Ideologii din umbra ai PDL lanseaza la apa IDEEA PERFIDA A DESFIINTARII SISTEMELOR PUBLICE DE PENSII SI DE SANATATE. Plus: despre trezirea tardiva, dar salutara a unor intelectuali si ipocrizia domnului Liiceanu

30-06-2011 12 minute Sublinieri

Primul ministru, Emil Boc, a participat, marţi la o dezbatere organizată de Institutul de Studii Populare (ISP), o fundaţie PDL, pe tema “Ordoliberalismul şi economia socială de piaţă – un proiect de reformă a societăţii româneşti” în cadrul căreia s-a pus problema desfiinţării sistemului public de pensii şi privatizarea sistemului de sănătate, scrie Jurnalul Naţional.

Una dintre ideile principale ale proiectului prezentat de ISP, al cărui preşedinte este Valeriu Stoica, este că sistemul de pensii afectează grav dreptul de proprietate şi, pe cale de consecinţă, ar trebui desfiinţat.

Argumentul care susţine această idee arată că după 40 de ani de muncă, raportând la o speranţă medie de viaţă de 72 de ani, românii recuperează doar un sfert din banii pe care i-au plătit în perioada în care au cotizat la stat.

În consecinţă, desfiinţarea sistemului public de pensii ar presupune încetarea plăţilor contribuţiei aferente la stat, care va achita pensiile existente. Românii ar fi, în această situaţie, liberi să economisească atât cât vor dori pentru pensie şi să dispună de economisirile lor aşa cum vor considera de cuviinţă.

Emil Boc a susţinut proiectul ISP manifestându-şi convingerea că “Oamenii nu pot fi liberi decât dacă nu mai sunt dependenţi de stat, acesta este obiectivul fundamental şi al Partidului Democrat Liberal şi al guvernării pe care o reprezint”.

“Eu cred că rolul statului este de a asigura libertatea individuală, funcţionarea pieţelor, a ordinii publice, a securităţii naţionale. Orice extindere a funcţiilor statului îl slăbeşte şi, totodată, afectează bunăstarea oamenilor şi libertatea lor. În esenţă, statul intervenţionist nu serveşte cetăţenilor. Prin urmare, statul pe care îl susţin este acela de a-şi restrânge intervenţiile, de a lăsa libertatea de mişcare a cetăţenilor, de a crea cadrul propice de manifestare şi de a asigura egalitate de şansă” a declarat primul ministru.

Emil Boc a susţinut că soluţiile discutate în cadrul dezbaterii, dintre care o parte sunt implementate deja de Guvern, reprezintă soluţiile care pe de o parte au asigurat ieşirea României din recesiune şi pe de altă parte trasează viitorul politicilor publice în România.

Deputatul PDL, Cezar Preda, care nu a participat la dezbatere, consideră că ceea ce face Valeriu Stoica este inadmisibil. Conform acestuia, dezbaterile ca cea despre ordoliberalism ar trebui oprite.

Preda a arătat că teoria ordoliberalismului este complet străină de doctrina populară a PDL. O asemenea dezbatere pe tema desfiinţării sistemului public de pensii pune partidul în situaţia de a explica tuturor cetăţenilor României că propunerea nu îi aparţine.

Întrebat despre ideea desfiinţării sistemului public de pensii, ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, care nu a praticipat la dezbatere, a declarat că nu se pune această problemă. Ministrul a precizat că sistemul public de pensii funcţionează, că există şi Pilonul 2 şi că cele două pot funcţiona împreună.

Poate aveţi impresia că nulităţile din PDL duc o luptă aprigă împotriva statului doar de dragul reducerii deficitului bugetar sau că aşa a zis FMI. PDL are însă o fundaţie, Institutul de Studii Populare. Acolo se concentrează intelectualii dubioşi ai partidului. Recent ei propun într-un document (citiţi aici) eliminarea salariului minim, a pensiilor de stat şi a sistemului de sănătate de stat. Totul în numele ordoliberalismului, o ideolgie liberală germană bazate pe rolul comunităţii, responsabilitate individuală, voluntariat, valori sociale şi o economie socială de piaţă. Citează la greu din autori germani dar la final le dă neoliberalism, deşi ordoliberalismul numai neoliberalism nu este. Concluzia? Nişte lingăi care vor să legitimeze furtul şi măsurile iresponsabile ale PDL prin ideologii germane pe care le aplică unui spaţiu politic care are deja o ideologie foarte clară : udrealiberalismul.

Ordoliberalii susţin libera concurenţă şi s fintele preţuri care să reflecte fără distorsiuni evaluările indivizilor. Udrealiberalii susţin că oamenii nu înţeleg de fapt cât costă o bordură, o parcare, un kilometru de autostradă şi că e mai bine ca firmele lor să stabilească preţul.

Ordoliberalii susţin desfiinţarea salariului minim garantat pe principiul că muncitorii pot negocia liber cu întreprinzătorii. Udrealiberalii susţin că muncitorii care oricum nu ştiu carte pot să rămână aşa, să fie angajaţi la negru pe salarii de mizerie. PDL îl numea pe Don Costel de la Craiova (Costel Iancu) în fruntea unei agenţii guvernamentale. În dosarul în care era urmărit de DIICOT una din probe era o poză cu un muncitor de-al lui Don Costel care fusese dezbrăcat, legat cu un lanţ de gât şi pozat cu o foaie de hârtie pe care scria «Sunt o zdreanţă. Nu faceţi ca mine. Am făcut o greşeală cu Don Costel». Intelectualii din PDL ar trebui să facă o masă rotundă cu Don Costel la sediul fundaţiei Konrad Adenauer să se convingă de puterea de negociere a muncitorilor români.

Ordoliberalii susţin că sistemul public de pensii afectează dreptul la proprietate pentru că nu reflectă contribuţia angajatului şi că trebuie desfiinţat. Citez: «în aceste condiţii vor fi stimulate economisirea, cumpătarea şi spiritul de prevedere». În fine, susţin că statul trebuie să privatizeze sistemul medical pentru a îmbunătăţi eficienţa serviciilor medicale.

Cumva nişte persoane cu căteva facultăţi şi doctorate la activ pot să susţină distrugerea statului şi să sugereze că în România totul ar merge bine pentru că indivizii ar fi cumpătaţi, iar spitalele private mama eficienţei şi nu ar spolia bolnavii sau i-ar lăsa în stradă. Că nici în Germania nu poate fi implementat un asemenea program nu îi interesează, ce contează este că au adus justificări ideologice frumoase unor măsuri inepte şi iresponsabile ale guvernării Boc.

Oare cine a fost mai întâi în PD-L ? De-alde Udrea, lipsiţi de ideologie, dar cu o traistă Vuitton mare sau tinerii intelectuali de dreapta care vor să facă praf statul? Din câte ţin eu minte PD s-a desprins din FSN, deci s-au scurs tot felul de oameni acolo iar PD nu a avut multă vreme o orientare ideologică clară. Pesemne că aceşti tineri de dreapta s-au alăturat mai târziu, visând că se găsesc într-un partid conservator, anticomunist, creştin democrat sau chiar neoliberal. Ciudată şi umilitoare convieţuire a acestor spirite de dreapta cu marinarul şi blonda, care dacă le dau un bobârnac zboară cu ordoliberalismul lor cu tot. Şi triste încercări de legitimare a furtului şi a distrugerii statului de către PDL printr-o ideologie germană, ai cărei exponenţi principali s-ar speria de ce e acum în România.

UPDATE. In urma acestui articol Institutul de Studii Populare m-a sters din lista lor de prieteni de pe Facebook. Le dau dreptate, nu eram prieteni.


Nota Razboi intru Cuvant:

O nota referitoare la ideile ”ordoliberalismului” si ale guvernului minimal:

Asa cum au aratat si comentatorii citati mai sus, ideile specifice unor scoli teoretice de economie, care au, de altfel, destul de multe puncte divergente, sunt instrumentate, de fapt, de actuala putere, pentru a justifica o agresiune tip FMI-UE dusa impotriva unor servicii publice de minima implicare sociala – cum ar fi, de pilda, sistemul de pensii, sistemul de educatie si sistemul sanitar.

Daca ordoliberalismul este oricum o ideologie de factura germana niciodata pusa in aplicare, deci o chestiune pur teoretica ce se afla in deplin contrast cu sistemul de-a dreptul socialist in care e organizata Germania astazi (si, de altfel, socialismul in Germania tine de la Bismark incoace), guvernul minimal in viziunea libertariana pare a fi, pe de o parte, un deznodamant determinat de realitatile obiective (conform dictonului: trebuie sa traim cu atatia bani cu cati producem, deci statul social e falimentar si trebuie sa renuntam la el) si, pe de alta, o solutie chiar etica avand in vedere ca, de dreapta fiind, chipurile, ne-ar repugna ideea ca indivizii sa fie dependenti de stat (sunt mult mai multe argumente in favoarea guvernului minimal, dar reducem discutia).

Ce trebuie remarcat:

1. oricat de mari ar fi meritele explicative ale diferitelor scoli de economie (inclusiv sau, mai degraba, mai ales cea libertariana), atunci cand o teorie anume este ridicata la rangul de dogma si de adevar absolut se paraseste terenul teoriilor si se intra in cel al utopiilor. Libertarianismul are valente explicative certe si nu putem intelege multe din fenomenele prezentului daca nu ne raportam la analizele din domeniu. Insa, atunci cand devine program politic, libertarianismul se poate invecina cu comunismul in materie de bruscare sociala ce poate fi adusa unei societati. Asta pentru ca se pleaca de la premise abstracte si prea putin de la status-quo, de la societatea reala in care traim. A vorbi, astazi, de guvernul minimal, de societati anarho-capitaliste, este la fel de nebunesc ca atunci cand vorbim despre socialism multilateral dezvoltat. Statul s-a dezvoltat atat de mult in societate, a intrepatruns aproape toate aspectele vietii cotidiene incat o retragere a acestuia, brusca, ar fi echivalenta cu dictonul operatie reusita, pacient mort. Si ar insemna sa nu tii cont de tendintele sociale si de tipul de om care traieste astazi in societate.

2. este limpede ca tendinta zilelor noastre nu este catre un guvern minimal (mai degraba catre unul mondial). Tendinta zilelor noastre este de faramitare a statului national si a suveranitatii sale si de transferare a functiilor sale catre nivele superioare – recte, europene. Si pe plan national – cand statul isi largeste serviciile… secrete, cand introduce mecanisme sofisticate de supraveghere si identificare a cetatenilor, cand vrea sa rascoleasca societatea dupa planuri faranoice de ”regionalizare”, cand decide de la Bucuresti ca spitalul din satul X trebuie sa dispara sau ca trebuie sa fie scoase din spitalul judetean Y 20 de paturi, asta nu e minimalism, ci este autoritarism antisocial. Dar dupa cum orice abuz si orice politica antisociala trebuie sa aiba o alura intelectuala, sa aiba o doctrina, s-a recurs la gaselnita cu ”capitalismul aspru”, cu ”guvernul minimal”, ”guvernul eficient”, productia etc.

Nu e niciun guvern minimal si nici nu va fi: pur si simplu se cauta pretexte pentru a sustine taieri pe datorie. Pentru ca asta se intampla in prezent: Romania se imprumuta pe pietele financiare si, in acelasi timp, taie salarii, pensii, servicii.

3. Cat priveste povestea cu productia si traitul, e mai simplu decat atat: Romania ar fi trebuit sa faca in anii precedenti crizei ceea ce a facut Polonia, adica Banca Nationala condusa de trilateralul Isarescu ar fi trebuit sa descurajeze creditarea incurajata de banci. Pentru ca, altfel, romanii ”lenesi si betivi” au muncit de au rupt prin toate cotloanele Europei, fara sa aiba niciun fel de asistenta de stat la dispozitie, au trimis bani acasa si au tinut pe munca lor o tara intreaga, alaturi de palmasii interni. E cinism curat sa se vorbeasca in tara noastra despre dependenta de stat si despre asistatul social, si e incredibil cati dintre noi pot sa asculte aceste povesti si sa le mai si creada. Cati dintre cei care citesc aceste randuri au fost vreodata asistati de stat, adica au avut o viata in care statul s-a preocupat sa le gaseasca serviciu, case, sa le asigure un venit minim garantat care sa le permita sa traiasca, sau sa fi beneficiat de cine stie de conditii sanitare excelente. Nu cumva mai degraba ne-am descurcat pe cont propriu, cum a reusit fiecare? In Germania si Franta nu asa stau lucrurile. Acolo cetateanul chiar traieste asistat de stat de la nastere pana la moarte, chiar si atunci cand nu munceste deloc. Si acolo sunt binemersi companii imense de stat pe care nimeni nu se gandeste sa le privatizeze in numele guvernului minimal sau al FMI.

De data asta, domnule Liiceanu, nu-i valabilă vorba aia că, dacă tăceaţi, filosof rămâneaţi!

„Regele este capul întors spre cer al unui popor întreg, fiinţa noastră adunată laolaltă într-un punct înalt. Când unui popor i se ia Suveranul, lui i se ia capul întors spre cer. El este decapitat. Poporul român a fost decapitat astfel la 30 decembrie 1947″. Aşa sună cele mai frumoase rânduri scrise în ultimele două decenii despre monarhia română. Autorul este nimeni altul decât Gabriel Liiceanu, reprezentant de vază al aşa-numitului Grup de la Păltiniş, considerat azi unul dintre „intelectualii lui Traian Băsescu”.

Precizarea merită făcută căci, în cele cinci zile scurse de la josnicul atac al actualului preşedinte la adresa Regelui Mihai, n-am auzit nicio reacţie dinspre distinsul filosof, monarhist şi, totodată, suporter prezidenţial. Iar de data asta, domnule Liiceanu, nu-i valabilă vorba aia că, dacă tăceaţi, filosof rămâneaţi! Mă întreb care-o fi motivaţia pentru care un intelectual alt­minteri foarte vocal, intrat în arena publică printr-un pamflet zgomotos ca „Apel către lichele”, îşi pecetluieşte acum buzele într-o muţenie mormântală.

Atitudinea dlui Liiceanu e cu atât mai puţin explicabilă pentru cineva care i-a citit memorabilul text „De ce regi?”, din care am citat mai sus şi care răspunde parcă, premonitoriu, acuzaţiilor lansate deunăzi de şeful statului: „Monarhul nu este un stăpân, nu este nici măcar conducător; el este doar garanţia înălţării noastre şi a legăturii noastre de oameni cu ceva care este mai presus de noi”. Carevasăzică, în opinia filosofului, Regele Mihai nu poate fi socotit superiorul ierarhic al Mareşalului Antonescu, aşa cum ne-a lăsat recent a înţelege locatarul de la Cotroceni, când a pomenit delicata chestiune a Holocaustului.

Dar şi mai grav e că, în delirul său televizat, Traian Băsescu a pronunţat fără să clipească o minciună la care nici comuniştii nu s-au gândit. Şi anume că, renunţând la tron, Regele Mihai se face vinovat de comiterea unui „act de trădare a intereselor naţionale“. Ca şi cum ar fi abdicat de bunăvoie şi nesilit de nimeni. În fapt, abolirea monarhiei a fost unul dintre primele şi cele mai mari abuzuri ale regimului instaurat de tancurile sovietice.

Ce-a urmat, ne spune tot dl Liiceanu: „Începând din acea clipă, cu noi s-a putut întâmpla orice. Vorbele noastre şi-au pierdut valoarea, cuvântul dat nu a mai fost ţinut. Ne-am pierdut încrederea în noi şi ne-am pierdut-o în ceilalţi. Ne-am pierdut demnitatea, curajul, speranţa. Am putut fi călcaţi în picioare. Am intrat în imperiul fricii şi am uitat ce înseamnă libertatea. Am devenit laşi, grosolani şi răi. Nu am mai avut în noi nimic sfânt”.

Nu cred că Traian Băsescu a citit vreodată aceste rânduri şi, în general, că a citit ceva în afară de revistele specifice marinarilor şi de rapoartele serviciilor secrete. Mă tem că, dacă le-ar fi citit, ar fi tresărit la gândul că autorul s-ar putea referi chiar la el. Ceea ce n-ar fi fost exclus, dacă dl Liiceanu ar fi ştiut atunci ce va spune, peste ani, preşedintele său preferat!

Chiar şi adversarii lui Traian Băsescu admit, uneori, cu voce scăzută, că omul are unele calităţi: „instinct” politic, „abilitate”, talent manipulator. Fapt e că e greu să nu-i recunoşti preşedintelui inteligenţa nativă, capacitatea de a fi, în anumite circumstanţe, „simpatic” în varianta „băiat de gaşcă”, precum şi o redutabilă „îndemânare” publică. Dar după ieşirea inutilă, inexplicabilă, ridicolă, grosolană de săptămâna trecută, am început să mă îndoiesc până şi de ceea ce, până acum, îl făcea prizabil, după principiul „răului mai mic”. Este Traian Băsescu un politician abil? E „instinctul” lui o virtute sau mai curând un handicap? Până la urmă, calitatea unui „conducător” – ca orice faptă omenească – se judecă după rezultate. Se poate numi un bun politician cineva care a reuşit, în câţiva ani, să-şi pună în cap toată suflarea naţională? În conflict cu „poporul”, cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa, cu unii dintre cei care i-au fost, cu bună-credinţă, apropiaţi, Traian Băsescu e în situaţia de a-şi sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile. E singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie „jucător”, nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să „combine” pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. „Simpatic”? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză.

Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură. Dar, din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie „în rol”. Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut – şi are – noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură.

Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui „istorice”, un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau. În schimb, alţii au optat pentru sinceritate şi îi felicit cald: Toader Paleologu (în sfârşit la înălţimea tatălui său), Cristian Preda, Mircea Cărtărescu. Dintre gazetari, Andreea Pora şi Cristian Ghinea. Îi asigur, dimpotrivă, de tot dispreţul meu pe cei care – asemenea lui Sergiu Andon – au descoperit că îl iubesc pe Rege, din ură pentru Băsescu.

Radu Tudor despre dezicerea cu jumatate de gura a lui Andrei Plesu, intelectualul dedulcit la foloasele puterii

Într-o scrisoare deschisă adresată lui Traian Băsescu, Ilieşiu îi cere încă din primul rând demisia.

“Domnului Traian Băsescu, preşedintele României. Demisia! Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie, fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie. Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare“, scrie intelectualul, informează NewsIn.

El explică că “paharul” relelor făcute de Băsescu “s-a umplut odată cu detestabilele afirmaţii” despre M.S. Regele Mihai, despre mareşalul Antonescu şi despre eliberarea Basarabiei de armata română, în 1941, eliberare pe care Băsescu a numit-o, spune Ilieşiu, “invadare”, sintagmă ce “batjocoreşte unitatea şi integritatea naţională” pe care Băsescu a jurat solemn să le apere.

Ilieşiu îl acuză de ipocrizie pe Băsescu şi de faptul că nici nu a citit raportul de condamnare a comunsimului pe care şi l-a asumat în numele statului român. “Nu aţi făcut nimic bun, cu excepţia condamnării comunismului. Dar nu aţi fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aş fi încolţit cu apeluri argumentate şi documentate, astfel încât să nu aveţi încotro şi să răspundeţi favorabil. În 2005 aţi spus că nu puteţi condamna comunismul întrucât . Ca urmare, v-am prezentat dovezi : am redactat de unul singur – pe baza datelor incontestabile preluate de la cel mai respectat Memorialul din Europa, respectiv cel de la Sighet – un raport neoficial publicat integral în presa centrală în octombrie 2005, cele 21 de capete de acuzare formulate de mine regăsindu-se ulterior în raportul oficial. Din păcate, nici până azi nu aţi binevoit să citiţi raportul pe care vi l-aţi asumat în 2006. Aţi condamnat neavând habar ce condamnaţi. (…) Aţi proiectat în derizoriu condamnarea comunismului şi aţi emasculat-o, prin refuzul dvs de a solicita parlamentului şi guvernului – aşa cum v-am cerut – să adopte măsurile şi legile decomunizării propuse în raportul asumat şi evocate în discursul dvs”, îi scrie Ilieşiu lui Băsescu.

“Incultura dvs este năucitoare, şi, în consecinţă, incompatibilă cu funcţia pe care o deţineţi prin fraudă morală“, adaugă intelectualul.

Ilieşiu îi impută lui Băsescu şi că este părtaş la îngroparea dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor. “Aţi demostrat că nu doriţi Dreptate şi Adevăr prin justiţie faţă de crimele comunismului, genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În septembrie 2009 ne-aţi implicat la Cotroceni într-un show electoral. Aţi certat-o pe doamna procuror general Kovesi pentru că încă nu se aflase adevărul. Ca pedeapsă, după o lună, aţi re-numit-o pentru încă un mandat. În prezent, dosarele sunt îngropate şi mai adânc”, mai scrie el.

Sorin Ilieşiu îi mai reproşează şefului statului că nu respinge declaraţiile revizioniste ale extremiştilor maghiari. Vă lăudaţi că sunteţi patriot, îngenunchiaţi cu prefăcută evlavie în faţa tricolorului, dar refuzaţi să solicitaţi – aşa cum v-am cerut – Ungariei şi reprezentanţilor minorităţii maghiare, să dezavueze şi să regrete zecile de masacre antiromâneşti şi antievreieşti comise în Transilvania, în 1941-1944, de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale, şi, de asemenea, să recunoască legitimitatea tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, contestate de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din România sau din Ungaria, de lideri precum Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania, vicepreşedintele Parlamentului European”, se mai arată în scrisoarea lui Ilieşiu.

“V-aţi angajat că veţi cere preşedintei Camerei Deputaţilor să supună din nou la vot Legea lustraţiei astfel încât să nu mai fie declarată neconstituţională, dar nu aţi făcut-o. Aţi promis asanarea morală a societăţii româneşti, dar aţi refuzat să cereţi SRI şi SIE să predea către CNSAS cele 97.000 de dosare considerate abuziv de siguranţă naţională, mai acuză Ilieşiu.

Fostul disident comunist face câteva aprecieri şi despre implicarea lui Băsescu în Guvern şi politica internă. “Aţi decredibilizat în mod ridicol reforma, modernizarea şi reorganizarea României. V-aţi umilit primul-ministru şi alţi colaboratori făcând din ei marionete perfecte ale unui păpuşar capricios“, se mai arată în scrisoarea semnată de Ilieşiu.

“Pretindeţi că luptaţi împotriva corupţiei şi hoţiei, dar nu solicitaţi procurorilor să trimită în judecată vinovaţii pentru neantizarea flotei române, ca şi cum – fiind chiar comandant de navă – nu v-ar păsa deloc de această flotă, ca şi cum nu aţi şti nimic despre fraudă cu toate că atunci eraţi ministrul transporturilor. Aţi decăzut atât de mult încât aproape oricine ar putea fi un preşedinte mai puţin dezastruos. Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu îşi exprimă dezgustul faţă de acţiunile şi afirmaţiile scandaloase ale dvs, îi mai scrie regizorul lui Traian Băsescu.

Sorin Ilieşiu se aşteaptă la represalii în urma acestei scrisori. “Probabil că replica la această scrisoare va fi să le ordonaţi procurorilor să mă iar celor de la serviciile secrete să mă , pentru a nu genera “, susţine acesta. Ilieşiu adaugă că pentru a nu se crede că ceea ce i-a scriu ar fi “sarcină de partid”, anunţă că tocmai şi-a dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.

Ilieşiu îşi încheie scrisoarea cu o expresie în latină. “Dixi et salvavi animam meam”, în traducere “am vorbit pentru a-mi salva sufletul”. (…)

  • Antena3:

Autorul Apelului de condamnare a comunismului, Sorin Ilieşiu, îi cere demisia lui Băsescu

Florin Zamfirescu: Traian Băsescu este un om duplicitar, care mizează pe prostia noastră

“De când l-am cunoscut pe domnul Traian Băsescu, am crezut în domnia sa, l-am votat şi pe urmă m-am acuzat că spiritul meu de observaţie m-a trădat. Am cunoscut în prezenţa sa o persoană duplicitară. Atunci când afirmă ceva, trebuie să fii atent ce scop are în planul doi”, a declarat actorul Florin Zamfirescu, la emisiunea “Sinteza zilei” de la Antena 3, unde a fost invitat alături de Sorin Ilieşiu, cel care i-a cerut demisia preşedintelui Băsescu.

În ceea ce priveşte demisia pe care Ilieşiu i-o cere lui Traian Băsescu, Zamfirescu este de părere că acest lucru este unul iluzoriu.

“Speranţa în demisie e iluzorie. Este un om duplicitar care mizează pe prostia noastră, a comentat actorul şi regizorul Florin Zamfirescu.


Categorii

Articolele saptamanii, Florin Zamfirescu, Razboiul impotriva Romaniei, Sistemul romanesc de sanatate, Tradarea intelectualilor, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

88 Commentarii la “Ideologii din umbra ai PDL lanseaza la apa IDEEA PERFIDA A DESFIINTARII SISTEMELOR PUBLICE DE PENSII SI DE SANATATE. Plus: despre trezirea tardiva, dar salutara a unor intelectuali si ipocrizia domnului Liiceanu

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Pingback: DREAPTA ROMANEASCA E LGBT "GEN". De ce un liberal/capitalist/popular NU ARE CUM SA SUSTINA CASATORIILE HOMOSEXUALE - Război întru Cuvânt
  2. Pingback: [video]: SUNTEM PREA MULTI… SARACI SI BOLNAVI IN ROMANIA? Statul roman vrea sa ne reduca si-si ia mana de pe cei oropsiti prin viitoarea lege a asistentei sociale - Recomandari
  3. Pingback: Dezvaluire trista de la Andrei Plesu: DANIEL BARBU, fostul ministru al culturii, SE LEPADASE DE ORTODOXIE (asumata ca practicant) PENTRU CATOLICISM. Apoi s-a lepadat si de caracter… - Recomandari
  4. Pingback: MERKEL vrea “DREPTATE SOCIALA” si consolidarea STATULUI ASISTENTIAL – dar doar pentru Germania. Periferiile vor servi in continuare neoliberalism salbatic - Recomandari
  5. Pingback: MERKEL vrea “DREPTATE SOCIALA” si consolidarea STATULUI ASISTENTIAL – dar DOAR PENTRU GERMANIA. “Cateii’ – periferiile – vor servi in continuare… NEOLIBERALISM SALBATIC | Lupul Dacic
  6. Pingback: update – Gabriel Liiceanu deranjat de …”Razboi intru Cuvant” la o DEZBATERE DESPRE RELIGIA IN SCOLI. Acuze: obscurantism, rafuiala cu intelectualii, implicare in “liniile politice” ale societatii - Recomandari
  7. Pingback: Putina (re)educare: RECLAMA mascata companiilor de pensii private in MASSMEDIA “QUALITY” - Recomandari
  8. Pingback: “Satul puturosilor”, campania impotriva SALARIULUI MINIM pe economie si OBEDIENTA ACCEPTABILA sau cand e “OK” sa fi sluga: cand seful e MANAGER - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare