“COLTUL” COMENTARIILOR DE NEOPRIT (OFF-TOPIC) :) Teme in disputa: E DE VREUN FOLOS CULTURA (LAICA) IN ORTODOXIE? De la o poezie de Kipling la cearta “UMANISM” versus SIMPLITATEA DUHULUI
Dat fiind ca am esuat in incercarea de a opri suvoiul nestavilit al disputelor iscate intre mai multi comentatori la una dintre postarile de pe pagina de “acasa” (principala) a siteului, comentariile continuand sa curga, off-topic, in locuri improprii, unde ar fi incurcat alte discutii, si mizand pe faptul ca unii dintre cititori si participanti la discutii pot gasi folos din contributiile unora si altora, am hotarat sa mutam controversele din Post sub umbrela acestui “post” care sa functioneze drept un mini-forum pentru cei mai… “neastamparati” si mai entuziasti comentatori in afara temelor articolelor 🙂 si care, poate, va servi drept loc de polemici “off-topic” si pentru alte situatii, numai cu acordul nostru. Deci nu inseamna ca vom accepta orice si pe oricine. Avem rugamintea foarte calduroasa de a nu abuza si de a nu provoca sau jigni pe ceilalti comentatori, ci de a aduce, pe cat posibil, contributii cat mai constructive si in deplin respect fata de ceilalti frati si surori.
Deocamdata, tema in disputa, care a pornit, daca nu ne inselam, de la o poezie a fratelui Nicolae (“Nicolae mirean”) care a starnit enervarea fratelui Petre, ce a raspuns cu o poezie din Kipling – ar fi despre CULTURA LAICA versus SIMPLITATEA CREDINTEI in Ortodoxie.
Va multumim!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@Sim’
nu te necaji ca papistasii stiu Sf.Evanghelii pe de rost,nu acesta este scopul lor lasat de Dumnezeu,ci scopul Sf.Evanghelii este sa ne aminteasca cine suntem,prin trairea lor, a CUVANTULUI lui Dumnezeu Tatal.Evreii stiau pe de rost legile si au ramas cu ele,parasiti fiind deDumnezeu.DOAMNE AJUTA.
Dan Puric: “Nu sunt un pol al perfectiunii, dar nici o groapa de pacate!”
Unii sunt personalitati distincte de la inceput si nu imita, altii imita. Eu am mai dat acest exemplu vizavi de raportul meu cu maestrul Dem Radulescu – genial profesor -, care intr-o zi mi-a zis: “Gica, am auzit ca ma imiti!”. M-am speriat, pentru ca ceilalti profesori nu ne dadeau voie sa imitam si i-am zis timid,, “Da, va imit!”. Raspunsul a venit prompt: “Imita-ma Gica – asa ne spunea el la toti – ca si eu l-am imitat pe Birlic si uite in ce hal am ajuns!”. Procesul mimetic face parte din mersul personalitatii. A, ca tu ramai la un moment dat intr-o chestie epigonica, asta este treaba ta. Piei pe limba ta. Insa daca stai pe langa un model, nu ai cum sa nu-l imiti! Numai Dumnezeu este original. Noi suntem incercari.
Inainte de a-si cauta un job, tinerii ar trebui sa-si caute identitatea. Deocamdata, saracii de ei – si cand spun asta, ma gandesc in primul rand la fiul meu, care are 17 ani – alearga speriati, ca termitele, pentru un viitor. Dar ca sa-si vada viitorul trebuie sa isi stie trecutul. Ei nu stiu cine sunt, din ce popor fac parte. Stiu doar ca trebuie sa aderam si sa ne gasim joburi bune in strainatate. Si astea sunt lucruri firesti, normale, daca te gandesti ca un copil trebuie sa intre in acest sistem social. Dar, ca sa-l citez pe domnul Ovidiu Hurduzeu, ei nu trebuie sa intareasca numarul sclavilor fericiti, ci pe acela al oamenilor liberi. Ei trebuie sa puna pe picioare aceasta tara, sa o ia din mana tumorii cancerigene care ne conduce de 20 de ani, sa-si asume parghiile de forta si de constiinta. Pentru a fi capabili de putere insa ei trebuie sa aiba o lectura, sa detina informatii. In clipa in care ai citit ce superbie de intelectuali au murit la Gherla, la Sighet, la Aiud, ai alta viziune despre aceasta tara. Aici a fost o tara martirica, cu o demnitate extraordinara!
http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/timp-liber/dan-puric—nu-sunt-un-pol-al-perfectiunii–dar-nici-o-groapa-de-pacate—158545
@ admin
Dacă am greșit i-mi cer iertare.
Nu le poţi ști pe toate. Era frăţește să fi spus de când am făcut referire la acestea ca unii ce a-ţi fost aproape și știaţi amănunte. Am lungit, am așteptat de la cunoscători mai adânci. Se poate vedea acestea. Ce să fac.Cu Nicolae nu am nimic. Reiese că am idus im eroare prin tot ce am spus și eu insu-mi sunt im eroare.Corectaţi ce trebuie, i-mi asum vina.Rog pe Parintele sa ma ierte, pe toţi cei ce i-am supărat. Nu sunt rău voitor. Indreptaţi pe cel ce cade luând seama să nu cădeţi asemenea (spune Sf. Ap.Pavel).
@ denis:
Pai si nu asta am facut acum?
@ soram:
Nu stim daca e ortodox, dar, vorba parintelui Serafim Rose, dupa cum se comporta, sigur crestin nu pare a fi… Din pacate.
😉
Si noi regretam…
@doroteea
Inainte sa purced la a va trece oleaca prin foc si sabie pledoaria va dedic un mic catren. Pentru ca ii vremea lor, vremea procurorilor.
In lipsa lui Nicolae Mirean, carele le cazu greu la stomac multora, va trebui sa va multumiti cu jalnicele mele rime:
Un om avea o gradina
‘n care cultiva neghina
Veni vremea de cules
Nimic n’avu de ales.
fundal sonor recomandat:
@soram
Cam de aici a inceput :
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/03/12/schiigumenul-sava-mandria-caderi-folosul-ispitelor-lectii-de-razboi-nevazut-exemple-ispite-duhovnic-certare-severitate/#comments
si a continuat aici:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/03/28/daniel-turcea-sora-lucia-lupta-acerba-ura-impotriva-crestinismului-nu-politica-extremisme-pierderea-umanitatii/#comments
Si apoi adminii s-au gandit sa deschida “locul de dat cu capu’ ” . Acilisea.
@Alin, Petre:
http://www.youtube.com/watch?v=BFraS5QRIqI
Nicolae(Denis) vino incoa! La cum pui cratimile ..probabil tu esti.
@ admin, enkidu, Alin,
Nicolae Mirean nu mai există.
Vi s-a spus.
Pace, spor, bucurie.
@ De Nis(a?):
Nicolae nu mai exista, traiasca deci Denis! 🙂
[ http://en.wikipedia.org/wiki/The_king_is_dead,_long_live_the_king! ]
PS: Parol, monser, nu ne inchipuiam ce telenovela perfecta (ca sa nu zicem altcumva) va ajunge forumelul asta alataieri, cand l-am nascut… Asa ceva! Aferim!
@ enkidu:
Patraulea are spam, nu-l mai striga 🙂
Aveţi darul inainte-vederii
@ denis:
Doar pe acela al vederii, inca, multumesc Domnului! 🙂 (si al inapoia-vederii, daca doriti sa ramanem pe gluma).
@ Alin-7
Nu s’a cosiderat neghină. (Nu purta și nu suporta oglinda).
Se credea grâu, (dar sec). L’a dogorit (până la secat), focul dragostei ce a căzut asupra lui.
Celor care ma intreaba daca sunt ortodox le raspund ca sunt foarte neortodox, dar ma consider ortodox.
Acum referitor la criza de identitate si a valorilor la care asistam, este bine sa ne amintim ca valorile umane au fost admirate inainte de aparitia crestinismului, de accea oamenii au acceptat sa respecte 10 porunci si exemplul personal al unor personalitati ale vremii, care erau de altfel foarte contestate in vremea lor de talibanii contemporani.
Identitatea Romanilor porneste dinainte de aparitia crestinismului, de pe vremea dacilor. Unele popoare fara identitate, cu erau gotii, s-au vazut in situatia de a-si crea o identitate de imprumut, asa ca Iordanes, primul lor istoric a scris o istori a gotilor, care era pa jumatate a getilor, unde apar numele lui Burebista, Decebal si Deceneu. Ulterior multi alti istorici germanici au continuat sa se revendice de la acestia. Olandezii isi spun si azi daci, iar fermierii lor se numesc boer! Inclusiv englezii au multe de datorat dacilor.
Pentru mai multe detalii, unde se discuta si despre imparatul Constantin si cei opt daci asezati deasupra arcului lui Constantin, vedeti aici: http://www.angelfire.com/realm/vlachs/
Ar fi multe altele de spus despre originile noastre, dar ma rezum sa amintesc o istorisire care era lectura obligatorie cand eram la scoala:
Dromihete (sau Dromichaetes; greaca veche: Δρομιχαίτης) a fost conducătorul geților din nordul Dunării (în prezent în România) în jurul anului 300 î.Hr.
Cronicarii antici (Diodorus Siculus, Polybius, Plutarch, Pausanias) au consemnat victoria geților conduși de Dromichaetes împotriva lui Lysimachus, Regele Traciei, fost general al lui Alexandru Macedon. Lisimah organizează în anul 300 o expediție împotriva lui Dromihete, care sprijinise lupta coloniilor elene de pe litoralul Mării Negre. Campania condusă de Agatocle, fiul lui Lisimah, se încheie cu un eșec total: armata elenistică este înfrântă iar Agatocle făcut prizonier.
Opt ani mai târziu, Lisimah conduce personal o nouă ofensivă în ținuturile din nordul Dunării. Undeva în Câmpia Munteană, armata lui Lisimah cade în cursă, monarhul fiind făcut prizonier și dus la Helis, cetatea de scaun a lui Dromihete.
Remarcabil la Dromihete a fost diplomația sa. După ce l-a capturat pe Lysimachus (în 292)[1] , Dromihete a făcut un festin simbolic pentru acesta si generalii săi. Ei au fost tratați cu cea mai buna mâncare servită în farfurii de aur, în timp ce geții au mancat modest, în vase de lemn. Mesajul care se dorea a fi transmis de Dromihete era: “Daca aveti toate bogatiile acestea la voi in Macedonia, de ce vreti sa veniti la noi si sa ne cuceriti?” In cele din urmă Lysimachus a fost eliberat si i s-au oferit daruri generoase, pacea dintre geți si macedoneni fiind întărită prin mariajul dintre Dromihete și fiica lui Lysimachus.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dromihete
Gasiti relatarea aici:
Diodorus Siculus, Fragments of Book XXI
http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Diodorus_Siculus/21*.html
N-are nimic admin…tot baieti de isprava ati ramas.
Poate ar trebui si voi sa spuneti ceva pe tema asta( cultura crestinism), in cunoscutul vostru stil. Se pare ca noi restul am epuizat cernelurile, ne-am dat in cap cu călimările, 2,3 rigle in scafarlii plus o piedica lui Nicolae. Asadar, daca binevoiti..m-as bucura si cred ca mi-ar prinde bine o mica cuvantare.
@ enkidu
pentru nr. 127,
MÂNTUIREA STĂ IN MULTA SFĂTUIRE.
Si daca cel „vinovat” care ne-a pus la „coltz” –ul aista fu’ Daniil Turcea, d’apoi l’oi cita in astu’fel:
Sfanta iubire
-caci in jurul inimii roteste acoperamântul
întunericului
cel ce cere va lua
cu fata descoperita (adica omul dinauntru)
oglindind
Slava Domnului
nu aripi trupesti ca ale pasarilor
ci ale Duhului, chemând, usurând,
cu aripi inteligibile.
Cel nesfarsit si fara trup se micsoreaza pe Sine
din Bunatate nesfârsita.
Trupul acesta subtire s-a îmbracat
prin ochiul care vede.
Mai mult decât sa arzi pe rug
rug ti-e si trupul de-l
desparti de suflet
si-l însetezi de patima si somn.
Mai mult decât sa-l lasi sa muste biciul
din trup, pentru ca nu poti nici sopti
ca Dumnezeu e numai o parere
ca nu-i în tine
si decât tine nu-i adevarat,
Mai mult decât sa cresti ca o fântâna
între nisipuri
este sa ai mila
de cel sarac, de cel
ce are
de tine,
de cuvântul
de lumina
privirii
blânde, sau
de hrana ta mai multa lipsa,
caci daruind, lui Dumnezeu te asemeni.
(Isihia – Daniel Turcea)
Era cineva care califica versurile din – Lirica norvegiana- (nicidecum ale lui Keepling cum spunea Piotr), ca versuri “de referinta, crestinism practicat, aplicat”.
I-as sugera sa citeasca despre – antropologia desavarsirii crestine – la parintele Dumitru Staniloae (Ascetica si mistica crestina sau Teologia vietii spirituale).
…
De ISIHIE sa avem parte, fratilor (si noi si “cei ce ne urasc pe noi”)!
Caci “pacea este mai mare de patru ori decat dreptatea”!
Nicolae,
Frate, sa luam “lauda ca ocara si ocara ca lauda”, asa ca la Pateric!
“vino incoa! La cum pui cratimile ..probabil tu esti” (stimabile, felicitari, nu iertati nimic, dar nimic.)
Vorbe de duh, menite, să apropie, să icălzească (inimile reci), dar și să stingă (văpaia incrâncenării)
Cine poate, rog să mă ierte
Și lui Petru ii fac metanie să mă ierte, (dar acum e ocupat, invaţă poezia DACĂ, a lui Kipling, că după ce o știe… trece la aplicare și… ajunge și la iertare).
Doroteea o știe (ea nu știa a cui este… dar știa că nu-i a lui N.M. și ia și zis lui Petre… ehe… Chefa asta da…)
Ai să mă mai poţi ierta Doroteea (după… și după ce-ţi’am spus ? Sau… să mai vezi dacă a cuprins Keplin iertarea pe’acolo…
Dragii mei vă rog din adâncul inimii iertaţi-mă cu toţii.
Denis s’a contaminat de la N.M. și va pieri și el.
Paște binecuvântat la toţi și nu uitaţi. MÂNTUREA SE AFLĂ IN MULTA SFĂTUIRE.
@Petre:
Multumesc, Petre, pentru incurajare! Din fericire sunt harsita, nu le pun asa usor la inimioara.:) Problema aici nu sunt eu, problema aici e alta, mai grava si mai profunda… Dar… cu Dumnezeu inainte!
Nu ca sa intorc complimentul ca nu-mi sta in fire sa lingusesc, dar fac parte dintre cei care ti-au apreciat mult postarile si nu inteleg sincer ce ti se reproseaza exact, si nici nu inteleg cum cei care ti-au reprosat ca nu esti ortodox nu apar cu niste elementare scuze sau macar explicatii.
Mergi inainte si nu lasa niciodata amaraciunea sau dispretul sa iti atinga inima, nici macar un milimetru!
@admin:
si voi, brutusilor? 🙂 Au lovit altii mult mai amarnic, cu parul,nu cu un simplu bobarnac…
@denis:
Ma bucur mult! 🙂 Imi plac luptatorii, si mai ales cei care se ‘lupta’ (in sensul bun) cu ei insisi. Te admir pentru asta. Cei care aleg calea smereniei ajung intotdeauna la marea Tinta!
Ai o prietena in mine, sa stii. Din toata inima!
@denis:
si un ps: iarta-ma daca ti-am gresit cu ceva! Pur si simplu, sunt anumite zone unde nu ne intersectam in conceptii, nu a fost niciodata nimic personal si n-am vrut sa ranesc pe nimeni, ci doar sa imi expun un punct de vedere acolo unde am crezut in el. Si eu am tinut cont de multe aflate pe-aici si mi-am mai indreptat macar o parte din devieri. Cu cealalta, inca ma lupt. Dar… nu abdic! 🙂
@denis
Asa-i, ca bine graits. Sa va spui un secret – da’ ramane ‘ntre noi – de cand am scapat de dansul, domneste asa o pace, un spor sh-o bucurie de nush ce e cu mine.
Compun catrene non-stop amu. 😛
Iera odat’ p’aici un Nicolai
Gura de rai pe-un colt de plai
Da’ can’ dusmanii sai l-a defaimat
A disparut agale asa, deodat’!
Lumea vorbeste acum ca doar s-o inervat
Si ca de fapt in lume n-o plecat
In locu’ sau insa or aparut
Denis cu Glad, dar si Menumorut.
@restul
Nu v-a placut Nikalai? O sa suferits groasnique! Pentru ca nu crez c-am sa ma opresc prea curand iar de plecat d-aici, he he, nici vorba. Marturisesc, intotdeauna mi-a placut poesia.
:))) Fratee, nici n-apuca omul sa scrie o idee ca se si umple locul!
E foarte amuzant! Ce idee senzationala ati avut cu ‘coltul’!
@c2
Da stiu. Despicable me.
Stati ca am avut o revelatie:
Am citit unul din comentariile anterioare (chiar ca nu mai stiu al cui, ca e iures mare pe-aici…), omul spunea ceva de genul: unii dintre noi avem copii, si ne gandim la cultura smintitoare care ar putea sa le afecteze viitorul (in fine, nu s-a exprimat asa, dar ceva in genul…).
Doamne, domnisoare, domni, s-ar putea ca atunci cand spunem ‘cultura’ sa nu ne referim la acelasi lucru… si de-aici toata ciondaneala. Nu tot ce vedem la tv e ‘cultura’, asta e clar. Si nici macar tot ce scrie in carti. Adevarata cultura e o chestie la care se ajunge printr-o anumita selectie…
Alin 7
Incă câteva și i’ai suflat Nobelu lui Kipling.
Rămân pe postul meu(sac de box), ptr. că sm trecut măsura in partea cealată. Aici trece-ţi’o voi .
Doroteea, muţumesc pentru iertare.
Nu este o glumă sfinţii părinţi au spus-o Mânturea stă in multă sfătuire.
Nu știu dacă or fi deacord cum o facem, dar acordul de a o face il avem.
Toat respectul și preţuirea Doroteea și…( dacă acolo sus tot pe meserie ești apoi m’am ars pe veci de esti pe acuzare).
Ἑλένη
Mulţumesc frate, pentru ce mi’ai pus in inmă. Oferi mult, prin puţin.
Daca tot e la capitolul poesis. Fiind la baza mai spre stiinte exacte cam asa poezii agreez. Deci pe viitor Alin te rog sa adaptezi stilul:
Poezia inginerului
Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta.
Sau:
Ganditorul…
Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare…
Sau preferata mea:
De dragoste
Esti frumoasa ca un stele
Mi-ai rupt inima in doi
Toate sufletele mele
Bate pentru tu si noi
@doroteea
Ahaaa, incepeti sa va luminati. Incepusem sa ma intreb daca o sa prindeti vreodata ideea, aproape cazusem in desnadejde din pricina asta si nici catrenele nu-mi mai ieseau cum trebuie.
Selectie, discernamant, filtrul ratiunii, etc…are limba romana vocabular serios, nu gluma. DEX-ul sa traiasca.
– http://dexonline.ro/definitie/discernamant
Exista si genul asta de judecata care n-are nici in clin nici in maneca cu osandirea. Ca altfel, fara, ajungeti ca omu ala de cultiva neghina pana se umplea gradina.
Post-scriptum.
Acu’ ca aprinserats becul, poate ii explicati si tovarasului sub-secretar cu propaganda, PeterPan, cum stau lucrurile. Nu de alta, dar simts ca sunteti pe aceeasi lungime de unda. Eretica dar aceeasi. E un inceput.
@denis:
Nu-ti face griji, nu se pune problema sa iert, toti suntem in aceeasi barca. Eu am ‘avantajul’ ca am fost foarte nesabuita ‘la viata mea’ :), in toate sensurile, si de-aia inteleg destul de bine cu ce se confrunta un om, pt ca – remarc cu stupoare in ultima vreme – mai mereu ma regasesc in situatia de a spune: ‘am fost si eu pe-acolo’. De-aia nu prea o iau in nume de rau nimanui si, in general, nu iau lucrurile foarte personal. Mie chiar imi place cand sunt ‘sac de box’, pt ca – spunea cineva f intelept – omul are o trasatura ciudata: observa mult mai bine la ALTII anumite trasaturi esentiale, in timp ce o anumita trasatura PROPRIE, evidenta pt ceilalti, lui ii scapa. De-aia eu iubesc critica, pt ca de regula rasare ceva real despre tine acolo. Uneori, insa, critica este pur gratuita, menita sa te submineze, si n-are nimic constructiv in ea. Incet-incet incepi sa discerni ce e autentic de ce nu. Pe mine profesia ma ajuta oarecum, pt ca e genul de munca in care tot timpul trebuie sa descoperi cum stau lucrurile de fapt, dincolo de aparente.
Plus ca eu sunt avocat, nu procuror, asa ca merg pe aparare, nu acuzare! 🙂
Tu esti foarte angajat pe drumul asta, e clar ca ti-ai propus sa te mantuiesti, si eu am observat si respectat asta din prima clipa la tine. E un moment important asta in viata ta, se vede asta, profita din plin si nu te descuraja cand vechiul narav mai ‘scoate coltii’. 🙂 Este clar, suntem ispititi pana la capat. Totul e sa ne ridicam si sa luptam permanent, cu smerenie deplina, iubire de oameni deplina si incredere deplina si nestramutata in Dumnezeu si in iubirea Lui.
Iar acum, pentru restul lumii. Hai sa vedem una dintre poeziile propuse de Petre, si atat de amarnic contestate:
‘Învaţă de la toate
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei…
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere – cum să trăieşti pe veci.’
Nu stiu ce faceti voi, dar eu ma duc sa… invat! 😉 😉
@ Denis:
Ἑλένη (Eleni) e sora (parte feminina)
Oh, ce chin, ce dor, ce jale,
Se lasa pe-a noastra cale
Ca ne chinuie pe toti talentu’
Care smoala, ce cazan,
Sufletu-i un saracan
Amagit ca-i un fazan
Alin-7
Ai dreptate. Exact de asta dispar. Mi’e rușine că-s român și m’oi face ori englez (nu in Bombey, nu te teme), ori german, ori ce’o da Dumnezeu, vă de sav de box m’am sătruat.
Draga Doroteea, lupta permanenta este una dintre cele mai abile capcane ale vrajmasului.
@carmen
“Draga Doroteea, lupta permanenta este una dintre cele mai abile capcane ale vrajmasului.”
Cum adica? Acum serios.
@sac de box
unde pleci, bre? M-ai stai si tu pana imi taie netu’ si pleci dupa.
@ admin
Mulţumesc pentru lamurire
Cu atât mai mult rspect sorei Eleni, pentru nobleţea sufletului ei.
@enkidu
Inginerul agronom
Dau cu sapa pe ogoare
Gravitaţia e mare
Muşchii mei minte nu are
Iarba, oare cum răsare?
——
Si, inainte sa ma retrag la o binemeritata odihna, cu satisfactia lucrului bine cultivat, as vrea sa va propun o poesie din vremea cand eram tanar, sensibil si scriam sub pseudonim:
De aş avea veşmintele împodobite ale Cerului
Brodate cu rază de soare şi de argint,
Albastrele, asfinţitele şi întunecatele straie
Ale nopţii, ale luminii şi ale penumbrii,
Aş aşterne aceste haine la tălpile tale;
Dară eu, sărac fiind, n-am decât vise;
La picioarele tale mi-am aşternut visările.
Calcă uşor, căci păşeşti peste visele mele.
Ideea de lupta permanenta, directa, a omului cu demonii, poate aduce infrangere sau victorie. In ambele cazuri poate fi o pagubire pentru suflet: de sunt infrant, pot sa ma confrunt cu dorinta de a-mi lua revansa, de a perpetua o stare care-mi va distrage atentia de la multe alte lucruri ce se intampla in viata mea, iar castigul imi poate aduce in suflet mandria propriului merit, mai mult sau mai putin vizibil pe moment.
Eu pot purta aceasta lupta numai cu ingaduinta lui Dumnezeu si doar cu ajutorul harului Sau, constient fiind de limitele mele ca om. De aceea nici Parintii nu vor spune niciodata ca se ridica si lupta mai departe, ci doar: cad si ma ridic, iarasi cad si iarasi ma ridic… Abia atunci cand devin constient de limitele mele omenesti, de marea si nemarginita mila a lui Dumnezeu fata de om, abia atunci se poate vorbi despre smerenie.
PSALMUL 30
Pentru sfarsit: un psalm al lui David, la vreme de naprasna
(…)
23. Iubiti-L pe Domnul voi, toti cuviosii Sai, caci Domnul cauta adevaruri, dar
celor ce se trufesc le plateste cu varf.