HALLOWEEN – CIRCUL SATANIST AL “SARBATORII” DE GLORIFICARE A MALEFICULUI – un “must-have” pentru parintii si profesorii din scoala romaneasca?! “NU INTRATI IN SPIRITUL TURMEI!”

28-10-2015 8 minute Sublinieri

“Feriţi-va copiii din calea acestui circ satanist prezentat ca simpatic, chiar dacă opănmainzii o să râdă de voi că sunteţi bigoţi, creștinopați sau mai ştiu ei cum”.

festival Halloween

Vedeti si:

***

copii-costume-halloween

31 octombrie pică într-o sâmbătă. Nu-i nimic, școlile din România vor sărbători Hallowen-ul în avans, adică vineri.

Ȋn ce costum mă îmbrac?”,

mă întreabă copilul. Colegii lui de clasă vin echipaţi în scheleţi sau în piraţi cu un singuri ochi, moroi și prinţese cu buze verzi.

Păi, tu du-te normal”,

încerc eu o variantă.

Cum adică, normal?

Ȋn haine normale, ca în fiecare zi.”

Așa, și ce personaj o să le zic că sunt?”,

mă întreabă copilul, contrariat.

Le zici că ai venit costumat în creștin-ortodox. Vei fi cel mai tare din toata clasa!

Mai e până vinerea viitoare. Mai avem timp de gândire, și noi, și copiii, dar și cadrele didactice. Ȋn fiecare toamnă sunt la fel de surprinsă de entuziasmul cu care învăţătorii și profesorii celebrează această sărbătoare păgână. Doar atunci, ei par să uite subit și de salariile mici, și de lehamitea cu care își fac meseria și intră cu toţii într-un soi de transă colectivă, devenind efervescenţi. N-am întâlnit acest entuazism al cadrelor didactice în organizarea unor acţiuni caritabile sau pentru protejarea mediului înconjurător. Şi nici în restul anului, în zilele din calendar ce au o semnificaţie importantă în istoria acestui popor. Toate ideile și tot entuziamul din învăţământul românesc se consumă instant, ca un joint, doar în ziua în care învie morţii americanilor.

halloween4Mă rog, ai celţilor… Ȋnsă școala care le cere copiilor să vină costumaţi în spriduși, diavoli și zombie nu-și bate capătul și cu amănuntele de ordin educativ, cum ar fi de pildă istoria zilei de Halloween. O sărbătoare păgână în care celţii celebrau trecerea în noul an.

Ei credeau că la originea vieţii se află moartea, motiv pentru care la mare cinste se afla zeul Samhain, zeul şi stăpânul morţii. Şi cum pentru celţi nu existau decât două anotimpuri, vara şi iarna, începutul întunericului, al morţii şi decadenţei coincidea cu începutul sezonului friguros, mai exact cu data de 1 noiembrie,

se precizează pe site-ul www.familiaortodoxa.ro.

Astfel, în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie, celţii sărbătoreau Noul An, o sărbătoare închinată de fapt Zeului Morţii, Samhain.

Cu acest prilej, druizii – preoţii cultului celtic – îi instruiau pe oameni să-şi stingă focurile care le alimentau vetrele, focuri care pentru antici în general aveau o funcţie nu numai practică, dar şi profund simbolică. În acelaşi timp însă, era aprins pe un deal un mare foc care trebuia să primească ofrandele aduse zeului morţii – nu numai roade ale pământului, dar şi sacrificii de animale şi chiar oameni. Celţii credeau că, mulţumit de ofrande, zeul permitea morţilor să se întoarcă la căminele lor – credinţă care stă de fapt la baza escapadelor nocturne în costume care imită fantomele, vrăjitoarele, spiriduşii sau demonii, pentru că prin acest act de imitare a spiritelor cei vii încercau să intre în contact şi în comuniune cu cei morţi. Halloween-ul are aşadar la bază practici oculte prin care se încerca intrarea în comuniune cu sufletele morţilor şi cu demonii, în urma unui ritual în care erau sacrificaţi oameni în cinstea zeului morţii.

Probabil că puţini dintre profesorii care celebrează Halloween-ul în școli au și habar în ce ritual se bagă. Pentru ei, ca și pentru mulţi dintre părinţii elevilor, Halloween este doar o sărbătoare de import, „drăguţă și inofensivă”. Un alt produs al consumerismului, printre multe altele. Mall-urile se vor umple de dovleci printre care plimbă fătuci necostumate în piţipoance, iar super-marketurile – de costume hidoase pentru cei mici. Poţi să reziști tentaţiei de a-ţi îmbrăca copilul în schelet? E un „must-have”! Pentru școala ce ar trebui să ne educe copii, iar mai departe, printr-un transfer pe verticală, și pentru ei.

Ce le rămâne părinţilor de făcut, într-o astfel de situaţie? Să încerce să rămână pe poziţii! Cu blândeţe, cu persuasiune și cu perseverenţă. Credeţi-mă, la o astfel de manifestare costumul de creștin-ortodox e, de departe, cel mai cool!

Moartea şi viaţa sunt lucruri esenţiale şi, de aceea, simple. Omul le-a complicat atunci cînd, orbecăind, a ales mai uşor întunericul decât lumina.

Copiii sunt cele mai vulnerabile făpturi, iar părinţii sunt aceia despre care se presupune că îi ocrotesc atât timp cât sunt vulnerabili, adică toată copilăria lor.

Legătura dintre viaţă şi moarte sunt copiii. Fără ei, raportul dintre cele două ar fi atât de răsturnat încât de departe, moartea ar ieşi învingătoare.

Această victorie a morţii, greu de acceptat până şi în planul imaginaţiei, se realizează atunci când copiii trăiesc cultura ei. În România, părinţii şi şcoala îşi dau mâna an de an în realizarea acestui act de autodistrugere, atunci când copiii celebrează Halloween. Nu contează pentru nimeni că Halloween este sărbătoarea morţii, fiind una dintre cele 3 sărbători anuale importante ale cultului satanist.

Ascultaţi povestea, înainte de a califica aceste afirmaţii, drept exagerare:

Samhain era numele zeului celt al morţii, căruia între 31 octombrie şi 2 noiembrie i se închinau practici pline de simbolurile pe care le întâlnim azi în Halloween. Era un timp în care sufletele morţilor bântuiau lumea celor vii, pentru că hotarul dintre cele două lumi se subţia foarte mult, permiţând trecerea dintr-o parte în alta.

Simbolurile folosite ajutau la realizarea ritualului, la fel cum astazi, aceleaşi simboluri şi imagini folosite de copii în celebrarea Halloween, pătrund în mental, sfâşiindu-l cu lama încărcăturii lor imaginative. Explicaţia consecinţelor în fiinţa care operează cu simboluri, o gasim exemplar sintetizată de Mircea Eliade: „psihologia profunzimilor ne-a învăţat să acordăm mai multă importanţă prezenţei active a unui simbol decât experienţei conştiente care îl manipulează şi-l valorizează”. Cu alte cuvinte, ceea ce produce consecinţe în mintea copilului este simbolul morţii şi nu gândul conştient că el doar se joacă.

Continuăm povestea pentru părinţi, trecând la un alt personaj aparent inofensiv, bostanul cu flacără în el sau lampa lui Jack. Acesta era un bătrân beţiv care a intrat într-un dialog cu Satana pe care a reuşit să îl păcălească, nefiind din aceasta cauza primit în iad atunci când, chiar de Halloween, a murit la fel cum nici în rai nu a putut fi primit din cauza păcatelor sale.

Singura concesie care i s-a făcut a fost aceea că a primit de la cel rău un tăciune aprins în focurile iadului cu care să străbată veşnic întunericul care se întinde în faţa porţilor iadului. Tăciunele a fost pus într-un bostan şi a fost adus din secol în secol până în mâinile copiilor noştri care refac acelaşi ritual al întunericului dintre două lumi, sub zâmbetele celor care ar trebui să îi ocrotească de întuneric.

Vrăjitoarea, coasa, scheletul etc. sunt restul recuzitei profund necreştine la care contribuie aceiaşi părinţi care, este adevărat că, în restul duminicilor, ajung adesea şi la biserică.

Care este explicaţia acestui trist paradox? Dacă dragostea presupune ocrotirea copilului până la jertfirea propriei fiinţe a părintelui care l-a nascut, cum este posibil ca tocmai acel părinte să îl lase pe copil ca o frunză în vântul pustiirii absurdului – într-o paradigmă filosofică sau al duhurilor întunericului – în paradigma profund adevărată a creştinismului?

Ce mecanisme psihice îşi poate dezvolta un copil în faţa unui imaginativ negativ? Cum poate el, în lipsa discernământului şi mecanismelor de apărare sa filtreze mesajul sufocant al simbolurilor folosite? Ce rămâne în sufletul lui din joaca cu şi despre moarte?

Este adevărat că moartea este marea necunoscută din viaţa noastră, însă în creştinism Hristos a călcat moartea „cu moartea pe moarte călcând” iar eu, părintele botezat care cânt la Paşti această călcare a morţii de către Viaţa însăşi, care aprind lumânări care simbolizează lumina vieţii veşnice în Hristos, care mărturisesc Adevărul ori de câte ori spun crezul în Biserică, tot eu zâmbesc permisiv şi amuzat la bostanul scobit şi cu flacără din iad în el, pe care îl ţine în mână copilul meu, simbol al tăciunelui bătrânului beţiv Jack blestemat să străbată veşnic întinderea întunecată dintre rai şi iad.

Este acelaşi joc de rol pe care îl joacă fără să îi ştie semnificaţiile şi copilul de azi care celebrează Halloween. Este un proces pe care, la modul cel mai simplu si clar îl explică Virgiliu Gheorghe: „Pe parcursul implicării în scenariul mitului respectiv, individului chiar i se imprimă acele stări mentale sau sufleteşti care caracterizează personajele mitologizate … e ca şi cum s-ar produce un transfer de energie psihomentală între personajul mitologizat şi subiect”.

În 2003, Ministerul Educaţiei din Rusia a decis să interzică orice eveniment de sărbătorire a Halloween în şcoli cu motivarea că această sărbătoare promovează cultul morţii, personificarea morţii, a forţelor răului şi că „tulbură mintea şi afectează sănătatea spirituală şi morală a elevului”.

În România ultimilor ani, toate memoriile profund argumentate şi adresate Ministerului Educaţiei referitoare la agresiunea psihică la care sunt supuşi copiii prin această celebrare, care este oricum străină de cultura noastră, au rămas complet fără răspunsul scontat.

În fond, despre ce este vorba? În ce constă pericolul grav asupra minţii şi sufletului unui copil, dincolo de explicaţia atât de clară redată mai sus din Virgiliu Gheorghe? Explicaţia o dă Mircea Eliade: „prezenţa fantastică într-un ins este nevroză” spunea acesta într-o analiză comparativă a percepţiei ideii de moarte de către individ sau colectivităţi. Şi continuă savantul român în „Fragmente nefilosofice”: „povestirile fantastice… îţi repugnă prin exaltaţiile lor neurotice, bolnave, inumane, demoniace”.

De ce nu simt profesorii şi părinţii aceasta evidenţă? De ce îşi supun an de an copiii acestui tratament bolnav, neurotic, demoniac prin folosirea aceleiaşi recuzite malefice şi prin jocul de rol în acelaşi ritual al morţii batjocoritoare?

Citiţi bine izvoarele şi veţi înţelege că fiecare om îşi întâlneşte moartea în care a crezut, moartea pe care şi-a reprezentat-o” atrage atenţia Mircea Eliade, în continuare.

Se pare, însă, că există un prag de toleranţă extrem de ridicat la părinţi faţă de implicarea copiilor lor în jocuri al căror sens nu îl înţeleg şi nu caută să îl înţeleagă. Cu siguranţă însă că, dacă ne aplecăm cu atenţie privirea asupra semnificaţiilor mai sus redate şi asupra consecinţelor pe care aceste jocuri le au asupra copiilor noştri, atunci începem să ne îngrijorăm şi să ne dorim să îi ocrotim de aceste imagini ritualice care induc o frică în subconştientul lor.

Dacă suntem cu adevărat atenţi la mişcările sufletului şi gândurilor lor după ce participă la astfel de jocuri cu şi despre moarte, astfel cum este ea reprezentată în Halloween, nu avem cum să nu observăm şi consecinţele lor asupra copiilor noştri căci „despre aceasta însăşi firea ne poate da mărturie, că ea însăşi nu îngăduie astfel de lucruri” spunea Sfântul Ioan Gură de Aur.

Aşa cum ne îngrijim de lucrurile noastre din casă, lucruri pe care în niciun caz nu le-am accepta într-o estetică a urâtului, să ne străduim să păstrăm curată şi firea copiilor noştri. Halloween este ca un urât cu care în niciun caz nu am trăi în casă. De ce să acceptăm atunci să atingă sufletul copiilor noştri, comparat atât de frumos de Sfântul Ioan Gură de Aur cu „o pânză albă şi curată care, dacă o vopsim în vreo culoare, se vopseşte atât de bine încât, ori de cate ori vom vrea s-o revopsim, mereu se va observa culoarea de la început” ?

Nu am altă încheiere decât o rugăminte venită de peste veacuri, a aceluiaşi mare sfânt, rugăminte la fel de sfâşietoare şi azi, ca şi atunci: „Vă rog din suflet şi vă implor să aveţi mare grijă de copiii voştri şi să căutaţi mântuirea sufletului lor”.

După slujba de azi, Părintele ne-a propus să le aducem pe fetele de şcoală la un cerc de pictură pe sticlă, iar lui Tase ca să vină sâmbătă la un curs de chitară. Nici nu am stat la discuţii, doar am mulţumit şi gata. Slavă Domnului! Tase chiar îşi dorea să înveţe chitară după ce a abandonat vioara, iar fetele au fost încântate că vor învaţa să picteze icoane pe sticlă. Acestea s-au adăugat meditaţiilor la limbi străine, română şi matematică.

Merg apoi la complexul din colţ ca să fac mici cumpărături. Într-un magazin, o fetiţă grăsuţă ca un parizer probează cu dificultăţi un costum de vrăjitoare cu aripi, stele violet şi pălărie ţuguiată, de faţă cu mama ei, preocupată să-i vină bine. Nu erau dintr-o familie înstărită, ba dimpotrivă, dar presiunea socială şi spiritul gregar o făcea pe mamă ca să dea bani pe porcăria chinezească pentru ca fata ei să fie “în rândul lumii“. Adică să intre în lumea demonologiei: o spun de câte ori am ocazia, Halloween este a două mare sărbătoare în calendarul “Bisericii” satanice.

Este încă o sărbătoare preluată decerebrat de peste ocean, ca şi parada gay de exemplu, care face din exhibarea demoniei o practică acceptabilă şi simpatică. Vom avea parte de chipuri cadaverice de copii mânjite de sânge, adică de o zi şcolară în care Ministerul Învăţământului permite (în anii trecuţi chiar propaga) o iniţiere simpatică în lumea “de jos”, în care profesorii de lb. engleză fac ceea ce făceau în anii bolşevismului profesorii de limba rusă: propagandă ideologică pentru idealurile venite de la Centru. La şcoala de cartier au venit în anii trecuţi tineri americani din asociaţii care aveau girul ministerului nostru şi care le-au făcut măşti copiilor din clasa pregătitoare şi le-au spus poveşti cu spirite, vârcolaci şi fantome.

Eu propun de pe acum ca să nu va lăsaţi copiii la şcoală în ziua de vineri, când au devansat această mizerie spiritistă în şcoli. Puteţi profita de weekend şi să ieşiţi din oraş sau să va bucuraţi de o plimbare, dacă vremea va fi bună. Nu intraţi în spiritul turmei pentru că nu va obligă nimeni.

Feriţi-va copiii din calea acestui circ satanist prezentat ca simpatic, chiar dacă opănmainzii o să râdă de voi că sunteţi bigoţi, creștinopați sau mai ştiu ei cum. Creştinul nu trebuie să facă pe placul acestei lumi. Vă vor batjocori? Hristos ne spune în Evanghelia lui Matei: “Fericiţi veţi fi voi când va vor ocări şi va vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-va şi va veseliti, că plata voastră multă este în ceruri” Iar, mai ales ţineţi minte tot cuvintele Domnului: “Şi să nu va temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; ci să va temeţi mai vârtos de acela ce poate să piarză şi trupul şi sufletul în gheenă.”

Încă o dată reiterez chemarea de a fi prezenţi şi de a face mărturisire în Dealul Patriarhiei, la Moaştele Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi şi ale Sfinţilor Trei Ierarhi, ultimele aduse din Sf. Munte Athos. Să ne întâlnim cu toţii în bucurie, nu în satanismele în care vor să ne înmuiem copiii, chiar dacă sunt cool, cu steluţe şi culori de curcubeu. Până la urma, aceasta este și lecția pe care ne-a lăsat-o Sf. Mare Mucenic Dimitrie : deși avea parte de toată slava lumii, el l-a ales pe Hristos.

Nu schimonosiți și nu batjocoriți chipul lui Dumnezeu încuibat în sufletul copiilor voștri!

Halloween-ul, transformarea sfinţilor în vrăjitori


Categorii

Articolele saptamanii, Educatie, Halloween, Irina Nastasiu, Iulian Capsali, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “HALLOWEEN – CIRCUL SATANIST AL “SARBATORII” DE GLORIFICARE A MALEFICULUI – un “must-have” pentru parintii si profesorii din scoala romaneasca?! “NU INTRATI IN SPIRITUL TURMEI!”

  1. Pingback: “Să nu punem mască de demon copilăriei!” – SCOALA SUB ASALTUL HALLOWEEN: “Exercitiu de putere al macabrului”. NORMALIZAREA DEMONICULUI si PERVERTIREA MENIRII SPATIULUI EDUCATIONAL: “Cum de am ajuns sa ne bucure monst
  2. Pingback: ANTENA 1 si “ADEVARUL” CONTINUA CAMPANIILE MARSAVE DE DENIGRARE A BISERICII, dupa principiul: Nu lasa adevarul sa-ti strice o… calomnie buna | Cuvântul Ortodox
  3. In aceasta seara, tragedie la un club din capitala unde se sarbatorea Haloween-ul (la un concert al unei trupe metal rock) – incendiu cu 88 raniti, 18 morti…

  4. Pingback: TRAGEDIA “COLECTIV”: Cuvintele de mangaiere si asumare ale mitropolitilor ortodocsi IGNORATE de televiziunile turbate impotriva Bisericii/ “Ucenici vrajitori ai unei noi barbarii…” – GEORGE DAMIAN, PR. SAVATIE BASTOVOI
  5. Pingback: TRAGEDIA “COLECTIV”: Rugaciunile si cuvintele de mangaiere si asumare ale ierarhilor ortodocsi IGNORATE de televiziunile turbate impotriva Bisericii/ “Ucenici vrajitori ai unei noi barbarii…” – G. DAMIAN, PR. SAVATIE BA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare