mai inspirată pentru a sensibiliza opinia publică şi a forţa membrii Congresului să voteze pentru finalizarea acceleratorului din deşertul texan. Întorcând pe dos fraza lui Lederman amintită mai sus, putem spune: Necredinţa mascată nu e credinţă. Dacă ar fi, ne-ar lua mult mai puţin timp să strângem bani, chiar şi pentru acceleratoarele de particule.

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN


Categorii

Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “Povestea bosonului Higgs. Sintagma “particula lui Dumnezeu”: O SCAMATORIE DE MARKETING A UNUI OM DE STIINTA ATEU

  1. Cu cât călătorești mai iute
    Și mai direct către apus,
    Cu’atât pătrunzi în întuneric
    Și’n bezna cea de nepătruns.

    Că, tot (ce este), își arată
    (Doar prin lumină) rostul său,
    Forma, marimea și culoarea
    (Și tainele lui Dumnezeu)

    Și de ţii pasul cu’apusul,
    (Chiar când nu-i vrei “sensul”-i opus),
    Ești sub puterea-i de’ntuneric
    (Și când ești sincer în Iisus).

    Când însă alergi cu “sfântul Soare”
    Nu “te vrăjeşte” asfinţitul
    (Cu “frumuseţea”-i ireală
    În care se confundă sfântul)

    Iar de ţii pasul cu lumina,
    Și “alergi” (cu ea) viu pe pământ
    Nu te ajunge bezna nopţii
    (Să-ţi soarbă viul în mormânt)

    C’așa e rânduiala firii
    Și ritmul vieţii pământești,
    (Dar și a sufletului nostru
    Prin tainele dumnezeiești).

    Că…, vai, ce de diferit se vede
    (În întuneric), fără soare,
    Același lucru. (Doar privindu-l,
    Numai ca formă și culoare).

    Cei care ostenesc sub “umbra”
    Și vraja marelui apus,
    Nu-s vii, prin viul vâlvătaii,
    Și “jarul” Soarelui (Iisus),

    Căci viul, cresterea, rodirea,
    Și tot ce este hrănitor,
    E viu, (și crește) cât se află
    Sub “Soarele” dogoritor.

    În asfinţit, (când e departe),
    Obscurul pune în culoare
    Vraja frumosului fantastic
    (Și-a tainelor înșelatoare).

    De’aceia greu e să-ţi duci crucea
    (Sub soarele dogoritor),
    Să faci deschis și la vedere
    (Ce’n întuneric e ușor).

    De’aceia erezia-i vie
    Și larg primită în apus,
    Unde lumina nu mai vine
    (Direct), din Soarele Iisus

    C’apusu-i “falnic” (şi fantastic
    Cu vraja sa) şi place lumii,
    Că-n asfinţit lumina slabă
    Dă mari puteri “deşteptăciunii”

    Frica de Dumnezeu, dă viul
    Şi adâncurile’nţelepciunii
    Şi doar mândria dă putere
    (Şi crezământ) “deşteptăciunii”.

  2. Felicitari pentru articol si eu aveam multe nelamuriri in aceasta privinta a mincinosilor asa zisi fizicienii lu peste. Sunt lucruri lasate de Dumnezeu care nu putem sa le descoperim este ca si cum tu ai incerca sa mergi in rai fara ca Dumnezeu sa deschida cerurile deci nu poti sa intri in rai cam asa sta si cu ce nea lasat Dumnezeu sa putem descoperi si ce nu. Problema este ca multi tineri primesc o invatatura complet gresita intelegand ca omul descopera multe si este vesnic sef pe pamant nu este asa atata timp cat va exista bestia din iad omul mai si minte,ma ingrozit sa vad cati ziaristi a mancat paine buna dupa urma acestei stiri care nu ni-sa explicat si sa ni-l arate pe acel asa zis fizicianul lu peste. Eu am stiut de la bun inceput ca ceva miroase urat iata ca cineva puncteaza adevarul caci cu ispitele bestiei din ziua de azi avem nevoie de adevar lasat de bunul Dumnezeu. Doamne ajuta !!

  3. ceea ce e de mirare si,intr-un fel amuzant,e ca bosonul Higgs,care da masa tuturor particulelor,ar trebui “spart” el insusi pentru a vedea ce ii confera lui masa.Si asa mai departe.Totusi sa nu discreditam orice demers stiintific.Lumea e creata de Dumnezeu pentru a-L vedea pe El in ea,uneori si prin descoperiri stiintifice obtinute pe cale rationala,care-i oglindesc (intr-o mica masura) maretia si puterea.Bineinteles ca “metoda” duhovniceasca este superioara,dupa cum revelatia supranaturala e mai precisa decat cea naturala.

  4. Mda, așa-zișii mari savanți, care se perie și premiază reciproc pentru „ultimele lor cercetări” (adică speculații, fantezii) ei sunt impostorii care amețesc lumea cu teorii rătăcite. Ca să vezi și să înțelegi curat lumea creată, trebuie mai întâi să te cureți tu de patimi și să te unești cu Cel Curat – Creatorul ei.

    Demersul vederii (contemplării și înțelegerii) lumii este ca atunci când intri în palatul unui împărat și el îți arată camerele, coridoarele, obiectele pe care el le-a așezat într-o ordine în casa lui, ordine care valorifică atât spațiul, cât și obiectele însele, dar și vizitatorii care-i răspund chemării să-l viziteze bucurându-se. Deci stăpânul casei și creatorul ei știe cel mai bine ce și cum și pentru ce a pus pe toate la locul și timpul lor, ca să-și împodobească palatul oferit vizitatorilor. Așa că fiecare vizitator trebuie să-l asculte pe stăpânul casei când el le explică rostul podoabelor din casa sa, și să nu asocieze el singur sensuri plăsmuite în fantezia lui pătimași și incultă.

    Așa este și cu lumea creată de Dumnezeu: noi mai întâi trebuie să ne curățăm de patimi și să ne unim cu Dumnezeu, ca apoi El să ne descopere rațiunile lumii, ale făpturilor și ale veacurilor. Adică mai întâi este comuniunea înțelegătoare cu Dumnezeu, apoi, dar împletită cu ea, este cunoașterea lumii create de El.

    Oricum, ispita explicării atee și materialiste a lumii este mare în rândul savanților necreștini și neortodocși, confirmându-le mândria că sunt și ei, dacă nu folositori și modelatori, măcar observatori ai „particulelor” lui Dumnezeu…

  5. Pingback: TEORIA CUANTICA SI DUMNEZEU. Implicatii asupra cosmologiei, corespondente cu teologia ortodoxa - Recomandari
  6. Pingback: BOSONUL HIGGS sau “particula lui Dumnezeu” INFIRMA TEORIA BIG BANG - Recomandari
  7. Pingback: PAPA FRANCISC: Big Bangul si evolutia sunt adevarate - Recomandari
  8. Michio Kaku ‘Found Evidence That God Exists’
    “I have concluded that we are in a world made by rules created by an intelligence,” the physicist said to Science World Report.
    “Believe me, everything that we call chance today won’t make sense anymore. To me it is clear that we exist in a plan which is governed by rules that were created, shaped by a universal intelligence and not by chance.”
    https://newspunch.com/world-physicist-evidence-god/

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare