“Satul puturosilor”, campania impotriva SALARIULUI MINIM pe economie si OBEDIENTA ACCEPTABILA sau cand e “OK” sa fii sluga: cand seful e MANAGER
Comuna Dângeni, situată la 30 de kilometri de municipiul Botoşani, este o localitate unde sărăcia şi lenea sunt la ele acasă. Din cei 3.000 de locuitori care populează cele patru sate ale comunei, aproximativ 800 de persoane trăiesc din ajutorul social sau cu ajutorul pensiilor bătrânilor.
„Majoritatea celor fără loc de muncă sunt tineri. Nu continuă nici studiile, dar nici nu muncesc. Din păcate, o parte se mulţumesc cu ajutoare sociale. Nu se poate să trăiască până la 35-40 de ani pe spinarea părinţilor. Sunt şi oamenii gospodari din sat, dar cu câteva sute de oameni care nu muncesc este greu pentru această comunitate“, spune Cătălin Rotundu, primarul din Dângeni.
A găsit degeaba locuri de muncă
Edilul din Dângeni a solicitat, încă de la începutul anului, Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Botoşani să găsească nişte firme interesate să angajeze şi să califice oameni de la ţară. În urmă cu două săptămâni, au început să vină şi ofertele. GT Company, o firmă de confecţii din Botoşani, era dispusă să angajeze 60 de oameni din comună, cu un salariu net de 1.000 de lei, bonuri de masă, calificare la locul de muncă şi transport asigurat.
Catalin Rotundu primarul din Dângeni
În acelaşi timp, a mai venit o societatea comercială din Sibiu cu capital româno-german, dispusă să deschidă un punct de lucru la Dângeni pentru fabricarea de uşi, tocuri de uşi şi geamuri, parchet din lemn. Aveau nevoie de 25 de oameni.
Primarul a pus anunţuri prin tot satul şi credea că o să fie bătaie pe locurile de muncă. Surpriza a fost, însă, una de proporţii. „M-am făcut de râs acolo. Am vrut să-i ajut şi au venit 20 de oameni din atâţia care nu au loc de muncă. Este incredibil. Am ajuns să mă rog de ei să muncească. Şi pe reţelele de socializare le-am comunicat că nu mai pot sta numai din ajutor social“, spune primarul Cătălin Rotundu.
Gospodarii, revoltaţi
Refuzul de a munci a stârnit revoltă şi în rândul oamenilor muncitori din sat. „Stau toată ziua la crâşmă. Au venit să le dea de muncă şi nu vor. Sunt leneşi, le place să trăiască numai din ajutor social. Când nu mai au bani, fură ce apucă. Eu am muncit toată viaţa. Mă trezeam de la 5 dimineaţa şi munceam, nu întindeam mâna. Ei la 8 sunt la bar“, spune Maria Bunescu (63 de ani), din Dângeni.
La crâşmele satului se dă adunarea de la ora 8 dimineaţa
Nici măcar la mica societatea gospodărească înfiinată de Primărie pentru lucrări edilitare nu se înghesuie prea mulţi. „Sunt câţiva băieţi muncitori şi atât. Au mai fost câţiva şi, după trei zile, au plecat. Au zis că a venit frigul şi vin altădată. Nu îmi venea să cred. Cum adică să le fie frig?“, spune stupefiat edilul din Dângeni.
De ce nu vor să muncească
Motivele invocate de săteni pentru refuzarea locurilor de muncă sunt multiple. Unii au spus că nu au cu cine să îşi lase copiii acasă. „Am făcut demersuri la Inspectoratul Şcolar să amenajăm o creşă şi o grădiniţă într-o şcoală mai puţin folosită. Dacă nici aşa nu vin la muncă, nu ştiu ce să mai zic“, spune Rotundu.
Există şi o categorie a celor care, deşi au cel mult zece clase şi nu sunt calificaţi în nicio meserie, vor salarii de peste 2.000 de lei. Este cazul lui Marius, un sătean din Dângeni care mai lucrează ocazional la construcţia de drumuri, ca muncitor necalificat. L-am găsit la crâşma de la ieşirea din satul Dângeni. „Nu mă interesează locuri de muncă pe bani puţini. Aici sunt prost plătite locurile de muncă. Eu vreau minimum 2.000 de lei. Eu am şcoala vieţii. Am fost ultima oară în Oradea la şosele“, mărturiseşte Marius Atudoroaie.
Într-o altă categorie se încadrează Dănuţ Boghian, un bărbat de 45 de ani care trăieşte împreună cu soţia lui Elena de ani buni din ajutorul social şi din alocaţiile celor trei copii. Nici nu doreşte să îşi găsească un loc de muncă. „Dacă lucrez şi cu ziua, pierd ajutorul social. Este bine şi aşa, cu ajutorul social. Primesc 400 de lei şi, cu alocaţiile copiilor, ne descurcăm cum putem. Dar nu mă tentează altceva. E bine aşa“, spune săteanul.
Danut Boghian, unul dintre oamenii multumiţi cu ajutorul social
Primarul din Dângeni, sătul să-i mai roage pe oamenii din sat să muncească, este decis să le taie ajutoarele sociale. „Am să-i chem când se fac dosarele din nou şi le voi da loc de muncă. Pur şi simplu nominal îi trimit la muncă. Dacă refuză, le tai ajutorul. Pentru că nu au nevoie de el. Sunt în putere şi refuză munca“, încheie primarul.
Un grup format din 33 de cadre didactice, economisti, antreprenori si manageri romani au transmis luni presedintelui ales Klaus Johannis, prim-ministrului Victor Ponta si ministrului Muncii Rovana Plumb o scrisoare deschisa in care atrag atentia asupra proiectului de Hotarare de Guvern privind cresterea salariului minim în anul 2015, aratand ca masura este distructiva pentru economie si afecteaza bunastarea celui mai sarac segment al fortei de munca. Semnatarii scrisorii deschise (pe care o puteti citi in atasament) spun ca desi intuiesc ratiunile politice si totodata constrangerile bugetare care ar justifica o astfel de decizie, spera ca intr-o prima faza va determina reconsiderarea acestei deciziii. “Fixarea unui nivel minim al salariilor mai sus decat cel determinat de realitatea economica duce la descurajarea cererii de munca din partea angajatorilor, la cresterea somajului si a economiei subterane, mai noteaza autorii scrisorii deschise.
Redam mai jos testul scrisorii:
“Masura cresterii salariului minim pe care o doriti implementata în 2015 este distructiva pentru economie si afecteaza bunastarea celui mai sarac segment al fortei de munca.
Argumentam în primul rand prin considerentul ca „salariul minim” instituie o prohibitie: îi împiedica pe angajatori sa colaboreze cu persoanele slab calificate, precum tinerii fara experienta, în situatia în care productivitatea muncii acestora este inferioara salariului stabilit în mod artificial prin lege. În consecinta, fixarea unui nivel minim al salariilor mai sus decat cel determinat de realitatea economica duce la descurajarea cererii de munca (din partea angajatorilor), la cresterea somajului si a economiei subterane.
Cei afectati se împart în doua categorii: (1) întreprinzatorii si companiile care ofera de lucru oamenilor fara calificari deosebite si care vor descoperi ca trebuie sa cheltuiasca mai multi bani din buzunar pentru a-si mentine activitatea, putand induce si o crestere a preturilor care îi va afecta în primul rand tot pe cei cu un nivel redus al veniturilor; (2) persoanele cu slaba calificare sau fara experienta, care ocupa sau vor sa ocupe o slujba si care vor fi concediate, puse în imposibilitatea de a gasi un loc de munca sau nevoite sa lucreze fara acte legale.
Asa cum atesta studiile stiintifice, economistii, în marea lor majoritate, s-au declarat de-a lungul timpului împotriva instituirii salariului minim sau a cresterii acestuia, exact din motivele enumerate mai sus. Poate cel mai apreciat manual universitar modern de economie, cel al profesorului N. G. Mankiw de la Universitatea Harvard, se refera explicit la aceasta problema, mentionand ca 79% dintre economisti sunt de parere ca salariul minim creste rata somajului în randul tinerilor si al persoanelor slab calificate.
Dupa cum bine stiti, în Romania rata somajului în randul tinerilor este de aproape 4 ori mai mare decat rata generala a somajului (23,9% fata de 6,7%), iar „munca la negru” a luat proportii îngrijoratoare. Potrivit Consiliului Fiscal, unul din cinci salariati lucreaza „la negru”: „La nivelul anului 2012, în Romania erau circa 1,57 milioane de salariati, patroni si întreprinzatori individuali neînregistrati, «la negru», reprezentand aproximativ 27,7% din totalul salariatilor, patronilor si întreprinzatorilor individuali din economie”. Aceeasi sursa mentioneaza ca evaziunea fiscala din „munca la negru” s-a dublat fata de anii dinaintea crizei economice, valoarea anuala a impozitelor pe venit si a contributiilor pe care întreprinzatorii refuza sa le achite ajungand la 3,7 miliarde de euro.
În ultimii ani, pragul salarial sub care este interzis sa oferi locuri de munca a tot crescut, de la 700 lei în 2012 la 900 lei în prezent. Cu majorarea preconizata în 2015, la 1050 lei, salariul minim ar putea înregistra o crestere de 50% în doar cativa ani, interval în care productia (PIB) se estimeaza a creste doar cu 9%.
Din 2007-2008 încoace salariul minim a crescut permanent mai repede decat salariul mediu; daca înainte de 2009 acest prag era fixat la mai putin de 30% din salariul mediu, acum reprezinta 40%. Nu este de mirare atunci ca o parte atat de mare din forta de munca, aproape un milion si jumatate de salariati, sunt remunerati cu salariul minim. Daca fenomenul va continua, Romania risca sa ajunga o tara de angajati „pe minim”, cu o vasta economie informala, cu sute de mii de oameni care nu îsi gasesc o slujba sau care nu intra sub umbrela sistemele de asigurari sociale.Va amintim ca nivelul de trai nu sporeste prin decrete guvernamentale, ci datorita cresterii productivitatii, care face ca un volum tot mai mare de bunuri si servicii sa fie obtinute cu pretul aceluiasi efort depus. Cresterea salariului minim impune o povara suplimentara firmelor existente, si asa decapitalizate de criza economica, si descurajeaza initierea de noi afaceri. Cresterea salariului minim este în mod fundamental o masura anti-sociala, lovind exact în populatia saraca: persoane cu nivel redus de instruire (73% din totalul somerilor!), tineri fara experienta, categorii sociale defavorizate sau discriminate.
Din cate întelegem, dumneavoastra si guvernul din care faceti parte aveti drept obiectiv îmbunatatirea conditiilor de viata ale romanilor. În acest caz, este necesara abandonarea masurii cresterii salariului minim si concentrarea pe acele politici care încurajeaza crearea de locuri de munca, investitiile si productivitatea.
- Voxpublica: Interviul cu Ponta. Vrem salariu minim şi mai mic! Şi glumiţe incredibile cu şefi şi angajaţi
[…] Apoi, văd că specialişti în economie cer în cor să nu se mărească salariul minim pe economie. Nu cred că există ţară în UE în care o asemenea scrisoare să fie posibilă fără scandal. La noi e semnul emancipării.Textul e aici. Se porneşte de la ideea că se dau prea mulţi bani la negru. Ok. Dar asta e DIN CAUZA SALARIULUI MINIM? Este aceeaşi inversiune puternic ideologizată care face şi din anticorupţie vehiculul statului minimal: în cazul de aici, faptul că mulţi din privat sînt plătiţi la negru nu s-ar datora slabei supravegheri din zonă, nici măcar impozitului uriaş pe muncă şi mic pe capital (chiar, scrisorele cu scăderea CAS la angajator n-am văzut!), se datorează salariului minim pe economie, după specialiştii noştri. Singura soluţie e să nu mai avem prag minim pentru că-i defavorizăm pe cei săraci! Singura lor şansă e să lucreze pe salarii şi mai mici.
Ne daţi ori nu ne daţi
Să continuăm în acelaşi spirit. Au apărut reclamele cu şefi care rîd de angajaţi. Foarte amuzant. Propun o serie întreagă despre cum şi-o mai iau angajaţii din România. Se pare că ne placem să rîdem de noi înşine, că oricum sîntem nişte putori şi nu ne merităm nici un fel de drept. Biciuieşte-mă, şefu’, fă-mă să rîd şefu’.
Nota noastra:
Am mai zis-o: presa din Romania e o presa de propaganda inhamata la interesele capitalului privat, preponderent strain. Astfel se explica de ce nu exista nici macar intentia de a clarifica o situatie sociala precum cea din satul botosanean, ci de a livra o lectura setata aprioric spre anumite concluzii.
In opinia noastra, cazul intr-adevar relevant surprins, dar facut netransparent de modul de redactare al stirii (accente, de la titlu la formulari si, desigur, selectivitatea cu care sunt redate declaratiile) este cel al lui Marius, “pretentiosul” care vrea, auzi tupeu, 2000 de lei! Pe motivul ca are scoala vietii si a lucrat – ca muncitor necalificat, in mod sigur la negru – in constructii. Pai asta trebuie sa fie povestea majoritatii celor care trec drept someri si “lenesi” care nu vor sa munceasca pe 1000 lei. De ce ar face acest lucru, cand ei se pot descurca in astfel de escapade muncitoresti, lucrand cu santierul ici, colo? Si, la o adica, daca situatia chiar devine disperata, are alternativa emigratiei in capsunarit. In niciun caz pe cea a muncii pe nimic!
Salariul mic (adica mizerabil, umilitor!) – asta e cauza “lenei”. Salariu mic inseamna motivatie mica, si, precum s-a aratat, la tara nu exista doar venitul financiar, ci si cel rezultat din propria gospodarie, iar pentru acela chiar trebuie munca, pentru ca nu-ti creste cartoful in gradina de la sine.
Actualul aranjament social convine de minune capitalului privat, caci isi extrage maxim de profit cu minimum de costuri de productie. Si cu maximum de EXPLOATARE. Caci lucrurilor trebuie sa li se spuna pe nume (si Ilie Serbanescu o striga de multi ani, in desert): in Romania se face o abjecta exploatare a fortei de munca.
Iar baiatul acela, Marius, este de o mie de ori mai “tanar si liber” decat sclavii fericiti din orase care muncesc in multinationale, inregimentati, aliniati si obedienti fata de sefii corporatisti. Odinioara, un francez destept spunea ca “statul” e o entitate fictiva, iar aceasta fictiune a fost inventata pentru a deghiza supunerea omului de catre om, sau dominarea acestuia, intr-o forma acceptabila, justificabila. Obedienta in societatea capitalista cunoaste o alta fictiune inventata pentru a deghiza exploatarea: managementul, managerul, eficienta, productivitatea. Daca seful e manager sau CEO, atunci se cheama ca nu sunt sclav, ci sunt “parte a unei echipe de prestigiu care vrea sa fie prima sau chiar singura din piata”. O, da…
Aceasta obedienta este cu atat mai dezgustatoare cu cat supusii managementului sunt absolut convinsi ca li se intampla un lucru bun. Ei dispretuiesc, de pilda, respectul acordat de tarani institutiei Bisericii sau “popilor”, insa ei niciodata nu vor avea distanta critica pe care o au oamenii simpli fata de om, comparativ cu rolul preotiei si al bisericii. Ei sunt fanaticii mantrelor capitaliste, convertitii recenti la cultura eficientei si a “muncii”.
Cat il priveste pe dom’ primar, cine stie, poate asistam la nasterea unui model social in Romania. Primarul care nu va mai fi votat de obisnuita patura de clienti politici din randul saracilor, ci primarul uns de diverse firme si investitori, care e pus acolo sa taie ajutoarele sociale si sa forteze oamenii sa munceasca in fabrici improvizate pe salarii de mizerie.
Daca oricum marea primejdie pentru economia romaneasca este salariul minim... Ah, si “lenea”, neaparat!
- PROPAGANDA STATULUI ASISTENTIAL SI A NEMUNCII LA ROMÂNI. Soldatii neoliberalismului vor eliminarea venitului minim garantat
- PE CINE ASISTA STATUL: Romania construieste, pentru OMV Petrom si EXXON, o mega-conducta pentru gazele din Marea Neagra/ “Suferinta la pompa” – SUNTEM PRINTRE TARILE CU CEA MAI SCUMPA BENZINA DIN LUME
*
- UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala
- Reala mostenire negativa a “regimului Basescu”: POLITICA DEZASTRELOR SI A DISCORDIEI SOCIALE
- Brand de tara: SARACIE & EXPLOATARE. Copiii romani – in “topul” european al riscului de saracie si excluziune sociala/ Angajatele din INDUSTRIA TEXTILA au salarii SUB nivelul necesar subzistentei
- “Rosii Spania culese de romani” sau o ALTFEL de amenintare la SIGURANTA NATIONALA: Romania devastata de saracie
- Cezar Paul-Badescu “loveste” din nou: “SCLAVII ROMANIEI” – sau cum a ajuns reala expresia “EXPLOATAREA OMULUI DE CATRE OM”
- Opinie surprinzatoare in “CAPITAL” despre PLAGA “INVESTITORILOR STRAINI” care platesc SALARII DE SCLAVIE in “LAGARE DE MUNCA”/ Ilie Serbanescu despre rolul CAPITALULUI STRAIN si modelul economic al RAPTULUI COLONIAL aplicat Romaniei
- O ECONOMIE INSTRAINATA: 5600 firme romanesti vs. peste 31.000 multinationale! GERMANIA – cel mai important “ANGAJATOR”/ 1 MAI CAPITALIST: Presa face CULTUL MUNCII LA “PRIVAT” si deplange “DEPENDENTA DE STAT” in privinta locurilor de munca…
- “ANGAJATII ROMANI SUNT CA NISTE SCLAVI”
- CODUL MUNCII, creatie a ”filosofiei” austeritatii si mijloc de ocrotire a… abuzurilor asupra angajatului roman, a intrat in vigoare
- Din nou despre apocalipsa sistemului social actual, impunerea Codului de Munca sclavagist
- ILIE SERBANESCU DESPRE CODUL MUNCII
- Presedintele cinismului si al vorbelor proaste. Traian Basescu in dialog cu muncitorii: TRAIM DUPA CUM MUNCIM. Scurta dovedire despre FALSITATEA AFIRMATIEI (VIDEO)
- RASISMUL SOCIAL PROLIFEREAZA MALIGN. Pensionarii/ batranii tarii – inamicii publici? PENTRU CE ARE BANI CONSILIUL LOCAL IASI?
- Demonstrat statistic: ROMANIA NU ARE STAT SOCIAL
- Ce inseamna, de fapt, guvern minimal si de ce nimeni nu vrea sa existe asa ceva in Romania? UNDE ESTE FRAUDA PRIMORDIALA?
- Ideologii din umbra ai PDL lanseaza la apa IDEEA PERFIDA A DESFIINTARII SISTEMELOR PUBLICE DE PENSII SI DE SANATATE
- TOT MAI MULTI ROMANI AU AJUNS MURITORI DE FOAME. Numarul saracilor care traiesc din mila publica s-a dublat in ultimul an (VIDEO)
- MII DE PENSIONARI EXECUTATI SILIT DE STAT SI DE BANCI, un fenomen alarmant care ia amploare
- Tot mai multi dintre batranii nostri supravietuiesc numai indatorandu-se la C.A.R.
- VA MAI FI OARE OMENIE PE PAMANT? Noua “etica” a relatiilor sociale: ANGAJATUL “IDEAL” sau NOUL SCLAV NEFERICIT, gardienii de personal, oamenii-produs si pensionarii DEPORTATI
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Prostimea trebuie prostită cu ceva.
O, dacă nu ar fi aşa… . Dacă nu le-ar merge… . Dar le merge strună.
Chiaburii… bandiții, duşmanii clasei muncitoare… . A mers din plin.
Toate lichelele, toți oamenii de nimic au ajuns sus în comunism.
Acum, asistații, leneşii, pensionarii care stau pe capul salariatului.
Şi merge… strună.
Toți cu ochii şi cu judecata şi cu disprețul şi cu osândirea… pe ei.
Se calculează câți din aştia pe salariat. Niciodată nu auzi ,, câinii de pază” calculând cât iau stăpânii de pe salariat, cât ia în total statul de pe amărăşteni şi cât de pe… stăpânii de sclava-riați.
O să se mobilizeze vre-odată rețelele sociale (ca la alegeri) în această direcție.
Nu niciodată.
Prostimea este uşor de prostit. Mai ales acum. Stoarce di ei nu numai untul şi smântâna, ci şi ultima picătură de grăsime şi dă-le porno, alcool, droguri, phone-smarturi, telenovele 4k, şi… dezbină-i.
Toate prind. Şi toate au succes.
De ce ?
Pentru că nu-l credem pe Dumnezeu. Pentru că ne credem pe noi.
Pentru că nu suntem cinstiți am primit necinste.
Pentru că nu suntem curați am primit necurăție.
Am ajuns robi (ai…) că nu voim să fim fii (ai lui Dumnezeu după dar)
Niciodată nu am înțeles de ce salariul unui arhitect șef de municipiu (cu toată experiența pe care o presupune) este de cca 2.500 lei (net). Poate fi o temă colaterală, poate găsim împreună o explicație.
Am încercat să trăiesc din această sumă, cu soția și trei copii dar nu mi-a prea ieșit…
Da, articolul respectiv se inscrie intr-o “serie” care trebuie neaparat sa ne arate tuturor cat suntem de puturosi, sau daca nu tuturor, macar sa ne faca sa ne disociem de aceia asa-zis puturosi, asistati social etc.
Da, sunt interese pentru a se pastra nivelul de trai foarte jos, astfel ca firmele mari (straine, de obicei, dar nu neaparat – avem si exemplele noastre, vezi Ioan Niculae, care-si plateste angajatii in tichete de masa pre-tiparite la magazinele lui, ca sa nu poata fi folosite la alte magazine!) sa poata avea maxim de profit cu cheltuieli minime ale fortei de munca.
Da, e vorba de exploatarea fortei de munca.
Da, salariile sunt mici, chiar mizerabile. Insa depinde si cu ce compari…
Da, fiecare este LIBER sa-si hotarasca calea, sa hotarasca pentru el si nimeni n-ar trebui fortat sa faca intr-un fel anume.
Cu toate astea (desi nu asta faceti voi, dar pt unii dintre noi, ca cititori, exista pericolul sa intelegem acesta:) sa nu ne ascundem dupa deget si sa pretindem ca numai “altii” sunt vinovati si ca nu exista lene. Pentru ca suntem putini aceia care nu cunoastem cazuri “sociale” de semeni de-ai nostri care se multumesc sa traiasca in mizerie si nu fac absolut nimic impotriva acestui fapt, desi ar putea… Cred ca am vazut imagini de la inundatii cand satenii “faceau misto” de soldatii care faceau santuri ca sa se scurga apa, sau cand erau la mat. Stiu multe cazuri care prefera sa traiasca din ajutorul social si refuza sa munceasca, desi au oferte, chiar pe bani destui pentru munca prestata si pentru priceperea lor. Cunosc si oameni care ar vrea sa aibe un loc de munca stabil, platit cu 1000 de lei net si care ar avea timp si pentru gradina. Nu zic ca ce cunosc eu poate fi extrapolat si gata, e un adevar general valabil, pt ca poate fi irelevant per ansamblu. Nu vorbesc doar de mine, cred ca fiecare avem macar un exemplu din acesta.
Productia agricola e nesigura, depinzi de conditiile naturale, nu stiu ce-ai putea sa produci (si sa vinzi) pe cateva sute de mp, ca sa ramai cui 12000 lei profit pe an (echivalentul celor 1000 lei net lunar). Nu fac apologia angajatorului, departe de mine asta. Exista, insa, si cazuri concrete de lene, reale si nocive, de oameni cu putere de munca, care prefera sa “stea”, cand au alternative. Acestia cred ca ar trebui ajutati sa-si constientizeze starea, care nu este deloc una de dorit cuiva si care merge din rau spre mai rau.
Nu e nimic in neregula sa te multumesti cu putin, de multe ori e chiar de dorit, dar nu cred ca e in regula sa ai unde munci si sa preferi sa n-o faci, preferand mila statului, cand nu esti nici bolnav, nici batran, nici copil… Procedand astfel, nu te ajuti nici pe tine, nici pe ceilalti de langa tine – cunosc cazuri concrete in cultura plantelor si cresterea animalelor, care au renuntat pentru n-au avut cu cine sa munceasca pamantul, sau n-a avut cine sa-i ajute cu animalele, desi sumele oferite nu erau mici (cca 1500 de lei pt cioban, plus mancare si altele)…
Da, este de inteles sa nu-ti convina sa muncesti pe 1000 de lei cand risti sa-ti pierzi familia, cand nu poti avea grija de copii (nicio suma nu merita asta), e de inteles sa nu-ti convina sa muncesti pe bani putini, daca poti produce ceva de pe bucata ta de pamant si sa ai in acelasi timp si tihna.
Dar lenea, daca e vorba de asa ceva, este unul din pacatele capitale, asa cum este si iubirea de arginti, in cazul bogatilor. Si nu cred ca e nevoie s-o ascundem sub pres. In timp ce pe unii n-are cine a-i ajuta cu un loc de munca, sau cu continuarea studiilor, sunt altii care le pot avea, dar prefera sa traiasca cu mai putin, lenevind. Spun Sfintii Parinti ca urmarile lenei sunt slabirea puterilor trupului si sufletului, lipsa celor necesare vietii si uitarea de Dumnezeu. Una din poruncile date de Domnul protoparintilor nostri a fost: “In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Facerea 3, 19).
Cu fiecare are Domnul un plan al Sau si din fiecare lucru rau poate scoate cate-un margaritar. Daca unii se afla astazi intr-o stare rea materiala si/sau duhovniceasca, in mod sigur aceasta le poate servi lor si altora spre indreptare si spre castigarea vietii vesnice. Sa ne rugam unii pentru altii.
Doamne, ajuta! Si iertati!
tniab,
Pentru că această meserie nu este un vector de putere, nici de influențare şi manipulare a prostimii, nu este un organ vital al energiilor esențiale statului, puterii, partidelor, nici instituțiilor ce storc fonduri, ridică sau prăbuşesc capi, ştabi sau companii, şi nici nu împarte nimic nimânui.
Cine’nparte… (ştiți proverbul).
A-ți văzut demnitarii ? Se gândesc la statutul (lor personal) de pensionari, nu la slariul de arhitect.
Nu hotii ( mai ales cei cu gulere albe ) sint de vine ca fura,ci lenesii ca nu muncesc!
Sa arate press-titutia centrala cum celor din Dinceni li s-au dat loturile de pamint inapoi,au primit si tractoare,seminte si celelalte necesare ca sa poata obtine recolte bune,cum li se asigura vinzarea produselor pe un pret bun si asigura un cistig decent…si apoi putem vorbi si de lene.
Fara taxe,fara tracasari,fara biruri inutile,comisii si comitete,avize si aprobari,birocratie….
Ca un exemplu.
Florin M.
Orice popor, are şi bunii şi răii săi, după cum are şi săracii şi bogații săi. Problema nu se pune astfel, decât atunci când vieşti să dezbini şi să învrăjbeşti pe unii asupra celorlați.
Nu poți să seceri decât ce ai semănat. Şi cine seamănă?
Îi iei amărâtului nu’ş câte taxe, tva 24 de procente din sută, îi iei impozit pe salariu, contribuții la sănătate, vămi la orice (adeverință sau act din primărie…) şi-i sari la gât scăpătatului că nu vrea să lucreze decât de la 2000 de lei în sus ?. Cu ce rămâne scăpătatul din cei 2000 de lei într-o sărăcie ce nu o poți îmblânzi nici cu 20000 de lei lunar? .
Se ştie de când lumea, că dacă statul este tot mai bogat, cea mai mare parte a cetățenilor sunt tot mai săraci. De aceea echilibrul este soluția bună. Nu trebuie să săraceşti cetățenii ca să le asiguri siguranță, învățamânt, sănătate, asistență socială, ci să le asiguri cadrul legal şi şansa unui trai decent din remunerația muncii pe care o fac.
În România însă statul nu se îmbogățeşte, cetățenii sărăcesc alarmant de repede şi de mult. Cine se îmbogățeşte totuşi ? Că este imposibil să nu se îmbogățească nimeni. Țiriac întreba (aşa… în vânt, fără adresă adică) de nişte sume uriaşe ce nu se regăsec nicăieri.
Osânditorii puturoşilor, trebuiesc aduşi la situația în care sunt ce astfel numiți, şi lăsați să se descurce acolo doar cu ce au aceia ( şi aici vorbesc şi de calificare, cunoştințe, influență…)
Scăpătații României nu au nici o şansă să iasă din săracie în veci. Nu faci din nu’ş ce bici şi să pocnească.
Cu şanțurile şi nu mai ştiu ce…
Primăriile şi primarii cosumă fonduri considerabile pe toate năzbâtiile şi gogomăniile şi apoi acuză amărâtii că nu le sapă şanțuri şi aşteaptă să vină armata.
Dragul meu, înt-o familie, nu-i învinuieşti pe copii ce nu au cum administrea bunurile familiei de sărăcie.
Nu învinuieşti săracii că sunt puturoşi ci pe cei ce administrează averea țării în ultimul hal posibil, pe cei ce sunt incapabil să folosească forța de muncă şi fondurile pentru a rduce şi chiar eradica sărăcia.
Acum zece ani se defila prin țară cu ,,SĂ TRĂIȚI BINE” şi în aceşti zece ani săracia s-a adâncit cât în 40 de ani, salariile sau micşorat, prețurile au crescut, taxele s-au înmulțit, vămile sunt peste tot.
S-au găsit şi vinovații. Asistații, puturoşii, leneşii…
In occident somerul nu este considerat lenes. Studiile arata ca dupa o anumita perioada de stat acasa fara servici, oamenilor le este foarte greu sa se incadreze intr-un loc de munca. Cine nu stie asta?
Din articol nu reiese cat de mare este ajutorul dat de stat si ce impact au somerii asupra comunei.
Cer scuze pentru greşeli şi lipsa virgulelor.
Patronul ziarului adevărul, Cristian Burci după ce a făcut bani din vânzările de copii români către americani şi canadieni la începutul anilor 90, a devenit apoi un mare afcerist care controla grupul International Railway Systems din care făceau parte companiile Astra Vagoane Arad, Meva SA Drobeta Turnu Severin şi Romvag SA Caracal, care au fost aduse în insolvenţă în 2010 şi preluate apoi, în 2012, pentru suma de peste 30 mil. euro de un joint-venture format din două firme înregistrate în Germania şi Olanda.
Pot să vă spun că, până ca fabrica Romvag SA Caracal să ajungă să fie controlată de către Cristian Burci, aceasta era principalul angajator din oraş cu aprox. 5000 de angajaţi la o populaţie de aprox. 30.000 locuitori. Cunosc situaţia fiindcă am rude care au fost angajate acolo.
Pentru o perioadă a fost unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de vagoane de marfă, având o capacitate maximă reală de 5.000 vagoane construite pe an. Din anul 1973 când a început să producă, Romvag SA a construit și vândut peste 70.000 vagoane noi, din care aproximativ 50.000 vagoane pentru export. Astăzi mai există doar câteva zeci de angajaţi…
Iată că, dl. Burci permite fără nici o jenă, să apară în ziarul aău asemenea articole, când el este, printre alţii, direct răspunzător de eliminarea locurilor de muncă si aducerea în faliment a unor importante companii producătoare din România. Probabil că domnia sa, ca şi Băsescu, ar vrea ca românii să muncească afară pe plantaţile cu căpşuni, iar ei să se lăfăie din banii jecmâniţi de pe urma acestor companii. Asta este un soi de batjocură la adresa cetăţenilor români.
@e.vi.
N-am afirmat nicaieri mai sus ca asistatii sunt vinovati pt starea tarii, nici macar nu m-am referit la toti asistatii, ci la cei care NU VOR sa munceasca, DESI POT.
Daca ati fi citit comentariul meu (cam lung, intr-adevar) fara a ma judeca pe mine, ati fi inteles ca am scris despre lenesi (nu despre saraci – e o diferenta) ca despre oricare alti pacatosi, si despre un pacat pe care consider ca NU TREBUIE sa-l ascundem si sa ne prefacem ca nu exista, pt ca nu putem sa-l ascundem. Da, protejam indivizii, dar lucrand si asupra lor, a-i face sa inteleaga, sa se trezeasca, sa iasa din acest pacat. Dar cum sa-i redai cuiva placerea de a trai, cand s-a obisnuit sa-si duca zilele asa? Altfel, fiindu-ne greu sa intram in legatura cu vreunul din acestia, constatam ca nici noi nu suntem prea departe…
In acelasi timp, nu i-am osandit (n-am spus nici macar “asa le trebuie!”). Asa ca nu stiu unde vi s-a parut ca i-as “invinui” pe ei pentru decaderea tarii asteia sau altele asemenea. Da, ei sunt niste victime. Dar, ca si mine si ca multi altii, chiar au partea lor de vina.
Lenea (nu simpla saracie) o recunosti dupa niste semne clare, despre ea au scris si Sfintii Parinti (de ex. priviti in ce mod scrieSf. Ioan Gura de Aur despre acest pacat si acesti pacatosi).
“Osânditorii puturoşilor, trebuiesc aduşi la situația în care sunt ce astfel numiți, şi lăsați să se descurce acolo doar cu ce au aceia ( şi aici vorbesc şi de calificare, cunoştințe, influență…)” – judecati lucrurile prea simplist si cam pe dos – cu intelegere mai mare fata de pacat, decat fata de pacatosul care sufera si caruia-i este foarte greu sa iasa din aceasta boala (sufleteasca in primul rand). Nu trebuie sa intri-n locul cuiva ca sa te poti pronunta asupra pacatului sau.
La mine, la tara, stau campuri nemuncite pentru ca cei care le-ar putea lucra “nici nu se dau jos din pat” (cam asta e expresia pe care-o folosesc ei insisi) pentru 50 de lei pe zi, plus mancare, bautura si tigari (chiar asa, 50 de lei pe zi e f rar, e SF daca gasesti asa ceva, ai mari indoieli asupra muncii prestate, la banii aia). Problema e ca cu 50 de lei pe zi, in afara ajutorului social, in doar cateva zile si-ar fi strans bani de lemne pt toata iarna.
Sa amintesc de construirea unei case, cand trebuie sa pui un supraveghetor special care sa nu fii furat/inselat, chiar cu tine la fata locului?
Sunt tigani care stau toata ziua pe batatura (fiindca au fost trimisi inapoi in tara, din strainatate) si isi trimit copiii la furat, nu la scoala (copiilor nu le poti face mare lucru, ca “e mic si nu stie, doar i-e foame”, degeaba chemi politia – aproape inexistenta!), sau care se organizeaza in fiecare vara-toamna si fura de pe camp ce au chef, de nu-i mai goneste nici paznicul cu pusca – dar au ajutor social, acestia in ce categorie intra? Da, e foamea mare si e greu, dar de ce sa furi de la cel care cu 2 luni in urma iti oferea de munca si pe care l-ai refuzat, acum e bun de furat? Taxele i-au adus in starea asta? Care taxe?
Taxe-netaxe, din taxele tale ii “suporti” si pe altii, poate si pe tine, daca mai apuci vremea pensiei si banii de pensie.
Si dam vina doar pe stat? Dar pe NOI de ce nu ne vedem? – Si noi suntem puturosi, asteptand “politici”, asteptand “solutii” mereu de la altii, niciodata de la noi, multumindu-ne sa dam lectii din teorie, din manuale. Chiar suntem asa, fara de pacat, incat n-avem a osandi decat pe conducatori? Dar conducatorii acestia din ce mediu au iesit, cine i-a crescut si mai ales CUM?
@admin – scuze, am incercat sa nu ma departez prea mult de la subiect. Cred ca se intelege ce vreau sa subliniez in aceste doua comentarii…
Florin,
Da. Aveți şi d-voastră dreptate în ce spuneți. Lenea este un păcat. Dar nu de păcatul acesta îl doare pe prezidentul care o ține continuu în atacuri asupra populației scăpătate (nu din vina ei) şi marii lui actori media aserviți. Nici un popor nu este mai grozav ca altul, şi nici o ,,democrație” nu a eradicat nici sărăcia şi nici-cum asistența socială a… (lenei). Să nu ne facem că nu vedem sau nu ştim, de unde vine succesul economic al unora.
Oricine vede şi înțelege că vine din specularea a tot ce se poate specula de la ceilați, din manevrele ingineriei dobânzilor la creditare celolalți, din transformarea celorlați în dependenți de credite, în transformarea lor în consumatori şi piață de desfacere, din jefurea resurselor şi posibilităților celorlați prin sistemul corporativ şi tranformarea țărilor acelora, în colonii etc. Leneşii lor pot fi motivați totuşi (în rapot cu ai noştri) de un salariu. La noi salariu sclavariaților abia de poate fi considerat a fi asistență socială prin muncă…
Sunt fiu de țăran şi părinții mei se chinuiesc să supravețuiască din ce poate produce pământu şi munca lor. Au lucrat în industrie amândoi. Au fost arncați pe drumuri amândoi. Au primit un ajutor de şomaj câteva luni, ca toți cei asemenea lor şi… gata. Nu au cu ce-şi plăti sănătatea. Plătesc impozite, tva dări şi vămi fără a avea vre-un beneficiu. Sperau, după 30 de ani de muncă la o pensie. Li sa mutat limita de vârstă la 65. Mai au de chinuit 4 şi 5ani până la…, dacă nu s-o duce iar la mai mult. Subzistența ? Ai habar cât costă totul, în munca câmpului, până la valorificarea unei culturi şi ce preț are produsul la final ? Diferența este totdeauna pe minus. Cheltui mai mult decât scoți, fără a mai lua în calcul munca proprie. Seceta, mana, dăunătorii şi hoții fac ca totul să te determine să renunți şi să devii ,,leneş”
Cineva a spus bine aici întrebând, la cât se cifrează domnule asistologia statului şi întreb şi eu, cât se ridică costurile salariale ale leneşilor din rândul demnitarilor care dorm în parlament şi peste tot, cât cheltuieşte România să producă nişte legi care au putere asupra celor ce nu au putere, la cât se cifrează cheltuielile celor ce se duc la nişte negocieri ce nu negocieri ci sunt ci luări la cunoştința şi instrucțiuni ce motivează jaful colonial în care am ajuns şi cât ne costă schimbarea juntelor politice la fiece 4 şi 5 ani ?
Există un prag domule Florin în săracie, peste care, dacă ai alunecat nu-ți mai revii în veci, prin posibilitățile tale şi ale României de azi. Românul munceşte în condiții de sclav-ariat şi-n țară şi în afară, ca să nu alunece dincolo de acest prag. Şi ai habar câți sunt dincolo de el?
Sfântul Ioan Gură de Aur, nu cred că ar spune altfel dacă ar fi român în România de azi. Lenea condamnată de el nu este cea condamnată de… .
Asta am spus fără a vă învinui de ceva ori a nu înțelege ce a-ți spus în ambele comentarii.
Altfel spus, incriminarea puturoşilor, asistaților… este o strategie politică cu țintă politică precisă, (ce vine după o alta care i-a adus în a fi ce sunt).
Sfântul Ioan putea fi înțeles şi era înțeles în ce spunea despre lenea, ce cu adevărat putea fi o vinovăție (cu precădere din cauza celor incriminați) critica motivată de oferta lui Dumnezeu. Ce oferă criticii de azi ca alternativă ? (Că împărația lui Dumnezeu şi şansele de a birui patima lenei le oferă nu ei ci Dumnezeu prin biserică).
Oamenii care cred (convinsi fiind, orbi, sarmanii) ca e corect punctul acela de vedere, au si urmatoarea problema:
Stiu pe cineva care nu are serviciu si, implicit, nu e salariat. Dar rareori nu da curs cand e chemat sa ajute. In acele ocazii i se ofera (la final si) bani. De regula ii refuza si… apare o problema: celui ce vrea sa plateasca ii dispare respectul pentru cel ce i’a muncit; il priveste de sus, eventual ca pe un ciudat. Incearca sa ii explice superior ca MERITA sa primeasca banii (care uneori sunt mai putini decat valoreaza serviciul primit). Atunci omul nostru, calm, incepe sa spuna de ce nu vrea banii: pentru ca plata lui este chiar multumirea pentru lucrul bine facut la care a contribuit; altminteri nu s’ar fi angajat, cunoscandu’si limitele etc.
Asadar cei cu bani se simt frustrati de caracterul unui simplu (om) muncitor, care practic DARUIESTE din ce-a primit: puterea mintii, a bratelor s. a.) ;;)
Da. Argumentele si observatiile din ‘Nota’ sunt cat se poate de veritabile. Si pot sa dau marturie pentru veridicitatea lor. Francezul in cunostinta de cauza era Frederic Bastiat, iar acela, acum peste 160 de ani, a scris despre virtualitatea si iluzoriul statului, mai clar si mai matur decat cele mai “prestigioase” intelecte ale prezentului, dintre cele prezentate maselor prin aberanta constructie supra-mediatica. A scris asa pentru ca era un cunoscator din interiorul “revolutiilor”. Aici se gaseste discursul: http://mises.ro/462/
In aproape 8 ani de glorioasa activitate in doua mari, prestigioase si de mare succes financiar (fiecare la timpul ei) multinationale am trait aproape tot ce poate oferi “corporatia”. Am cunoscut ascendenta de la nivelul cel mai de jos si responsabilitatea pentru alti oameni. Oameni, nu resurse. In plus alte contacte lucrative cu “piata muncii” cea capitalista mi-au imbogatit experienta semnificativ. Statul si corporatia atat ca si constructii virtuale, cat si ca fenomen real, actualizat in realitatea de fiecare zi si de fiecare ceas sunt doar doua brate foarte groase dintre toate bratele unei caracatite colosale. Intre brate exista coordonare si au scop comun. Un pic de teoria sistemelor si de matematica aplicata, chiar la nivel de amator, clarifica starea si gradul de (sub)ordonare a tuturor acestor brate (de) catre un singur controlor, o singura vointa din spatele a toate. Vrajmasul, diavolul.
Cu mult mai multa claritate si simplitate poate discerne acest intuneric distructiv taranul roman ortodox, in duhul sau autentic. Aflat pe cale de disparitie. Cu atat mai mult Sfintii lui Dumnezeu au pus intotdeauna si pun toate acestea desavarsit in lumina, pentru cei ce au urechi de auzit si vor sa auda.
Statul, corporatia, politicul, economicul, razboiul, ocultismul, ezoterismul, programarea sociala, cultura surogat si multe altele sunt toate ticluiri demonice, care se promoveaza reciproc si se intaresc reciproc in constiintele oamenilor pentru a crea “noua ordine seculara” globala – sa luam seama! – cand cea exterioara prinde forma, cea interioara, din constiintele, inimile, sufletele noastre este deja de mult inchegata.
Sa ne rugam cu staruinta Domnului Dumnezeu unii pentru altii!
@Lucian Anghel:
Da, si Bastiat a spus-o, insa parca era altul de la care am luat-o. Poate-mi joaca memoria feste.
In orice caz, suntem intru totul de acord cu dvs si ne-ar face placere sa mai contribuiti prin comentarii, la postarile care va intereseaza, dar nu numai, ci si ca atare, cu contributii proprii. Doamne, ajuta!
Bine v-am gasit! Cu adevarat bine v-am gasit.
Va multumesc pentru raspunsul primit dupa comentariul meu minuscul la acest subiect.
In realitate citesc si urmaresc portalul dumneavoastra cam de doi ani. Mai precis de cand mila lui Dumnezeu m-a intors din ratacire spre El si in Biserica Lui.
Uneori am dorit sa va raspund, foarte multe subiecte sunt importante, imediat-reale si grave, intre cele abordate pe portal. Dar ratacirile m-au invatat o minimala discretie si relationare prevenitoare. Din care cauza am asteptat pana am inteles duhul in care va faceti lucrarea. Si dupa acest timp stiu ca lucrati lucrarea cea buna, in duhul ortodox. Nu stiu asta pentru ca sunt eu vrednic sa discern cu claritate, ci pentru ca dupa punerea lucrurilor din nou si din nou in lumina Adevarului, ramaneti consecventi in stradania dumneavoastra, cea dupa Hristos, Domnul nostru. Acesta este un criteriu si la indemana pruncilor, ca mine.
Acestea fiind spuse, va marturisesc ca piosenia aceasta relationala a lui “dumneavoastra” si “va rog, daca puteti” o simt in lume pretutindeni si este la fel de insidioasa ca piosenia religioasa apuseana. Pentru ca si de acolo a difuzat peste tot.
Este o fatarnicie si o povara inutila care adauga la minciuna traiului de zi cu zi, in cvasi-totalitatea cazurilor. Azi oamenii spun uneori “te rog” si “multumesc” (cand le mai spun, de voie, de nevoie) cu mai multa ura si dispret decat se ocarau la manie unii din trecut. Eu am crescut la sat, in marginea Tarii Motilor si acolo vorba era mai sincera, mai directa si mai prietenoasa din aceasta cauza, intr-un fel. Va rog deci, sa ma iertati pentru indrazneala de a ma adresa si a va incuraja sa mi va adresati prin pronume personale propriu-zise.
Pe scurt: spuneti-mi “tu” si eu va spun “voi” sau “tu”, s.a.m.d. “Tu” poate fi spus cu mai multa iubire si respect decat un amagitor “te iubesc”.
Apoi, va multumesc pentru invitatie si apreciere. Insa aceasta nu mi se cuvine acum. Acestea sa vina dupa ce le merit si le arat prin oarece, cu ajutorul lui Dumnezeu. Voua se cuvine sa va multumesc acum eu si altii pentru lucrarea de care putem multi sa ne folosim. Si nu doar declarativ.
Pentru acum va mai spun doar ca cel mai mult am dorit sa va scriu cand ati schimbat numele portalului. Insa, atunci nu am reusit.
Esenta a ce am inceput atunci sa va scriu o voi spune-o in scurt aici, acum: va incurajez sa mergeti inainte, urmand lui Hristos, fara abateri, cu barbatie ca si pana acum! Ca sunt cei care se folosesc si care se vor folosi inca, desi nu-s stiuti.
Semanatorii priceputi se imputineaza, multi pierd stiinta pazirii graului curat pentru insamantat, iar intelepciunea insamantatului este inecata in galagia vrajmasului, pe care acesta o pricinuieste cu tot mai multe drepturi si obraznicie in lume; ogoarele raman pustii, de unde erau mult roditoare; inceput-au sa planga din lipsa Vietii in locuri pana mai ieri sterpe, din care incep acum sa rodeasca snopii recoltelor celor mai de pe urma; iar se aduna strainii de pe drumuri in locul nuntasilor; in fapt, batjocorirea si uciderea slugilor credincioase Imparatului nu s-a oprit in veac.
Iertati-mi indrazneala. Asa e cand nu se pricepe omul, vorbeste mult. Sa ne rugam unii pentru altii ca sa mai inabusim vrajba cu care ne lupta potrivnicul. Si sa lucram impreuna, cu binecuvantare duhovniceasca intotdeauna, fiecare dupa talantii si dupa puterea sa.
Dumnezeu sa ne ajute!
Amin!
Multumim si asa sa fie! Si va mai asteptam pe site.
Articolul minte si prin omisiune. Stirea a aparut si la Digi 24, acolo unde ca exemplu negativ de persoana care nu doreste sa se angajeze era data o mama care a spus si citez textual: “pentru mine mai importanta este familia. Nu vreau sa plec de langa copiii mei, ati vazut cate se intampla in ziua de azi cu copiii”.
Inainte de asta, prezentatorul a spus asa: “oamenii nu vor sa lucreze din “tot felul de motive”. Deci a fi alaturi de familie, copiii, reprezinta “tot felul de motive” pentru cei de la Digi 24.
Apoi au zis ca primarul le face cresa si “ei tot nu vor”… Asta e povestea “lenesilor” din Romania.
Suntem condusi de oameni mutilati sufleteste, singuri, insingurati, care vor neaparat sa ne bage si pe noi “in sistem”.