“COLTUL” COMENTARIILOR DE NEOPRIT (OFF-TOPIC) :) Teme in disputa: E DE VREUN FOLOS CULTURA (LAICA) IN ORTODOXIE? De la o poezie de Kipling la cearta “UMANISM” versus SIMPLITATEA DUHULUI
Dat fiind ca am esuat in incercarea de a opri suvoiul nestavilit al disputelor iscate intre mai multi comentatori la una dintre postarile de pe pagina de “acasa” (principala) a siteului, comentariile continuand sa curga, off-topic, in locuri improprii, unde ar fi incurcat alte discutii, si mizand pe faptul ca unii dintre cititori si participanti la discutii pot gasi folos din contributiile unora si altora, am hotarat sa mutam controversele din Post sub umbrela acestui “post” care sa functioneze drept un mini-forum pentru cei mai… “neastamparati” si mai entuziasti comentatori in afara temelor articolelor 🙂 si care, poate, va servi drept loc de polemici “off-topic” si pentru alte situatii, numai cu acordul nostru. Deci nu inseamna ca vom accepta orice si pe oricine. Avem rugamintea foarte calduroasa de a nu abuza si de a nu provoca sau jigni pe ceilalti comentatori, ci de a aduce, pe cat posibil, contributii cat mai constructive si in deplin respect fata de ceilalti frati si surori.
Deocamdata, tema in disputa, care a pornit, daca nu ne inselam, de la o poezie a fratelui Nicolae (“Nicolae mirean”) care a starnit enervarea fratelui Petre, ce a raspuns cu o poezie din Kipling – ar fi despre CULTURA LAICA versus SIMPLITATEA CREDINTEI in Ortodoxie.
Va multumim!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@enkidu
Nu e scris nicăieri, dar se vede peste tot. Cultura ne’a asuţit șiretenia și limbajul.
Nu te acuz. Dar nu pot să nu spun.
PENTRU TOŢI.
Dacă implineam prima poruncă a decalogului, disputa aceasta și multe alte dispute nu ar fi existat. Au și disputele imortanţa lor până la urmă, dacă invăţam din ele și ne iertăm, toate, cs și cum nu ar fi fost. Cultura sa stea la locul ei și de acolo i-și ia fiecare după măsura lui. Ce pe tine nu te strică poate strica mii care nu au măsura ta. Motivându-o și aprobând-o mulţi mai mici nu se vor mai păzi și vei da seama de pierderea lor.
Ma chinui de cateva zile sa ajung cu cititul comentariilor voastre la zi, si in sfarsit am recuperat. Nu o sa intru in polemici(deocamdata) dar foarte buna ideea adminilor. Iar voi restul comentatorilor, sunteti extraordinari, am ras copios de multe ori(cel putin la @ Alin sau la @Petre) dar am si tras niste concluzii, am citit niste link-uri, am mai invatat cate ceva si sper sa ma fi folosit in bine.
S-a adunat o ” familie frumusica” si destul de colorata, pe aici, pe la coltul comentatorilor de pe RIC.
@denis
Cultura ne-a ascutit mintea oleac’ si ne-a mai slefuit limba, as zice. Ceea ce nu-i de colo, if you ask me. Iar asta nu te face cu nimic mai superior decat un om simplu dar intelept, sa fie clar.
Insa, pentru cine se loveste de cultura in viata, asa fiindu-i randuit, ii pacat sa piarda oportunitatea de a face lucrul dupa cuviinta. Iar asta ar trebui sa fie la fel de clar. Cine face lucrul ca pentru Dumnezeu, acela va tinde sa exceleze in ceea ce lucreaza, cultura sau agricultura.
Cat despre siretenie, aia se ascute la cin’ o ascute, n-are treaba cu cultura in sine ci cu inima omului. Ma mir ca nu faceti aceasta ‘osebire.
Mi-aduc aminte de o verisoara care imi reprosa ca ajunge la contre cu mine (desi eu nu ma contram cu nimeni). Asa cum i-am spus ei, asa va zic si ‘mneavoastra: ajungeti la contre si dispute pentru ca, intr-o discutie, asta este ceea ce sesizeaza ochiul vostru, pe asta e format.
Cu alte cuvinte, nu vedeti padurea din cauza copacilor; dara asta nu e nicicum vina padurii.
Atata vreme cat nu luati omul exact asa cum este ci, au contraire, ii cereti (direct sau indirect, in vorbe sau numai in inima) sa fie cum ati vrea domnia voastra sa fie atunci ii logic ca veti ajunge mereu sa va regasiti in mijloc de dispute cu toata lumea si o sa vedeti contre peste tot, mai ales acolo unde nu sunt. La fel ca verisoara mea numarul 3 (pe care am decazut-o din rang de cand cu disputele pentru ca, nu-i asa, o consecinta trebuie sa existe pentru orisice deraiere. si, in plus, am avantajul de a avea foarte multe verisoare deci nu-i nimeni indispensabil).
Alin-7
E,perfect cu șiretenia.Nu le am. Lipsă de ( să nu greșesc).
Intradevăr, verișoarele te’au specializat.
Știi, in antchitate erau filozofi dovedeau logic adevărul unei teorii și apoi tot ei ii dovedeau neadevărul și falsitatea. Aveau “cultura” (minciunii).
Nicolae a făcut bine că a pus punct.
“Feriţi-vă de certurile pentru credinţă” spune Ap. Pavel.
M’am lecuit.
Nu te supăra.
@denis
Aveau cultura rationamentului. Sofisme si sofisti. Falsuri logice. Nu tot ce e corect e si logic si nu tot ce e logic e si corect. Si tu ai folosit un sofism de relevanta cand ai spus, citez:
“@enkidu
Nu e scris nicăieri, dar se vede peste tot. […]
Nu te acuz. Dar nu pot să nu spun.”
http://www.rasfoiesc.com/hobby/diverse/Sofismul19.php
http://www.exegeza.net/Sofismele_argumentarii.htm
Sofismele de relevanţă nu oferă motive valide pentru a accepta ca adevărate concluziile lor.
Ca in bancul cu blondele, Londra si luna. Care e mai aproape de noi, Londra sau luna? Luna! Cum asa fata? Pai luna o vezi…Londra nu!
A nu se intelege ca te-am facut blonda. Toate bune!
O mică lecție de cultură.
Ți-am servit o minge, la fix enkidu.
Ce s-ar face culții fără inculți ?
Cum ajută cultura pe ortodox când ortodoxul trebuie să se lepede de sine,iar cultura nu face decât să-l ifatueze ?
Cultura infatuiază si oferă doar iluzia binelui. Cultura nu transfigurează ci infatuiază. Nu schimbă nimic în bine în om ci doar îi dă iluzia de bine. Cultura este lucrarea omului căzut. Ea înobilează prin mândrie, prin afirmarea în fața celolalți şi peste ceilalți. Operele, de artă, literare, cinematogrsfice, muzicale… s’au creat pentru a fi aprobate şi admirate, pentru a-l înălța pe om în sine şi prin sine. Nu agajează prin nimic şi nu îndatorează cu nimic,angajează doar prin mâdrie, -sa nu te arăți incult, să nu te faci de râs-.
Recent discutata poezie a lui kipling, a fost citită de mii de oameni, fără a produce alt efect decât infatuarea. A fost aprobată, admirată, şi folosită doar ca motivație şi argument sau ca armă împotrva celorlați, nici unul din cei ce au făcut-o argument nu a arătat că se conformează celor din ea.
Evanghelia nu infatuiază. Iisus ne-a îndatorat. Ne oferă eliberarea conştiinței de povara păcatului, ne dă spre viața de veci, trupul şi sângele Lui, ne dăruieşte înviere şi viață veşnică. Biserica prin taine transfigurează, face din om vechi om nou.
Cultura -mă repet- , doar infatuiază, inobilează prin mândrie. Nu ajută decât mintea, -şi în sens opus smereniei-. Prin ajutorul dat minții a fost de folos unui foarte mic număr de oameni la mântuire. Cred că mai mare lucru este să arăți prin ce primejduieşte cultura mâtuirea decât să o arăți a fi de folos.
“E de vreun folos cultura (laica) in ortodoxie?”
Avand in vedere talcul intrebarii si noianul “ne-contradictoriu”, as zice, al comentariilor, cred ca un raspuns se poate afla/inspira (si) din acest cuvant-indemn din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:
“A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te! Fiecare, fraţilor, IN STAREA IN CARE A FOST CHEMAT, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.”
Ai fost chemat fiind erudit, bucura-te si foloseste-te!
Ai fost chemat fiind om fara carte sau cu oarecare (multa/putina) stiinta de carte, bucura-te si te foloseste!
Mantuirea este accesibila tuturor oamenilor!
Doamne, ajuta!
P.S. Sigur ca din cuvantul apostolului, trebuie sa retinem accentul pus pe a “nu dispretui cumva starea in care ne aflam atunci cand ne cheama Dumnezeu”. Progresul duhovnicesc este insa nu numai posibil, ci si TREBUIE urmarit de catre TOTI, indiferent de “starea culturala laica” in care ne aflam.
Completare la P.S.:
Sigur ca din cuvantul apostolului, trebuie sa retinem accentul pus pe a “nu ne mandri prosteste sau a nu dispretui cumva starea in care ne aflam atunci cand ne cheama Dumnezeu”. Progresul duhovnicesc este insa nu numai posibil, ci si TREBUIE urmarit de catre TOTI, indiferent de “starea culturala laica” in care ne aflam.
“Asupra apropierii de Hristos,proba care nu insala,criteriul definitiv este buna dispozitie.Numai starea de fericire dovedeste ca esti al Domnului.Virtuosul imbufnat nu e prietenul Mantuitorului,ci jinduitorul dupa diavol.Ascetul artagos nu e autentic.Contrariul pacatului nu e virtutea,contrariul pacatului e libertatea.”P .Nicolae Steinhardt
@soram,
-“……nu e prietenul Mantuitorului,ci jinduitorul dupa diavol”.Nu inteleg,(a jindui=a ravni).Cel ce il ravneste pe diavol…….sa nu fie.Daca-mi scapa ceva explica-mi,te rog.DOAMNE AJUTA!
La #23, daca nu ma-nsel, Petre (nu, Carmen, nu e neortodox, si-a sustinut argumentele cu exemple de sfinti si vietile lor. Pune inainte gandul cel bun, cum zicea Par. Paisie Aghioritul, mai deunazi citat de @soram; omul a dat o cautare simpla pe google a psalmului cu pricina si primul site deschis a fost ala), Petre, asadar, a postat un link care trimitea la un interviu cu Lidia Staniloie, fiica parintelui Dumitru Staniloae. Nu stiu daca l-a citit cineva – apropo: unul din atributele specifice unei minti cultivate este respectul pentru interlocutor si argumentele sale, si nu bascalia bazata pe simple – si de regula gresite – intuitii la adresa persoanei acestuia.
Revenind: doamna Lidia Staniloae, evocandu-si cu recunostinta copilaria, isi amintea cum tatal ei o indemna tot timpul sa citeasca: o ducea regulat la biblioteca Astra (al carui vicepresedinte era; ca sa fii vicepresedinte al unei biblioteci, pt cei care nu stiu, e nevoie de o cultura vasta), ii citea el insusi seara din Iliada si Odiseea (da, paganii aia care se inchinau la zei), iar in vreme de razboi parintele ‘rascolea anticariatele’ in cautarea sonatelor lui Mozart si Beethoven, a Imprompturilor lui Schubert si ii placea indeosebi Debussy. Pe parinte il interesa prea putin ca Mozart a fost mason – intr-o vreme in care nici nu era clar ce e masoneria, btw, Aline – ca Debussy a trait in preacurvie pana la finele vietii lui si ca Beethoven suferea de dereglari mintale. Parintele – ca orice om cu adevarat cultivat – stia un lucru de seama: ca unii oamenii sunt ca si scoicile acelea fine si rare: au calitatea de a ‘secreta’ perle pretioase din suferintele, bucuriile si chiar ratacirile lor. Este vorba de ‘florile de mucigai’ de care vorbea si Arghezi, cu toate pacatele lui, a carui memorie n-a scapat nici ea neintinata de unii din avocatii ‘ortodoxismului’ pur (o paranteza: nici unul din cei care au aparat cultura nu au aruncat cu noroi in memoria vreunui om si s-au abtinut de la comentarii personale. Nu se poate spune acelasi lucru si despre ceilalti. @enkidu, nu cred ca e cazul sa-ti faci atatea probleme, nu ai jignit pe nimeni si nici un om de buna-credinta nu se poate supara pe glumitele tale nevinovate. Fratele Nicolae a marturisit la un moment dat ca se lupta cu o patima – si il respect pentru asta, ca pe orice om care isi duce luptele sale – iar cei care il ‘cocolosesc’ protejandu-l de atacuri inchipuite rau fac, intretinand un rau care trebuie, odata, sa dispara pentru a permite sufletului sau sa fie liber si sa isi poata exprima pe baze corecte toti talantii daruiti).
Mai povestea doamna Lidia ca singura data cand a fost pedepsita de tatal ei a fost atunci cand acesta a rugat-o sa iasa de sub masa unde ea citea pe ascuns – fiind o cititoare ‘inraita’ – si cum tatal ei insista, ea s-a enervat si a aruncat cartea. Parintele i-a ars atunci o palma si i-a spus: ‘Cartile nu se arunca. Cartile se pastreaza. Cu grija.’
Probabil insa ca cei care au ceva cu cultura, stiu ei mai bine decat par. Staniloae, decat Steinhardt, decat Mircea Vulcanescu, decat Tutea etc.. Ei au o sita mai fina, mai ‘duhovniceasca’ decat acestia, pt ca au ‘intelepciunea’ de a cantari mai intai omul si viata sa, si abia apoi (sau deloc) spusele sale. Ei sunt buni si vigilenti judecatori ai naturii umane, si nu cad in ‘capcanele’ unor carti smintitoare scrise de oameni pacatosi. Ei nu mai au ‘dinti de lapte’, sunt pregatiti direct pt hrana tare a invataturilor patristice si filocalice, se inspira direct de la marii traitori ai pustiei, de la Sf. Antonie cel Mare – nu discuta cu ‘ratacitii’ si produsele lor dubioase. Toti s-au legat de Kipling, fara exceptie. Toti s-au facut judecatori ai vietii si persoanei sale. Mi se pare corecta o astfel de atitudine cand vine din partea unor oameni aflati in rafuiala cu cultura. Pt ca o minte cultivata stie ca, intr-o dezbatere, nu te atingi de persoana interlocutoului, ci de argumentele sale. Iar acest principiu ‘lumesc’, meschin, ‘umanist’ este, de fapt, una din expresiile poruncii dumnezeiesti: ‘Nu judecati. Caci cu masura cu care judecati veti fi judecati’. Pt ca judecata e doar la DOMNUL. Iar El e un Judecator mai ingaduitor si mai nuantat decat noi. El stie ca e greu sa ii pretinzi lui Kipling sa fie ortodox cand el s-a nascut in India si a trait in Anglia. El stie ca fiecare om are ecuatia sa, unica si irepetabila, cu radacini adanci in trecutul ancestrilor sai, ecuatie a carei amplitudine noi nu o putem cuprinde, intrucat nu vedem decat o mica parte din traseul existential al persoanei. Si doar in functie de aceasta ecuatie, unica si misterioasa, fiecare va fi judecat. DE-AIA judecata nu poate fi la noi, ci numai la EL (chiar: din cate stiu, insusi pe marele Solomon l-a aflat sfarsitul in pacat – si inca ce pacat! – dara asta nu a impiedicat pe Domnul sa aseze pildele si cuvintele lui Solomon in Sfanta si marea sa Carte, spre indreptarea si luminarea noastra. Cum spunea Steinhardt: ‘E-hee, dragii mei, ce stiti voi, Duhul sufla unde nu te astepti!’).
Ori, daca ne-am fi aplecat un pic asupra poeziei insasi, si n-am fi zgandarit cu ochi rau, de Sherlock Holmes al cauzelor fara sens (scuze adevaratului Sherlock, nimic personal), persoana autorului, am fi putut vedea ca aceasta poezie este profund crestina in esenta ei. Si ca pentru fiecare vers al ei – si cand spun ‘fiecare’ nu exagerez retoric – se poate gasi un corespondent in invatatura marilor parinti ortodocsi. Nu o sa stau sa exemplific pt ca nu am timp, dar va asigur ca asa e.
Si am mai fi putut vedea ceva: ca ‘daca’ am aplica poezia cu pricina in viata de zi cu zi, am fi niste oameni mai frumosi si mai demni, si am trai intr-o tara mai frumoasa si mai buna si mai respectata si catusi de putin mai putin crestina, DIN CONTRA.
Cultura – autentica – nu este nici obiectiv final, nici egala cu Cuvantul, nici obligatorie pentru mantuire. E o treapta. E mai bine cu cultura decat fara, mai ales cand traiesti in vremurile noastre, in mijlocul atator rataciri. Un incult lipsit de smerenie e la fel de periculos cu un om cultivat care isi foloseste cultura in scopuri gresite, sau care se trufeste. Cultura – autentica – nu trimite nicidecum catre aspectele estetice ale vietii laice, cum iarasi, dupa mine gresit, constata cineva aici. Adevarata cultura este cea care extrage invatatura si intelepciune din MAREA experienta umana. In drept, de ex, avem Legea, apoi Doctrina (comentatorii Legii) si apoi Jurisprudenta (Legea aplicata la cazuri concrete). Considerati, daca vreti, cultura (cea adevarata, nu simulacrul) ca fiind Jurisprudenta duhovniceasca. E mai mult decat atat, dar chiar si atat daca acceptam e un inceput bun. Si macar pentru neunumaratii martiri carturari care s-au folosit de cultura lor pentru a rezista prigoanei si care n-au dispretuit niciodata pe autorii operelor care le-au servit drept exemplu, indiferent de religia si viata lor, macar pentru ei si din smerenie fata de ei, sa incercam sa ne revizuim atitudinea. Daca nu din respect pentru faptura lui Dumnezeu si pentru porunca Lui de a nu judeca…
Si inca ceva: Biserica ortodoxa nu a avut niciodata nimic cu stiinta si cultura atata vreme cat ele nu au devenit arme impotriva crestinismului. Biserica Catolica este cea care a practicat aceasta rafuiala inutila. Si a fost SI , la randul lui, unul din motivele pentru care s-a prabusit.
Doroteea,
Şi tu ai dreptate, când vorbeşti atât de fumos despre cultura autentică. Dar şi cei pe care-i învinuieşti într-un fel sau altul au dreptate, ptr. ce se vrea a fi cultură astăzi este motivul respingerii lor, nu cultura autentică. Oamenii de cultură au lăsat-o să fie ce este astăzi. Şi chiar ortodoxia tinde să o urmeze.
Fii întelegătoare cu ei şi ei vor fi cu tine. Nici unul nu a respins cultura autentică. Mulți au copii la viitorul cărora se gâdesc. Mulți se gâdesc la viitorul ortodoxiei, la ce va rămâne după noi. Răutatea şi adversitatea ce o vezi la ei nu este nici rautate nici adversitate, ci doar o neacceptare a ceea ce se pretinde cultură şi nu este.
Crezi că cele spuse de tine nu-s cunoscute de ei ?. Acele timpuri s’au dus. Realitatea îşi spune cuvântul, Doroteea. Esti un suflet ales. Ai frumusețe interioară. Am urmărit de mult comentariile şi de pe margine nu se vede ce spui tu despre ei. Îngădiunța, mâna întinsă, bunăvoirea fac mai mult decât bătălia argumentelor .
@doroteea
EX TRA OR DI NA RA pledoarie pentru cultura, suntem pur si simplu coplesiti de talentul oratoric…BRAVOS! BRAVOS!
[aplauze prelungite, ovatii in tribune, Neruda are deja primele strofe dintr-o monumentala oda, Chipling plange cu sughitsuri]
Acum insa, daca sunteti dragutsa si avets binevointsa, vreti sa intrati in cazan? Se raceste smoala si e pacat. 😛
@gheorghe
ati inteles exact. Degeaba esti virtuos daca esti un imbufnat, ceva nu pushca pe undeva. Virtutea de dragul virtutii. Riduri. Acreala. Urate batranetsuri.
@denis
cultura infatueaza si ofera doar iluzia binelui?
Asta ii ca si cum ati spune ca ciripitul randunelelor ii un scrashnet ghiavolesc, florile nu pot fi decat ale raului (salutari de la Baudelaire) iara bietele albinutse doara iluzia unui fagure de miere. Singura posibilitate a lumii acesteia nu ramane a fi decat raul, iluzia, vidul, in acest caz.
Oare?
Va recomand o cura de ceai de iasomie, indulcit cu miere, multa liniste, un strop de Vivaldi la ceas de seara. Are sa fie bine, o sa vedeti. 😀
Şi eu am apăsat pe argumentul Kipling, Doroteea, pentru că nu este firesc, ca să trimitem la Kipling când îl avem pe Domnul Iisus şi pe sfinții lui aici. Trebuie să acordăm cinstea cuvenită fiecăruia. Am revăzut comentariile şi sincer î-ți spun că Mirean, tocmai asta a făcut. A spus că-l prețuieşte pe Kipling la ce este el dar îl are pe Iisus mai presus de orice. Nu cred că Părintele Stăniloaie ar fi condamnat o astfel de atitudine, după cum nu cred că s-ar fi străduit să-l prezinte pe Kipling cum ai făcut-o frătia ta, când îl avem pe Hristos față de care suntem atât de datori.Revezi comentariile de la începutul lor, să te convingi. De acord cu tot ce atât de frumos ai spus despre valorile culturii autentice, dar să păstrăm firescul lucrurilor, şi locul cuvenit lor. Oamenii să vină dinspre cutură în biserică aşa cum a fost şi până acum, iar aici lucrurile se vor aşeza de la sine.Nu să spunem tuturor că nu numai biserica, evanghelia şi sfinții părinți ci şi cutare sau cutare om de cultură din afara bisericii ortodoxe fac aproape acelaşi lucru şi la valoarea sfinților părinți. Oare nu defaimi biserica cu tainele ei şi botezul ortodox când spui asta. Eu n-aş face asta nu pentru că nu-l prețuiesc pe Kipling ci pentru că-l cobor pe Hristos, pe sfinții părinți şi biserica. Noi ca ortodocşi nu cred că trebuie să facem acum ce nu au făcut înaintaşii noştrii. Nu s-a pus problema aportului culturii asupra unora sau altora. Totul a decurs în pace şi în firesc. Cine a ştiut să se folosească de cultură a avut de câştigat. Cine s-a ridicat doar prin biserică, nimic nu a pierdut . Biserica trebuie să fie ce a fost întotdeauna fără adăugiri sau împuținări. Ori biserica vie o alcătuim noi cei ce-i suntem fii. Deci, pece şi bunăvoire între noi şi uniți să luptăm împotriva batjocoririi adevăratei culturi şi adevăratelor valori, dar păstrându’le locul şi rostul lor.
@Doroteea
Sunt mari diferente intre Biblia Ortodoxa si biblia Cornilescu. In cazul de fata, acel psalm 14 citat de Petre este de fapt Psalmul 13 pentru noi. Trecand chiar si peste aspectul asta, difera formularea in sine; nu mai pun la socoteala generoasele citate in engleza (prezentate destul de ostentativ, vezi comentariul 49) depre viata Sf.Simeon Stalpnicul preluate de la catolici, frumoasa si bestia de la o mare loja a teosofilor care spune clar de la bun inceput ca nu exista o religie mai mare decat adevarul.. Care adevar oare?
(O discutie despre sfinti nu este desarta niciodata pentru un ortodox (com.23 la care faci referire), pentru ca ei sunt modele pentru viata noastra si, mai mult decat atat, a ne sfinti viata este insasi chemarea ortodoxiei.)
Doroteea, sunt lucruri de care vrem, nu vrem, trebuie să ținem seama. Una din ele este botezul. Câți in Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Harul, noi ortodocşii susținem că lucrează numai în biserica ortodoxă, asta, pentru că numai biserica ortodoxa are cele şapte taine păstrate şi perpetuate prin succesiune apostolică. Dacă acceptăm aceasta, trebuie să acceptăm că există o lucrare a harului în cei botezați ortodox şi care sunt fii ai bisericii tocmai prin aceste taine. Lumea este plină de fel de fel de confesiuni creştine care au un cult şi o cultură proprie. Biserica a fost nevoită să cenzureze multe. Inima (este) centru vital al vieții ortodoxului. Domnul spune că din inimă omul scoate cele bune şi cele rele, sau unde este comoara acolo este inima. Credința are centru vital inima, nu mintea. Nu este suficient să crezi cu mintea ci să trăieşti cu inima, şi nu este uşor. Mintea ştie cât de dăunătoare sunt patimile, omul scrie despre răutatea lor, dar nu poate scăpa de ele decât prin tainele bisericii. Te’ai revoltat şi l’ai respins pe Nicolae pentru exclusivismul lui. Dar el a avut în vedere exact aceste lucruri. Ce este în afara bisericii este necanonic şi neacceptat de cenzura bisericii. Cultura laică nu o putem aduce în biserică pentru că dedființăm biserica. Nu ne trebuie Kepling, Neruda… etc, pentru că-l avem pe Hristos, evanghelia, harul, tainele.
Nu-ți înțeleg ortodoxia. Cum ai interpreta dumneata faptul că fiica stă la masă cu dumneata, dar şi cu cei ce î-ți sunt condamnatorii învățăturii dumitale în care-o creşti şi pe care o trăieşti şi s-o auzi că-ți spune dar şi învață pe ceilați copii ai dumitale că se hrăneşte la fel de bine ca şi cu hrana şi învățătura ce i-o dai dumneata de la aceia. O să ating un subiect care va aprinde totul, dar o spun. Jurnalul fericirii a ajuns pe mâna oricui şi oricine îl citeşte devine ortodox autentic, dacă se înfruptă şi din lucrările susținute de autor în jurnalul său, ba vine şi cu propriile-i adaosuri. Aceasta mă întristează. Autorul nu a ținut seama de lucrurile de mai sus, şi spune că nu ştim de unde suflă Harul, sau Duhul. Din botez şi tainele bisericii suflă. Pentru că de am susține că de oriunde, atunci la ce mai trebuie ortodoxie, botez, taine… Dumnezeu a mustrat şi prin măgarul lui Valaam, dar ni la trimis pe Fiul său, nea trimis apostoli, bierică, taine.
Demontați cele de mai sus, dacă doriți.Eu ca şi Nicolae Mireanul cred în ele şi le respect, chiar de voi fi pus de tine şi de ceilalți în rând cu criminalii comunişti care au nimicit crema intelectualității româneşti. A nu se interpreta că nu am evlavie, respect şi prțuire ptr. Părintele Nicolae Steinhart. Am rezerve doar în privința celor spuse, nimic mai mult.
Jurnalul Fericirii este scris de autor cu mult înainte de a ajunge monah.
Acel “aviz mirenilor care se vor sfinti si poetilor aflati in suferinta” mi-a displacut profund, pentru ca mie imi plac cuvintele fratelui Nicolae in care deseori m-am regasit nu in acea sfintenie de care vorbeste Petre, ci in caderea pe care nu prea pare sa o accepte.
@Gheorghe
cred ca m-am aruncat in apa adanca si prea putin stiu sa innot.
Citatul e din “Jurnalul fericirii”.Poate gasesti explicatia acolo.
Iertare.
Biserica, sfinții părinți, au fost interesați
nu de cultura lumii, ci de sfințirea ei. Nicăieri în biserică nu se găsesc scrieri tip jurnalul fericirii, ci de tip filocalic, de urmărire a transfigurării. Viețile sfinților este mărturia lucrării Harului în om.
“Sa avem oleaca de bucurie in patimiri”sunea P Justin Parvu
“Nevoitorii care sufera mult pentru mantuirea intregii lumi si ajuta in felul lor,incredintandu-se cu smerenie in mainile lui Dumnezeu,unii ca acestia simt cea mai mare bucurie cu putinta in aceasta lume,iar viata lor este o doxologie continuua…”-Cuv.Paisie Aghioritul-“Epistole”
@petre
Esti sau nu ortodox?
Daca Doamne fereste nu,atunci de la ce a pornit contradictia…sau cine a provocat-o…?
Fratele Nicolae are un talant pe care aici il inmulteste,dupa puteri ,pentru noi…eu ii sunt recunoscatoare.
@Frati si surori iubiti si iubite,
bine ar fi sa punem( .) punct la toata cearta de cuvinte acum si aici,cu gandul ca nu am vrut mai mult decat sa ajutam ,sa invatam si sa ne corectam uni pe alti, fiindca nimeni nu s-a nascut invatat.Sunt sigur ca toti am facut-o din inima de MAMA si nu altfel.Ne asteapta 2 saptamani si ceva ,grele,de rugaciune si post.Dea Dumnezeu sa le ducem in smerenie si bucurii duhovnicesti si in mare intelegere de aproapele, barem atat, daca nu se poate din IUBIRE.PASTE FERICIT.DOAMNE AJUTA.
@denis
PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – 20 DE ANI DE LA PLECAREA LA HRISTOS. “Jurnalul fericirii” in actualitate: EXCESUL DE ZEL, EGOISM SI RAUTATE GRATUITA, TEAMA NORMALA SI PANICA IRATIONALA, CURAJUL FIZIC…
@carmen
nu stiu ce biserici frecventeaza omul insa duhul in care graeste nu-i prea pretin cu dreapta intelegere, daca ma pot exprima asa. Cel putin asta e impresia mea, de razes din topor.
@gheorghe
care cearta?
@soram
De părintele Nicolae, nu trebuie să se atingă vre’o adversitate, este o înălțime şi o valoare la care puțini pot ajunge, dar Jurnalul Fericirii trebuie înțeles în cele ce am spus mai sus şi nu altfel.
@Alin7,
…de cuvinte,si nu altfel.Uneori constuctive,daca nu sunt facute cu bata.SFARSIT SI LUI DUMNEZEU SLAVA.AMIN.
O marturisire, cu durere, a unui crestin ortodox inchipuit:
N-am citit Sfanta Scriptura, decat pasaje mici, diferite Evanghelii ale Duminicilor de peste an. La fel cu talcuirile Sfintilor Parinti ale Sfintei Scripturi.
N-am citit Filocaliile, decat, la fel, diferite pasaje.
N-am cercetat Proloagele si Sinaxarul in fiecare zi, sa ma imbarbatez din vietile sfintilor de peste an.
Nu ma hranesc cu hrana adevarata, ci imi irosesc timpul mantuirii mele in cercetarea produselor culturii lumesti, cand eu maine pot sa mor, si ce-i zic eu Mantuitorului, de ce nu am cercetat Scripturile?
Ma gandesc ca suntem in vremurile de pe urma, vor veni vremuri de prigoana si eu abia am frunzarit cu superficialitate semnele sfarsitului si de ce sa ma pazesc.
Imi vine sa intru in pamant de rusine cand intalnesc un protestant care stie pasaje intregi din Biblia lui, iar eu amutesc cu totul si nu reusesc sa zic decat ca nu e la fel cu Biblia noastra ortodoxa. Tin insa in casa la mare cinste Calauza Ortodoxa a Pr Cleopa, pe care la un moment dat am rasfoit-o.
Ultimele carti citite de mine sunt:
Istoria Miscarii Legionare scrisa de un legionar, parcursa pe un sfert, intr-o incercare (din nou esuata) de a tine piept atacurilor asupra Sfintilor Inchisorilor facute de diversi ortodocsi, eterodocsi, etc..
Si o carte pe care nu am putut-o lasa din maini si in cateva ore am terminat-o: Cancerul, dragostea mea! – povestea adevarata si foarte recenta a unei femei, mama a 5 copii, care s-a imbolnavit de cancer. Dupa cum spunea Ciprian Voicila, “cel mai bun roman de dragoste postdecembrist”.
Incerc sa ascult glasul constiintei mele care striga, da, striga, in mine, care spune ca nici una din aceste carti nu ma ajuta la mantuire atat cat m-ar ajuta cunoasterea si trairea Sfintei Scripturi, intelepciunea lui Dumnezeu daruita oamenilor, in viata de zi cu zi, in orele si clipele vietii mele.
Mai zic si ca rugaciunea mea e parca din ce in ce mai scurta si ca ma pacalesc mereu si mereu, ca o nebuna de legat, ca, citind in fiecare zi diverse articole, mentionari sau conversand despre Domnul Hristos, Il si am in inima mea.
Sigur, mi-am mai luat o carte, in speranta ca voi iesi din amorteala autoamagirii de sine: “Crestinul dupa inchipuire”.
Timpul e scurt, (auto)amagirea e cea mai mare acum, cartile sunt mai multe ca niciodata.
Si eu ma gandesc asa, ca daca toata culegerea mea de boabe din cultura cea duhovniceasca si laica, nu duce in final la Sfanta Scriptura, atunci degeaba mai citesc. Si am o vaga impresie ca Domnul nu va intreba la Judecata Personala, daca am catidicsit sa invat limba engleza sau nu. Asa ma mantuiam sigur, stateam mai linistita.
Da, aceasta este o marturisire, o plangere de mila, o tanguire de sine, cu putina pocainta, cu o smerenie aparenta, cu o nehotarare de a lasa pacatele, iar fapte bune nu am cu adevarat ca sa am speranta. Nadajduiesc totusi…
Plangeti si voi pentru mine, ca eu lacrimi nu am.
Mi-e rusine sa zic ca sunt crestin ortodox.
nu pot sa nu ma minunez, de cat de bine este reflectata societatea in care traim,prin aceste comentarii[atentie !”nu cearta
‘-eu asa le-am vazut].
nu cred ca se mai poate adauga ceva,binenteles legat de subiect.
am amanat de cateva ori sa postez si eu cu un cuvant care sa ma reprezinte.
A facut-o Denis,mult mai bine decat as fi facut-o eu.
Iti multumesc Denis.
As adauga doar,ca in versurile si postarile fratelui Nicolae,am vazut relatia pe care o are el cu Dumnezeu.
Aceasta relatie a deranjat, pe cei mai multi[poate si la nivel inconstient]prieteni de pe acest site.Aici este problema,si cand spun asta ,ma gandesc si la cei pe care ii deranjeaza clopotele cand bat in timpul Sf. Liturghii,sau icoanele prin scoli,etc.. Tot o relatie este si acolo.
Tot ce stiu, este ca eu m-am folosit de tot ceea ce fratele Nicolae a postat aici,si dau Slava Lui Dumnezeu pentru asta.
Multe din celelate postari m-au ajutat sa fac diferenta,iar pe autorii lor,ma intrebam cu mahnire, daca sunt ortodoxi[adica daca sunt si botezati].
Hristos n-a” glumit” cand era pe cruce,iar pe noi nimeni nu ne-a invatat, sa glumim cu cele ale lui Dumnezeu.
Le multumesc si lor,ca daca n-ar exista intuneric,n-am sti sa pretuim valoarea Luminii.
Iertare la toata lumea si spor duhovnicesc.Doamne,ajuta!
Părintele Nicolae, este o înălțime la care foarte puțin pot ajunge, însă Jurnalul fericirii este scris nu de monahul Nicolae, ci de remarcabilul om de cultură -în curs de convertire la ortodoxie- Nicolae. Jurnalul Fericirii, exact asta arată. Un om având o cultură impresionantă, o ținută morală impecabilă dar otodox în devenire. Trecerea de la o credință la alta, de la un mod de viață la altul, nu se face precum trecerea dint’o cameră în alta. Şi… În ce vremuri şi în ce condiții a fost scris acestă minunată carte…
Prin a tipicul ei, este o mărturie impresionantă şi lucrare de mare valoare, dar trebuie înțeleasă în spiritul vremii, în situația în care se afla autorul DAR, şi în duhul bisericii.
Sper să fiu înțeles cum trbuie
Şi consider că trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu că a dăruit bisericii noastre un asemenea dar.
@denis
” Nicăieri în biserică nu se găsesc scrieri tip jurnalul fericirii”
Ai citit Confesiunile Sfantului Augustin?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/01/18/o-convertire-la-umbra-harului-sf-antonie-cel-mare/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/06/16/parintele-serafim-rose-despre-fericitul-augustin-si-%E2%80%9Czelotii%E2%80%9D-supercorecti-ii-simt-in-aceste-inimi-reci-o-pregatire-pentru-lucrarea-lui-antihrist/
Scrisorile Sfantului Ioan Gura de Aur catre Olimpiada, jurnalul Sfantului Ioan de Kronstadt.
http://www.sophia.ro/Jurnalul-ultimului-duhovnic-de-la-Optina-de-Ieromonahul-Nicon-autor-ro-196.htm
Autobiografii,scrisori si epistole precum si jurnale ale sfintilor s-au mai publicat, scrieri in care isi descriu parcursul duhovnicesc sau crampeie din el si contin momente autobiografice.
@admin
Pe site sunteti la ora de iarna?
@ enkidu
Vorbeam de subiectul disputei.
Tot omul poate greși enkidu, și cu atât mai mult eu.
Hai cu bunăvoire să ne lămurim frăţește cu ce stim și putem.
Să ne recunoaștem erorile să rugăm pe Dumnezeu să ne ierte și pe cei cărora le’am greșit. Am văzut că ai inimă bună,că ai remușcări, și o nobleţe sufletească, pe care eu n-o am.
@Sim
Apai si citirea unei carti bune (ziditoare, daca va suna mai bine asa) ii tot o fapta buna, pana la urma. Zic. Fiecare cu rucodelia lui, unii impletesc cosuri, alti despletesc frazele in cuvant.
Sa nu uitam, totusi, ca faptele bune is aportul nostru la lucrarea mantuirii insa mantuirea noastra nu sta in faptele noastre bune ci in mila lui Dumnezeu. Mie unul, lipsit cu totul de fapte bune din cauza ca m-am ratacit in biblioteca, acolo mi iaste sperantele si nadejdile orientate si, cu toate astea, nu imi este rusine sa spun ca sunt ortodox.
Iara Scripturile nu trebuie numai cetite, ca asta o fac si protestantii. Ba inca le si invata pe de rost, la litera. Uimitor, zic.
Insa Scripturile mai trebuie si traite, in duhul dreptei credinte; si atunci sa vedeti ce chestie mi s-a intamplat la un moment dat…ma trezesc intr-o zi, acu ceva ani, ca observ cum parca, din cuvant in cuvant, in timp, Scripturile se scriau in mine, domle.
Am ramas masca, daca ma credets, eram convins ca Scripturile fusesera scrise deja, cu mult timp in urma…trist ii ca, in ultima vreme, parca nu se mai scrie nimic si asta nu e un lucru cu care eu, unul, sa ma impac asa usor. Da’ traiesc cu gandul ca a stii Dumnezeu mai bine ce sa randuie si pentru un biet taran emancipat ca mine chiar si cand valtoarea lumii ma cuprinde si ma inghite.
La final, daca tot ati adus vorba de ultima carte citita, imi permit si eu o recomandare, o carte aparuta recent si de care, bag sama, multa lume de pe aici are nevoie acuta:
Mircea Vulcanescu – Crestinul in lumea moderna.
Se gaseste la Sophia: http://www.librariasophia.ro/carti-Crestinul-in-lumea-moderna-Raul-veacului-si-criza-bisericii-Vulcanescu-Mircea-so-11071.html
@denis:
‘Jurnalul fericirii’ a fost scris de autor dupa ce a fost inchis si torturat sistematic pentru ca a refuzat sa isi denunte prietenii si dupa ce, botezat fiind in inchisoare, a avut parte de o vizita a Harului pe care o descrie cu extrema modestie si a carui autenticitate parintele Mina Dobzeu – duhovnicul sau din inchisoare – i-a confirmat-o.
Dupa ce s-a calugarit, parintele Nicolae a avut multe alte scrieri si interviuri in exact acelasi spirit. Niciodata nu si-a dezmintit spiritul larg si inima mare. Era inconjurat de tineri si iubit de ei. Monahii de la Rohia il respectau si il iubeau si l-a fost pilda de crdinta si curaj. Urmarit de Securitate si haituit permanent, ‘Jurnalul’ intr-o prima varianta i-a fost confiscat de Securitate chiar de la Rohia. A fost una din marile lovituri pe care le-a primit inima lul, pentru ca acest Jurnal era mesajul lui de eliberare intru Hristos. L-a rescris, astfel incat avem acum parte de 2 variante de ‘Jurnal’. Slava lui Dumnezeu pentru asta!
In rest, pentru cei care il judeca, nu pot sa spun decat atat: iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!
@ enkidu:
Da, trebuie sa modificam.
@ Denis (probabil Nicolae):
Gresesti aici, este scris de ortodoxul (deci botezatul, convertitul) si chiar monahul Nicolae. Care a primit ascultare de la IPS Iustinian sa NU renunte la scris, ba chiar sa scrie si mai mult, dar in slujba lui Dumnezeu. Cartea sa a adus la randul ei la Hristos cel putin cateva sute de suflete, daca nu chiar mii. Unul dintre ele scrie acum si ii datoreaza parintelui Nicolae insasi venirea sa la biserica si intelegerea ca nu se poate sa fii crestin fara Biserica. Sarutmana, parinte Nicolae, vesnica sa-ti fie pomenirea!
@Dorotea
Felicitari pentru lunga postare de la nr.91, dar ma tem ca vorbesti unei audiente care nu are urechi de auzit.
Numai bine, si nu deznadajdui, atata lume si nici un om…
@Sim,
am zis ca nu mai postez nimic pe acest site,dar…..daca strigatul tau de ajutor este real si din inima nu se poate ca Ddumnezeu sa nu te auda.”……din cultura cea duhovniceasca si laica,nu duce la Sf.Evanghelie,degeaba mai citesc”.Si acestea duc la Sf.Evanghelie,dar mai ales rugaciunea.Rugaciunea,chiar daca nu e cu lacrimi,si e cu cainta mare Dumnezeu o asculta si o onoreaza cu dar.Lacrimile din inima vin la cei cu adevarat induhovniciti,noi ne multumim si cu CAINTA(LACRIMILE INIMI, INNAUNTRUL EI).Sf.Sccripturi, la incepu, cand le citesti,nu intelegi mare lucru,dar pe parcurs,de ce le citesti mai mult cu atat creste intelegerea si descoperi ceva nou,chiar si a mia oara.DOAMNE AJUTA.
@ Petre:
Oh, ce abis de smerenie si de marime de suflet. Daca ar fi sa raspund in cheie ironica, as zice: iti multumim pentru generozitatea de a ne suporta prezenta pe aici, prin preajma… of, of.