Dezvaluire trista de la Andrei Plesu: DANIEL BARBU, fostul ministru al culturii, SE LEPADASE DE ORTODOXIE (asumata ca practicant) PENTRU CATOLICISM. Apoi s-a lepadat si de caracter…

23-12-2013 3 minute Sublinieri

daniel-barbu

Pe Daniel Barbu l-am avut student la secţia de Istoria şi Teoria Artei a facultăţii de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Trebuie să spun că era un student strălucit. Cultivat, matur, harnic şi, pe deasupra, om credincios.

(Asuma, la vremea aceea, ortodoxia, pînă la mici ticuri verbale: nu spunea „tradiţie”, spunea „predanie”. Ulterior a trecut la catolicism nu ştiu cu ce urmări…).

Cînd, în 1990, am ajuns la Ministerul Culturii şi s-a pus problema să găsim noi directori pentru instituţiile importante ale sistemului, numele lui Daniel Barbu mi-a venit imediat în minte pentru conducerea Editurii Meridiane, specializată în publicaţii de artă. Era foarte tînăr şi încă necunoscut, astfel încît nu mi-a fost uşor să-l impun ca director. Şi cei din guvern şi alţii mă întrebau, contrariaţi, de unde l-am scos. Iar eu puneam, mereu, aceeaşi placă encomiastică: e un tînăr remarcabil, tocmai bun să preia, cu energie proaspătă, o editură de profil, într-o lume post-revoluţionară. În cele din urmă, dl. Barbu a fost instalat în funcţie.

La cîteva săptămîni după acest „succes”, mi-a cerut o întrevedere: voia să fiu de acord cu concedierea tuturor celor care lucrau, de ani buni, în redacţia Meridianelor. I-am explicat că, în principiu, directorii pe care îi numesc au mînă liberă în interiorul „întreprinderii” lor. Dar că mi-e greu să înţeleg o asemenea decizie radicală. Dacă e vorba de un caz-două de incapacitate sau indisciplină, putem discuta, dar o redacţie întreagă? Întîmplător, lucrasem, înainte de 1989, cu membrii acelei redacţii, profesionişti eficienţi şi cumsecade, fără „derapaje politice” incriminabile.Mai gîndeşte-te!” – am spus în încheiere, „dar te previn că ideea ta nu se susţine”. N-a trecut, cred, nicio săptămînă, cînd am primit un telefon de la şeful meu de atunci, dl. Petre Roman, care m-a întrebat, încă o dată, cine e, în definitiv, acest Barbu. I-am răspuns cu acelaşi discurs pe care îl repetasem pînă atunci, ori de cîte ori fusese nevoie: credeţi-mă, e un tînăr cu foarte bune calificări profesionale, un om de viitor etc. etc. Petre Roman a răspuns oarecum amuzat:

„Tocmai am primit un memoriu de la el, în care te reclamă ca opozant al reformei, cripto-susţinător al vechilor nomencalturişti, pe scurt, sabotor al programului guvernamental”

Am căpătat memoriul cu pricina la cabinet şi nu mi-a venit să cred ce citeam. Evident, perplexitatea a fost urmată de iritare. Ce fel de alcătuire lăuntrică poate avea un om care răspunde în acest fel unei enorme investiţii de încredere? L-am chemat de îndată pe domnul director la mine şi i-am cerut să-şi scrie demisia. A făcut-o şi, de-atunci, are destule motive să mă deteste.
[…]

N-aş fi scris acest text, dacă, înţelepţit, într-un târziu, de perdantele „meandre ale concretului” la care s-a expus, dl. Barbu s-ar fi retras din viaţa publică, pentru a se dedica talentelor sale reale: profesorat, cercetare, cărţi. Dar l-am văzut reapărând în mica lui familie de mâhniţi civici de pe ecranele postului-mamă: la fel de inadecvat, de previzibil în umoarea lui păstoasă, de hămesit după o ţâră de audienţă şi, poate, cine ştie, după vreo nouă propunere. Şi atunci m-am gândit să încerc încă o dată, o ultimă dată, să îl ajut. Să îl rog, bătrîneşte, să se întoarcă la ale lui. Ştiu că e încă în stare să scrie cărţi foarte bune, să dea cursuri utile, să se pronunţe, nepartizan, în dezbaterile grele ale ţării. Sunt domenii în care lipsa de caracter şi vanitatea bolnăvicioasă – deşi nerecomandabile – nu pot juca feste atât de mari ca pe scena politică.

Dacă am noroc, dl. Barbu îşi va veni în fire. Dacă nu, se va răfui cu mine în loc să se răfuiască – aşa cum ar trebui – cu el însuşi. Va spune că n-am operă, că sunt băsist, că eram în corespondenţă cu Ceauşescu şi alte asemenea mârâieli obosite. În cazul acesta, insul nu poate fi ajutat. Îşi va sabota, ca şi pînă acum, înzestrările reale, cu Sinele pe sine călcînd.

Nota noastra:

Daca e adevarat ce dezvaluie Plesu, inseamna ca se verifica si aici o lege duhovniceasca ce ni se poate aplica si fiecaruia dintre noi, Doamne fereste: si anume ca, dupa o prima apostazie fundamentala, se pare ca apoi coloana vertebrala se indoaie si se inmoaie de tot, pana acolo unde orice alta cadere si lepadare de constiinta devin aproape previzibile, din pacate. Astfel incat recent demisionatul ministru al culturii a ajuns si un trist “apostol” al distrugerii Rosiei Montana, un fanatic avocat al intereselor RMGC si Chevron impotriva romanilor simpli, si un aplaudac al pervertirii Muzeului Taranului Roman, plus inca multe alte nefericite “performante” morale si manageriale…

Pe langa acest lucru, asa devin explicabile – dar si mai tragice – si partis-pris-urile anti-ortodoxe din scrierile sale, sesizate de alti istorici (negarea tezei Bizantului dupa Bizant, aderarea la teza originii catolice a fondatorilor Tarii Romanesti, critic acerb si acru al ”firii” romanesti etc.).

Cat il priveste pe criticul de aici al lui Daniel Barbu, nu putem spune, cu aceeasi mahnire, apropo de caracter si de Ortodoxie, decat: cam… rade ciob de oala sparta…


Categorii

1. ȘTIRI, Articolele saptamanii, Tradatori si lichele

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la “Dezvaluire trista de la Andrei Plesu: DANIEL BARBU, fostul ministru al culturii, SE LEPADASE DE ORTODOXIE (asumata ca practicant) PENTRU CATOLICISM. Apoi s-a lepadat si de caracter…

  1. S-a gasit cine sa dea lectii de moralitate si ordoxism,Plesu!

    Unul din marii lingai ai lui basescu plus mare pupincurist pe vremea lui Ceausescu.

    Plesu,intelectualul de tip nou,dispus sa pupe orice fundulet pentru o sinecura grasa!

  2. @x:

    excelent limbaj pt un crestin ortodox. Bravo! Tine-o tot asa!

  3. Poate ca Andrei Plesu sta mai bine duhovniceste decat cei mai multi dintre noi, de vreme ce displace deopotriva celor care il considera prea crestin, ba chiar cu inclinatii ortodoxe, si celor pentru care nu este suficient de ortodox. Nu e deloc comfortabil sa traiesti cu insulte venind din ambele parti. Ca vrea, ca nu vrea, a devenit paratraznet multora si cred ca intr-o masura isi asuma acest rol pe care putini dintre noi l-ar accepta.

    Si mai observ ca sudalma si calomnia isi gasesc loc intre comentarii. Nadajduiam ca asemenea limbaj, cu care, dealtfel, spatiul (sub)public romanesc este saturat va fi tinut la distanta aici. Pentru crestini, mai cu seama ortodocsi, armele razboiului intru cuvant s-ar cuveni sa fie altele.

  4. @Tiberiu:

    Displace celor care nu agreeaza discursul crestin pentru ca, in lumea culturala romaneasca, Andrei Plesu s-a pozitionat drept un reprezentant al “dreptei” (neo)conservatoare si ganditoare pe teme crestine (nu neaparat in termeni crestini!). Asadar, critica ce i se face de catre anticrestini nu e pentru ca ar fi prea crestin, nu pentru continut, ci pentru pozitionare, pentru forma sa. Rolul sau nu e de paratraznet, ci de releu, sau, cum ar spune altii, de felinar care aduna fluturii in jurul sau.

    In ce priveste sudalma, calomnia si insultele, chiar dl Plesu, sigur, cu toata eleganta, este un mare generator de insulte.

    Atitudinea lui x lasa, intr-adevar, de dorit, dar Plesu a dovedit, prin cuvant si fapta, ca este curtean al puterii politice (indiferent de culoarea sa) si nu un intelectual critic al acesteia. Din pacate.

  5. @ X – nu despre Plesu e vorba aici, ci despre Barbu. Nu cred ca e important acum sa ne oprim la persoana celui care a scris textul de mai sus (nici mie nu imi place de altfel Plesu, dar asta nu insedamna ca nu poate avea uneori dreptate – e o vorba, ca si un ceas stricat arata de doua ori pe zi ora exacta).

  6. Va inteleg punctul de vedere si nu pot sa il dezaprob, desi as vrea. Andrei Plesu are meritele si scaderile lui. Imi place sa cred ca prin stil el transforma in pamflet si satira ceea ce la altul ar suna ca insulta. E adevarat ca prin potretele pe care le face altora, se expune.

    Se cuvine sa marturisesc ca l-am cunoscut pe Andrei Plesu in urma cu multi ani. E o sensibilitate personala, daca vreti. Mi-a placut ca om asa cum imi placuse ca scriitor. Circumstante exterioare au facut ca acea relatie sa nu continue. Poate ca as fi aflat mai multe, daca as fi continuat, poate nu. Am gasit ca este usor sa il iubesti ca om. Cred ca nu e lipsit de importanta. Nu vreau sa il idealizez aici sau altundeva. Mi se pare mie totusi ca el incearca sa fie mai mult decat un ganditor pe teme crestine. Daca reuseste sau nu este o chestiune delicata. Stim cum e cand lucrurile nu ne ies cum vrem.

    Vreau sa mai precizez ca nu la ce ati scris voi despre el ma refeream, ci la tonul suparator al primului comentariu. Marturisesc ca m-a indispus, ca mi-a stricat starea.. e in mare masura vina mea; bine ar fi sa nu fiu asa sensibil. In fond, este atat de mult Duh pe acest site. Nu e cazul sa ma incurc in buruieni, dar nu ma pot abtine.

  7. @admin
    >Andrei Plesu s-a pozitionat drept un reprezentant al “dreptei”
    >(neo)conservatoare si ganditoare pe teme crestine (nu neaparat in termeni
    >crestini!).

    Rasfoiti un pic cartea “Despre ingeri”.
    Se argumenteaza diverse enunturui cu citate din scrierile evreilor de dupa Hristos si din Coran.
    Ce poate fi sminteala mai mare !

    Dincolo de “adevarurile” si concluziile care s-ar putea sa coincida cu cele date de Sfintii Parinti, metodologia de sincretist-ecumenista.

    PS: Au inceput sa colinde prin Bucuresti sectele. Coruri bine organizate, ofera pietisme siropoase ortodocsilor fara a-si prezenta confesiunea (premeditat). S-a intamplat acum cateva zile pe Bulevardul Decebal.

  8. @ MirceaB:

    Nu doar metodologia. Conceptia lui Plesu este una asumat guenonista, adica este adeptul ideii ca toate religiile sunt cai particulare care duc catre acelasi Dumnezeu. A scris in acest sens si prefata la carticica lui Andre Scrima (el insusi cazut in aceleasi inselari) si diverse articole, de-a lungul timpului. Pe de alta parte, este un mare fan al europenismului si al globalismului. Partea buna este ca e impotriva corectitudinii politice (in formele cele mai grosiere) si a “dezordinii sexuale”. E un reper cultural, insa, in mod clar, nu unul ortodox si nici unul civic, pro-national, asta e clar. Ca om, in aparenta, probabil ca e fascinant, dar in spatiul public nu a lasat cele mai bune urme pentru tara sa, din 90 incoace, din nefericire. E un nume prea idolatrizat, dinspre cei mai multi, si pe de alta parte, scuipat si injurat birjareste dinspre o alta particica, fara a fi citit cu atentie si discernamant.

  9. @ admin
    Pe TrinitasTv a aparut un preot foarte respectat, profesor la Fac de Teologie din Bucuresti, care a admirat demersul laicatului de a se implica in Biserica.
    Alta data a aparut un alt preot, care a privit cu mari rezerve incercarile de a teologhisi pt laicat ale domnului Plesu.

    Este posibil ca BOR sa-i fi lasat o poarta deschisa, sa-i fi intins o mana, sa-l incurajeze de a deveni un bun crestin; dar eu sunt destul de sceptic. Nu prea ai cum sa fii si cu GDS si cu Sfintii Parinti; oricat ai incerca…
    Il privesc pe dl Plesu ca pe un potential smintitor.

    PS: Exista o carte a par Galeriu editata prin 1990: Dialoguri ded seara.
    Acolo pun intrebari parintelui Galeriu, atat Plesu cat si lui Liiceanu: MULT LI S-A DAT !

    A rodit doar acad Sorin Dumitrescu; care vorbeste foarte rar in acele dialoguri.

  10. Daniel Barbu avea o ortodoxie aristocratica. EU i-am citit o carte despre Pictura Murala de la Arges. Si e plina de ortodoxie aristocratica, de recuperarea dimensiunii cavalerului ortodox medieval, de foarte mare dragoste si preocupare pentru Serbia(de a carei bombardare va fi vinovat ulterior in calitate de consilier Constantinescu desi se pare ca s-a opus).

    Era un cavaler intelectual ortodox. Insa avea aristocratism.

    Acest aristocratism l-a facut sa cedeze vazand mizeria practica a vietii bisericii moderne romanesti(si neavand ideea de a se uita pe la vecini care redescopereau tocmai o astfel de ortodoxie), si intr-un mod poate similar desi comparatia e deplasata ca amplitudine, lui Iancu de HUnedoara, sa se converteasca apostaziind.

    E riscul unei ortodoxii prea aristocratice. Dar e asa frumoasa aceasta ortodoxie boiereasca voievodala ce Barbu o avea in studentie.

  11. @tuturor:

    inainte de a-l considera pe Plesu ca un ‘potential smintitor”, va recomand “Parabolele’ (dar nu numai). Aceasta carte nu denota doar o extrema “corectitudine ortodoxa”, dar spune multe despre omul care a scris-o. Atat de multe, incat eu una n-as indrazni sa-mi dau cu parerea asa de categoric despre un astfel de om. “Parabolele” este, pur si simplu, o carte mare. Si, in plus, exprima un DEMERS-CHEIE al autorului, un demers caare s-ar putea sa atarne enorm in ecuatia lui spirituala si cu care nu stiu cati dintre noi se pot mandri. Si anume, “parabolele” isi propun – si reusesc – sa sparga rezistenta intelectualilor in materie de credinta. Este enorm.

    Nu stiu cati oameni ati adus voi la Hristos (oameni care nu aveau nimic de a face cu El pana atunci) – daca ati facut-o, mare bucurie, daca nu, sa va dea Domnul, si mie la fel! – dar eu, cel putin, stiu doi oameni care, din cauza fariseismului nostru (acel fariseism care ne permite sa aplicam dublu standard, care ne face sa acceptam un comentariu ca al lui @x, indreptat impotriva aproapelui, numai pt ca este ‘aproapele’ care trebuie sa ‘incaseze’ astfel de ‘ghionturi duhovnicesti’; acelasi fariseism care ne impinge sa promovam anumiti actori politici, numai ca sa ii desfiintam pe altii, desi stim ca si cei dintai mint. Dar nu numai, exemplele pot continua. Fariseismul – mai ales in materie ortodoxa – este moda la romani in zilele astea) – revenind: doi oameni care nu vroiau sa aiba de a face cu Biserica si Hristos sau, daca o faceau, nu pricepeau nimic si actionau strict formal, de dragul nevestei (in unul din cazuri). Lectura – fie si izolata – din Plesu i-a facut sa se problematizeze. Ceea ce ani e zile nu a reusit nici unul din apropiatii lui ‘practicanti.’

    Iarasi mi se pare ciudata mania asa de a ramane ‘incremenit’ intr-o opinie, o eticheta. Nu cunosc ‘crimele’ lui Plesu, dar – poate – omul s-a schimbat. Este posibil?? Este oare posibil sa ne transformam? pai eu zic ca ASTA e esenta Ortodoxiei, potentialul infinit al transformarii sufletului, al vindecarii si indreptarii sale. Sufletul, spre deosebire de trup – si poate si acela – este INFINIT RECUPERABIL. Un om este condamnat sa poarte o viata tinicheaua de picior?? Mai ales, din partea noastra, a ortodocsilor, ar putea spera la mai multa intelegere a fenomenului transformarii.

    In aces context, inainte de a arunca in dreapta si stanga cu iresponsabilitate duhovniceasca apelative la adresa lui Plesu, eu as urmari, mai intai, CU ATENTIE, evolutia personajului. A scris o carte. O carte reputata, de succes, despre un subiect-cheie. O carte care ar putea f bine sa imi transmita mesaje despre cine e de fapt si ce a devenit Plesu intre timp. Ati citit aceasta carte? Ati incercat sa aflati ce s-a mai intamplat cu omul asta de la ultimele evenimente… politice (sic)? V-ati ‘apgardat’ inainte de a lansa judecati de valoare?? Daca nu, nu e bine. Daca da si concluziile initiale se confirma, atunci – f bine – continuati sa il criticati. Dar, cel putin – daca va pretindeti ortodocsi – folositi un ton si un limbaj daca nu crestin, macar civilizat!

    Critica lui Plesu imi confirma de fiecare data parerea excelenta despre el.

    Referintele lui la alte religii: credeti, oare, ca Domnul are o predilectie pt evrei? Credeti ca i s-o fi aratat doar lui Moise? Da, Iisus este DUMNEZEU, MANTUITORUL LUMII si da, Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Dar, pana la Iisus – nu ma refer la zei, acolo este altceva – oare Domnul, Facatorul lumii, nu si-a dezvaluit voia, pe cai numai de El stiute, si ALTOR neamuri??

    Plesu incearca sa se plaseze intr-o pozitie de neutralitate, cunoscand foarte bine obiectiile-standard ale intelectualilor. Aceste obiectii sunt legate, intre altele, de aceste “alte” religii. De ce as crede in Iisus si nu in Allah sau in Buddha etc.?? Si o face cu f mare abilitate. Orice critica la aceste referinte trebuie plasata in context. Si, in general, orice critica trebuie plasata in context.

    Plesu a lasat ceva important in urma lui. Satira lui sociala este perfect pertinenta, opera lui de critica artistica este minunata, “Parabolele…” este o carte mare. Cat “despre ingeri”, marturisesc ca nu m-am dat in vant dupa ea, dar nu il judec exclusiv dupa aceasta carte (pe care, de altfel, nici nu o mai retin. S-ar putea ca la a doua lectura sa imi placa).

    @Tiberiu:

    nu esti prea sensibil, Tiberiu, esti doar…normal. Un sfat: incearca sa ramai asa.

  12. @doroteea:

    Ne intristeaza foarte mult ce ai scris si, mai ales, cum ai scris-o. Un fel de mic cadou in ajun de Craciun, in care vorbim de fariseism doar aparent asumativ, insa in care e clar ca ne situam de partea vamesului (care are un ton revendicativ ce nu exista in pilda Mantuitorului, de altfel).

    Daca chiar crezi ca suntem farisei, atunci “fereste-te de aluatul nostru”.

    Daca nu si ai incercat doar sa dai o lectie, atunci gandeste-te mai bine. Poate e ceva in neregula in ce ai scris, in atitudine.

  13. @MirceaB:

    Poti spune mai exact la ce emisiune si ce parinti?

  14. Va multumesc ca ati adus discutia in directia valorii sau valentei duhovnicesti a scrierilor. Poate ca unora le este de folos sa citeasca scrierile lui Andrei Plesu despre pildele lui Iisus. Eu am inceput cartea dar nu am continuat pentru ca nu am simtit acea aprindere in suflet pe care o gasesc la Sfintii Parinti, de acum si de demult. Ce cautam? Poate sa imi placa din nou Andrei Plesu.

    Ati pomenit pe Parintele Andrei Scrima, un personaj mai adanc si mai complicat. Fiindca l-am cunoscut pot sa spun cateva lucruri dar probabil ca nici unul dintre acestea nu este atat de semnificativ pe cat este nedumerirea mea. De-a lungul timpului l-am admirat, i-am contestat ortodoxia, i-am recitit din scrieri, mi-am contestat competenta de a-l judeca..

    Parintele Andrei manifesta in dialoguri o anumita iritare in privinta temelor ecumeniste si sincretice, dar vorbea despre ecumenicitatea Sf Duh care se manifesta precum voieste El. Cauta, cred, sa destabilizeze o anumita multumire de sine, o ispita a celor care se instaleaza in ortodoxie dar nu cauta sa se si desavarseasca in ea. Cu alte cuvinte, ii placeau exemplele de samariteni.

    Atunci cand voia sa critice pe cineva incepea prin exprimarea unei bunevointe: “Sa fim intelesi, Guenon nu este lipsit de merite…” Si apoi explica limitele acelui tip de gandire. Aveai sentimentul ca iti spune,indirect, ca e mai important sa intelegi problematica in care intri prin intrebarea pe care o pui, decat sa ti se dea un raspuns direct. Pana la urma, ameteai…

    Marturisesc ca l-am privit cu suspiciune pentru ca nu imi era clar, si nici acum nu imi este, cine era sau de ce parte era. Am intalnit un calugar serios la Mra Frasinei care imi spunea ca s-a folosit de scrierile lui. Parintele Arsenie Papacioc i-a luat apararea. Se pare ca insusi Patriarhul Teoctist il pretuia. Insa altii il vad mai curand ca un smintitor.

    Parintele Andrei isi facea lucrarea intre intelectuali. Unii dintre ei, spirite mai lumesti sau mai stiintifice, au devenit interesati de credinta, insa mi se pare ca manifesta reticenta fata de Ortodoxie si de Biserica.

    Mi-ar fi de folos sa stiu mai mult…

  15. @ Tiberiu:

    Poate reluam discutia dupa Anul Nou, si cu textele pe masa.

    Va dorim Craciun binecuvantat, in duhul simplitatii si al smereniei neafectate care aduce limpezimea mintii si umilinta inimii!

  16. @ Admin

    M-as bucura sa ducem discutia mai departe.

    Si pe voi sa va intareasca Domnul sa continuati ceea ce ati inceput, cu dragoste si cu smerenie!

  17. Draga Doroteea,astept sa-mi dai lectii de vocabular crestin ortodox autentic.

    Eu sunt mai mitocan si grobian de felul meu,spun lucrurilor pe nume,nu le invelesc in staniol igienic,aseptic si frumos mirositor.

    Sa fie pacatul meu asta,daca o fi!

    Din punctul meu de vedere un intelectual care ridica osanale unui dictator ca Basescu,care ridica osanale PCR (da,Plesu a facut asta) si care dupa revolutie a trait numai din sinecuri grase obtinute datorita relatiilor politice si de business,este un lingau si un pupincurist.

    Un intelectual adevarat si cu credinta in Dumnezeu nu se comporta cum s-a comportat Dl.Plesu.
    Un intelectual adevarat nu infiereaza si pune si zid pe cei care indraznesc sa-l critice pe carmaciul natiunii,Traian Basescu.

    Daca se comporta totusi asa,nu este un adevarat intelectual ci o parodie de intelectual.

    Asa ca Doroteea,daca tu vei gasi sinonime in dictionarul de limbaj crestin ortodox (pe care banuiesc ca il ai sub perna), te rog sa inlocuiesti termenii mei cu unii estetici,placuti la vedere si la miros si care sa fie corecti politic si religios.

  18. @X:

    Sa nu facem din cinism o virtute, totusi. Altfel, repetam, pe fond gandim la fel. Conteaza insa si cum, in ce duh graim un adevar.

  19. Draga X:

    Dictonul “scopul scuza mijloacele” i-a fost atribuit lui Machivelli desi se pare ca Sofocle si Ovidiu au folosit formulari asemanatoare.

    Prin reactia fata de ceea ce ai scris Doroteea si cu mine am negat validitatea acestui principiu. De fapt, mijloacele pot compromite scopul. Mai precis, in lipsa dragostei, dreptatea ramane a fi aparata de ura, manie si dispret. Din experienta mea, acestea ranesc sufletul.

    Delicatetea este o virtute. O virtute si mai mare este sa nu ti-o pierzi atunci cand te manii. Ieri, de exemplu, eu m-am maniat si am pierdut-o. Se poate sa te fi ranit cu comentariul meu. Undeva, in sufletul meu, am avut aceasta motivatie. Te rog sa ma ierti.

  20. @doroteea,

    Referintele lui la alte religii: credeti, oare, ca Domnul are o predilectie pt evrei? Credeti ca i s-o fi aratat doar lui Moise? Da, Iisus este DUMNEZEU, MANTUITORUL LUMII si da, Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Dar, pana la Iisus – nu ma refer la zei, acolo este altceva – oare Domnul, Facatorul lumii, nu si-a dezvaluit voia, pe cai numai de El stiute, si ALTOR neamuri??

    Plesu incearca sa se plaseze intr-o pozitie de neutralitate, cunoscand foarte bine obiectiile-standard ale intelectualilor. Aceste obiectii sunt legate, intre altele, de aceste “alte” religii. De ce as crede in Iisus si nu in Allah sau in Buddha etc.?? Si o face cu f mare abilitate. Orice critica la aceste referinte trebuie plasata in context. Si, in general, orice critica trebuie plasata in context.

    Dumnezeu chiar a avut o predilectie pentru evrei, a vorbit doar proorocilor evrei din vechime. Pentru ca poporul evreu a fost singurul neam (urmasi ai lui Avraam, cu care Dumnezeu a incheiat un legamant) care credeau in El (Dumnezeul lui Avraam, Cel ce a facut Cerul si Pamantul).

    “Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare.
    Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului”.
    (Geneza, 12:3)

    “Acestia sunt fiii lui Avraam, care sunt nascuti din credinta.” (Gal. 3, 7)

    “12. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru si voi poporul Meu.
    13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pamantul Egiptului”
    (Levitic cap.26)

    Iar Hristos spune femeii din Caana:

    “Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel”

    –*

    Poporul lui Israel, adica evreii, au fost neamul ales al lui Dumnezeu, precum bine se cunoaste. Daca Plesu afirma altceva, greseste. E un lucru bun daca incearca sa aduca la credinta pe altii (precum pe unii asa-zis intelectuali), dar cine face asta nu trebuie sa isi cladeasca expunerea pe un neadevar.

    Toate celelalte popoare se inchinau la zei, fiind idolatri, si nu lui Dumnezeu cel adevarat. Orice alta abordare in acest sens este eronata, precum ideea conform careia Dumnezeu s-ar fi aratat si altor neamuri, intrucat acestea nu L-au recunoscut, altfel ar fi renuntat la idolatrie, ceea ce nu s-a intamplat. Cultura new-age cam asta propavaduieste, faptul ca indiferent de credinta, toti se inchina lui Dumnezeu, desi au propria cale de mantuire, adica aduce o impacare intre credinte. Dar noi stim ca Hristos este Adevarul, celelalte credinte care se inchina la zei (precum se intampla in hinduism, budism, islamism) nu se afla in adevar, si deci nu poate exista “impacare” intre religii sau credinte.

    Fara a diminua meritul lui Andrei Plesu de a trata aspectul crestinismului printr-o abordare intelectualista, ar trebui totusi sa ne abtinem in ceea ce priveste “corectitudinea ortodoxa” extrema a ‘Parabolelor’ lui Plesu, care nu e deloc atat de extrema, intrucat fostul adept al Meditatiei Transcendentale este inca influentat de acest tip de spiritualitate si trateaza uneori aspectele religiei prin aceasta cheie, new-age-ist ezoterica. Un exemplu, citez:

    “[…] de a te lăsa „inspirat”, absorbit în răsuflarea sacră: „.. .nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine” (Galateni 2, 20).
    Imperativul golirii de sine şi al efortului de te uni cu Sinele tău mai adânc, care e totuna cu atotcuprinzătorul Sine divin, este prezent în toate marile religii ale lumii, chiar dacă terminologiile, contextele, procedurile şi doctrinele diferă.”

    ‘Sinele divin’, adica ATMAN in yoga si in filozofia hindusa, adica sinele interior.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Atman
    Nu e bine sa asociem intelegerea crestina a unirii cu Hristos cu notiuni din spiritualitatea pagana (unirea cu Sinele suprem, Brahman), pentru ca nu pot fi asociate, semnifica lucruri diferite chiar daca aparent pot fi confundate. Dumnezeu nu este sinele nostru mai adanc, ci este o Persoana diferita, chiar daca Duhul Sfant locuieste in noi.

    In alta ordine de idei, una este sa problematizezi pe altii in privinta crestinismului, si alta este sa te gasesti in adevar. Crestinismul (ortodox) nu isi propune nicicum o pozitie de neutralitate fata de alte religii, daca ar face aceasta ar nesocoti Jertfa Mantuitorului si absoluta ei necesitate, ci subliniaza mereu adevarul mantuirii prin Hristos.

    Cand esti prea preocupat de cele intelectuale e foarte posibil sa ratezi esenta, care e mai degraba una simpla, decat complicata. Si, ca fapt divers, referitor la intelectuali si intelectualitate, poate n-ar strica sa ne amintim cuvintele Sfantului Pavel:

    “19. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu, pentru ca scris este: “El prinde pe cei intelepti in viclenia lor”.
    20. Si iarasi: “Domnul cunoaste gandurile inteleptilor, ca sunt desarte”” (1 Corinteni, cap.3)

    precum si cuvintele Domnului:

    “In acesta ceas, El S-a bucurat in Duhul Sfant si a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Asa, Parinte, caci asa a fost inaintea Ta, bunavointa Ta.

    *

    Faptul ca un intelectual sau mai multi s-au problematizat citind cartea lui Plesu nu inseamna ca greselile, sau unele neadevaruri, din cartea respectiva sunt de trecut cu vederea. Pentru ca cei care s-au problematizat pot foarte bine sa se indrepte catre o spiritualitate sincretista, nu catre ortodoxie. Nu este suficient sa crezi in Dumnezeu, ci e important sa fii in dreapta credinta. Trebuie mare atentie la acest lucru pt ca uneori avand bune intentii dar nefiind suficient de pregatit sau in tema, exista riscul de a sminti pe ceilalti.

    Nu stiu cati oameni ati adus voi la Hristos (oameni care nu aveau nimic de a face cu El pana atunci) – daca ati facut-o, mare bucurie, daca nu, sa va dea Domnul

    Nu stiu despre ceilalti, dar adminii de aici au adus pe destui la Hristos, dovada si marturiile unora din cei care citesc acest site, exprimata in comentarii. Este chiar culmea sa afirmi ca o carte atat de greoaie ca a lui Plesu, in care se abordeaza tema religiei dintr-o perspectiva intelectuala (si sincretista), ar fi adus la credinta mai mult decat scrierile ortodoxe ale Parintilor publicate aici, prin care graieste Duhul Sfant.

    “acel fariseism care ne permite sa aplicam dublu standard, care ne face sa acceptam un comentariu ca al lui @x, indreptat impotriva aproapelui, numai pt ca este ‘aproapele’ care trebuie sa ‘incaseze’ astfel de ‘ghionturi duhovnicesti’; ”

    Comentatorul de care vorbesti, desi intr-un limbaj neortodox, a exprimat o realitate, parcursul lui Plesu este unul cunoscut, nu inteleg de ce deranjeaza adevarul. Ideile unui om, expuse in carti, articole sau interviuri nu trebuie confundate cu FAPTELE sale. General vorbind, poti avea o minte sclipitoare dar sa actionezi intr-un mod lamentabil.

    Nu cunosc ‘crimele’ lui Plesu, dar – poate – omul s-a schimbat. Este posibil?? Este oare posibil sa ne transformam? pai eu zic ca ASTA e esenta Ortodoxiei
    […]
    Ati incercat sa aflati ce s-a mai intamplat cu omul asta de la ultimele evenimente… politice (sic)? V-ati ‘apgardat’ inainte de a lansa judecati de valoare??

    Orice este posibil, dar nu poti credita o persoana dupa ceea ce ar fi posibil, dupa o potentiala viitoare transformare. Stie cineva daca s-a schimbat? Nu ca ar trebui sa il judecam, dar cand exista o transformare, exista si un act de marturisire, de penitenta. Pana atunci exista faptele, reale si verificabile. Plesu a girat un omul si regimul Basescu, in ciuda tuturor anomaliilor acestui regim, ca sa folosesc un eufemism, iar prin asta si-a indoit mult coloana vertebrala. La aceasta facea referire nota articolului, nu la operele sale, ci la coloana sa vertebrala, caci Plesu judeca moralitatea acelui om, nu scrierile sale. Pomul se cunoaste dupa roade, iar roadele sunt amestecate, unele dintre ele mai putin masticabile.

    Referitor la apgradare, daca tot ii iei apararea, poate e bine sa dai detalii daca stii ceva, dar ma indoiesc ca exista vreo schimbare de pozitie (cel putin una facuta public).

    Cat priveste asa-zisul fariseism incriminat referitor la parti-pris-urile politice, e suficient sa citesti articolele de aici, ca sa vezi ca nu ai dreptate. Masurile aberante indreptate impotriva populatiei au fost mereu criticate, la fel si cei care le promoveaza.

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Carti

Documentare