Cauza reala a fenomenului extremismului neonazist din Germania: FAMILIILE DESPARTITE, NU LIPSA CONTROLULUI TOTALITAR
Statisticile arată că în Germania există aproximativ 25.000 de extremişti de dreapta la o populaţie de circa 82 de milioane de locuitori. Cu toate acestea, ideologia propagată de ei se bucură de mai mulţi simpatizanţi decât o arată cifrele, apreciază Der Spiegel , care publică o analiză a fenomenului de extremă dreapta din Germania, după ce săptămâna aceasta au ieşit la iveală crimele comise pe parcursul a 13 ani de o grupare neo-nazistă din oraşul Zwickau.
O femeie şi doi bărbaţi, Beate Zschäpe, Uwe Mundlos şi Uwe Böhnhardt, au revendicat asasinarea a opt imigranţi turci şi a unui imigrant grec între 2000 şi 2006, uciderea unei poliţiste germane în 2007 şi două atacuri cu bombă în care mai mult de 20 de oameni, dintre care cei mai mulţi erau imigranţi, au fost răniţi. Grupul, puţin numeros, dar care împărtăşea aceeaşi viziune, bazată pe “doctrina” uciderii duşmanilor declaraţi, îşi luase drept simbol Pantera Roz. Cei trei trăiau pentru a ucide. Ei erau aceia care hotărau cine merită să trăiască şi cine să moară, notează publicaţia citată.
Imagine de pe unul din DVD-urile găsite în casa celor trei, prin intermediul cărora revendicau uciderea a nouă oameni.
Portretul robot al extremistului
Un studiu din 2010 al Biroului Poliţiei Federale din Germania (BKA), care a analizat biografiile extremiştilor acuzaţi de comitea unor acte de violenţă, a scos la iveală faptul că ideologiile extremiste – indiferent că este vorba de cele de stânga sau de dreapta – dau susţinătorilor sentimentul unui obiectiv pe care îl urmăresc în viaţa de zi cu zi. Motivul care îi împinge să îmbrăţişeze astfel de vederi, poate fi atribut în cele mai multe dintre cazuri problemelor emoţionale sau sentimentului de nesiguranţă.
Se pare că mediul familial joacă un rol esenţial în decizia de adopta o astfel de ideologie, în condiţiile în care aproape niciunul dintre extremiştii examinaţi nu provenea dintr-o familie cu doi părinţi. Explicaţia este pe cât de simplă, pe atât de plauzibilă. Persoanele care nu obţin apropierea şi recunoaşterea de care au nevoie de la părinţii lor, le vor căuta în altă parte. Cei mai mulţi extremişti au rupt legăturile cu familiile lor, înlocuindu-le cu grupările din care fac parte, motiv pentru care sunt şi atât de unite. Acesta pare să fie “scenariul” şi în cazul lui Zschäpe, Böhnhardt şi Mundlos.
Studiul citat mai arată faptul că atitudinea radicală a extremiştilor este însoţiţă de cele mai multe ori de o doză de o exacerbare a propriul eu: cu cât un act este mai brutal, cu atât satifacţia celui care îl comite este mai mare.
Filmul de 15 minute al grupării teroriste din Zwickau arată cât de mult tânjeau cei trei criminali după recunoaştere. Îşi aranjau locul crimelor foarte meticulos, apelau la figura veselă şi inofensivă a Panterei Roz şi îşi imaginau ce impact media va avea acest film – totul pentru a-şi batjocori victimele.
Câţi extremişti de dreapta sunt în Germania?
Cele mai recente informaţii, datând de la sfârşitul lui 2010, arată că există aproximativ 25.000 de extremişti, dar numai unii dintre ei sunt organizaţi în grupări. La o populaţie de 82 de milioane de locuitori, proporţia celor cu vederi extremiste este infimă: 0,03%.
Dintre aceştia, mai mult de o treime (9.500) sunt consideraţi ca fiind predispuşi la acte de violenţă. Potrivit datelor autorităţilor germane, numărul neo-naziştilor radicali a crescut, între 2009 şi 2010, de la 600 la 5.600, notează publicaţia citată. Prin definiţie, neo-nazişti vor reinstalarea celui de-al Treilea Reich, omogenitate din punct de vedere etnic şi înlocuirea regimului democratic cu un stat dictatorial.
Trebuie precizat faptul că, deşi în discursul public între neo-naziştii şi extremiştii de dreaptă se pune semnul egal, ei nu acoperă tot spectrul acestei ideologii. Cu alte cuvinte, un neo-nazist este un extremist de dreapta, dar nu orice extremist de dreapta este un neo-nazist.
Autorităţile germane au atras atenţia asupra amplificării fenomenului de extremă dreapta. “Per ansamblu, este posibil să asistăm la o creştere a potenţialului de violenţă, precum şi la utilizarea acesteia pentru atingerea obiectivelor politice ale cuiva”, se arată într-un raport al agenţiei guvernamentale pentru securitate naţională (Bundesamt für Verfassungsschutz (BfV)).
Potrivit lui Bernd Wagner, expert în extremismul de dreapta, în Germania există grupuri mici care “se pregătesc pentru a deveni capabile să comită acte de terrorism” şi care încearcă să formeze reţele de grupuri cu aceeaşi viziune. Wagner susţine că aceste grupuri sunt compuse din doi până la patru membri, acţionează independent şi încercă să pună mâna pe arme şi explozibili pentru a se putea angaja în lupta împotriva srăinilor, care să producă dezechilibre în ordinea democratică.
Majoritatea extremiştilor de dreapta violenţi sunt recrutaţi din rândurile “capetelor rase” (skinheads) şi ale fanilor anumitor genuri de muzică cum sunt “NS hatecore” şi “NS black metal”, abrevierea NS provenind cel mai probabil de la National Socialist (Naţional Socialist). Anarhiştii socialişti sunt în mod special predispuşi la violenţă şi sunt ramura cu cea mai rapidă dezvolare din rândul neo-naziştilor.
Potrivit raportului citat, aceşti tineri neo-nazişti poartă adeasea haine care seamană cu acelea ale anarhiştilor de stânga, fac apel la violenţă pentru a atrage atenţia mass-mediei, au un discurs care critică actualul sistem social şi organizează eveminente pentru a recurta noi adepţi.
Punctele fierbinţi ale extremismului de dreapta din Germania
În 2010, BfV a raportat 15.905 infracţiuni asociate cu mişcările de extremă dreaptă. Numărul este cu peste 15% mai mic comparativ cu 2009, când s-au înregistrat 18.750 de cazuri. De asemenea, actele de violenţă au scăzut cu peste 14%, de la 891 în 2009, la 762 anul trecut. Cele mai multe dintre acestea – 638 – au implicat rănirea victimelor. În 285 de cazuri, autorităţile au stabilt că este vorba de xenofobie.
Raportul agenţiei de securitate naţională mai arată că actele de violenţă ale extremiştilor sunt concentrate în cinci regiuni (landuri) din fosta Germanie de Est: Saxonia-Anhalt, Brandenburg, Saxonia, Turingia şi Mecklenburg – Pomerania Inferioară.
Anul trecut nu a fost înregistrată nicio crimă care să aibă legătură cu acţiunile extremei drepte. Au existat însă saşe tentative de crimă, potrivit raportului BfV. Der Spigel pune însă la îndoială corectitudinea acestor cifre, în condiţiile în care investigaţia condusă de două publicaţii germane importante, a scos la iveală că în perioada 1990-2009, acţiunile extremei drepte au curmat 137 de vieţi, iar BfV susţine că au fost numai 47. Diferenţa foarte mare poate fi pusă pe seama erorilor din sistemul care adună datele, precum şi a imposibilităţii anchetatorilor de a stabili o legătură între crime şi extrema dreaptă, pentru a le raporta ca atare.Mai mult decât atât, Fundaţia Amadeu Antonio, care luptă împotriva extremismului şi rasismului, susţine că ar fi vorba de 182 de crime, care le include şi pe cele comise de Mundlos, Böhnhardt and Zschäpe.
Cine sunt simpatizanţii extremei drepte?
Un studiu comandat de Friedrich Ebert Stiftung (FES), o organizaţie care are legături cu Partidul Social Democrat din Germania, arată că mai mult bărbaţii decât femeile împărtăşesc sentimentele extremiştilor şi că aceştia provin în special din mediul rural şi au educaţie minimă. Cei mai mulţi nu au un loc de muncă şi au peste 60 de ani. În cadrul aceluiaşi studiu, a reieşit că peste 34% dintre germani sunt de părere că străinii profită de bunăstarea statului, iar peste 35% consideră că Germania este în pericol de a fi invadă de străini. De asemenea, peste 13% dintre germani consideră că sunt un popor superior celorlalte, iar aprope 11% cred că Hitler ar fi rămas în istorie ca un mare om de stat dacă nu ar fi existat Holocaustul.
În condiţiile în care definiţiile şi metodele de măsurare influenţează rezultatele, statisticile referitoare la extrema dreaptă ar trebui citite întotdeauna cu o anume doză de septicism, conchide Der Spigel. Grupuri ca acela din Zwickau nu apăreau în statistici. Cel mai recent raport al Bvf, din 2010, susţinea că în Germania nu a fost observată nicio organizaţie teroristă de dreapta. La acea vreme, gruparea din Zwickau opera deja de peste 10 ani.
“Ruşinea” Germaniei
Cu două luni înaintea începerii Campionatului Monidal de Fotbal găzduit de Germania în 2006, Halit Y. era ucis în internet-cafe-ul pe care îl deţinea în oraşul Kassel. A fost executat prin împuşcare în cap. Nimeni la acea vreme, nici autorităţile care investigau cazul, nici politicienii şi nici măcar jurnaliştii, nu a vrut să privească acea crimă ca pe un posibil act xenofobie. Era vara în care germanii, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, simţeau că pot flutura steagul naţional cu mândrie, comentează Der Spiegel . Autorităţile, ca şi mass-media, au mers pe varianta reglării de conturi dintre membrii comunităţii turce.
Era a noua crimă în intervalul 2000-2006 din Germania, în urmă căreia nu a fost găsită nicio dovadă care să-i conducă pe anchetatori la vinovaţi. Toate victimele erau proprietari de magazine, opt dintre ei turci, iar unul grec. Toţi au fost ucişi de Beate Zschäpe, Uwe Mundlos şi Uwe Böhnhardt. Cancelarul Angela Merkel a declarat că aceste crime sunt “o ruşine” pentru Germania. O ruşine este însă şi declaraţia lui Horst Seehofer, liderul Uniunii Social Creştine, partid aflat în coaliţia de guvernare alături de Uniunea Creştin Democrată, care spunea în martie “că ne vom apăra împotriva imigrării din sistemul social german până la ultimul cartuş”, potrivit publicaţiei citate.
Nota noastra:
Scandalul neonazistilor care au socat Germania are multiple implicatii – una din ele am incercat sa o evidentiem aici. In opinia noastra, aceste grupari e imposibil sa nu fie monitorizate si cunoscute de serviciile secrete germane, asadar evenimentul pare a se incadra in aceeasi inscenare grotesca prin care fenomene extreme sunt lasate sa se dezvolte sau manipulate de servicii pentru a se putea apoi, in urma unei tragedii “neimpiedicate” de acestea, suspenda libertatile civile, introduce o supraveghere totalitara a societatii precum si imprimarii unei stari de frica perpetua in oamenii obisnuiti.
Dar de aceasta data remarcam altceva: originile fenomenului.
Anume, asa cum spune chiar studiul efectuat de politie:
mediul familial joacă un rol esenţial în decizia de adopta o astfel de ideologie, în condiţiile în care aproape niciunul dintre extremiştii examinaţi nu provenea dintr-o familie cu doi părinţi. Explicaţia este pe cât de simplă, pe atât de plauzibilă. Persoanele care nu obţin apropierea şi recunoaşterea de care au nevoie de la părinţii lor, le vor căuta în altă parte. Cei mai mulţi extremişti au rupt legăturile cu familiile lor, înlocuindu-le cu grupările din care fac parte, motiv pentru care sunt şi atât de unite.
Asadar, originea extremismului este criza familiei... De nenumarate ori acuza ideologii corectitudunii politice patriarhalismul si “familia” pentru ca ar genera intoleranta si extremism; iata insa ca “familia” decimata a modernitatii, marcata de divort, sau mono-parentala, este mediul propice pentru nasterea unor astfel de monstri. Monstri utili pentru instrumentarile serviciilor secrete.
Intrebarea care se impune: efectul cui sunt familiile despartite? Sunt rezultatul acestei brave lumi noi, moderne si postmoderne, pentru care Dumnezeu a murit si totul e permis. O lume in care egloatria si exhibitionismul sunt trecute drept virtuti si care se mira ipocrit cand se vede pusa in fata cadavrelor sale din debara.
Legaturi:
- CRIMELE NEONAZISTE din Germania si REACTIA previzibila a SERVICIILOR SECRETE: nevoia unei baze de date cu extremisti
- Grupari criminale NEONAZISTE sustinute de SERVICIILE SECRETE germane
- CONSTRUIREA PSIHOZEI “BOMBEI CU CEAS” DUPA “PRECEDENTUL” OSLO. Dupa cum ne asteptam, U.E. transforma actele teroriste din Norvegia IN FENOMEN IDEOLOGIC AL… INTOLERANTEI
- (update) Cand judecata bunului simt se aplica si realitatilor monstruoase: DESPRE ABERATIA POLITIZARII ATENTATELOR SOCIOPATULUI NORVEGIAN SI LUMEA CELOR CU IDEI FIXE
- Ce mai zic expertii in terorismul ”alb” de extrema dreapta: STATUL AR TREBUI SA INTERVINA DACA INFLUENTA IDEOLOGICA A PARINTILOR AMENINTA BUNASTAREA COPIILOR
- NOUL “PERICOL” SI INAMIC PUBLIC MONDIAL: “FUNDAMENTALISMUL DE EXTREMA DREAPTA” SI… CRESTIN: “analistii”, “expertii” si politia ne “avertizeaza” ca s-ar fi nascut un nou avatar al terorismului, acreditand teza propagandistica ca Breivik nu este un caz izolat!
Si mai e o problema, aceea a invadarii Germaniei si a multor state europene de catre musulmani. Sunt orase intregi ocupate de musulmani, care au devenit stat in stat, unde nici politia nu are curajul sa se bage. In Germania in zonele respective intra doar armata cu blindatele. DIn acest punct de vedere este explicabila reactia de impotrivire a germanilor fata de invazia musulmana. Dar nici omorarea lor nu e solutia. De vina e corectitudinea politica europeana care promoveasa falsa toleranta si interzicerea falsei discriminari. Multiculturalism, deh…
Spre deosebire de Romania, in RDG religia, Dumnezeu a disparut din constinta colectiva; nici chiar rusii nu-s asa atei ca germanii din est!!!
Este de speriat sa vezi ca nu au nici cele mai simple notiuni despre crestinism, s-a ajuns la paradoxul sa se cunoasca mai multe despre islam decit despre crestinism si asta in mijlocul Europei!
Ori daca Dumnezeu nu exista totul este permis!
@Alina:
Multiculturalismul, ca ideologie, si imigrantii, ca realitate sociala, nu sunt explicatiile fundamentale corecte pentru astfel de fenomene. Fiind patologice, ele au motive patologice – iar cele ce tin de criza familiei si a societatilor europene primeaza fata de ”invazia” strainilor.
Multiculturalismul este un fenomen care a fost încurajat la greu să se dezvolte mai ales în Europa postbelică. De ce? Pentru că este foarte convenabil. O societate monoculturală cu aceleaşi rădăcini entice, religioase, cu aceleaşi tradiţii, aceeaşi limbă şi aceeaşi cultură este mai greu de controlat şi de manipulat. Ori nu asta se doreşte, nu-i aşa? Dezvoltarea multiculturalismului s-a petrecut în paralel cu degradarea morală a societăţii vestice – în mod „întâmplător” creştină (catolico-protestantă) – cu degradarea relaţiilor de familie, cu disoluţia autorităţii părinţilor în favoarea „drepturilor” copiilor, cu influenţa din ce în ce mai mare a statului în educaţia copiilor. Totul pare că a ieşit de sub control. Dar cele două fenomene amintite mai sus sunt interdependente şi se condiţionează reciproc. Fragmentarea societăţii vestice e în toi, cu convulsiile de rigoare.