Ideologii din umbra ai PDL lanseaza la apa IDEEA PERFIDA A DESFIINTARII SISTEMELOR PUBLICE DE PENSII SI DE SANATATE. Plus: despre trezirea tardiva, dar salutara a unor intelectuali si ipocrizia domnului Liiceanu
Primul ministru, Emil Boc, a participat, marţi la o dezbatere organizată de Institutul de Studii Populare (ISP), o fundaţie PDL, pe tema “Ordoliberalismul şi economia socială de piaţă – un proiect de reformă a societăţii româneşti” în cadrul căreia s-a pus problema desfiinţării sistemului public de pensii şi privatizarea sistemului de sănătate, scrie Jurnalul Naţional.
Una dintre ideile principale ale proiectului prezentat de ISP, al cărui preşedinte este Valeriu Stoica, este că sistemul de pensii afectează grav dreptul de proprietate şi, pe cale de consecinţă, ar trebui desfiinţat.
Argumentul care susţine această idee arată că după 40 de ani de muncă, raportând la o speranţă medie de viaţă de 72 de ani, românii recuperează doar un sfert din banii pe care i-au plătit în perioada în care au cotizat la stat.
În consecinţă, desfiinţarea sistemului public de pensii ar presupune încetarea plăţilor contribuţiei aferente la stat, care va achita pensiile existente. Românii ar fi, în această situaţie, liberi să economisească atât cât vor dori pentru pensie şi să dispună de economisirile lor aşa cum vor considera de cuviinţă.
Emil Boc a susţinut proiectul ISP manifestându-şi convingerea că “Oamenii nu pot fi liberi decât dacă nu mai sunt dependenţi de stat, acesta este obiectivul fundamental şi al Partidului Democrat Liberal şi al guvernării pe care o reprezint”.
“Eu cred că rolul statului este de a asigura libertatea individuală, funcţionarea pieţelor, a ordinii publice, a securităţii naţionale. Orice extindere a funcţiilor statului îl slăbeşte şi, totodată, afectează bunăstarea oamenilor şi libertatea lor. În esenţă, statul intervenţionist nu serveşte cetăţenilor. Prin urmare, statul pe care îl susţin este acela de a-şi restrânge intervenţiile, de a lăsa libertatea de mişcare a cetăţenilor, de a crea cadrul propice de manifestare şi de a asigura egalitate de şansă” a declarat primul ministru.
Emil Boc a susţinut că soluţiile discutate în cadrul dezbaterii, dintre care o parte sunt implementate deja de Guvern, reprezintă soluţiile care pe de o parte au asigurat ieşirea României din recesiune şi pe de altă parte trasează viitorul politicilor publice în România.
Deputatul PDL, Cezar Preda, care nu a participat la dezbatere, consideră că ceea ce face Valeriu Stoica este inadmisibil. Conform acestuia, dezbaterile ca cea despre ordoliberalism ar trebui oprite.
Preda a arătat că teoria ordoliberalismului este complet străină de doctrina populară a PDL. O asemenea dezbatere pe tema desfiinţării sistemului public de pensii pune partidul în situaţia de a explica tuturor cetăţenilor României că propunerea nu îi aparţine.
Întrebat despre ideea desfiinţării sistemului public de pensii, ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, care nu a praticipat la dezbatere, a declarat că nu se pune această problemă. Ministrul a precizat că sistemul public de pensii funcţionează, că există şi Pilonul 2 şi că cele două pot funcţiona împreună.
- Ciprian Domnisoru [Voxpublica]: Udrealiberalismul. Cum vor intelectualii din PDL să desfiinţeze salariul minim, pensiile publice şi sistemul de sănătate de stat
Poate aveţi impresia că nulităţile din PDL duc o luptă aprigă împotriva statului doar de dragul reducerii deficitului bugetar sau că aşa a zis FMI. PDL are însă o fundaţie, Institutul de Studii Populare. Acolo se concentrează intelectualii dubioşi ai partidului. Recent ei propun într-un document (citiţi aici) eliminarea salariului minim, a pensiilor de stat şi a sistemului de sănătate de stat. Totul în numele ordoliberalismului, o ideolgie liberală germană bazate pe rolul comunităţii, responsabilitate individuală, voluntariat, valori sociale şi o economie socială de piaţă. Citează la greu din autori germani dar la final le dă neoliberalism, deşi ordoliberalismul numai neoliberalism nu este. Concluzia? N
işte lingăi care vor să legitimeze furtul şi măsurile iresponsabile ale PDL prin ideologii germane pe care le aplică unui spaţiu politic care are deja o ideologie foarte clară : udrealiberalismul.
Ordoliberalii susţin libera concurenţă şi s fintele preţuri care să reflecte fără distorsiuni evaluările indivizilor. Udrealiberalii susţin că oamenii nu înţeleg de fapt cât costă o bordură, o parcare, un kilometru de autostradă şi că e mai bine ca firmele lor să stabilească preţul.
Ordoliberalii susţin desfiinţarea salariului minim garantat pe principiul că muncitorii pot negocia liber cu întreprinzătorii. Udrealiberalii susţin că muncitorii care oricum nu ştiu carte pot să rămână aşa, să fie angajaţi la negru pe salarii de mizerie. PDL îl numea pe Don Costel de la Craiova (Costel Iancu) în fruntea unei agenţii guvernamentale. În dosarul în care era urmărit de DIICOT una din probe era o poză cu un muncitor de-al lui Don Costel care fusese dezbrăcat, legat cu un lanţ de gât şi pozat cu o foaie de hârtie pe care scria «Sunt o zdreanţă. Nu faceţi ca mine. Am făcut o greşeală cu Don Costel». Intelectualii din PDL ar trebui să facă o masă rotundă cu Don Costel la sediul fundaţiei Konrad Adenauer să se convingă de puterea de negociere a muncitorilor români.
Ordoliberalii susţin că sistemul public de pensii afectează dreptul la proprietate pentru că nu reflectă contribuţia angajatului şi că trebuie desfiinţat. Citez: «în aceste condiţii vor fi stimulate economisirea, cumpătarea şi spiritul de prevedere». În fine, susţin că statul trebuie să privatizeze sistemul medical pentru a îmbunătăţi eficienţa serviciilor medicale.
Cumva nişte persoane cu căteva facultăţi şi doctorate la activ pot să susţină distrugerea statului şi să sugereze că în România totul ar merge bine pentru că indivizii ar fi cumpătaţi, iar spitalele private mama eficienţei şi nu ar spolia bolnavii sau i-ar lăsa în stradă. Că nici în Germania nu poate fi implementat un asemenea program nu îi interesează, ce contează este că au adus justificări ideologice frumoase unor măsuri inepte şi iresponsabile ale guvernării Boc.
Oare cine a fost mai întâi în PD-L ? De-alde Udrea, lipsiţi de ideologie, dar cu o traistă Vuitton mare sau tinerii intelectuali de dreapta care vor să facă praf statul? Din câte ţin eu minte PD s-a desprins din FSN, deci s-au scurs tot felul de oameni acolo iar PD nu a avut multă vreme o orientare ideologică clară. Pesemne că aceşti tineri de dreapta s-au alăturat mai târziu, visând că se găsesc într-un partid conservator, anticomunist, creştin democrat sau chiar neoliberal. Ciudată şi umilitoare convieţuire a acestor spirite de dreapta cu marinarul şi blonda, care dacă le dau un bobârnac zboară cu ordoliberalismul lor cu tot. Şi triste încercări de legitimare a furtului şi a distrugerii statului de către PDL printr-o ideologie germană, ai cărei exponenţi principali s-ar speria de ce e acum în România.
UPDATE. In urma acestui articol Institutul de Studii Populare m-a sters din lista lor de prieteni de pe Facebook. Le dau dreptate, nu eram prieteni.
- Laurentiu Diaconu [Contributors]: Dreapta germana face PD-L un cadou indoielnic
Nota Razboi intru Cuvant:
O nota referitoare la ideile ”ordoliberalismului” si ale guvernului minimal:
Asa cum au aratat si comentatorii citati mai sus, ideile specifice unor scoli teoretice de economie, care au, de altfel, destul de multe puncte divergente, sunt instrumentate, de fapt, de actuala putere, pentru a justifica o agresiune tip FMI-UE dusa impotriva unor servicii publice de minima implicare sociala – cum ar fi, de pilda, sistemul de pensii, sistemul de educatie si sistemul sanitar.
Daca ordoliberalismul este oricum o ideologie de factura germana niciodata pusa in aplicare, deci o chestiune pur teoretica ce se afla in deplin contrast cu sistemul de-a dreptul socialist in care e organizata Germania astazi (si, de altfel, socialismul in Germania tine de la Bismark incoace), guvernul minimal in viziunea libertariana pare a fi, pe de o parte, un deznodamant determinat de realitatile obiective (conform dictonului: trebuie sa traim cu atatia bani cu cati producem, deci statul social e falimentar si trebuie sa renuntam la el) si, pe de alta, o solutie chiar etica avand in vedere ca, de dreapta fiind, chipurile, ne-ar repugna ideea ca indivizii sa fie dependenti de stat (sunt mult mai multe argumente in favoarea guvernului minimal, dar reducem discutia).
Ce trebuie remarcat:
1. oricat de mari ar fi meritele explicative ale diferitelor scoli de economie (inclusiv sau, mai degraba, mai ales cea libertariana), atunci cand o teorie anume este ridicata la rangul de dogma si de adevar absolut se paraseste terenul teoriilor si se intra in cel al utopiilor. Libertarianismul are valente explicative certe si nu putem intelege multe din fenomenele prezentului daca nu ne raportam la analizele din domeniu. Insa, atunci cand devine program politic, libertarianismul se poate invecina cu comunismul in materie de bruscare sociala ce poate fi adusa unei societati. Asta pentru ca se pleaca de la premise abstracte si prea putin de la status-quo, de la societatea reala in care traim. A vorbi, astazi, de guvernul minimal, de societati anarho-capitaliste, este la fel de nebunesc ca atunci cand vorbim despre socialism multilateral dezvoltat. Statul s-a dezvoltat atat de mult in societate, a intrepatruns aproape toate aspectele vietii cotidiene incat o retragere a acestuia, brusca, ar fi echivalenta cu dictonul operatie reusita, pacient mort. Si ar insemna sa nu tii cont de tendintele sociale si de tipul de om care traieste astazi in societate.
2. este limpede ca tendinta zilelor noastre nu este catre un guvern minimal (mai degraba catre unul mondial). Tendinta zilelor noastre este de faramitare a statului national si a suveranitatii sale si de transferare a functiilor sale catre nivele superioare – recte, europene. Si pe plan national – cand statul isi largeste serviciile… secrete, cand introduce mecanisme sofisticate de supraveghere si identificare a cetatenilor, cand vrea sa rascoleasca societatea dupa planuri faranoice de ”regionalizare”, cand decide de la Bucuresti ca spitalul din satul X trebuie sa dispara sau ca trebuie sa fie scoase din spitalul judetean Y 20 de paturi, asta nu e minimalism, ci este autoritarism antisocial. Dar dupa cum orice abuz si orice politica antisociala trebuie sa aiba o alura intelectuala, sa aiba o doctrina, s-a recurs la gaselnita cu ”capitalismul aspru”, cu ”guvernul minimal”, ”guvernul eficient”, productia etc.
Nu e niciun guvern minimal si nici nu va fi: pur si simplu se cauta pretexte pentru a sustine taieri pe datorie. Pentru ca asta se intampla in prezent: Romania se imprumuta pe pietele financiare si, in acelasi timp, taie salarii, pensii, servicii.
3. Cat priveste povestea cu productia si traitul, e mai simplu decat atat: Romania ar fi trebuit sa faca in anii precedenti crizei ceea ce a facut Polonia, adica Banca Nationala condusa de trilateralul Isarescu ar fi trebuit sa descurajeze creditarea incurajata de banci. Pentru ca, altfel, romanii ”lenesi si betivi” au muncit de au rupt prin toate cotloanele Europei, fara sa aiba niciun fel de asistenta de stat la dispozitie, au trimis bani acasa si au tinut pe munca lor o tara intreaga, alaturi de palmasii interni. E cinism curat sa se vorbeasca in tara noastra despre dependenta de stat si despre asistatul social, si e incredibil cati dintre noi pot sa asculte aceste povesti si sa le mai si creada. Cati dintre cei care citesc aceste randuri au fost vreodata asistati de stat, adica au avut o viata in care statul s-a preocupat sa le gaseasca serviciu, case, sa le asigure un venit minim garantat care sa le permita sa traiasca, sau sa fi beneficiat de cine stie de conditii sanitare excelente. Nu cumva mai degraba ne-am descurcat pe cont propriu, cum a reusit fiecare? In Germania si Franta nu asa stau lucrurile. Acolo cetateanul chiar traieste asistat de stat de la nastere pana la moarte, chiar si atunci cand nu munceste deloc. Si acolo sunt binemersi companii imense de stat pe care nimeni nu se gandeste sa le privatizeze in numele guvernului minimal sau al FMI.
- Sabin Orcan [Adevarul]: Tăcerea lui Liiceanu
„Regele este capul întors spre cer al unui popor întreg, fiinţa noastră adunată laolaltă într-un punct înalt. Când unui popor i se ia Suveranul, lui i se ia capul întors spre cer. El este decapitat. Poporul român a fost decapitat astfel la 30 decembrie 1947″. Aşa sună cele mai frumoase rânduri scrise în ultimele două decenii despre monarhia română. Autorul este nimeni altul decât Gabriel Liiceanu, reprezentant de vază al aşa-numitului Grup de la Păltiniş, considerat azi unul dintre „intelectualii lui Traian Băsescu”.
Precizarea merită făcută căci, în cele cinci zile scurse de la josnicul atac al actualului preşedinte la adresa Regelui Mihai, n-am auzit nicio reacţie dinspre distinsul filosof, monarhist şi, totodată, suporter prezidenţial. Iar de data asta, domnule Liiceanu, nu-i valabilă vorba aia că, dacă tăceaţi, filosof rămâneaţi! Mă întreb care-o fi motivaţia pentru care un intelectual altminteri foarte vocal, intrat în arena publică printr-un pamflet zgomotos ca „Apel către lichele”, îşi pecetluieşte acum buzele într-o muţenie mormântală.
Atitudinea dlui Liiceanu e cu atât mai puţin explicabilă pentru cineva care i-a citit memorabilul text „De ce regi?”, din care am citat mai sus şi care răspunde parcă, premonitoriu, acuzaţiilor lansate deunăzi de şeful statului: „Monarhul nu este un stăpân, nu este nici măcar conducător; el este doar garanţia înălţării noastre şi a legăturii noastre de oameni cu ceva care este mai presus de noi”. Carevasăzică, în opinia filosofului, Regele Mihai nu poate fi socotit superiorul ierarhic al Mareşalului Antonescu, aşa cum ne-a lăsat recent a înţelege locatarul de la Cotroceni, când a pomenit delicata chestiune a Holocaustului.
Dar şi mai grav e că, în delirul său televizat, Traian Băsescu a pronunţat fără să clipească o minciună la care nici comuniştii nu s-au gândit. Şi anume că, renunţând la tron, Regele Mihai se face vinovat de comiterea unui „act de trădare a intereselor naţionale“. Ca şi cum ar fi abdicat de bunăvoie şi nesilit de nimeni. În fapt, abolirea monarhiei a fost unul dintre primele şi cele mai mari abuzuri ale regimului instaurat de tancurile sovietice.
Ce-a urmat, ne spune tot dl Liiceanu: „Începând din acea clipă, cu noi s-a putut întâmpla orice. Vorbele noastre şi-au pierdut valoarea, cuvântul dat nu a mai fost ţinut. Ne-am pierdut încrederea în noi şi ne-am pierdut-o în ceilalţi. Ne-am pierdut demnitatea, curajul, speranţa. Am putut fi călcaţi în picioare. Am intrat în imperiul fricii şi am uitat ce înseamnă libertatea. Am devenit laşi, grosolani şi răi. Nu am mai avut în noi nimic sfânt”.
Nu cred că Traian Băsescu a citit vreodată aceste rânduri şi, în general, că a citit ceva în afară de revistele specifice marinarilor şi de rapoartele serviciilor secrete. Mă tem că, dacă le-ar fi citit, ar fi tresărit la gândul că autorul s-ar putea referi chiar la el. Ceea ce n-ar fi fost exclus, dacă dl Liiceanu ar fi ştiut atunci ce va spune, peste ani, preşedintele său preferat!
- Andrei Plesu [Adevarul]: O dezamăgire ireversibilă
Chiar şi adversarii lui Traian Băsescu admit, uneori, cu voce scăzută, că omul are unele calităţi: „instinct” politic, „abilitate”, talent manipulator. Fapt e că e greu să nu-i recunoşti preşedintelui inteligenţa nativă, capacitatea de a fi, în anumite circumstanţe, „simpatic” în varianta „băiat de gaşcă”, precum şi o redutabilă „îndemânare” publică. Dar după ieşirea inutilă, inexplicabilă, ridicolă, grosolană de săptămâna trecută, am început să mă îndoiesc până şi de ceea ce, până acum, îl făcea prizabil, după principiul „răului mai mic”. Este Traian Băsescu un politician abil? E „instinctul” lui o virtute sau mai curând un handicap? Până la urmă, calitatea unui „conducător” – ca orice faptă omenească – se judecă după rezultate. Se poate numi un bun politician cineva care a reuşit, în câţiva ani, să-şi pună în cap toată suflarea naţională? În conflict cu „poporul”, cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa, cu unii dintre cei care i-au fost, cu bună-credinţă, apropiaţi, Traian Băsescu e în situaţia de a-şi sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile. E singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie „jucător”, nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să „combine” pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. „Simpatic”? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză.
Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură. Dar, din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie „în rol”. Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut – şi are – noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură.
Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui „istorice”, un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau. În schimb, alţii au optat pentru sinceritate şi îi felicit cald: Toader Paleologu (în sfârşit la înălţimea tatălui său), Cristian Preda, Mircea Cărtărescu. Dintre gazetari, Andreea Pora şi Cristian Ghinea. Îi asigur, dimpotrivă, de tot dispreţul meu pe cei care – asemenea lui Sergiu Andon – au descoperit că îl iubesc pe Rege, din ură pentru Băsescu.
Radu Tudor despre dezicerea cu jumatate de gura a lui Andrei Plesu, intelectualul dedulcit la foloasele puterii
“Domnului Traian Băsescu, preşedintele României. Demisia! Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie, fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie. Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare“, scrie intelectualul, informează NewsIn.
El explică că “paharul” relelor făcute de Băsescu “s-a umplut odată cu detestabilele afirmaţii” despre M.S. Regele Mihai, despre mareşalul Antonescu şi despre eliberarea Basarabiei de armata română, în 1941, eliberare pe care Băsescu a numit-o, spune Ilieşiu, “invadare”, sintagmă ce “batjocoreşte unitatea şi integritatea naţională” pe care Băsescu a jurat solemn să le apere.
Ilieşiu îl acuză de ipocrizie pe Băsescu şi de faptul că nici nu a citit raportul de condamnare a comunsimului pe care şi l-a asumat în numele statului român. “Nu aţi făcut nimic bun, cu excepţia condamnării comunismului. Dar nu aţi fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aş fi încolţit cu apeluri argumentate şi documentate, astfel încât să nu aveţi încotro şi să răspundeţi favorabil. În 2005 aţi spus că nu puteţi condamna comunismul întrucât . Ca urmare, v-am prezentat dovezi : am redactat de unul singur – pe baza datelor incontestabile preluate de la cel mai respectat Memorialul din Europa, respectiv cel de la Sighet – un raport neoficial publicat integral în presa centrală în octombrie 2005, cele 21 de capete de acuzare formulate de mine regăsindu-se ulterior în raportul oficial. Din păcate, nici până azi nu aţi binevoit să citiţi raportul pe care vi l-aţi asumat în 2006. Aţi condamnat neavând habar ce condamnaţi. (…) Aţi proiectat în derizoriu condamnarea comunismului şi aţi emasculat-o, prin refuzul dvs de a solicita parlamentului şi guvernului – aşa cum v-am cerut – să adopte măsurile şi legile decomunizării propuse în raportul asumat şi evocate în discursul dvs”, îi scrie Ilieşiu lui Băsescu.
“Incultura dvs este năucitoare, şi, în consecinţă, incompatibilă cu funcţia pe care o deţineţi prin fraudă morală“, adaugă intelectualul.
Ilieşiu îi impută lui Băsescu şi că este părtaş la îngroparea dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor. “Aţi demostrat că nu doriţi Dreptate şi Adevăr prin justiţie faţă de crimele comunismului, genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În septembrie 2009 ne-aţi implicat la Cotroceni într-un show electoral. Aţi certat-o pe doamna procuror general Kovesi pentru că încă nu se aflase adevărul. Ca pedeapsă, după o lună, aţi re-numit-o pentru încă un mandat. În prezent, dosarele sunt îngropate şi mai adânc”, mai scrie el.
Sorin Ilieşiu îi mai reproşează şefului statului că nu respinge declaraţiile revizioniste ale extremiştilor maghiari. “Vă lăudaţi că sunteţi patriot, îngenunchiaţi cu prefăcută evlavie în faţa tricolorului, dar refuzaţi să solicitaţi – aşa cum v-am cerut – Ungariei şi reprezentanţilor minorităţii maghiare, să dezavueze şi să regrete zecile de masacre antiromâneşti şi antievreieşti comise în Transilvania, în 1941-1944, de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale, şi, de asemenea, să recunoască legitimitatea tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, contestate de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din România sau din Ungaria, de lideri precum Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania, vicepreşedintele Parlamentului European”, se mai arată în scrisoarea lui Ilieşiu.
“V-aţi angajat că veţi cere preşedintei Camerei Deputaţilor să supună din nou la vot Legea lustraţiei astfel încât să nu mai fie declarată neconstituţională, dar nu aţi făcut-o. Aţi promis asanarea morală a societăţii româneşti, dar aţi refuzat să cereţi SRI şi SIE să predea către CNSAS cele 97.000 de dosare considerate abuziv de siguranţă naţională“, mai acuză Ilieşiu.
Fostul disident comunist face câteva aprecieri şi despre implicarea lui Băsescu în Guvern şi politica internă. “Aţi decredibilizat în mod ridicol reforma, modernizarea şi reorganizarea României. V-aţi umilit primul-ministru şi alţi colaboratori făcând din ei marionete perfecte ale unui păpuşar capricios“, se mai arată în scrisoarea semnată de Ilieşiu.
“Pretindeţi că luptaţi împotriva corupţiei şi hoţiei, dar nu solicitaţi procurorilor să trimită în judecată vinovaţii pentru neantizarea flotei române, ca şi cum – fiind chiar comandant de navă – nu v-ar păsa deloc de această flotă, ca şi cum nu aţi şti nimic despre fraudă cu toate că atunci eraţi ministrul transporturilor. Aţi decăzut atât de mult încât aproape oricine ar putea fi un preşedinte mai puţin dezastruos. Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu îşi exprimă dezgustul faţă de acţiunile şi afirmaţiile scandaloase ale dvs“, îi mai scrie regizorul lui Traian Băsescu.
Sorin Ilieşiu se aşteaptă la represalii în urma acestei scrisori. “Probabil că replica la această scrisoare va fi să le ordonaţi procurorilor să mă iar celor de la serviciile secrete să mă , pentru a nu genera “, susţine acesta. Ilieşiu adaugă că pentru a nu se crede că ceea ce i-a scriu ar fi “sarcină de partid”, anunţă că tocmai şi-a dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.
Ilieşiu îşi încheie scrisoarea cu o expresie în latină. “Dixi et salvavi animam meam”, în traducere “am vorbit pentru a-mi salva sufletul”. (…)
- Antena3:
Autorul Apelului de condamnare a comunismului, Sorin Ilieşiu, îi cere demisia lui Băsescu
Florin Zamfirescu: Traian Băsescu este un om duplicitar, care mizează pe prostia noastră
“De când l-am cunoscut pe domnul Traian Băsescu, am crezut în domnia sa, l-am votat şi pe urmă m-am acuzat că spiritul meu de observaţie m-a trădat. Am cunoscut în prezenţa sa o persoană duplicitară. Atunci când afirmă ceva, trebuie să fii atent ce scop are în planul doi”, a declarat actorul Florin Zamfirescu, la emisiunea “Sinteza zilei” de la Antena 3, unde a fost invitat alături de Sorin Ilieşiu, cel care i-a cerut demisia preşedintelui Băsescu.
În ceea ce priveşte demisia pe care Ilieşiu i-o cere lui Traian Băsescu, Zamfirescu este de părere că acest lucru este unul iluzoriu.
“Speranţa în demisie e iluzorie. Este un om duplicitar care mizează pe prostia noastră“, a comentat actorul şi regizorul Florin Zamfirescu.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
si inca ceva, ca m-am pornit 🙂
Lucian, nu uita de uciderea Romanovilor. Asa cum i-a ucis pe ei, asa ar fi ucis si familia monarhica dintr-o tara ocupata de ei unde si-au impus sistemul comunist. Vorbim de Stalin, care a ucis milioane de rusi (cetateni de-ai lui), si care si-a ucis propriul tata.
Regele nu a mai avut nici un suport de nicaieri. Comunistii venisera la putere, aveau deci armata si politia in subordinea lor, fiind la guvernare, iar America si celelalte tari din vest au decis sa ne lase in sfera de influenta ruseasca. De fapt, de ce anume il acuzi pe rege? Ca nu s-a lasat martirizat? Ca nu a acceptat sa moara prosteste impreuna cu toata familia lui? Atunci am fi avut satisfactia ca a luptat pana la moarte? El nu a fost in situatia lui Brancoveanu, caruia i s-a cerut lepadarea de credinta, ci i s-a cerut reuntarea la tron. Pentru asta sa accepti sa mori? (Caci de facut nu mai avea puterea sa faca nimic pentru popor.) Ar fi fost sinucidere curata. Putem pretinde unui om sa moara pentru un principiu (fara posibilitatea de a schimba ceva), sau cum? Cat de crestinesc este sa te deranjeze faptul ca un om a ales sa ramana in viata impreuna cu familia lui? Practic, esti suparat ca omul nu s-a lasat ucis… nu te inteleg deloc. De ce avem atatea pretentii (absurde) de la altii. Adica de ce nu vor sa moara unii, auzi… noi am putea sa ne sacrificam (cu atat mai mult cu cat nu ajuta la nimic aceasta)? Ca si crestini ar trebui sa avem pretentii doar la noi insine, si mai putin la ceilalti.
@ Mirela
Linisteste-te si incearca sa recitesti ceea ce am scris.
Cand am spus “chestia asta cu omoratul tinerilor din temnita este o aberatie” m-am referit exact la ceea ce te-ai referit si tu. Anume, era evident ca uciderea lor nu avea niciun fel de legatura cu abdicarea regelui. Ei au fost oricum ucisi sau torturati. Deci, conditia in sine era o aberatie si nu putea sta in picioare ca motiv pt. o abdicare. La asta m-am referit.
In alta ordine de idei, si cu asta as vrea sa inchei expunerea punctului meu de vedere vis-a-vis de aceasta problema, se pierde din vedere un lucru esential. Toti analistii pro-monarhisti, inclusiv cei citati in acest articol rezumat, au spus ca este imoral sa il jignesti pe rege, sa il faci tradator, caci daca faci asta jignesti poporul roman, regele fiind un simbol, o institutie, etc, etc (nu mai reiau).
Pai, tocmai asta este problema. Regele era un simbol al rezistentei anticomuniste care mai palpaia in Romania. In definitiv, era un reprezentant al unei institutii de drept divin. Prin abdicarea lui s-a semnat practic abdicarea poporului roman in fata comunismului si a satanismului, cu consecintele de rigoare.
Ca sa inchei: eu nu sunt indignat de faptul ca regele nu s-a lasat martirizat (desi, crestineste vorbind, asta ar fi fost decizia normala si de bun simt, caci tu, in calitate de uns al lui Dumnezeu, in niciun caz nu fugi din fata diavolului; eventual, daca nu primesti ajutor, il lasi sa te sfasie, orice alta optiune fiind egala cu tradarea lui Dumnezeu).
Inca o data, nu cred ca ar fi fost cazul sa fie martirizat, din foarte multe motive pe care nu le dezvolt aici. Ma deranjeaza faptul ca ne pierdem in a judeca o jignire la persoana care i-a fost adusa lui cand ar trebui sa judecam o fapta, o fapta extrem de importanta pentru istoria si identitatea noastra, nu o persoana (fie ca este vorba de persoana regelui, de basescu sau de oricine altcineva).
@ Mirela
Inca ceva, extrem de important. Ma uimeste peste masura atat atitudinea ta cat si cea a altor comentatori legata de urmatoarea idee: “lui nu i s-a cerut lepadarea de credinta ci renuntarea la tron”.
Gandeste-te BINE si pe urma mai gandeste-te o data si inca o data la aceasta fraza. Oare asa o fi ? Daca la tine ar veni satana si ti-ar spune: “ai o sansa sa pleci acum, sa iti salvezi viata, dar uite, copiii tai raman cu mine; iti promit eu solemn ca nu le fac nimic rau”. Ce inseamna asta ? Ti s-a cerut sau nu o lepadare de credinta ? Ai face-o ? Ti-ai lasa copiii sa fie sanatanizati ? (chiar daca nu omorati).
Rapunde-ti la aceste intrebari si apoi gandeste-te ca exact asta s-a intamplat cu poporul roman.
@Lucian,
Stai linistit, sunt linistita. 🙂
Faptul ca multi romani au fost torturati si ucisi in inchisori de catre comunisti, o stim noi acum. Regele nu avea de unde sa stie ce va urma, caci nu era profet sa cunoasca viitorul. Conditia in sine nu era deloc o aberatie. A fost un santaj evident si real. Declaratiile lui Botnaras si a altora sustin aceasta intentie cat se poate de reala. Regele nu si-a putut permite sa riste atatea vieti, mai ales ca se stia cruzimea de care bolsevicii (atentie vorbim de bolsevici, nu de comunistii nostri de mai tarziu recrutati din societate, caci atunci bolsevicii rusi erau la manevre) au dat dovada la Revolutia din 1917 si mult dupa. Cuvantul “aberatie” nu este deloc potrivit, dar absolut deloc. Nu vorbim de manierismele frantuzesti din perioada evului mediu, ci de criminalii bol-se-vici. Cred ca nu ai idee ce au putut face in istoria lor, daca ti se pare atat de aberant. Frate, si-au ucis proprii co-nationali. Milioane!
Gresit! Abdicarea a fost doar o formalitate. Comunismul deja era la putere. Formatiunile pro-comuniste castigasera puterea la alegeri intr-o (falsa) majoritate, una zdrobitoare. Soarta tarii era deja pe-ce-tlu-i-ta.
Ai dreptate. Atat era. Doar un simbol. Rezistenta sa nu mai avea nici o putere, chiar si ca simbol. Eram deaja sub bocancul rusesc.
Corectie: “ai o sansa sa pleci acum, sa iti salvezi viata, dar uite, copiii tai raman oricum cu mine chiar daca pleci sau ramai, iar tu nu ai nicio putere asupra acestui fapt, decat sa mori prosteste caci nimic nu se va schimba indiferent de alegerea pe care o vei face; ”
Nu este o lepadare de credinta. Dar absolut deloc. In fond toti regii si domnitorii crestini din istorie au fost “unsi”, nu inseamna ca daca au abdicat s-au lepadat de credinta, mai ales cand au facut-o in conditii fortate, cu atat mai mult cu cat refuzul abdicarii nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile. Nu pune semnul egal intre renuntarea la putere (uns sau nu) si renuntarea la Hristos.
Poporul roman a avut aceasta soarta INDEPENDENT de hotararea regelui Mihai de a se supune abdicarii fortate. Zarurile erau deja aruncate. Soarta ni se decisese deja. La Yalta.
Inca ceva, crezi ca erau motive pentru a nu fi ucis (martirizat) regele, deoarece i se recunoscuse oficial aportul in razboi. Dar nu era necesar sa il execute in piata publica. Puteau foarte bine aranja un “accident”. Nu s-ar fi impiedicat de el. Iar daca ar fi ramas, iarasi regelui i s-ar fi reprosat ca “pe perioada mandatului lui” (vorba lui T.B.) regele si-ar fi dat acordul rusilor ca acestia sa jefuiasca tara.”
Nu mi-ai raspuns daca ai fi vazut monarhia supravietuind in regim comunist. Recunoaste ca abia asta ar fi fost o aberatie. Una mare de tot. Atat de mare, incat oricine sustine altceva inseamna ca nu e capabil de inteleagerea unor evidente. Si atunci si eu nu mai pot avea nicio pretentie.
In plus, de ce sa judecam un om, stim noi cum au stat lucrurile atunci (in amanunt), ce a fost in sufletul si mintea lui? Esti tu sigur ca nu a tremurat pentru pentru viata acelor tineri cu care a fost santajat. Iar daca ne consideram crestini, cum de ne permitem sa judecam un om, facandu-l tradator (ceea ce e un lucru grav), cand stim ca doar Domnul este cel care judeca. Noi daca se poate ar trebui, ca buni crestini, sa acordam circumstante atenuante oricui, nu sa ii scoatem ochii, cu paiul pe care il vedem in ochiul lui desigur…
“Capitalul nu ti l-a dat Dumnezeu? Hm, aici te afli in eroare.”
Nu ma aflu in nici o eroare. Capitalul este castigul meu personal prin antreprenoriat (decizia de a-mi deschide o afacere in urma cu 15 ani). Afacere deschisa din motivatia profitului nu pentru scopuri caritabile. Usor sa fi milostiva pe banul meu. Daca tii asa mult la semenii tai de ce nu iti donezi tu averea si camasa de pe tine, ci ma obligi pe mine? Am citit Biblia si din cate tin minte Hristos nu l-a deposedat pe tanarul bogat de avere, nu si-a trimis Apostolii sa-i ia camasa si s-o dea saracilor si nici nu l-a damnat la gheena daca nu isi doneaza averea ci a spus simplu “daca vrei sa fi desavarsit”. Nu “daca vrei sa te mantuiesti”. Si nu inteleg de unde deduci tu ca nu-s crestin, dupa acelasi principiu nimeni nu-i ca fiecare are cate un pacat cel putin. Pentru unii este desfraul, la altii betia, unii sunt mai violenti din nastere si abuzeaza de aproapele, unii hulesc la manie etc. Eu sunt egoist (cum spui tu) nu sunt ipocrit sa ma prefac ca nu si sunt constient ca mai mult sau mai putin este un viciu insa tu nu ajuti deloc in acest sens si cu atat mai putin statul. Prin redistributia fortata a averii produse de mine, nu ma face deloc mai milostiv ci dimpotriva. Deci argumentul tau pica. Pur si simplu daca nu imi deschideam o firma nu acumulam nici capital, si da Dumnezeu mi-a dat viata si sanatate, si succes in afaceri cat sa nu depind de altii, dar asta nu-nseamna ca-ti sunt dator tie – ci cel mult Lui. Si cu atat mai putin nu datorez nimic unui strain si necunoscut care imi cere banul. De aia se numeste milostenie (pentru ca e de bunavoie) altfel s-ar numi jaf.
Si stai linistita ca milostenie am facut la viata mea si fac mai mult decat trambitele socialiste care ipocrit mimeaza grija fata de saraci (vedetele, politicienii, eurocratii, etc) doar pt. faptul ca sunt selectiv si nu-i dau unui boschetar sau tigan in putere ce cerseste banul, nu-nseamna ca “sunt egoist”. Ca tare milostivi mai sunt cei care vor sa ma exproprieze si fure legal sau nu, fara a avea nici o responsabilitate de viata lor!
“Dragul meu, stai linistit ca nu atentez la AVEREA ta. Personal, Slava Domnului, nu ma bazez pe acest sistem de pensii, deocamdata sunt tanara, am insa suficiente venituri si economii din care nadajduiesc sa imi asigur traiul la batranete”
Adica tu insati economisesti sa-ti fie bine la batranete, dar imi contesti mie acest drept, spunandu-mi in esenta “Dormi linistit statul vegheaza”. Dupa cum am spus mai sus, daca esti tu atat de milostiva (eu imi recunosc lipsa in acest sens pun familia mai presus de straini si comunitate si doar cand ai mei au tot ce le trebuie am sa ma preocup de altii), de ce nu renunti tu la averea pusa de-oparte pt. batranete – caci zici ca statul va avea grija de noi – si o donezi saracilor? Nu iti dau eu lectii de moralitate cel mai probabil ai o cultura teologica mult mai vasta ca mine, dar cand am citit mai de tanar unele vieti de sfinti (Antonie cel Mare, Vasile cel Mare) nu tin minte sa fi facut asemenea oameni marsuri la altii sa le ia camasa de pe ei, sau sa le dea in cap deposedandu-i de avut. Din cate retin (erau niste cartulii mici, la pangarele bisericii pe care si acum le mai am, cu vietile si acatistele respectivilor sfinti) si-au donat ei averile saracilor si in plus au avut grija si de rudele lor (nu mai retin bine care sfant avea si o sora lasandu-i parte din avere si ei, iar partea lui dand-o saracilor).
Egoismul este rational si inerent fiintei umane. Eu nu sunt egoist ca sa-mi bag banul in fund si sa lenevesc o viata intreaga, ci ca sa creez conditii confortabile de trai pt. mine si familie. Daca imi ramane si pt. altii e alta poveste, dar si atunci sunt selectiv si nu-s de-acord sa platesc pt. bunastarea unui om de stanga (vladica sau opinca). In plus o fac benevol si nu cu regularitate (cum sunt impozitele, taxele, contributiile la stat, lunare).
“Atat timp cat un angajat plateste la stat o taxa pentru care i se spune ca va primi o pensie la batranete, atunci el va avea DREPTUL sa isi ceara pensia la care a contribuit o viata intreag prin taxele platite statului anume pentru asta.”
Daca eu iti spun ca ai dreptul la o masina, la o casa, la un calculator, si pt. asta te OBLIG sa platesti o taxa, inseamna ca sunt indreptatit sa-i dau altuia in cap si sa-i fur bunurile ca sa-mi respect promisiunile facute tie?
Nu exista “drept castigat” ca pensionarii actuali au fost si sunt furati de stat – foarte adevarat – dar asta nu se numeste “drept castigat” ci furt (statul i-a furat la vremea respectiva). Inseamna ca este moral si just ca furtul statului (redistributia) sa continue? Nicidecum.
Statul nu produce nimic el doar redistribuie. Deci “statul” nu are cum sa plateasca ceva, ci contribuabilii fortati platesc datoriile statului. La fel cum nu statul a platit evreilor 5 miliarde euro pentru un presupus holocaust pe pamant romanesc ci contribuabilii. La fel cum imprumutul FMI nu e platit de stat ci de contribuabil.
“Dar tu nu te intrebi deloc ce s-ar fi intamplat daca nu exista aceasta obligativitate?”
Sistemele sociale de pensii au fost create de socialisti incepand de la Revolutia Franceza si ascensiunea doctrinelor de stanga in Europa. Inainte de “Europa sociala” nu existau aceste obligativitati. Nici in Imperiul Roman/Bizantin, nici in Moldova lui Stefan cel Mare, nicaieri. Si sincer nu au dus-o cu mult mai rau anticii si “intunecatii medievali” decat generatiile actuale. Crezi ca razesii lui Stefan nu erau si ei obisnuiti cu alcoolul, chefurile si alta risipa de galbeni? Ei cum puteau trai fara sisteme sociale? Dar germanii inainte de Bismarck cum au putut trai fara asemenea sisteme?
Fara aceasta obligativitate categoric ar fi mai bine. Iti spun ce s-ar intampla vizibil fara: n-ar mai fi bani de pensii speciale si sociale.
“Iar taxele la stat sunt de cand exista statul. Si nu sunt specifice exclusiv sistemului socialist. Vezi in SUA, patria democratiei, IRS-ul ”
Ba sunt specific socialist. SUA contemporana este un stat socialist (mai precis fascist) prin definitie. Nu mai este de mult (de la sfarsitul secolului 18) patria capitalismului salbatic, nereglementat, liber.
Iar democratia contemporana este nimic altceva decat “copilul” revolutiei franceze adica al ideologiei de stanga. Este ne-americana. America, istoric vorbind ca stat, n-a fost o democratie ci o republica constitutionala, iar IRS-ul a luat fiinta odata cu extinderea puterii coercitive a guvernului federal si eliminarea oricarei autonomii a statelor membre ale confederatiei cu modificarea Constitutiei lasate de Parintii Fondatori, constitutie ce interzicea activitatea IRS, Medicare si orice structura coercitiva sociala publica (a fost nevoie sa se aduca amendamente la Constitutie pt. ca federalii sa bage pe gat americanilor obligativitatea Medicare). IRS-ul e o structura tipic socialista de redistributie – in vremuri mai bune ar fi fost bagati la puscarie si fortati la munca silnica drept criminali de drept comun.
Peste un secol de reglementari, de New Deal-ism si keynesianism, de extindere a puterii guvernului federal in detrimentul comunitatilor locale au transformat SUA in cel mai socialist stat cu putinta si lipsit de libertate de orice fel. Un adevarat sistem fascist, demn de “1984” al lui Orwell.
“Multumesc pentru epitete, insa faci o mare confuzie.”
Nu ti le-am adresat tie epitetele si nu fac confuzie. Petre Tutea vorbea despre sistemul socialist cand a facut aceasta afirmatie si sustinerea pe care (inca) a mai gasit-o acest sistem in randul conationalilor. Si nu e vorba despre proletari/burgheji. Sistemul redistributist socialist este criminal pt. orice om indiferent de clasa sociala (proletar sau burghez ori taran).
“Inca la noi nu se taxeaza averile ca in strainatate.”
Asta e un lucru bun fara doar si poate. Ce ar face un taran fara venit financiar daca statul ar decide ca imobilul lui valoreaza sa zicem 40.000 euro sau 20.000 euro cat o fi valoarea lui de piata, stabilind impozitul pe proprietate in functie de valoarea imobilului? Ce s-ar intampla cu cei de la oras cu venituri modeste dar care au mai multe imoblie (mosteniri sau nu), sau fie si unul singur, daca taxa pe proprietate s-ar mari? Orice taxa pe proprietate constituie oricum un ABUZ, o EXPROPRIERE de facto, indiferent de cuantumul ei. Pe de alta parte tu stii ca in SUA nu exista TVA? Ca impozitul pe venit e 35% minim, la noi aplicandu-se “cota unica” odata pe venit, apoi pe profit, dupa care pe dividende, pe dobanda bancara s.a.m.d. (ceea ce numai “unic” nu se poate chema)? Sa nu mai vorbim despre procesul de licientiere a diverselor activitati, extrem de costisitor doar ca statul sa-ti permita sa operezi pe piata (o firma de taximetrie plateste aproximativ 1 miliard de lei pe an pt. a putea opera pe piata).
Orice dezbatere economica se reduce in final la om, la libertatea sa: trebuie omul lasat liber sau nu? Dupa unii (socialisti) el ar trebui sa fie sclav o viata intreaga, injugat la binele comun si indoctrinat in sistemul public sa devina cetatean model care isi plateste impozitele, taxele, contributiile arbitrar decise de catre stat, fara sa le puna la indoiala, sa gandeasca, sa intrebe “de ce”, etc. Tinand cont ca socialistii il considera animal pe om nu ma mira faptul ca nu au nici o problema de moralitate in a impune violenta – legala sau nu, institutionala sau nu – asupra acestuia.
Apropo termenul de cetatean a fost inventat tot de catre revolutionarii francezi, menit sa desemneze “omul nou” reformatat sa fie un sclav docil la indemana statului, tot atunci s-a inceput confiscarea copiilor de la familiile lor si plasarea lor in invatamantul comun pt. a crea “omul nou” mult ravnit de inginerii sociali (transumanisti, darwinisti, evolutionisti, eugenisti, si alti adepti ai teoriilor supraomului).
In fine iarta-ma si pe mine daca te-am ofensat cumva, nu asta a fost intentia mea. Doar iti spuneam ca “mantuirea colectiva” propusa de ideologii stangii e iluzorie si fara fundament economic, sub stindardul urmarii binelui general asemenea doctrine nu fac decat sa saraceasca societatea, sa o indrepte spre autodistrugere, si sa deposede orice natie de bunastare. Asta pentru ca bunurile de capital nu sunt – precum spui tu – un dat, ele trebuiesc create, ori nici un om nu iti creeaza lipsit de motivatia profitului. Asta o poti observa cel mai bine in Romania, unde forta de munca calificata pleaca peste hotar, la fel si afacerile care mai produc ceva in tara asta se muta in Bulgaria/Cipru. Si astia pleaca tot din egoism (nu vor sa-si dea camasa de pe ei si munca lor statului pe salarii/profituri mai mici decat ar obtine in alte parti). Demotiveaza-l pe om si vei obtine rezultate pe masura.
Vezi si cazul SUA – firmele se muta in China sau in afara, afacerile mici se-nchid sau se muta si ele peste ocean, iar patria republicanismului constitutional de alta data a devenit un hidos monstru fascist (statul mulge mediu privat in SUA la greu ca sa dea grosul la bancile falimentare, corporatii cu pile la stat falimentare, armata supraponderala cu baze militare in toata lumea, servicii secrete etc).
Nu poti trata averea unei natiuni ca “un dat”. In Antichitate si Evul Mediu puteai face acest lucru intrucat principala forma de creere a avutiei era pamantul (care poti zice ca e dat de la Dumnezeu). Dar acum creearea de avere nu mai are legatura cu pamantul. Dovada faptul ca o tara cu o suprafata mare nu este in mod necesar mai bogata decat una cu un teritoriu mic (Singapore are 3 milioane de locuitori si PIB cat al Romaniei). Sau un mosier nu este in mod necesar mai bogat decat alt om fara pamant prea mult.
Imi cer si eu iertare daca te-am suparat :).
Despre impozite si taxe…
In afara de impozite si taxe menite sa sustina o armata (limitata strict prin constitutie la functia de aparare a teritoriului nu de a se angaja in conflicte militare externe indiferent de dorinta majoritatii de interventie in afara sau a politicului), un sistem judiciar bazat pe drepturile naturale, si ordine interna (care sa fie insa la indemana comunitatii, politistii fiind numiti de catre comunitate din randul lor nu selectati de catre un birocrat planificator central), altele reprezinta un abuz. Nu este un abuz sa percepi impozite/taxe ca sa asiguri protectia poporului de agresori straini (armata), de violente domestice (militie), sau pentru medierea conflictelor intre oameni pe cale pasnica (justitie). Ce e mai mult de atat incalca libertatea omului.
In rest, daca un grup de oameni – mai mic sau mai mare – vor sa se asocieze pentru a forma un sistem social, sunt liberi sa o faca pe banii lor.
Colectivismul fortat lasa victime.
@Dan:
Cateva precizari referitoare mai ales la prima parte a comentariului:
Daca ne numim crestini si chiar si suntem, atunci noi vom considera ca totul, dar absolut tot ce avem noi (cu exceptia pacatului) este darul lui Dumnezeu. Si saracia, si bogatia, si capitalul financiar, si cel social sau spiritual, daca sunt sau daca nu sunt, sunt de la Dumnezeu. Biblia si Sfintii Parinti sunt limpezi in acest lucru. Vezi istoria lui Avraam, a lui Iov (care avea oarece capital), vezi Epistolele Ap. Pavel, vezi Epistola Ap. Iacov.
In privinta pildei tanarului bogat, pilda e mai cuprinzatoare decat ce ai prezentat. Nu este problema doar de desavarsire acolo, ci chiar de mantuire, dupa cum demonstreaza dialogul ce are loc, dupa plecarea tanarului, intre Ap. Petru si Hristos. Cine se mai mantuieste?, intreaba apostolul, iar Hristos ii raspunde ca mai usor este ca o camila sa treaca prin urechea acului decat un bogat sa intre in imparatia cerurilor. Totusi, adauga Mantuitorului, ce este cu neputinta pentru oameni este cu putinta la Dumnezeu. Toti talcuitorii acestei pilde arata ca problema in chestiune nu era desavarsirea, ci chiar mantuirea, si ca tanarul bogat tine mai mult la propria sa bogatie decat la chemarea mantuirii pe care i-o adreseaza Hristos. Mai departe: bogatia si grijile aduse de ea sunt enumerate in Evanghelie printre principalele obstacole in calea mantuirii si exista doua pilde de puternica rezonanta unde acest pericol este reprezentat sub forma unor tipuri de bogati pervetiti de ”capitalul” lor: pilda bogatului si a saracului Lazar si pilda bogatului caruia i-a rodit tarina.
In ceea ce priveste modul in care ar arata o societate crestina unde Evanghelia e traita pana la capat atat personal cat si obstesc, iarasi nu sunt prea multe dileme la mijloc: Faptele Apostolilor descriu o comunitate unde toti participantii renunta la proprietati pentru a trai in comun, in rugaciune si intr-ajutorare. Astazi, evident, acest model obstesc nu mai exista in societate, fiind pastrat doar de manastiri, unde calugarii nu au proprietati personale si depun votul saraciei. Manastirile si comunitatea primilor crestini nu sunt o exceptie sau ceva marginal, ci sunt standardul catre care noi trebuie sa tindem, chiar si atunci cand, in lume fiind, inca traim dupa reguli conventionale, avem joburi, capitaluri, afaceri etc. In esenta, pentru un crestin, dobandirea si sporirea capitalului propriu nu este niciodata o prioritate. Daca exista, in virtutea faptului ca bogatia nu e un pacat in sine, atunci un crestin adevarat s-ar percepe pe sine insusi drept un administrator al unor daruri de tip material pe care Dumnezeu le randuieste, in ultima instanta, chit ca omul, cu priceperea sau nepriceperea sa, le poate inmulti sau secatui. Insa altceva e esential aici: cum ne raportam la bogatie/capital atunci cand le avem. Si daca ne lipim inimile noastre de bogatie, punand capitalul inaintea lui Dumnezeu si a poruncilor sale (si care e cea mai importanta porunca?) atunci suntem orice, dar nu crestini. Iov este iarasi exemplul perfect. El a pierdut nu doar tot ”capitalul”, ci chiar totul – inclusiv familie, status social, proprie sanatate. Si totusi el a ramas om intreg, pentru ca el nu se contopise cu bogatia, ci o privise drept dar al lui Dumnezeu, chit ca el era un bun civernisitor al acesteia. E binecunoscuta replica sa: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat. Daca nu avem aceasta atitudine a lui Iov, stii ce se intampla? Se intampla tocmai ca nu suntem liberi. Pentru ca tot vorbim despre libertate… Putem fi liberi de taxe, putem fi liberi de stat si de socialism, insa daca nu suntem liberi si fata de propria noastra bogatie, atunci suntem oricum sclavi, si inca sclavi pe proprie raspundere. Dumnezeu nu ne va judeca daca am platit taxe sau daca ne-am lasat expropriati de stat, insa cu siguranta ne va judeca daca am fost sclavi ai propriilor noastre proprietati si am dat la o parte poruncile lui Dumnezeu si Evanghelia pentru ele.
In rest, ai absoluta dreptate cand vorbesti despre caracterul voluntar al milosteniei sau al lepadarii totale de bogatie. Comunitatea primilor crestini, manastirea zilelor noastre, sunt comunitati prin excelenta VOLUNTARE. Pentru ca altfel nici milostenia si nici lepadarea de bogatie nu ar avea nicio valoare in sens soteriologic. De aceea socialismul este anticrestin, pentru ca ia cu forta de la toti, bogati si saraci. Cat priveste statul, ca entitate aparte de regimul socialist, acolo lucrurile sunt mai nuantate si Mantuitorul, alaturi de Apostoli, si-au platit intotdeauna darile, dupa cum arata Evanghelia in doua locuri diferite, dintre care unul este cunoscutul raspuns al lui Hristos: dati Cezarului ce este al Cezarului (darile) si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu (viata noastra). Si Apostolul Pavel indeamna destul de clar crestinii sa isi plateasca darile. Asadar, crestinii nu au fost niciodata antistatalisti din principiu, impotrivindu-se doar atunci cand statul depasea zona sa de competenta (treburile publice, darile, justitia, paza etc.) pretinzand sa se amestece in treburile Bisericii sau promovand legi contrare Evangheliei. Si nici nu putem spune ca pe vremea primilor crestini sau chiar a celor de mai tarziu statul era rezumat doar la justitie si politie sau armata. Existau si pe atunci scoli publice, iar crestinii le acceptau, respingand nu ideea de scoala publica din principiu, ci acele invataturi idolatre sau anticrestine promovate prin ele.
Este insa adevarat ca, din pacate, Biserica a fost inlocuita de stat in implicarea sociala a organizarilor colective. Trebuie spus ca Biserica instituise adevarate sisteme de ”asistenta sociala” dupa ce a fost admisa ca legala in Imperiul Roman, ceea ce ar reprezenta, intr-adevar, solutia cea mai buna pentru o organizare sociala dreapta – tocmai pentru ca participarea ar fi voluntara. Insa primul care a concurat acest rol al Bisericii a fost un apostat – Iulian Apostatul, imparatul care a incercat sa se razboiasca cu crestinismul. Una din metodele de concurare a acestuia a fost tocmai asumarea de catre Imperiu a unor functii de asistenta sociala, pentru a lasa Biserica fara obiect.
Mai trebuie adaugat ca nu e bine sa trambitam atunci cand facem milostenie, caci nu trebuie sa stie dreapta ce face stanga, si ca, totusi, nimeni nu ti-a cerut ceva sau te-a obligat la ceva pentru a raspunde atat de personal unor observatii de ordin principial, teoretic.
@admin: bogatia aia care impiedica mantuirea nu este neaparat de natura materiala. fiecare are ceva bogatie d’asta, pana si Dan care crede ca statul minimal ar putea sa il ajute in acest sens (sau nu neaparat pe el, ci pe altii care acum sunt asistati de stat).
@Dan: Dane, ce spui tu pe acolo are oarecare logica dar e complet lipsit de suport in realitatea din teren. Aveam noi pe aci, pe la romani, o mostra de umor negru: “te invit sa iti arat Bucurestiul moartea”, crez c-o stii…
Ah, vrei sa discutam argumentele tale la nivel de “biznis”? Putem. Dar n-o sa duca nicaeri pentru ca societatea nu are la baza afacerile.
P.S. In lumea duhovniceasca, tu nu ai (numa) o afacere a ta si bani castigati cu sudoarea ta. Le ai pentru ca ti-au fost daruite si iti sunt de folos pe drumul mantuirii; altfel, maine ai ramane fara ele tocma ca sa vezi cat de putin iti apartin de fapt.
Dincolo de asta, ai datoria de a le pazi de propriul tau egoism, responsabilitatea de a le administra cum se cuvine si de a le imparti catre cei care nu au. Make no mistake.
@ Mirela
Nu, nu era profet, dar avea, asa cum ai spus si tu, exemplul macelului intreprins anterior de sovieticii in propria lor tara.
Sa inteleg ca tu, daca ar fi fost sa alegi intre a le da copiilor tai un exemplu de rezistenta si a fugi, lasandu-i pe ei sa fie “oricum” santanizati, indiferent de actiunea ta, ai fi ales fuga.
Asta este. Soarta nu ni se decisese nicaieri. Astea este propaganda masonica pentru a ne face sa ne simtim un “popor mic” care nu ar fi putut in niciun caz sa se opuna “marilor puteri”. Daca ar fi existat o actiune nationala coordonata si sustinuta, probabil ca am fi putut.
Romania a fost a 4-a tara (A PATRA), dupa URSS,Germania si SUA ca si contributie si important militara in al doilea razboi mondial. Deci eram departe de a fi o “tarisoara” la rascruce de vanturi. Eram cea mai importanta putere militara si economica central si est-europeana.
Am fost facuti sa fim o “tarisoara” de catre tot felul de tradatori, atat din prima cat si din a doua jumatate a secolului XX.
@Lucian:
Repetam: in ceea ce priveste eroismul lipsa al Regelui, ni se pare pur si simplu aiurea de pus problema. Eroismul se discuta acolo unde este, unde nu este, nu este si atat. Nu stiu pe cine ajuta dintre copiii dornici de exemple bune sa li se arate ca in istorie am avut tradatori si lasi. Asta, pe de o parte. Pe de alta, daca abordam subiectul strict istoric, atunci trebuie lasate povestile cu copii, eroi, satanizare etc. Si pus problema la modul concret. Adica – ce context a fost, ce decizii s-au luat, ce urmari au avut, ce spatiu de manevra avea regele, ce s-a intamplat in alte cazuri asemanatoare.
Ce putem afirma cu certitudine si raspicat este ca se vorbeste mult prea usuratic despre tradare. Cum sa privim oare faptul ca maresalul Antonescu a antrenat tara intr-un razboi pierdut din start impotriva URSS ducand armatele dincolo de Nistru? Si asta pe baza unei promisiuni fluturate asa, in treacat si fara sa fie explicit, din partea ”aliatului” german Hitler, ca ne vom recupera Ardealul de Nord candva? Cum poti descrie raporturile de subordonare total dezavantajoase in care cabinetul Antonescu pusese Romania fata de Germania, din punct de vedere economic, astfel incat daca nu ar fi fost un Vulcanescu secretar de stat, tara noastra ar fi fost jefuita de hitleristi inainte sa fie jefuita de sovietici? Si daca se vine cu argumentul ca nu ne permitea contextul sa ne impotrivim nemtilor, pai, tocmai ca Romania era totusi importanta in economia razboiului si prin prisma resurselor detinute, si ar fi fost putin probabil ca Germania sa invadeze Romania. Dar nimeni nu s-a gandit sa acuze pe maresalul Antonescu de tradare pentru aceste decizii controversare, nici macar cei care il acuza de holocaust. Si totusi el a decis, singur, sa fie aliat neconditionat al Germaniei chiar si cand era limpede ca razboiul e pierdut si ca asta ducea Romania la dezastru in mod garantat. Am spus singur deoarece secretarii de stat, inclusiv Mircea Vulcanescu, faceau ce puteau din pozitiile lor pentru a pregati Romania pentru intoarcerea armelor. Asta pur si simplu pentru ca era in interesul tarii sa se faca.
In ceea ce priveste momentul Yalta si al altor intelegeri intre Churchill si Stalin, asta chiar e greu de inteles… Viziunea asta istoric-voluntarista este total nerealista si neconforma cu realitatea. Ei bine, da, chiar asa se intampla, tarile mici sunt mici si au un spatiu mic de manevra. Eu tocmai aici vad curajul si ceea ce este de laudat la poporul nostru, ca totusi, in bataia atator imperii si potrivnicii, a rezistat. Si chiar si atunci cand am avut momente de afirmare nationala, chiar si in cazul domnitorilor nostri cei mai curajosi si mai mari, oare nu erau nevoiti totusi sa plateasca un bir, sa intre in vreun raport de suzeranitate, de alianta? Mi-e teama ca tocmai o astfel de viziune voluntarista, care ridica stacheta mult prea sus, riscam sa interpretam istoria ori mitologic in sens protocronist, ori mitologic in sens negativ, ceea ce este, de fapt, aceeasi moneda cu doua fete.
Dar, in fine, sa revenim: imparteala lui Churchill cu Stalin a fost respectata mai mult decat ne place sa credem. Mult mai mult. Grecia era o tara puternic dominata de comunisti, care au reusit sa provoace razboi civil si sa repurteze victorii importante. Stalin nu trebuia decat sa ridice un degetel ca sa castige tara. Dar pentru ca intelegerea era ca Marea Britanie sa aiba Grecia, Stalin nu a facut nimic si Grecia a fost castigata de tabara occidentala. In cealalta tara din zona, Iugoslavia, procentele au fost de aproximativ 70% influenta sovietica si restul occidentala. S-a respectat intocmai! Iugoslavia a fost intotdeauna o tara cu un destin aparte in lagarul socialist si un prim dizident fata de Moscova.
In fine, dovada pentru faptul ca influentele s-au respectat stau si mesajele date de oficialii ambasadelor Marii Britanii si SUA la Bucuresti – mesaje de ridicare de umeri si de confirmare a faptului ca jocurile sunt facute de sovietici. Acum, ce se putea face? Pai, nu cumva ce s-a facut? Liderii partidelor istorice au incercat o rezistenta si au fost ucisi in inchisori, legionari au incercat sa reziste cum au stiut si au patit ce au patit, intelectualii la fel, etc. Din fiecare zona a paturilor mentionate au existat si personaje care au luat calea exilului. Nimeni nu s-a gandit insa sa le acuze de tradare. Si pana la urma, de ce sa ne rafuim cu istoria? Poate mai bine ar fi sa o intelegem in rosturile ei duhovnicesti, si probabil am iesi mai castigati.
Imi vin in minte 2 intamplari.
Intr-una din zile am vazut pe strada un cuplu de vreo 20 de ani (foarte tineri si chiar frumosi) cu un carucior cu 2 gemeni mici. Nu erau deloc “bronzati”. Mergeau pe strada si foamea se pare ca le era mare. S-au oprit langa niste tomberoane si tanarul a inceput sa caute cava de mancare, iar intre timp povestea ceva vesel si optimist copiilor din carucior. Sotia lui, rusinata de situatie, statea intr-o parte. Pornind de langa tomberoabe, cineva de pe strada i-a dat femeii niste bani. Rusinata, dar foarte placut surprinsa, femeia a spus un “multumesc” (nu multam’ sau mersi). Dar peste toate, cei doi se vedea ca se iubesc!
Oare cine e responsabil (daca exista un responsabil) pentru situatia asta?
A doua intamplare e de fapt o discutie cu un preot; parintele spunea ca: “una dintre cele mai mari probleme in ziua de azi e ca tinerii au plecat de langa parinti”. Am stat mult sa inteleg de ce a zis aceasta. Primul impuls a fost sa-l contrazic (mai ales ca si eu am plecat in lume si am luat viata in “coarne”).
Hmm! Cine, daca nu parintii iti ofera un sfat si un ajutor total dezinteresat?
Mai demult (apropo de lipsa pensiilor) parintii aveau grija de copii cand acestia erau mici, iar la batranete copii le “intorceau” ajutorul. Nu era nevoie nici de alocatie pentru copii nici de pensii. Copiii cresteau cu exemplul parintilor si a bunicilor in fata, credinta si experienta erau mult mai bine transmise. Acum, credinta a fost serios “avariata”, au aparut “bonele” si odata cu ele, la pachet, caminele de batrani.
Acum am ajuns sa fim “buni” cand vrem noi, credinciosi poate la sarbatori, avem timp sa “vedem idei”, facem filosofie avansata, ne lansam in teorii privind inceputul si sfarsitul lumii, dar uitam ce e, poate, cel mai important lucru (aici e bine a se vedea pagina principala)
P.S. Nu am vrut prin parerea mea sa supar pe nimeni, nici sa fiu partinitor cuiva.
Doamne, iarta-ne si ne miluieste!
Mă bag şi eu ca musca în lapte în vorbă, pentru că pe fond, domnul dan nu greşeşte deloc. Astfel de poziţii din partea antreprenorilor s-au radicalizat mai cu seamă după introducerea impozitului forfetar, a cărui singură menire este să radă orice iniţiativă individuală în domeniul antreprenorial şi să împingă singura categorie socială care conferă vigoare unei economii naţionale într-un raport de dependenţă faţă de politica bancară, pentru cei ce insistă şi se încăpăţînează să nu iasă din joc. Apoi împingerea indivizilor activi şi cu iniţiativă, în braţele multinaţionalelor sau ale statului bugetar, în aşteptarea unor vremuri mai bune, care mai mult ca sigur nu vor mai veni sau care nu vor mai putea fi apreciate la fel de cei care, între timp, s-au integrat în medii care suprimă în mod natural iniţiativa individuală.
Problema care ne interesează este mai puţin de ordinul modelului economic. Problema cu adevărat majoră este staul mafiot care pur şi simplu te JEFUIEŞTE după toate criteriile cunoscute de dreptul penal. Antreprenorii sunt trataţi ÎNTOCMAI ca nişte criminali şi sunt abuzaţi de absolut toate instituţiile statului cu care intră în contact. În astfel de condiţii este normal să crească popularitatea/preferinţa către sisteme minimale de guvernământ, la fel cum este destul de lesne de înţeleasă aversiunea către cei indicaţi ca fiind responsabili de acest jaf.
Cu această atitudine oarecum legitimă, de apărare a proprietăţii în faţa abuzului, suntem totuşi în pericol de a cădea în cealaltă extremă, de a minimaliza responsabilitatea socială faţă de aproapele nostru. Modelul libertarian pleacă de la premisa eronată că toţi suntem înzestraţi cu aceleaşi însuşiri şi instrumente pentru reuşită, ori noi ştim că unii primesc mai mulţi talanţi decât ceilalţi. Este uşor să ţipi că cel de lângă tine are un singur talant pentru că a fost minţit de politicieni, de sisteme socialiste etc, dar să treci cu vederea chemarea pe care o avem cu toţii spre ajutorarea celor mai slabi ca noi. Ajutorarea aceasta este, după cum arăta şi domnul admin, în raport direct cu duhovnicia/dragostea noastră pentru semeni. Obştea mănăstirească este modelul spre care trebuie să tindem. În condiţiile în care suntem stăpâniţi de egoism, pentru a se evita un genocid de ordin social, societatea a impus într-o măsură mai mică la început, cotizaţia obligatorie de ajutorare (să spunem, sub condiţia rezolutorie de a spori dragostea şi comuniunea). Modul în care această cotizaţie obligatorie a fost deturnată de la scopul său BENEFIC social, în lunga istorie a fiscalităţii, este uşor de intuit.
Revenind la discuţia noastră, măsurile pe care le doriţi a fi aplicate, sunt întradevăr echitabile dacă am avea în vedere O ALTĂ SOCIETATE. Sunteţi de acord probabil că nu toţi antreprenorii sunt atât de responsabili ca dumneavoastră şi totodată, că milostenia nu poate fi suplinită de un circuit perfect al capitalului sau de constaţa profitului şi drept urmare, că încercaţi să impuneţi un sistem care nu se poate sincroniza cu stadiul involuţiei noastre sociale decât cu preţul UNOR SUFERINŢE UMANE semnificative.
Suntem, dacă vreţi, în sitaţia ţăranului care a urcat la etajul 9 al unui imobil şi care, înţelegând că este normal ca omul să simtă iarba sub tălpi şi nu ciment (deci un adevăr incontestabil), intenţionează să coboare, fie aruncând blocul în aer, fie sărind pe geam, în speranţa că el nu-şi va rupe decât o mână şi negândindu-se că semenul său s-ar putea să nu supravieţuiască aceleiaşi metode. Ori, SINGURA METODĂ VIABILĂ de a simţi iar pământul sub tălpi este să căutăm să refacem, în sens invers, drumul parcurs. Pentru asta trebuie însă înţeles că drumul de reîntoarcere reprezintă totodată şi revizitarea etajului 8 apoi 7,6, 5, etc. timp în care trebuie să nu uităm destinaţia, să nu cumva să ne trezim urcând cu liftul la etajul 40.
În termeni duhovniceşti, refacerea acestui drum, către iarba verde de acasă, o constituie despătimirea iar destinaţia este reprezentată de SFINŢENIE. Cât timp nu ne asumăm, individual şi ca neam, această destinaţie, ne încurcăm degeaba în discuţii mai mult sau mai puţin abrupte despre măsuri economice.
Revenind la modelul libertarian, pierdem din vedere faptul că acesta (ca şi multe alte ideologii economice moderne) pun exclusiv preţ pe relaţii pecuniar patrimoniale, izolând umanitatea şi raporturile umane nepatrimoniale (care reprezintă imensa majoritate a legăturilor noastre cu semenii) într-un spaţiu strâmt, cel al accesoriilor raporturilor de natură patrimonială. Extirpăm dragostea pentru semen şi o mutilăm într-un soi de interes comun de asigurare a confortului, a lubrifierii unor raporturi sociale simpliste şi fără conţinut, promovăm adeziuni şi afilieri la ideologii fără consistenţă etc. Ori pare că nu mai înţelegem că o astfel de atitudine reprezintă o amputare violentă a dumnezeirii noastre şi a libertăţii cu care am fost înzestraţi. Iertaţi-mă!
@Dan,
Dupa ce imi dai in cap imi ceri iertare. Atunci permite-mi si mie sa iti dau o replica, dupa care desigur iti voi cere iertare.
Nu inteleg de ce a trebuit sa fii atat de agresiv cu mine. De la afirmatia mea conform careia pensia este un drept castigat, ai sarit la mine. Esti suparat pe guvernele care iti pun zeci de taxe si iti descarci frustrarea pe altii. Afirmatia mea mi se pare ca este foarte corecta, pensia este un drept. Daca tu depui niste bani la o banca, ai si pretentia sa ii poti ridica la un moment dat, nu? Nu este cat se poate de logic? Pe mine nu ma intereseaza de unde ia banca banii, atat timp cat isi respecta contractul cu mine si imi returneaza contributia mea in timp. Caci cam asa functioneaza treaba asta, statul poate fi asemanat cu o banca. La asta s-a rezumat in principal punctul meu de vedere. Tu ai atins si alte aspecte, unele foarte corecte, dar aici eu consider ca am dreptate.
Este o rastalmacire. Idee era ca nimeni sa nu fie nevoit sa isi doneze averea, ci fiecare sa fie responsabil in a economisi pt mai tarziu, dar pt. ca lucrurile nu stau asa, nu toti sunt resposabili, mai bine un sistem coercitiv care sa se preocupe de asta, decat sa avem situatii tragice mai tarziu.
Statul nu te obliga sa platesti CAS-ul pentru a-ti cumpara diverse bunuri, comparatia este nefericita. In acest caz ar fi chiar o aberatie. Ci te obliga sa iti asiguri traiul la batranete. Pentru ca altfel va fi obligat sa iti plateasca ajutoare sociale daca nu te-ai asigurat. Si se stie, cati nu lucreaza la negru? Cati sunt nepasatori si iresponsabili cu ceea ce priveste viitorul lor? Cum am mai spus, am trai o drama sociala. Ea deja exista (pentru cei cu vechime mica in munca sau care au lucrat la C.A.P. unde nu existau carti de munca, dar dimensiunea ar fi cu mult mai mare.
Afirmatia: statul iti da in cap si iti fura bunurile este mult cam exagerata.
1. Ideea nu este ca tu nu platesti acum pentru actualii pensionari (chiar daca in gestiune asta se intampla), ci tu platesti de fapt TOT PENTRU TINE !!! Pentru ca sa iti asiguri o pensie la batranete. Iar acest fapt nu mi se pare deloc nedrept. Faptul ca momentan banii merg in alta parte, e o chestiune de politica economica a statului. Nu ar trebui sa te framante asta. E treaba statului cum gestioneaza banii. El e obligat sa iti asigure tie o pensie mai tarziu (chiar daca vrei chiar daca nu vrei, statul se asigura ca nu vei ajunge sa cersesti in strada. Statul nu poate fi sigur de responsabilitatea ta de a-ti asigura un venit la batranete, si o face el in locul tau, ca mai tarziu sa nu il doara pe el capul pentru ajutoare sociale). Poate nu o fi un sistem perfect, nici nu cred ca este, dar ideea mea era aceea ca atat timp cat ai fost OBLIGAT sa contribui toata viata pentru o pensie la batranete, aceasta devine pentru tine un DREPT CASTIGAT. Atat si nimic mai mult. Restul poate fi discutabil. Si ai dreptate, in timp sistemul se poate prabusi, dar nu intru aici in detalii, abia aici ar fi cazul sa ne indignam daca s-ar ajunge la asta.
In ceea ce priveste taxele, e adevarat ca sunt cam mari (asta nu a fost dintodeauna, in ultimii doi ani s-au pus pe noi sa ne jecmaneasca profitand de criza), dar excluzand situatia din ultimii doi ani cu acest guvern nefericit, ar fi perfect normal sa se puna o taxa REZONABILA, care sa nu duca la falimentare, la gatuirea micului intreprinzator. Cu taxele mari nu sunt nici eu de acord. Dar nu traim de capul nostru, nu traim pe o insula izolata, ci intr-o societate asa-zis civilizata, intr-un stat (si nu cel de care vorbeste T.B., statul minimal care nu are nicio raspundere pentru cetatean, adica cel care doar cere fara sa si ofere) si platim niste taxe pentru a putea beneficia si noi la randul nostru de SERVICII din partea lui: educatie gratuita pentru copii, servicii medicale, o armata instruita in caz de conflicte, infrastructura, transport public, alte urgente: politie, pompieri, etc. Pentru toate acestea statul este obligat sa stranga bani din profitul societatilor pentru a strange bani la buget astfel incat toate acestea sa poate functiona. Dupa mine, ar fi fost suficienta o singura taxa, dar una suportabila, nu care sa sufoce societatile comerciale. Dar e doar parerea mea si e posibil sa gresesc.
Nu contest drepul tau de a economisi, oricine e liber sa o faca daca are de unde si doreste. Nu fac decat sa spun ca daca contribui cu niste bani, mai tarziu am dreptul sa ii primesc inapoi sub forma de pensie. Recunosc, ideea in sine de a obliga pe cineva sa dea o suma de bani poate fi nedreapta, dar trebuie sa privesti imaginea de ansamblu si sa te intrebi si ce s-ar intampla daca nu ar fi asa? Eu am privit si nu mi-a placut ce am vazut: batrani care in tinerete au fost iresponsabili si care mai tarziu vor muri de foame…
Eu sunt de acord sa platesc taxa CAS dar pentru propria pensie de mai tarziu, totodata sustin ca fiecare sa isi plateasca CAS-ul pentru a putea beneficia la batranete de un venit. Sfantul Antonie cel Mare dupa ce si-a dat averea, a trait in pustiu, deci este alta situatie. Cat priveste Vasile cel Mare, te cam inseli, nu ai citit viata Sfantului, el a facut “marsuri” in timp de seceta, cand lumea murea de foame, pe la cei care aveau, s-a umilit in repetate randuri pentru a cersi efectiv spre a putea da saracilor ce sa manance. Si nu i-a deposedat de avut, ci le-a cerut sa contribuie din avutul lor si sa dea si altora. Iar daca nu esti de acord cu asta, nu te poti considera crestin, caci egoismul este o patima care impiedica Harul lui Dumnezeu, iar milostenia este virtute obligatorie pentru a putea intra in Imparatia Cerurilor. Si nu trebuie sa ma crezi pe mine, ci chiar pe Domnul nostru care ne-a spus:
31. Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale.
32. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre.
33. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.
34. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.
35. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;
36. Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
37. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei?
38. Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat?
39. Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?
40. Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.
41. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.
42. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau;
43. Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
44. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?
45. El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut.
46. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.
(Matei cap.25)
Nici aici nu ai dreptate. Si pe vremea lui Stefan, si dintotdeauna, poporul a trebuit sa plateasca biruri. Sistemul nu este socialist, si nu a fost inventat incepand cu 1848. Taxe s-au platit dintotdeauna, de la primele comunitati, chiar si pe vremea Mantuitorului.
22. Se cuvine ca noi sa dam dajdie Cezarului sau nu?
23. Dar Iisus, cunoscand viclesugul lor, a zis catre ei: De ce Ma ispititi?
24. Aratati-mi un dinar. Al cui chip si scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului.
25. Si El a zis catre ei: Asadar, dati cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului si cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
(Marcu cap.20)
A spus admin foarte bine mai sus, este si o practica crestina aceasta. Fiecare sa dea o parte din avut pentru ca si altii mai sarmani sa poata beneficia de ajutor. Ideea de a avea numai tu, si sa altul care nu a putut din diverse motive, de boala, de handicap, orfani, samd, sa moara de foame este o conceptie nu doar egoista dar lipsita de orice urma de omenie.
Nu l-a obligat, dar eu nu de acea intamplare vorbeam, ci de PORUNCA Lui:
Celui ce te loveste peste obraz, intoarce-i si pe celalalt; pe cel ce-ti ia haina, nu-l impiedica sa-ti ia si camasa; (Luca 6:29)
Trecand peste cinismul mare cu care judeci lucrurile, faptul ca te umfli atat de tare in pene cu meritul tau dovedeste lipsa de smerenie. Si fara smerenie, sufletul este mort.
“Ca ce foloseste omului daca va castiga lumea toata, iar pe sine se va pierde sau se va pagubi?”(Luca 9:25)
Iar daca vei mai considera ca este doar meritul tau (chiar daca este) si vei ramane in aceasta mandrie si parere de sine, Dumnezeu iti va lua ceea ce ai pentru a te smeri si a-ti salva sufletul. Pentru tot ce avem, trebuie sa ii dam Slava Domnului si sa ii recunoastem ajutorul.
Eu nu am spus ca imi esti dator mie, ca nu mie sau pensionarilor de acum le dai banii, ci am spus ca esti dator tie, prin a-ti asigura o pensie la batranete, caci pentru asta contribui. Ma rog, tu nu esti de acord cu obligativitatea, am explicat mai sus pozitia mea.
Eu am spus: “A trai pentru confort nu are nimic de a face cu crestinismul.” Nu am spus ca nu esti crestin, ci ca atitudinea asta nu este propavaduita de crestinism, ci dimpotriva, Sfintii ne sfatuiesc sa traim mai mult cu strictul necesar. Desigur nu suntem sfinti, dar sa incercam macar. Confortul nu trebuie sa devina un scop in sine, altfel nu vom inainta duhovniceste. A spus Mantuitorul (dupa cum stii dealtfel) sa ne lepadam de sine si toti Sfintii ne sfatuiesc sa evitam sa traim in indestulare, ci sa ne multumim cu cele ce ne sunt necesare Sunt sigura ca, cunosti aceste lucruri. Nimeni, nici Dumnezeu nu te obliga la nimic. Fiecare face cum considera.
Am spus: “Egoismul de a nu imparti cu nimeni din avutul tau”, ceea ce este adevarat, cum ai recunoscut, este egoism acesta. Nu am indraznit sa te acuz de egoism in mod direct. Am caracterizat o atitudine la modul general.
Nu mai rastalmaci cuvintele mele te rog.
Trebuie sa te atentionez ca ai depasit cu mult limita unei discutii rezonabile, iarta-ma te rog dar reactiile tale sunt deplasate si mult disproportionate. In primul rand ma jignesti foarte tare, imi vorbesti de sus, cu multa aroganta si obraznicie chiar. Ma acuzi fara jena ca iti fur banii, de parca as fi pe o hoata de buzunare care atenteaza la portofelul si averea ta. Si asta fara sa ma cunosti nici pe mine, nici statul meu economic. Indiferent care ar fi fost situatia mea insa, este o chestiune de minima politete sa nu te adresezi cu asemenea ton si cuvinte unei fete, cu atat mai mult daca te consideri crestin. Este de neconceput asta dar si modul in care tratezi problema, cinic si lipsit de orice urma de omenie. Eu macar nu te-am jignit, sau cel putin nu am intentionat. Nu era cazul sa te inflamezi in halul asta. Ai fost foarte nepoliticos, pe masura ce te citeam imi crestea tensiunea. Asculta: nu e ok sa ataci asa oamenii chiar daca nu esti de acord cu ei. Invata sa te mai retii. Iarta-ma si pe mine daca te-am suparat.
Nu mai insist pe aceasta discutie intrucat e neproductiva insa doar cateva remarci referitor la ultima postare a Mirelei.
1. Da statul a perceput impozite si taxe de la infiintare insa nu din grija pentru saraci si nici pentru sisteme sociale inexistente istoric pana relativ recent (incepand cu secolul 18). Percepeau biruri pentru armata, ordine interna, justitie, si bunastarea regilor/nobililor. Cu exceptia ultimelor doua tipuri de biruri sunt de-acord cu restul (armata, ordine interna, justitie) care au ca scop protejarea libertatii individuale (de agresiune straina, domestica si conflicte individuale).
2. Fiecare e responsabil personal de viata sa, de statutul sau economic/social/cultural, nu exista “responsabilitate sociala” (in sensul responsabilitatii mele pt. statutul economico-social al altor persoane). Pilda talantilor.
3. Statul n-are nici un drept sa decida ce e/nu e bun/folositor pt. mine, ce e sau nu sanatos, cum sa gandesc si ce sa fac in viata. Acestea sunt decizii personale. Nu are dreptul sa-mi bage pe gat servicii sociale daca nu le doresc. Oricum nu o face din grija pt. oameni, doar se vede cine castiga din sistemele publice (medicamentele, vaccinurile, echipamentele tehnologice etc. din unitatile publice, sistemele informatice s.a.m.d. toate umfla buzunarul unor privati pe ban public).
4. Statul nu este obligat sa asiste social pe nimeni. Singura lui responsabilitate este fata de contributorul net la buget. Iar in prezent nu-si indeplineste obligatiile fata de acesta dar are pretentii sa satisfaca nevoile altor parti care nu au nici un drept moral, legitim, asupra bugetului de stat (caci n-au contribuit cu nimic la el).
5. Politica la nivel de stat de umilire a bazei productive a unei economii si inaltare la rang de virtute a celor care nu produc ci consuma duce la faliment social inevitabil si saracire generalizata a societatii (consumerism si “crestere pe datorie”). Asta pentru ca la baza productiei sta – vrem nu vrem sa recunoastem – egoismul omului (mare sau mic) nu caritatea, iar un om demotivat sa intreprinda ceva (prin lipsirea de motivatia profitului) se va angrena in alta activitate care va lipsi societatea de bunurile si/sau serviciile sale. Aceasta mentalitate duce la cresterea numarului de oameni dependenti, asistati, nicidecum la diminuarea lui (prin incremenire in proiect). La fel cum statele cu sisteme sociale dezvoltate atrag toate nulitatile sociale de care tot ele se plang dand vina in general pe est-europeni. Este natura umana, care raspunde la stimulente. Sunt egoisti si medicii care pleaca in strainatate pt. salarii mari, si antreprenorii care emigreaza pt. profituri mai mari, la fel ca si asistatii social care pleaca in Suedia/Franta/Anglia/Germania pt. a obtine o mai buna asistenta. A sustine ca “unii nu sunt egoisti” sau ca “e o diferenta intre ei” este curata ipocrizie. Fiecare categorie sociala isi urmareste interesul personal – ceea ce nu este un lucru rau in sine (nu e rau nici ca forta de munca vrea salarii mai mari, nici ca bugetarii vor salarii mari, nici ca antreprenorii urmaresc profit, si nici ca asistatii social cauta asistenta de calitate). Raul apare abia cand una din aceste categorii sau toate la un loc vrea sa-si atinga scopul impunand prin forta punctul de vedere utilizand institutia statului. De aia statul trebuie sa existe insa sa ramana NEUTRU cu privire la categoriile sociale, nu trebuie sa-l favorizeze pe bogat sau pe sarac, ci toti sa fim EGALI IN FATA LEGII. Adica nu egali la venit, nu egali in ierarhia sociala, in cultura si educatie ci in fata legii.
Altfel se creeaza o societate de privilegiati discretionar selectati de stat si o patura mare si majoritara de neprivilegiati abuzati de catre primii. Conteaza mai putin sensul redistributiei cat actul in sine. Asta avem in prezent o societate de privilegiati. Bazata pe afirmatia marxista “de la fiecare dupa posibilitati fiecaruia dupa nevoi”. Societatile bazate pe aceasta politica lipsita de omenie au ajuns cum bine meritau in groapa.
6. Piata aloca eficient resursele chiar si in domeniul caritatii. Ca poate nu intotdeauna sau de multe ori caritatea nu e la nivelul dorit de unii e alta problema ea tine de limitarile naturale ale societatii (resurse, cultura, dispozitie spre acte de caritate). Daca bruschezi aceste limitari – prin forta externa (fie a statului sau a unei organizatii private coercitive/corporatii) – nu vei face decat sa risipesti resursele si cel mult sa cresti pe moment, temporar caritatea cu efecte paguboase pe termen mediu/lung. Este similar cu a creste fiscalitatea dincolo de limita suportabilitatii contribuabilului si a te astepta sa ai pe termen lung incasari mai bune la buget. Asa si in cazul caritatii daca depasesti limita sociala la acest fenomen pe termen scurt vei avea iluzia cresterii, insa pe termen mediu si lung efectul va fi total pe dos. In plus vei inrai omul, astfel incat o revenire la nivelul initial natural de renuntare la sine nu va mai corespunde noii realitati create (ceea ce s-a intamplat in cazul taranimii care greu se mai asociaza fie si voluntar dupa efectul psihologic lasat in urma de colectivizare).
@Dan: frate Dane, maria ta, sa te intorci sa iti citesti comentariul asta peste vreo cateva zile, asha ii o adiere de egocentrism in el ca aproape m’o molipsit si pe mine. 🙂
acu, nu e treaba me, nu stiu ce afacere conduci si cum…insa faci matale cateva erori grave de apreciere (daca ma poci esprima asa – da’ io’s mai de la tara si ma esprim cum poci).
la (4): statul e obligat sa asiste social pe cine are nevoie sa fie asistat; pentru asta, eo (cetatean model, roman, de sex masculin, contribuabil ca si dumneata), contribui la buget. deci, pre cale de cosecintza, eo SI pentru asta dau contributia la buget. ca sa ne intelegem.
la (5): in scurta mea viata profesionala am invatat un lucru: niciodata “paycheck-ul” nu motiveaza omul. Absolut niciodata. Singurii motivati de ban sunt mercenarii. In lunga mea viata profesionala am invatat un lucru: niciodata nu te baza pe mercenari. Pretuieste loialitatea.
la (6): piata nu aloca nimic. period. de eficienta nici nu mai discut ca intram in filosofii economice si ne apuca dimineata.
—
la final, pentru punctul (2) unde invoci pilda talantilor: ca si in cazul pildei tanarului bogat, nu vezi decat ce iti convine.
Te invit prin urmare la o calatorie in afara propriului ego: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/03/02/fratele-meu-este-viata-mea/
Fraaatee, draagaa…
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-nu-i-omoara-pe-intelectuali-doar-se-aia-pe-ei-65209.html
Ce ma bucur io cand se porneste Mirela 🙂 ca le zice bine, clar si la obect, face, asa, o ordine in ganduri si simtire!
Mirela, iarta-ma, nu vreau sa te smintesc, da’ p’asta trebuia s-o spun!
Campania de promovare a agendei neoliberale in Romania (stat minimal, distrugerea sistemului public, privatizare totala, corporatizare, etc) pe tema pensiilor private continua agresiv.
Via think-tank-ul Expert Forum, cunoscut pentru agenda neoliberala si apropierea de Basescu (Expert Forum este condus de Sorin Ionita, cunoscut basescian):
14 noiembrie: http://expertforum.ro/cine-va-mai-plati-pensiile-decreteilor-exista-scenarii-pentru-evitarea-dezastrului-din-2030/
20 noiembrie:
21 noiembrie: Adevarul: INFOGRAFIE Cât de mici vor fi pensiile decreţeilor. Criza sistemului public de pensii, cauze şi soluţii http://www.adevarul.ro/actualitate/social/INFOGRAFIE_Cat_de_mici_vor_fi_pensiile_decreteilor_0_814118821.html
Concluzia articolului de promovare din Adevarul, expusa de “expertul” Expert Forum, Suzana Dobre:
Si lista continua, “studiul” fiind preluat in cascada de media de la noi, fie ca e vorba de cea de casa a gastii portocalii, fie ca e vorba de mazete cu pretentii economice sau agentii de stiri:
Mediafax: http://www.mediafax.ro/social/studiu-cresterea-varstei-de-pensionare-masura-optima-pentru-scaderea-deficitului-bugetului-de-pensii-10338768 (aci se promoveaza “cresterea varstei de pensionare”, in principal; romanu trebuie sa stea la jug pana crapa)
Money.ro: http://www.money.ro/studiu–cresterea-varstei-de-pensionare–masura-optima-pentru-scaderea-deficitului-bugetului-de-pensii_1233535.html
Money.ro: http://www.money.ro/cat-de-mici-vor-fi-pensiile-decreteilor_1233602.html (sa va pregatiti de pensii mici, da? iar cea mai buna pregatire este sa va luati gandul de la ele si sa va faceti o pensie privata. S’a inteles, da? Executarea!
Ziarul Financiar, in acelasi ton: http://www.zf.ro/eveniment/studiu-decreteii-sa-aiba-grija-ce-fac-cu-banii-pentru-ca-oricum-statul-nu-va-avea-de-unde-sa-le-dea-pensii-mari-10339985
RomaniaTV: http://www.rtv.net/scenariu-ingrijorator-in-2030-pensia-media-va-fi-de-doar-17prc-din-salariu_54117.html
Problema: pensii mici. Daaar…
Nu-i asa ca viata e frumoasa?