Ingradirea saracimii din est. MERKEL, CAMERON si alti lideri europeni cauta sa limiteze “ABUZURILE” migratiei romanesti

16-06-2014 5 minute Sublinieri

imigranti-uk-med--afp

Deja cu mult timp în urmă, anunţam că asta se va întâmpla: suntem în faza finală a unui proces de acum se pare ineluctabil, introducerea de restricţii privind libera circulaţie în interiorul UE. Practic, un prim mare atac la una dintre ceea ce era până acum definit drept setul libertăţilor fundamentale.

Trei lideri europeni fac declaraţii clare în acest sens, deschizând calea discuţiilor care vor avea loc la Summitul de la Bruxelles la finele acestei luni (26 şi 27 iunie):

Este adevărat că trebuie să avem libertatea de a merge oriunde în Europa pentru a munci, dar nu trebuie să existe libertatea de a profita pe nedrept de sistemele de protecţie socială...Credem că UE trebuie să se schimbe, dând astfel un răspuns neliniştilor cetăţenilor săi

David Cameron, Prim Ministru al Marii Britanii

Pentru a păstra libertatea de mişcare, avem nevoie de echitate pe piaţa muncii. Aceasta înseamnă să facem faţă abuzurilor care o ameninţă…

Mark Rutte, Prim ministru al Olandei

Suntem în favoarea libertăţii de mişcare, dar vrem să facem totul pentru a împiedica să se abuzeze de ea. Şi, din acest punct de vedere, Mara Britanie, Germani şi alte ţări merg în acelaşi sens…

Angela Merkel, cancelarul Germaniei

Chestiune juridică, tehnică sau politică? Ca orice problemă europeană, răspunsul este foarte complex şi, aşa cum se petrece de obicei, poţi avea la îndemână seturi diferite de argumente, din nefericire toate la fel de valabile.

Juridic, libera circulaţie a persoanelor este unul dintre principiile care figurează în Tratatul de la Roma din 1957, la articolul 48. Împreună cu libera circulaţie a mărfurilor formează prima dintre libertăţile fundamentale, libertatea de circulaţie, noţiune care stă la baza formării pieţei interne unice. Numai că, în acelaşi art.48, există menţionată şi posibilitatea restrîngerii libertăţii de circulaţie sub rezerva unor limitări justificate de raţiuni de ordine publică.

Ce înseamnă exact „raţiuni de ordine publică”? Juridic, termenul general de referinţă îl reprezintă decizia Curţii Europene de Justiţie (28 oct. 1975) în faimosul caz Ruttli. Decizia respectivă este extrem de importantă deoarece constituie acum jurisprudenţă în domeniu, cu următoarele elemente esenţiale: a. restrângerea libertăţii de circulaţie se face prin decizia unui judecător naţional prin respectarea prevederilor europene şi are un caracter strict individual; b. în orice proces de acest tip, trebuie respectat principiul fundamental enunţat în art.48 al Tratatului de la Roma, în consecinţă trebuind „să fie anulată orice discriminare pe bază de naţionalitate în ce priveşte locurile de muncă, salariul sau orice altceva ţine de condiţiile de lucru …precum şi dreptul pentru toţi cetăţenii de a se deplasa liber pe teritoriul statelor membre, să locuiască pe teritoriul acestora pentru a putea exercita o muncă remunerată şi să rămână să locuiască acolo după încheierea muncii respective”.

Cel mai important, decizia Curţii Europene de Justiţie precizează că „un stat membru nu poate pronunţa, în raport cu cetăţeanul unui alt stat membru…decât restricţii limitate de sejur teritorial decât în cazul în care asemenea restricţii pot fi pronunţate şi în raport cu proprii lor cetăţeni ”.

Clar? Aproape. Să nu uităm că există deja o breşă perfect exploatabilă juridic în condiţiile actuale. Dacă vă mai amintiţi, în Tratatele de aderare pentru fiecare dintre noile state în UE era precizat faptul că statele membre îşi rezervau dreptul de a dispune de o perioadă de pânâ la 7 ani pentru protecţia propriilor pieţe naţionale de muncă, „în cazul în care piaţa muncii din ţările respective este afectată de perturbări care ar fi susceptibile să pună serios în primejdie nivelul de viaţă sau capacitatea pieţei muncii într-o zonă sau într-o meserie anume”.

Atenţie, prevederea respectivă – folosită din plin de toate statele membre ale Vechii Europe – nu a fost niciodată pusă în discuţie, negată şi cu atît mai puţin considerată drept ilegală în raport cu decizia Curţii Europene de Justiţie şi nicidecum contrară regulii fundamentale care ar fi trebuit să aplice în mod egal regulile pieţei unice interne…

Decizie politică, veţi spune. Pe bună dreptate, căci aşa a fost. Şi atunci, există oare vreo garanţie că nu, tot prin voinţă politică, s-ar putea adăuga spre exemplu o extensie a perioadei aceleia de 7 ani, exact în numele aceluiaşi principiu, expulând rând pe rând toţi cei cre ar fi consideraţi în situaţie ilegală?

Se vorbeşte acum la Bruxelles despre o lovitură combinată: măsuri imediate pentru restrângerea imigraţiei economice, internă şi din surse externe, precum şi demararea (cu foarte mari şanse de succes) a unei formule legislative noi, mult mai complexe, unele voci susţinând că este posibil să se aducă (din nou) în discuţie principiul “cotelor maximal admise”, ceva inspirat de modelul elveţian în domeniu.

Am participat ieri la o asemenea discuţie. Dincolo de problemele recurente (criză care a afectat mai profund decât s-a crezut pieţele muncii, şi aşa sensibilizate şi dezechilibrate de procese demografice ireversibile care pun o povară aproape insuportabilă pentru sistemele de protecţie socială din multe ţări membre UE), totul se centra pe întrebarea dacă, da sau nu, Uniunea Europeană poate imagina un sistem legislativ coerent care să răspundă unei ameninţări considerate absolut reale. Iată harta pe care se discuta:

migr

Presiunea este reală şi va fi puternic amplificată, în viitorul imediat, de agitaţia exact pe această temă care va fi provocată în Parlamentul European de grupurile extremiste şi populiste. Poate de aici urgenţa pe care o resimt unii şefi de state şi guverne să o ia înaintea valului şi să fie ei – adică structurile proeuropene – care să vin cu ceva care să semne cu o soluţie de depanare.

Din nefericire, greu de înţeles acum care ar putea fi măsurile concrete cuprinse într-o eventuală iniţiativă legilsativă, fără ca asta să altereze serios spiritul tuturor Tratatelor europene. Dar, de cealaltă parte, sigur că situaţia de pe pieţele muncii tinde să se degradeze şi deja începe să creeze probleme politice interne îndestul de seriose încât să motiveze, spre exemplu, poziţia până acum absolut inflexibilă a Marii Britanii.

O logică extrem de complicată şi care, într-un fel anume, îi este defavorabilă candidatului de acum la Preşedinţia Comisiei Europene, Jan-Claude Juncker, aducând un oarece plus de argumente soluţiei pe care o poate reprezenta Michel Barnier, al doilea pe lista alegerilor interne din PPE şi specialistul incontestabil al Europei în problematica pieţei unice.

Liderii Germaniei, Marii Britanii, Olandei şi Suediei au convenit să ia măsuri împotriva exceselor migraţiei româneşti. În ţară, responsabilii politici se fac că nu înţeleg.

Reuniunea de la Harpsund a fost deja amplu comentată. La începutul acestei săptămâni, Angela Merkel, David Cameron şi Mark Rutte au fost invitaţi de prim-ministrul Suediei, Fredrik Reinfeldt, la reşedinţa sa de vară pentru a discuta subiectul spinos al preşedinţiei Comisiei Europene.

Conform declaraţiilor ulterioare, cancelarul Germaniei a dejucat ”ambuscada” anti-federalistă, reafirmând mai ferm ca niciodată susţinerea sa pentru Jean-Claude Juncker: ”Am spus că Juncker este candidatul meu, că sper că va deveni preşedinte al Comisiei. Am spus acest lucru în Germania, îl repet şi aici.” În legătură cu ameninţările britanice legate de ieşirea din Uniunea Europeană, cancelarul a mai spus: ”Nu putem lăsa pe planul al doilea ceea ce reprezintă spiritul european. Or, ameninţările nu fac parte integrantă din acest spirit. Nu în felul acesta procedăm de obicei.”

Cu toate acestea, toţi observatorii sunt de acord că Angela Merkel va fi nevoită să facă la rândul ei concesii. Tocmai ”spiritul european” o obligă să ofere lui David Cameron o compensaţie. Nu ştim care a fost conţinutul discuţiilor, dar la aceeaşi conferinţă de presă comună, desfăşurată la Harpsund, premierul britanic a anunţat ceea ce i-ar reveni ca victorie în urma acestei reuniuni restrânse: ”Am convenit ca să lucrăm împreună pentru a combate excesele libertăţii de mişcare. Este adevărat că trebuie să fim liberi să călătorim în întreaga Europă în căutarea unui loc de muncă, dar este la fel de adevărat că nu trebuie să profităm nelegitim de sistemele de protecţie socială” . (AFP)

Punctul de vedere al lui David Cameron a fost susţinut şi de premierul Olandei, Mark Rutte: ”ca să putem menţine libertatea de mişcare avem nevoie de echitate pe piaţa muncii. Or, asta înseamnă să combatem abuzurile care o ameninţă”. Iar ca semn că reuniunea de la Harpsund a ajuns la un acord solid în această privinţă, cancelarul Angela Merkel a spus la rândul ei. ”Ne pronunţăm în favoarea liberei circulaţii, dar trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a curma abuzurile. Şi din acest punct de vedere Marea Britanie, Germania şi alte ţări merg în aceeaşi direcţie”.

Nu se ştie exact ce conţinut ar putea să aibă acest acord privind limitarea turismului pentru beneficii sociale. Dar este cert că măsurile care ar putea fi luate de statele naţionale ar putea fi atacate de Comisia Europeană, ceea ce pretinde ca viitorul preşedinte să fie el însuşi parte a acestei înţelegeri. Jean-Claude Juncker spunea nu demult că „nu va cădea în genunchi” în faţa nimănui, dar se pare că ar putea fi nevoit să renunţe la puritatea principiilor sale europene.

Dacă problema occidentului este cum să împace propriile principii cu realitatea practică, pentru români situaţia pare şi mai complicată. La Bucureşti nu se discută niciodată acest subiect cu sinceritate. Dacă premierul Victor Ponta a admis în presa occidentală (CNN si BBC) că există abuzuri pe care nu le aprobă, în ţară nu a discutat deloc această problemă. Aici, de la stânga la dreapta, s-a constituit un cor care vituperează „populismul”, „extremismul” şi celelalte plăgi care s-ar fi abătut asupra Occidentului. Nimeni nu pare să vadă că modul acesta de a încuraja migraţia lipsită de responsabilitate este o problemă naţională mai înainte de a fi una europeană. Dacă cei mai importanţi lideri din Europa se întrunesc pentru a lua măsuri împotriva migraţiei româneşti, politica românească decade total din demnitatea ei.

PSD a defilat în campania europeană cu un slogan interesant: „Mândri că suntem români”. În ciuda a ceea ce s-a spus mereu cu superficialitate, acest slogan a părut să fie un fel de a spune Europei că românii vor înfrunta oprobriul european şi vor continua această migraţie iresponsabilă. În realitate a spune că sunt „mândri” înseamnă doar a-şi face curaj. Nimeni nu pare să fi gândit măcar o clipă că mândria adevărată înseamnă sacrificiu personal, statornicie şi efort perseverent. În realitate, dacă e de criticat ceva la sloganul campaniei europene a PSD nu e naţionalismul (inexistent), ci sensul corupt al „mândriei”.

Din nefericire pentru politica românească „dreapta” nu a gândit nici ea la acest subiect şi s-a complăcut în tăceri complice, mulţumindu-se la rândul ei să condamne „populismul” vest-european. Ba mai mult „dreapta” a crezut mereu că poate trage beneficii electorale de pe urma migraţiei europene. Cu toţii au ales, de fapt, varianta cea mai facilă de a părea democraţi. Dar dacă stânga defilează cu un concept corupt al mândriei şi pare fără leac, dreapta ar mai putea încă să-i recupereze sensul ei autentic: iată un program politic într-un singur cuvânt.


Categorii

1. DIVERSE, Germania, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

11 Commentarii la “Ingradirea saracimii din est. MERKEL, CAMERON si alti lideri europeni cauta sa limiteze “ABUZURILE” migratiei romanesti

  1. Acuma eu nu stiu ce sa zic…..nu ma pricep atit de bine la descifrarea intentiilor lu’ tanti Merkel & Co. Dar sa stiti ca mai au si ei dreptate. Prea sunt stigmatizati occidentalii astia pentru orice….si pt greseli dar si pt negreseli. Avem atitea pretentii de la eu, sunt obligati sa ne ajute sa ne dea joburi sa ne lase circulatia libera sa ne dea de hrana adapost si drepturi , sa ne asigure protectia si sa ne apere de agresiuni si sa taca din gura la nedreptatile noastre. Si la o adica , noi mititeii si dragutii o dam imediat la intorsul armelor si ii consideram satane si antihristi.
    Ref la Norvegia……cam era si timpul sa ia masuri, chiar nu se mai poate. Da-I incolo ca prea sunt considerati fraieri daca au tot inchis ochii pina acum.
    Ref la cazul din Franta……apai nici bunul Dumnezeu nu iti garanteaza consecinta unwi fapte rele. Cat sa mai taca si aia din gura. In sfarsit ar trebui sa le intre tiganilor in cap ca smecheria prin occident nu e vazuta ca o calitate “mondiala fratioare” ci ca isi pot risca viata. Omul prin natura lui tinde sa-si apere ce e al lui.

  2. @Marian:

    Nu le cerem nimic lui Merkel et comp., doar sa mai renunte la ipocrizia si superioritatea cu care ne ciocanesc de fiecare data. Altfel, sa faca ce vrea muschiu lor in tara lor, evident. Si doar in tara lor.

  3. Pai sa nu ne mai ciocaneasca la cap cu superioritatea, perfect de acord. Dar si noi ar trebui sa mai facem cate ceva ca sa nu mai aibe motive sa ne desconsidere atita. Nu vreau sa vorbesc ca si unul atoatestiutor de prin occident, dar nici in zvonuri si ‘stiri’ nu mai cred demult, pentru ca de nenumarate ori am auzit ceva oficial iar eu fiind in teren constatam ca realitatea e alta sau ca nu se spun si cauzele care au dus la acea masura.
    In general vorbind, pe la ei, regula nu este prea complicata : te folosesti de mina pe care ei ti-o intind la inceput, profiti de toate mijloacele puse la dispozitie, apoi muncesti, inveti, te integrezi, ii descoperi si contribui si tu la bunastarea comunitatii……si s-ar putea nici sa nu-ti dai seama ca ei te iubesc si te apreciaza chiar daca nu ti-o arata. In cazul in care ai facut toate astea si ti se incalca niste drepturi, atunci da….trebuie sa ridici tonul si uneori sa dai cu pumnul in masa pentru ca si tu esti un contribuent. Si surprinzator, ai sa constati ca lor le place cand te-ai suparat pe incalcarea unor drepturi ale tale si te apreciaza pentru asta…..mai ales aprecierile vin din partea colegilor si prietenilor tai (straini) care te vad in sfarsit ca pe unul ce a invatat regula democratiei. Iar situatiile se rezolva imediat. Dar noi suntem invatati sa primim mai intai, avem impresia ca de cele mai multe ori chiar ni se cuvine fara sa facem nimic si plingem in hohote cand dam de prima poticneala, apoi venim acasa si ii barfim si injuram , radem de defectele lor. Sunt foarte multe de spus si nu cred ca am avea timpul si spatiul necesar.
    Domnul prim-ministru Pompa , ar fi trebuit ca nici sa nu aibe curajul sa deschida gura in legatura cu virgula cazul din Franta. Pina la urma le vine damblaua si francezilor si ne vor zice :
    – Bai da mai luati-va puslamalele de aici si tineti-le acasa la voi….suntem noi obligati sa ii luam de crescut si sa acceptam porcariile lor ?
    Domnul Pompa ar trebui sa crape de rusine cand merge acolo printre europeni….toti politicienii nostrii ar trebui sa crape de rusine. Nu stiu, ma intreb oare cum se simte Ponta cand merge la intalnirile oficiale bine aranjat, fresh, parfumat , scrobit si batos ? cand da mina cu oamenii aia acolo oare nu se intreaba asa putin :
    – Bai fratioare….tipii astia au de ce sa fie mandrii si batosi fiindca reprezinta niste popoare puternice. Eu oare ce mama naibii reprezint, doar costumul de pe mine ? ce caut eu aici printre astia ca ma simt ca un cersetor sau ca o curva intretinuta !!

  4. Cineva, undeva, pe net:

    Imigratia e un fenomen complex, nu poti avea doar beneficiile imigratiei (ăia de-ti culeg capsiunile si-ti ingrijesc batranii si-ti fac menajul, după care când te-ai plictisit de ei îi faci pachețel și îi trimiți înapoi acasă) fără sa platesti costurile (criminalitatea crescută asociată sărăciei la care îi obligi atunci când îi pui la muncile cele mai prost plătite, ‘pierderea’ locurilor de muncă pe care oricum cetățenii tăi nu le căutau, schimbarea permanentă a echilibrului social, demografic, cultural, religios etc); și nu poți proclama democratia si drepturle omului si demnitatea umană și libera circulație si Europa solidară la Bruxelles si Strasbourg doar pentru ca-n ograda ta să bați cu pumnii in piept cu politicile tale anti-imigranți (aplicabile inclusiv intracomunitar); și nici nu poți să te bați satisfăcut pe umăr de cât de civilizat esti dimineata ca să te pui pe fugărit/linșat străini seara. Nimeni nu exportă pe nimeni, oamenii se ‘exportă’ singuri, și nu există în Europa soluție legală și legitimă din partea statului de a-i opri. Iar acest lucru se aplică atât etnicilor români cât și etnicilor romi, între care nu există distincție legală, nici (creștinește vorbind) umană. În ceea ce privește soluțiile, integrarea progresivă pare mai promițătoare decât instituirea prezumției de criminalitate a ‘Celuilalt’.

  5. @Marian ex-Norvegia (#5):

    perfect de acord. Pana la a le cere celorlalti ‘integrarea progresiva’ a propriilor noastre minoritati problematice trebuie sa demonstram mai intai ca am izbutit-o noi. Altfel nu e, intr-adevar, decat un simplu export al problemei de colo-colo. De ce sa pretinzi unei societati care de secole,cu pret de sange, si-a insusit mecanismele MUNCII si a asimilat perfect in mentalul colectiv ideea ca daca vrei trebuie sa si DAI ceva COMUNITATII – iar daca dai, chiar primesti, indiferent de culoare si nationalitate – sa accepte ‘democratic’ la ei in gazda insi care n-au chef decat sa ia?? Da, cata vreme vreau sa muncesc si sunt tratat discriminatoriu doar pt ca sunt roman sau rrom sau mai stiu eu ce..inteleg sa protestez. Dar atat timp cat ei nu au chef sa tolereze indivizi care traiesc din cersetorie si furt si iti mai si ocupa spatiul public fara rusine – cine suntem noi ca sa le cerem asta?

  6. @doroteea:

    Cine le-a cerut asa ceva? Romania a creat UE, spatiul comun, ideologia corectitudinii politice, politicile de incluziune si tot bla-blaul asta?

  7. @admin:

    politicile de incluziune nu s-au referit niciodata la cei care n-au chef sa munceasca ci doar sa fure. Aia se cheama infractionalitate peste tot, numai ca in virtutea corectitudinii politice (asta da, aici ai dreptate, dar corectitudinea politica – aia rastalmacita, ca de ea vorbim – nu e apanajul UE, originile ei sunt altele, iar in UE a fost implementata masiv de cei interesati pe terenul fertil al politicilor comunitare) un tig…asta..rrom e rrom doar cand e batut sau sanctionat, cand fura e roman. Asta si explica probabil – de ex – reticenta politiei pariziene de a face curatenie in salasurile lor mizere – dar asta, cum am spus, mi se pare in primul rand efectul curentului de rastalmacire a ideii e discriminare, curent pe care il intalnim si in USA si peste tot, si ai carui promotori cu siguranta nu de grija rromilor mor, ci a altora.

    In ce priveste insa politicile comunitare, replica ta merge intr-adevar, dar nu la cazurile astea (pe care UE, cu toate belelele ei incontestabile, cel putin oficial, pe hartie, nu le sustine), ci la cazuri gen ala din Suedia de acum vreo 6 ani (Viking-Laval), cu compania lituaniana (pare-mi-se…) care a dat faliment pt ca e fost eliminata de pe piata de un sabotaj colectiv al sindicatelor suedeze, desi castigase o licitatie si conform regulilor comunitare avea toate drepturile sa-si ia muncitorii si sa-i plateasca din bugetul suedez (era vorba de o scoala) Acolo..da, asa e. Si s-a facut mult caz din asta, nu doar in Suedia, ci si in Germania si prin alte locuri: de vreme ce ati vrut comunitate, apai asta inseamna sa inghititi si hapul instalatorului polonez, al bonei romane, sau, de ce nu, al medicului roman,sau al muncitorului din Lituania – ale caror salarii sa va dea peste cap piata muncii si standardele sociale locale; nu doar est-europenii sa va cumpere voua produsele dandu-si este cap propriile economii (pt ca libera circulatie a bunurilor le profita lor, liber circulatie a persoanelor ne profita noua).

    Dar in cazurile hotilor si talharilor, nu avem nici un interes sa ne bucuram ca a dat napasta si peste ei, ci din contra, sa ne unim fortele pentru a gesstiona problema, si profitand de ocazie pt a defini corect corectitudinea politica, care nu inseamna refuz al realitatii, ci refuz al diagnosticarii unei probleme pe anumite baze incontrolabile. Pt ca UE mai aduce si oportunitati pozitive pe alocuri, de care ar fi pacat sa fim fraieri sa nu profitam pe motiv ca tot ce vine de acolo e…spurcat.

  8. […]
    “UE nu este condusă nici de dreapta germană, nici de stânga germană, ci de Germania. Aceasta a impus programele de austeritate la care s-au aliniat, întru fidelitate, celelalte ţări din UE, indiferent dacă la guvernare era stânga sau dreapta. Între ţările din centru există multe dispute şi înfruntări. În jurul lor se face tam-tam. Cele cu ţările de la periferii sunt nepublice, nemediatizate sau chiar necunoscute, pentru că periferiile nu crâcnesc, fie că la guvernare se află dreapta sau stânga. Împreună, ţările din centru au interese comune puternice, dincolo de divergenţe, faţă de ţările de la periferii, pe care nici nu se gândesc să le vadă egalele lor, să le promoveze dezvoltarea şi să le aşeze cumva alături la decizii. Alinierea europarlamentarilor lor la aşa-zisele „familii politice” este o farsă.”
    Autor: Ilie Serbanescu

    Sursa: http://jurnalul.ro/editorial/canonul-stanga-dreapta-ceata-pentru-axa-centru-periferie-i-671266.html#

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare