“INDEPENDENTA JUSTITIEI” – nume de cod pentru lantul trofic al NOII PUTERI: SERVICII SECRETE si PROCURATURA. Invataminte ale scandalului din Germania ce a dus la demiterea PROCURORULUI GENERAL

7-08-2015 6 minute Sublinieri
REUTERS/Ralf Stockhoff

REUTERS/Ralf Stockhoff

  • Cotidianul: 

Dumitru Constantin: Procurorul general german a aflat că război cu presa nu se face

Este oare inutil să ne întrebăm cum ar comenta politicienii dâmboviţeni – preşedinte, premier, miniştri, parlamentari, înalţi magistraţi, procurori etc. – episodul de mai jos, grăitor pentru poziţia unui stat democratic emblematic european în ce priveşte presa şi ce au înţeles din el? De altfel, am mai folosit vorbele pe care le-a rostit cândva marele om politic britanic Winston Churchill, potrivit căruia oricine a declanşat un conflict cu presa l-a pierdut de fiecare dată şi fără drept de apel, drept care mi-am permis să parafrazez titlul unei piese a dramaturgului francez Jean Girodoux – „Război cu Troia nu se face!”.

În aceste zile, faptul l-a cunoscut pe propria-i piele nu un politician obişnuit dintr-o ţară de la periferia Europei sau din lumea a treia, ci ditamai procurorul general federal al Germaniei, Harald Range, 67 de ani, care a fost pensionat din oficiu după o confruntare cu ministrul Justiţiei, social-democratul Heiko Maas. Acesta i-a reproşat că a generat un scandal naţional gratuit după ce a ordonat o anchetă asupra a doi jurnalişti de la blogul Netzpolitik.org pe care i-a acuzat „de trădare”, dat fiind că ar fi divulgat secrete de stat. Cum demersul procurorului Range, care, cum se vede, a invocat un motiv extrem de grav, a provocat o nemulţumire uriaşă în presă şi în societate, iar guvernul a fost pus în mare dificultate, ministrul social-democrat al Justiţiei a tăiat răul de la rădăcină, dispensându-se de înaltul magistrat fără ezitare şi fără să se teamă de o reacţie dură a şefei sale, colega de coaliţie, cancelara creştin democrată Angela Merkel. Şi cu atât mai puţin a Bruxelles-ului!

Dar, cum s-a ajuns aici? Pe 25 februarie şi în aprilie a.c., pe blogul ce promovează libertăţile numerice, Netzpolitik.org, ziaristul Andre Meister şi responsabilul acestui site – Markus Beckedahl – au publicat două articole în care discutau proiectele guvernamentale de supraveghere a Internetului. În ele erau citate documente emanând de la Oficiul de Protecţie a Constituţiei – aşa cum se numeşte contraspionajul german, Bundesamt fur Verfassungsschutz (BfV). Prin vocea şefului său, Hans Georg Maassen, BfV s-a plâns justiţiei, pretinzând că atare documente nu trebuiau dezvăluite niciodată, aşa că procurorul general federal a reacţionat imediat, lansând, în mai a.c., o anchetă preliminară asupra celor doi gazetari, cu acuzaţia de a fi trădat secrete de stat. Netzpolitik.org, care a fost creat cum 11 ani şi a fost recompensat de organizaţia Reporteri fără Frontiere pentru modul cum apără libertatea de expresie, are o audienţă relativ modestă – circa 45.000 vizitatori zilnici –, dar o reputaţie foarte solidă, fiind foarte bine informat îndeosebi pe probleme de siguranţă nţională. De altfel, chiar şi Cancelaria s-a plâns de activitatea lui în cazul deputaţilor din Comisia de Anchetare a Activităţilor NSA în Germania.

Devenită publică la 30 iulie, informaţia a declanşat o avalanşă de proteste şi acuzaţii atât din partea presei, cât şi din a politicienilor, care, la unison, au acuzat justiţia că vrea să instituie cenzura. Fondatorul Netzpolitik.org, Markus Beckedahl, a ieşit şi el la rampă, declarând la canalul de televiziune N24 că ancheta ordonată de procurorul general federal Range este o „tentativă de intimidare a celor ce fac anchete publicistice în cadrul scandalurilor privind supravegherea numerică”. Pe de altă parte, ziariştii au amintit imediat că aşa ceva nu s-a mai petrecut din 1960, când gazetari de la cunoscutul săptămânal “Der Spiegel” au fost încarceraţi sub acuzaţia de a fi dezvăluit informaţii confidenţiale. La rândul ei, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare Europeană (OSCE) s-a mişcat foarte repede, trimiţând o scrisoare şefului diplomaţiei germane, Frank-Walter Steinmeier, în care deplângea „efectul lunecos” al unor atare acţiuni asupra investigaţiilor jurnalistice. Totodată, Dunja Mijatocic, reprezentanta OSCE pentru libertatea Presei, a cerut autorităţilor germane să asigure „respectul libertăţii de informare şi al libertăţii presei”.

Pe plan intern, scandalul a luat o amplore deosebită, internauţii folosind frecvent cuvântul cheie #landesverrat (înaltă trădare) pentru a protesta. De asemenea, sâmbătă, 1 august, la Berlin a avut loc o manifestaţie de protest. A fost picătura care a umplut paharul, ministrul Justiţiei, Heiko Maas, a decis să-şi întrerupă concediul şi să revină în capitală, unde a amintit importanţa libertăţii presei şi a apreciat că „documentele invocate de cei doi publicişti de la blogul Netzpolitik.org nu dezvăluiau secrete de stat”. Procurorului general federal nu i-au căzut deloc bine aceste precizări ale şefului său şi, în mod ciudat, a încercat să dreagă busuiocul folosind argumente pe cât de tocite, pe atât de neinspirate şi banale. „A influenţa o anchetă pentru că rezultatul ei nu este oportun politic constituie un atac intolerabil la adresa independenţei justiţiei”, a declarat Harald Range marţi dimineaţa. Unde şi când am mai auzit noi vorbele astea?

Reacţia ministrului Heiko Maas nu a întârziat: „Remarcile şi măsurile luate de procurorul federal azi sunt de neînţeles şi dau o falsă impresie opiniei publice. Prin urmare, de comun acord cu Cancelaria, am decis să cer preşedintelui destituirea sa”. Procurorul federal din Munchen, Peter Frank, este cel care-i succede. În context, presa, tot ea!, a ţinut să reamintească faptul că această controversă ce-l avea în centrul atenţiei pe Harald Range a luat amploare după ce, recent, el a renunţat la orice continuare a investigaţiilor în ce priveşte scandalul privind interceptarea telefonului mobil al cancelarei Angela Merkel de către agenţia americană de spionaj NSA. Aşadar, procurorul Range află şi el că marele politician britanic Winston Churchill avea dreptate când declara că „război ce presa nu se face!”.

Să fi uitat el că al 10-lea preşedinte federal german – Christian Wulff, ales la 30 iunie 2010 -, a demisionat la 17 februarie 2012 în urma unui mare scandal financiar, în dezvăluirea căruia tot presa a avut rolul decisiv?

Calin Marchevici: De luat aminte şi în România! Procuror general, demis după ce a acuzat de trădare doi jurnalişti

După o serie de polemici aprinse legate de deschiderea unui dosar de „înaltă trădare” împotriva a doi jurnalişti germani, ministrul Justiţiei de la Berlin a luat decizia de a-l demite pe procurorul general federal, Harald Range.

În centrul scandalului s-au aflat doi jurnalişti de la blogul politic “netzpolitik.org”. Pe blog au fost publicate documente calsificate “exclusiv pentru uz intern” care aparţineau serviciului intern de informatii al Germaniei, Verfassungsschutz . Documentele prezentau planurile serviciului de a extinde supravegherea comunicaţiilor pe internet ale cetăţenilor germani. Documentele au fost transmise jurnaliştilor de un colaborator al serviciului. Jurnaliştii nu au făcut publică identitatea sursei. Cei doi jurnalişti, Markus Beckedal şi Andre Meister, au facut obiectul unei plangeri depuse de şeful serviciului secret, Hans-Georg Maassen, la procuratura federală generală. Ei au fost acuzaţi de “înaltă trădare”, la fel şi cârtiţa din interiorul sistemului. Procurorul general a deschis dosarul penal fără a recurge la verificările juridice necesare, a reieşit ulterior.

Câtă vreme procedura lansată nu a fost anunţată public, procurorul general şi-a văzut liniştit de cazul jurnaliştilor. În momentul în care dosarul a devenit public, unul câte unul politicienii au început să se distanţeze de procurorul general. Este motivul pentru care o parte din presa germană consideră că acesta din urma a fost un ţap ispăşitor în acest scandal. Primii care au început să-l atace pe Range au fost politicienii opoziţiei, iar apoi cei din Partidul Social Democrat, vioara a doua la guvernare, alături de creştin-democratţi. Ministrul Justiţiei, social-democratul Heiko Maas, a început să fie din ce în ce mai virulent, la fel si Angela Merkel, pentru a nu mai vorbi de opinia publică.

Cum planurile serviciului secret nu puteau să nu fie cunoscute de o serie de politicieni direct implicaţi în supravegherea activităţii sale, o parte dintre jurnaliştii care au abordat acest subiect susţin că procurorul general a fost demis la ordinul serviciului secret si al politicienilor cu greutate.

Ştiind că nu mai are nimic de pierdut, procurorul Harald Range a trecut la contraatac. În timpul unei conferinţe de presă organizată marţi, el a condamnat intervenţia politicului justitie, pe care o califică drept “insuportabilă”. Numai că în Germania Parchetul General este parte a executivului, un lucru de care Range pare să fi uitat în momentul în care a inceput să acuze politicienii.

Abia demis, Range a declarat că Ministerul Justiţiei i-a cerut să renunţe la un expert independent implicat în verificarea necesară pentru a deterima dacă publicarea documentelor cu pricina întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înaltă tradare. Range spune că acest expert ajunsese la concluzia că este vorba de informaţii secrete şi astfel jurnaliştii ar putea fi acuzaţi de trădare. Greşeala făcută de Parchetul General este însă evidentă, caci deschiderea dosarului penal a premers efectuării acestei verificări. “Au încercat să influenţeze o procedură juridică pentru că rezultatul acesteia ar fi putut fi inoportun din punct de vedere politic”, spune Range.

Având în vedere fondul pe care vine acest scandal, procurorul general s-a devenit un personaj paria în Germania. În timp ce doi jurnalişti cetăţeni germani au fost acuzaţi de înaltă trădare şi supuşi unor expertize juridice complexe, Range nu a făcut nimic pentru a deschide un asemenea dosar în cazul spionării germanilor de către o putere străină, cu accpetul spionajului german, în cazul BND (serviciul de spionaj german)/NSA. A preferat în schimb să se ridice împotriva presei care a îndrăznit să publice aceste informaţii.

Pionul numit procuror general a fost sacrificat, însă cazul celor doi jurnalişti rămâne în coadă de peşte, iar libertatea presei in Germania este pusă sub semnul întrebării de marile publicaţii.

Cazul de mai sus a ajuns şi în atenţia OSCE. Marţi, pe site-ul organizaţiei a fost publicată o declaraţie în care se arată că reprezentantul OSCE pentru libertatea presei a reclamat acest caz în faţa ministrului german de Externe. “Ameninţarea că vei fi acuzat de trădare are un efect puternic asupra jurnaliştilor implicaţi în investigaţii. Cred că în cazul violării confidenţialităţii informaţiilor autorităţile ar trebui să se abţină să dea presa în judecată, căci rolul presei este de a investiga şi relata despre subiectele importante pentru public”, spune reprezentantul OSCE.

Nota noastra:

Pana la urma, care este morala acestei povesti din Germania? Asa cum bine este punctat in articolele citate, scandalul a capatat turnura favorabila ziaristilor din momentul in care a devenit public. Masurile de supraveghere ale internetului fusesera elaborate in aceeasi cardasie dintre politic, servicii secrete si justitie specifica “statului de drept” din zilele noastre.

Faptul ca, in Germania, opinia publica este foarte sensibila cu privire la libertatile civice, ca exista organizatii care nu sunt, chiar toate, controlate de servicii, ca exista o traditie a presei autonome, cat de cat, face ca politicul sa fie, inca, dependent de curentele ce se formeaza in societate. Astfel, in momentul in care scandalul “inaltei tradari” a ajuns sa fie cunoscut, politicul a trebuit sa faca pasul inapoi si sa-l demita pe procurorul general, in ciuda invocarii “independentei justitiei” de catre acesta.

Aflam, de aici, ca “independenta justitiei” inseamna, de fapt, o tendinta accentuata prin care aparatul represiv al justitiei – procuratura – incearca sa devina puterea strategica din stat, puterea reala, care nu poate da socoteala nimanui, pentru nimic. Insa aceasta “independenta” nu este menita crearii unei procuraturi autonome, ci in instituirea unei relatii stranse intre aceasta si serviciile secrete. Astfel, se formeaza un lant al puterii represive si de supraveghere tot mai imun la interventiile politicului, mass-mediei si opiniei publice. 

Scandalul din Germania arata doar ca, in unele cazuri, cand procurorii si spionii o comit prea grav, se iau masuri astfel incat sa se pastreze, in continuare, aparentele. Desigur ca, in cazul nostru, aparentele nici nu mai conteaza. Inexistenta unei prese cat de cat autonome, care sa nu fie chiar total infiltrata si ghidata de servicii, slaba spre inexistenta reactie a “societatii civile”, la fel de penetrata de aceleasi servicii, precum si controlul si sprijinul extern neconditionat acordat acestui nou lant trofic si toxic al puterii face ca “binomul” servicii-procuratura sa mearga ca uns. 

*


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Germania, Justitie, Opinii, analize, Panopticon, Servicii secrete

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la ““INDEPENDENTA JUSTITIEI” – nume de cod pentru lantul trofic al NOII PUTERI: SERVICII SECRETE si PROCURATURA. Invataminte ale scandalului din Germania ce a dus la demiterea PROCURORULUI GENERAL

  1. E foarte bine ca publicati aceste articole, pentru ca unii nu constientizeaza cum stau lucrurile, fiind inchisi in continuare in vechea paradigma a puterii politicienilor (razvratindu-se impotriva unor partide in favoarea altora, in functie exclusiv de orientarea ideologica a acestora), fara a tine cont de faptul ca serviciile secrete, care sunt infiltrate peste tot in societate, sunt cele care detin cu adevarat puterea (ele fiind si cele care dau tonul deciziilor procurorilor).

  2. Pingback: STATUL INFRACTIONAL SI RAFUIELILE “GIOARSELOR” SECURISTE. Procurori si serviciile secrete, procesul referendumului si “FERMA ANIMALELOR” in varianta romaneasca | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: DE LA STATUL DE DREPT LA STATUL SECURITAR. Instalarea noilor regimuri totalitare prin permanentizarea stării de urgență | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: COLONIA MILITARISTĂ ROMÂNIA ŞI ACOPERIŢII “STORMTROOPERS”. Adevarul despre ce a ajuns tara noastra, spus verde-n fata de avocatul GHEORGHE PIPEREA: “Visul vechii Securităţi de a ajunge să ne fie din nou frică de ea e deja realita
  5. Pingback: LA UMBRA ”BINOMULUI”. Seria de dezvaluiri ale fugitivului ”whistleblower” SEBASTIAN GHITA confirma CAPTURAREA JUSTITIEI DE UN SISTEM MAFIOT SRI-DNA/ Iohannis, noul Basescu al sistemului binomist | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: CSAT A RECUNOSCUT ACAPARAREA JUSTITIEI DE BINOMUL SRI-DNA. “Campul tactic”, infiintat prin decizii administrative ilegale care sfideaza chiar STATUL DE DREPT si INDEPENDENTA JUSTITIEI/ Sebastian Ghita: KOVESI SI COLDEA SUNT OFITERI AI UNUI SER
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare