CAMELIA SMICALA, CONDAMNATA LA 6 LUNI DE INCHISOARE IN FINLANDA!

29-04-2017 4 minute Sublinieri

CAMELIA SMICALA

Camelia Smicală a aflat astăzi decizia în procesul pe care autorităţile finlandeze i l-au intentat pentru defăimarea autorităţilor atunci când executorii judecătoreşti i-au luat copiii. Medicul român Camelia Smicală Jalaskoski trăieşte un coşmar în Finlanda, ţară în care s-a mutat în urmă cu 12 ani. Femeia a aflat astăzi, 28 aprilie, că a fost condamnată la 6 luni de arest, românca fiind dată în judecată de statul finlandez pentru defăimarea autorităţilor, respectiv a executorilor judecătoreşti care au intervenit în forţă, în urmă cu doi ani, pentru a-i prelua copiii.   Povestea dramatică a româncei căreia statul finlandez i-a luat copiii minori, pe Mihail (11 ani) şi pe Maria (10 ani), încredinţându-i serviciului de Protecţie a Minorilor, seamănă mult cu cea a familiei Bodnariu din Norvegia.

Cazul a devenit cunoscut mai ales după ce, în mai 2015, trei executori judecătoreşti şi două reprezentante de la Protecţia Copilului au venit să-i ia pe cei doi copii, spunându-i femeii că îi duc să se întâlnească cu tatăl lor. Au urmat scene abrutizante pentru copiii care au fost agresaţi de executori.   „Prima reacţie a fost să-i iau în braţe şi să-i apăr cu corpul meu. Aşa mi-au fost rupte coastele. Andreea a sunat la poliţie. La venirea poliţiei, executorii judecătoreşti au înhăţat copiii, i-au urcat în maşina socialului şi au disparut. Abia dupa ce copiii au fost răpiţi, Socialul a făcut decizia de preluare a copiilor în plasament“, a povestit femeia.

Exact la un an de la scena traumatizantă la care au fost supuşi, pe 16 mai 2016, copiii au fost luaţi de poliţie de la şcoală şi duşi la casa de copii (Mihail), respectiv într-o familie (Maria).

„A trecut mai bine de un an de la ultima şi în acest timp copiii au dat nenumărate semnale care indică lucruri foarte grave şi că starea lor nu este bună deloc. Amândoi reclamă obsesiv că vor să meargă acasă, unde mereu au fost bucuroşi, lângă mama lor, pe care ei o iubesc şi o admiră. Argumentele copiilor cât şi starea lor proastă sunt însă elemente ignorate de cei care pretind că le apără interesele şi le asigură bunăstarea, iar adevărul este că Maria şi Mihai Jalaskoski sunt victime şi nu beneficiari ai serviciului de protecţie a copilului din Tampere“, a comentat o susţinătoare a Cameliei Smicală, Carmen Brandt.

Apel disperat la ONU: “Ne-au dus la închisorea de copii”

Pe reţelele de socializare au apărut zilele trecute şi două scrisori ale copiilor, traduse de mama lor, în care aceştia cer ajutor pentru a scăpa de coşmarul în care sunt târâţi fără voia lor:

„Prima scrisoare a lui Mihai Jalaskoski către Drepturile copilului de la ONU. Mihai are 11 ani. Întâmplarile lui Mihail. Scrise de Mihail.   Bună! Sunt Mihai şi am trecut prin încercări foarte grele.

Petri, care se dă drept tatăl meu, pe când eu aveam 2 ani (nb. avea cam 4 ani), a încercat să mă omoare pe mine şi pe familia mea. El a izbit-o pe sora mea mai mare, Andreea de perete, s-a urcat pe mama şi pe sora mea mai mică. Apoi, când eu, mama ,sora mea mica şi sora mea mai mare, ne-am mutat de la el, am fost cu toţii fericiţi până ne-au obligat sa ne întâlnim cu Petri. Apoi ne-au dus la casa de copii, de fapt la închisoarea de copii. Am fost luaţi cu forţa, bătuţi şi chinuiţi. Când ne-au dus la nişte lucratori sociali,aceştia ne-au spus că ne vor duce să locuim la Petri. Am sunat de multe ori la 112. Ne era frică de ce o sa ne facă Petri. Când a aflat Petri că am sunat la 112 a început să ţipe la Maria: “ce ati făcut?” El s-a repezit la noi pe scări în sus , ne-a luat telefoanele şi ne-a spus că ne duce la casa de copii. Eu şi Maria am spus că acolo e mai bine decât cu el. Apoi, după ce am ajuns din nou acasă, am fost obligaţi din nou să ne întâlnim cu Petri. Petri ne spune tot timpul că suntem zombi şi că eu şi cu Maria nu vom mai ajunge niciodată acasă. a spus că ne promite că nu o să mai ajungem acasă.  va continua..

Prima scrisoare a Mariei Jalaskoski catre Drepturile omului la ONU. Maria are 10 ani.   Ce ne-a făcut Petri mie şi familiei mele   Petri s-a urcat pe mama când eu eram la mama in braţe şi in acelaşi timp s-a urcat şi pe mine. Petri ma pişca si mă strângea atât de tare de mână (la fel ii făcea si fratelui meu), incât imi rămâneau semne timp de o săptămână. Petri l-a băgat pe fratele meu cu capul sub apă şi a aruncat-o pe sora mea mai mare pe scări. Petri mi-a aruncat cu papucii lui in capul meu si al sorei mele.

Cazul doctoriței Camelia Smicală a luat o întorsătură și mai dramatică, dacă acest lucru e posibil atunci când te referi la o femeie care și-a pierdut doi din cei trei copii. Vineri, 28 aprilie, la ora 14, ora Finlandei, ea a fost condamnată la 6 luni de închisoare cu suspendare.

Doctorița plecată din Piatra Neamț a postat următorul mesaj pe contul său Facebook: ”Astăzi vor da sentința la ora 14. Eram condamnată înainte de proces. Din păcate sunt doar o femeie singură , într-o țară străină și nu mă pot lupta cu un sistem întreg. Au facut din mine cel mai mare criminal al Finlandei. Nici un criminal nu a fost vreodata târât în atâtea procese (peste 60), nu a plătit vreodată atâtea amenzi (peste 40.000) și nu a fost umilit în halul în care m-au umilit pe mine.

Comisia din Parlamentul României nu mai vine deoarece finlandezii nu-i primesc. Am facut o greșeală venind în Finlanda, greșeală care mi-a distrus viața. Îmi pare rău ca le-am făcut rau și copiilor. Au spus de multe ori că mai bine nu s-ar fi născut.

Nu mai am pentru ce sa lupt deoarece mi-au luat tot și nici nu mai am nici o posibilitate să mă mai lupt. Nimeni nu e vinovat pentru greșelile mele. Doar eu. Iertați-mă! Am facut ce am putut.”

La o jumătate de oră după acest mesaj, ea a postat: ”Am fost condamnată la 6 luni! Ce mai contează! De 10 ani sunt în închisoare!”

Povestea Cameliei

Vă reamintesc o parte din povestea care a ajuns acum în acest punct, al detenției. Procurorii din țara nordică au vrut să o trimită în închisoare pentru un incident de acum aproape doi ani, când doctorița a fost agresată de agenții de ordine care veniseră să-i ridice băiatul și fata. Potrivit spuselor Cameliei Smicală, trimiterea în judecată se face în ciuda constatărilor poliției, care a stabilit că femeia a fost cea lovită.

Povestea doctoriței a devenit cunoscută publicului din România în plin scandal al familiei Bodnariu, victime dovedite ale serviciilor sociale din Norvegia.

Soră cu moartea

Camelia Smicală trăia în Finlanda, împreună cu fiica ei, în vârstă de 16 ani, din prima căsnicie, soțul, un om de afaceri finlandez, și cei doi copii ai lor, Mihai și Maria. Din cauza violenței domestice, femeia divorțează și i se permite un cămin, cu adresă protejată prin confidențialitate de fostul soț. În 2015, apare suspiciunea că vrea să se repatrieze în România și se emite un ordin de ridicare a minorilor cu un părinte finlandez.

Pe 15 mai 2015, la domiciliul Cameliei Smicală se organizează o adevărată descindere a serviciilor sociale și poliției. Imaginile cu violenta descindere au făcut înconjorul mapamondului.
De la acest incident i se trage acum problema în justiție, dar vom reveni asupra sa. Tatăl este din nou abuziv cu Maria și Mihai, așa că, în septembrie 2015, sunt luați și duși la orfelinat. Mama lor reușește, în decembrie să-i recupereze, dar îi păstrează doar până în mai 2016. De atunci, cei doi sunt în orfelinate separate.

Acum, pornind de la reclamația de violență făcută de doctoriță împotriva autorităților, procurorii au început cercetările și împotriva ei.

”S-au unit toți să mă distrugă!”

Marți seară, pe 31 ianuarie, pe profilul ei Facebook, Camelia a scris: ”Vor să mă bage în pușcărie. Mă acuză că eu aș fi bătut executorii judecătorești și nu ei pe noi.”

Mai târziu, într-un mesaj privat mi-a scris: ” Poliția a cercetat agresiunea din 2015 asupra noastră și a trimis la procuror. Procurorul mă acuză pe mine și vor să mă bage la închisoare contrar dovezilor. S-au unit toți să mă distrugă, nu îmi permit să plătesc avocat. În Finlanda poliția face urmărirea penală, apoi trimite la procuror și procurorul face decizia de trimitere în judecată sau nu. Contrar probelor strânse de poliție, procurorul mă trimite pe mine în judecată, în loc să-i trimită pe agresori.”


Categorii

1. DIVERSE, Rapirea copiilor/ cazul Bodnariu s.a.

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “CAMELIA SMICALA, CONDAMNATA LA 6 LUNI DE INCHISOARE IN FINLANDA!

  1. Inteleg ca e cu suspendare?

  2. @Doroteea

    N-am reusit sa aflam.

  3. Chiar nu mai are importanta. Este deja prea mult. Si pentru ea si pentru Maria-Alexandra si Mihail. Un asemenea cosmar e greu de uitat.

  4. Hristos a înviat!

    O recapitulare – mai clara cand mama discuta cu o prietena si exista un bagaj de cunostinte comun despre ce s-a intamplat:
    Editie speciala Camelia Smicala (1)
    https://www.youtube.com/watch?v=rB64FX_o93g
    Editie speciala Camelia Smicala (2)
    https://www.youtube.com/watch?v=8-r0K7-Spbw
    Inregistrarile sunt din toamna trecuta. Veti gasi referiri si la finlandezi care i-au sprijinit pe oamenii astia dragi noua. De exemplu invatatoarele copiilor, in august 2015, vecinii lor finlandezi etc.

    Povestea pe scurt, in engleza, asa cum este redata pe postul public de acolo:
    https://www.youtube.com/watch?v=HBo1XiQS_Bc
    Include teoria pe care se pare ca se bazeaza abordarea institutiilor. Teoria este adusa in discutie de o cercetatoare finlandeza care nu este de acord cu aceasta teorie.

    Ascultati-i pe copii, sunt minunati. Mihai:
    2017-01-25
    https://www.youtube.com/watch?v=UMzXb2R4QK0
    2017-03-06
    https://www.youtube.com/watch?v=33TfO3trFrg
    Daca cineva are indoieli despre cum au fost crescuti copiii astia, uitati-va la ce rezista si cum rezista. Asta e cel mai bun raspuns.
    Mai gasiti povesti cu cei trei copii si aici:
    https://www.facebook.com/Medici-rom%C4%83ni-solidari-cu-DrCamelia-Smicala-Jalaskoski-1865092070378879/

    Nu ii condamnati pe finlandezi. Ar fi un mare pacat in fata lui Dumnezeu si o greseala care se va intoarce impotriva noastra. Iertati-ma. Nu „finlandezii” au luat deciziile care se reflecta in vietile acestor trei copii si a mamei lor. Am convingerea ca ar fi socati daca ar afla, daca ar putea concepe ce se intampla. Uitati-va cum Ruth a patit grozavia chiar in tara ei, in Norvegia. Ganditi-va la asta.
    Acum cei care au decis lucrurile astea nu inseamna „poporul finlandez”, cum nici Barnevernet nu inseamna poporul norvegian si nici DNA-ul nu inseamna poporul roman.

  5. Hristos a înviat!

    Iertati-ma, imi dau seama ca nu se intelege prea mult despre teorie si opinia doamnei profesoare/cercetatoare din stirea la care am facut referire. Revin asupra comentariului meu anterior cu un articol, tot din presa finlandeza de limba engleza. Aici aceeasi doamna discuta mai pe larg problemele legate de aceasta teorie:

    26.6.2016 13:41 | updated 26.8.2016 10:00

    Academic: Disputed theory used in child custody cases violates child protection law

    A university academic is taking child protection authorities to task for using the controversial concept of parental alienation to place children in care. Tampere University Social Work Lecturer Anna Metteri says that the theory requires officials to ignore children’s views in custody cases, because they are assumed to be manipulated by one parent. Metteri says that approach clashes with child welfare laws, which call on officials to listen to children. Yle News spoke with one mother affected by the conflict between an unproven theory and established legislation.
    Romanian-born Camelia Jalaskoski’s world came crashing down when, after less than six months of recovering her two youngest children – both under 12 years old – following a convoluted custody battle, child welfare officials decided to place them in foster care. The reason: a parental evaluation found that she was “too close” to the youngsters and therefore incapable of perceiving what was in the children’s best interests.
    “I got the papers later and they said that according to a parental evaluation – taken at Tampere University Hospital – I have too close a relationship with the children. And I manipulated the children against the father,” Jalaskoski told Yle News.
    The authorities were leaning on theory known in Finnish as “vieraannuttaminen” and elsewhere as parental alienation, in which one parent attempts to alienate the other parent from the child. The decision to place the children into foster care is based on what the authorities concluded were the mother’s efforts to estrange them from their father.
    Problems with alienation theory
    Yle News spoke with Anne Metteri, a lecturer in social work at the University of Tampere. She says it is often challenging for social workers to determine whether or not parents are deliberately trying to force a wedge between the other parent and their children.
    “It’s not … diagnosis-based, it’s a phenomenon. Of course it can happen that one parent tells lies about another, that happens, but in such cases a social worker should be able to interview parties to bring lies to light. And if there are lies, like in Eerika’s case, you have to take measures,” Metteri said, referring to the case of eight year-old Vilja-Eerika, who was also a client of the child welfare system, but who died at the hands of her father and his girlfriend on Mother’s Day 2012 after years of physical abuse, in spite of efforts by her mother and school officials to alert child social workers to signs of maltreatment.
    Metteri said that in recent years there has been spirited discussion in Finland about parental alienation, including some efforts to recognise it in legislation. However so far, the theory has not been written into Finnish law.
    “No. You can’t find it. What you can find in child protection law – you will find listening to the children, the child’s best interests, maintaining the child’s long-term relationships. If the child has been living with mother or father the whole life and then there is divorce, you cannot move children like packages,” Metteri pointed out.
    “That’s a problem because according to the guidelines from these alienation theories, they say you don’t listen to the children, you separate them from the alienating parent and then you isolate the child,” she added.
    Not only have Jalaskoski’s children been isolated from their home, church and school, they have also been separated from each other. One has been placed in a foster care institution and the other with a foster family.
    Metteri pointed out that experts in other countries have had some problems with what is known as Parental Alienation Syndrome. Some have observed that the theory is based on the very subjective experiences of one clinician, and its scientific validity has therefore been called into question. While it has appeared in some family and custody disputes in the US as well as in Finland, it is generally not accepted as a legal argument in other jurisdictions, such as Canada and the UK.
    No comment from local officials
    Yle News attempted to contact Tampere child protection officials to find out more about the legal framework in which social workers operate and to ask about parental alienation syndrome. Officials initially agreed to an interview, but later reversed that position. Instead they referred Yle News to the Ministries of Foreign Affairs and Social Affairs and Health.
    When contacted the Foreign Ministry indicated that it was not the appropriate authority to comment on child custody law or practices. However Social Affairs and Health Ministry ministerial adviser Riitta Burrell agreed to answer questions via email.
    Asked whether or not parental alienation syndrome is a recognised argument in child protection cases or whether it is used in legal custody decisions in Finland, Burrell in turn referred us to the Justice Ministry. However, she did volunteer that Justice Ministry officials are currently updating legislation relating to child welfare and parental meeting rights. She also said that consideration of the child’s best interests should be at the centre of such decisions.
    “The most central point in child protection work and child protection evaluations when alienation issues arise is to highlight the child’s benefits as well as the child’s experiences and perspectives,” Burrell wrote.
    Parents should have a chance to be heard
    The ministerial adviser noted that the Child Welfare Act as well other legislation compels child welfare workers to always seek the child’s best interests. According to Burrell, parents should also be heard before children are taken into care.
    “In deciding to take children into care, before implementing the decision, social workers must provide an opportunity for interested parties – such as the child’s parents or guardians – to be heard.”
    However, Jalaskoski said she had no warning of the authorities’ impending decision – the children were removed from school without her knowledge just two weeks before the end of term in May. She was later informed of the official decision via mail days after the separation.
    Burrell noted that caregivers – or children who’ve reached the age of 12 – who oppose such decisions can apply to the social welfare office of the local administrative court for redress. Parents also have the right to appeal administrative court decisions in the Supreme Administrative Court.
    Camelia Jalaskoski told Yle News that she has challenged the child welfare officials’ decision in the local administrative court – but as far as she knows, the matter won’t come up before autumn. Precisely when, or if she will ever live under the same roof with her youngsters, she still can’t say.
    Long history as client of the system
    Official documentation shows that the family – and especially the children – have had a long history with child welfare officials dating back to 2007 when they were infants. In one incident, the mother fled to a shelter with the children following a violent attack. Police referred the case to prosecutors who however declined to press charges against the father.
    In mid-2015 a local judge gave the father sole custody after a hearing in which Jalaskoski was not present. However shortly afterwards school officials filed child welfare reports which resulted in the youngsters being placed in a children’s shelter later that year. In December child welfare officials returned the children to their mother, saying that her home would be the best option for safeguarding their psychological wellbeing – only to reverse that situation with their latest decision.

    Denise Wall, Yle

  6. Autoironie finlandeza (foarte bine construit scenariul, bine jucat si, slava Domnului, subtitrat in engleza):
    https://www.youtube.com/watch?v=g3Y_79XMEVg
    Mai gasiti multe alte filmulete din aceeasi serie, subtitrate.

  7. @cat de frumos vorbeste Mihai
    Teoria este destul de clara: sindromul de alienare parentala este, din pacate, destul de raspandit si se refera in principal la instrainarea copilor fata de tati, dar acesta nu constituie o afectiune, si deci nu se impune luarea unor masuri de catre o terta parte (statul), vezi-doamne, in interesul copiilor, adica instrainarea lor fata de ambii parinti.

    Parental alienation syndrome (PAS) is not recognized as a disorder by the medical or legal communities. However, the separate but related concept of parental alienation, the estrangement of a child from a parent, is recognized as a dynamic in some divorcing families. Psychologists differentiate between parental alienation and parental alienation syndrome by linking parental alienation with behaviors or symptoms of the parents, while parental alienation syndrome is linked to hatred and vilification of a targeted parent by the child.
    PAS has been criticized by for being sexist, being used by fathers to marginalize legitimate fears and concerns about abuse, and women’s groups and others oppose the legitimacy of PAS as a danger to children
    https://en.wikipedia.org/wiki/Parental_alienation_syndrome

  8. @cat de frumos vorbeste …

    Eu te cred ca finlandezii sunt de treaba. Am fost si eu acolo si asa mi s-au parut – cam debusolati, dar de treaba. De fapt, la drept vorbind, mai toti suntem de treaba, asa, macar in linii mari, noi astia, ‘plebea’… Dar cu ce schimba asta lucrurile, de vreme ce au incaput pe mana unei conduceri se pare de-a dreptul sinistre?

    In alta ordine de idei, mi s-a spus cu mult timp in urma de cineva care sta acolo ca justitia nu prea e justitie iar moravurile sunt cam dubioase. Nu inseamna asta, desigur, ca ei ar aproba astfel de orori, dar uite ca, la ei ca si la noi si ca peste tot, cumsecadenia in sine nu e suficienta pt a tine monstrii la distanta.Se vede, iata, ca, intr-adevar, tot ce nu e intemeiat pe credinta autentica, sfarseste, mai devreme sau mai tarziu, prin a se dezagrega. Or, nu stiu cum se vede de acolo, dar de aici lucrurile par putrede rau in lumea scandinava.

  9. (ps: nu ca noi am sta pe roze… )

  10. “Destainuie la un moment dat ca de la o vreme caprele au inceput sa-l priveasca cu nedumerire, moment in care Thwaites isi da seama ca poate nu e acceptat in lumea lor.” (din articolul despre transpeciism)
    Dar el persevereaza, in duhul gandirii pozitive.

    Ce am putea sa mai spunem, Doroteea? 🙁
    Traim vremuri in care doar cu dragoste vom mai putea ramane rationali. Acea dragoste care reuseste sa gaseasca, orice ar fi, chipul lui Hristos in ceilalti.

  11. Pingback: SOLIDARIZARE CU CAMELIA SMICALA. Proteste in cateva orase pentru mama românca ce a pierdut si procesul intentat impotriva ei de statul finlandez
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare