INTEGRAREA MOLDOVEI IN EUROPA SI “UNIREA CU ROMANIA” CA PROIECT DE TARA. Mituri, propaganda, realitati in jurul “momentului istoric” de la VILNIUS

30-11-2013 21 minute Sublinieri

vilnius

Republica Moldova şi Georgia, reprezentate de premierul Iurie Leancă şi, respectiv, preşedintele Ghiorghi Margvelaşvili, au parafat, vineri, la Vilnius Acordurile de Asociere cu UE. “Trăim un moment istoric, ce simbolizează încredere şi deschidere în relaţia dintre R.Moldova şi UE”, a declarat premierul moldovean Iurie Leancă.

“Trăim un moment istoric, ce simbolizează încredere şi deschidere în relaţia dintre R.Moldova şi UE”, a declarat premierul moldovean Iurie Leancă, după parafarea acordului împreună cu Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton.

“Acest eveniment simbolizează încrederea, deschiderea şi cooperarea între ţara mea şi Uniunea Europeană, reprezintă un pas sigur spre viitorul unor relaţii care, cu siguranţă, vor aduce într-o zi ţara mea în UE”, a adăugat Leancă, relatează Europa Liberă, în pagina electronică.

Ulterior, şeful Guvernului de la Chişinău a cerut permisiunea de a se adresa cetăţenilor săi în limba sa maternă. “Vă rog să-mi permiteţi să spun acelaşi lucru în limba mea maternă, să mă adresez concetăţenilor mei: Moldova, astăzi am asigurat drumul nostru către Uniunea Europeană!”, a adăugat el.

Leancă a menţionat că această etapă este foarte importantă, întrucât stabileşte fundaţia şi pregăteşte Republica Moldova pentru efortul de a-şi îndeplini angajamentele din acest Acord.

“Împreună, vom atinge toate obiectivele comune. Republica Moldova este o ţară europeană şi va deveni membră a Uniunii Europene într-un viitor previzibil”, a mai afirmat Leancă.

Anterior, Georgia şi UE au semnat acordul de gestionare a crizelor şi cel de colaborare în domeniul energetic, în timp ce Azerbaidjanul a semnat un acord de facilitare a regimului de vize cu UE.

Potrivit postului de radio Europa Liberă, imediat după parafare va începe summitul la care premierul Iurie Leancă va susţine un discurs în limbile engleză şi franceză. După summit, el va participa la o conferinţă de presă împreună cu preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, cu preşedintele Lituaniei şi preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy.

Acordului de Asociere va fi făcut public săptămâna viitoare, a declarat vicepremierul Natalia Gherman, citată de IPN.

Potrivit Unimedia.md, după parafarea de la Vilnius, avocaţi, traducători şi experţi vor revedea textele convenite ale Acordului pentru a se asigura că nu există motive de incertitudine. Textul este tradus apoi în limbile oficiale ale tuturor statelor membre UE. Acest proces durează aproximativ şase luni.

Odată ce acest proces este încheiat este necesară o nouă decizie a Consiliului European, care reprezintă statele membre ale UE. Acestă decizie ar urma să fie luată până în toamna anului 2014. Odată aprobat, Acordul va fi semnat oficial de Republica Moldova şi UE.

Etapa finală a procesului este cunoscută sub numele de ratificare: după semnare Acordul de Asociere trebuie ratificat de Parlamentul Republicii Moldova, parlamentele celor 28 de state membre şi de Parlamentul European înainte de a intra în vigoare.

  • Presseurop.eu:

PARTENERIAT ESTIC: Moldova se apropie de UE

“Un pas mic pentru Europa, un salt uriaş pentru Moldova”, scrie pe prima pagină cotidianul Timpul, în ziua în care premierul Iurie Leancă parafează Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, la summitul Parteneriatului Estic, după trei ani de negocieri.

Este o zi istorică pentru Republica Moldova”, notează cotidianul, prezentând declaraţiile premierului moldovean, conform căruia semnarea acestui acord“reprezintă o cale clară ca Moldova să ajungă membru al UE într-o bună zi”.

Prin Acordul de Asociere, “UE şi SUA ne smulg din ghearele Rusiei”, titrează ziarul Adevărul Moldovaapreciind că semnarea acordului este un succes pentru Chişinău, motiv pentru care trebuie abandonat scepticismul şi trebuie văzută “jumătatea plină a paharului”:

Moldova devine principala “floare” în buchetul Parteneriatului Estic, după ce toate speranţele Ucrainei “s-au ofilit” în bătaia primelor geruri ruseşti declanşate în acest noiembrie al tuturor speranţelor. Funcţionarii europeni vor trebui să puncteze în dreptul Moldovei, fără să uite de Ucraina (unde lucrurile nu sunt încă tranşate). Totul e ca voinţa de integrare europeană să se menţină la nivelul puterii de la Chişinău şi ca stare de spirit dominantă în societatea basarabeană.

Miza scoaterii Republicii Moldova de sub influenţa Rusiei rămâne importantă, scrie, la rândul său, ziarul România liberă, la Bucureşti. Cotidianul subliniază că acordul semnat la Vilnius ar putea configura viitorul regiunii. Astfel, în opinia editorialistei Sabina Fati,

Rusia îi va lăsa probabil pe liderii georgieni şi moldoveni să se bucure de succesul de la Vilnius, pentru că nu va dori să provoace animozităţi internaţionale înaintea Olimpiadei de Iarnă de la Soci, dar e greu de crezut că va abandona cele două state în braţele europenilor. Este posibil să apară presiuni economice, iar România trebuie să aibă un plan B pentru a menţine Republica Moldova pe orbita europeană.

“UE ne-a facut un cadou înainte de summit”

În ajunul summitului de la Vilnius pentruParteneriatul Estic, Comisia Europeană a propus eliminarea vizelor pentru moldovenii care dețin un pașaport biometric.

Această propunere, despre care comisarul european pentru Afaceri interne, Cecilia Malmström, spune că va“va facilita contactele dintre oameni şi va consolida afacerile, legăturile sociale şi culturale dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova”, trebuie să fie discutată în Parlamentul European şi în Consiliul European. Decizia finală ar putea fi luată înainte de finalul legislaturii actuale, în martie 2014.

Aceasta înseamnă, notează Adevărul Moldova, că moldovenii vor putea circula liber în spațiul Schengen și în țările candidate la Schengen.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri seară, la TVR, că următorul proiect de ţară pentru România este întregirea ţării, menţionând că este convins că dacă în Republica Moldova va exista un curent unionist, atunci ţara noastră va fi pregătită.

“Un popor, când are ocazia să fie împrenă, nu va renunţa. Nu mizez pe oameni politici, toată acţiunea mea legată de Republica Moldova a fost legată de ideea că poate ne vom uni, ştiu că nu e momentul acum, dar (…) acest lucru se va întâmpla, pentru că sângele apă nu se face”, a spus preşedintele la TVR 1.

Întrebat dacă s-a consultat cu diplomaţia din România, cu ministrul de Externe, preşedintele a răspuns: “Mă tem că, până una alta, cel care trebuie să dea tonul în politica externă sunt eu. Nu cred că trebuia să iau o aprobare de undeva”.

Şeful statului a mai spus: “Dumneavoastră credeţi că ministrul Corlăţean nu ar fi de acord cu unirea celor două state româneşti?”.

“Eu cred că acum este oportun să o spunem, că avem acest obiectiv, dacă vor vrea moldovenii. Eu am spus-o la Chişinău. Sunt convins că dacă în Republica Moldova va exista un curent unionist, România va spune «DA» fără să ezite”, a declarat şeful statului, despre unirea României cu Republica Moldova, precizând “Cine poate împiedica un interes naţional?”.

Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, “următorul proiect de ţară pentru România, pe care cred că de acum îl putem spune public este: vrem să ne întregim ţara”.

Traian Băsescu a precizat că “nu acesta este momentul în care să putem obţine aşa ceva”. “Momentul pe care trebuie să îl valorificăm este şansa Republicii Moldova de a intra în procesele de pregătire a accesului în Uniunea Europeană, care durează zece ani”, a mai declarat Traian Băsescu, arătând că în zece ani se pot întâmpla lucruri neprevăzute în prezent.

“Ce-i în mână nu-i minciună. Hai spre Uniunea Europeană şi vom vedea”, a concluzionat şeful statului.

DECLARAŢIILE PREŞEDINTELUI:

  • DESPRE ADERAREA UCRAINEI ŞI MOLDOVEI LA UE:

– În mod categoric, aderarea Ucrainei se joacă până în ultima clipă. Eu am afirmat că fără Ucraina Vilnius este un eşec

– Pericolul neaderării Ucrainei la UE naşte un pericol şi pentru Moldova şi pentru noi. Este în interesul nostru naţional ca Ucraina să avanseze spre Uniunea Europeană

– Nu mai trebuie să îi punem nicio condiţie Ucrainei legată de doamna Timoşenko

– Rusia nu trebuie condamnată, ştim toţi care este politica Rusiei, de a-şi impune supremaţia în spaţiul ex-sovietic

– Federaţia Rusă fără Ucraina nu este la fel de puternică

– În condiţiile în care Ucraina face pasul înapoi, România va trebui să continue susţinerea Moldovei şi chiar să o intensifice

– Până nu se ridică de la masă Ianukovici eu încă sper că va semna

– Va veni timpul ca Moldova să fie împreună cu România. Mai devreme sau mai târziu unirea Moldovei cu România se va întâmpla pentru că sângele apă nu se face

– Următorul proiect de ţară pentru România este: “Vrem să ne întregim ţara”

  • DESPRE POSIBILELE INVESTIŢII CHINEZE

– China a venit cu propunerea de a investi 10 miliarde de euro, dar nu doar pentru România

– Trebuie să avem în vedere că avem 40 de miliarde de la UE fonduri, pe care trebuie să le folosim

  • DESPRE PACTUL DE COABITARE

– Astăzi i-am semnat mandatul lui Corlăţean pentru Vilnius. Ce înseamnă consultare, credeţi că doar dacă stăm la o masă şi vorbim? În instituţii circulă hârtiile

– După părerea mea, pactul de coabitare funcţionează. Cât timp stăm în limite constituţionale

Republica Moldova nu este pregatita sa se uneasca cu Romania si prefera sa se integreze in Uniunea Europeana, a declarat vineri, pentru agentia rusa RIA Novosti, premierul moldovean Iurie Leanca, care a participat la summitul Parteneriatul Estic de la Vilnius.

Intrebat daca este posibila o unificare politica a celor doua state, Leanca a raspuns: “Nu, pentru ca ne fixam sarcini concrete in ceea ce priveste aderarea Moldovei la UE”.

Republica Moldova a parafat vneri un acord de asociere cu Uniunea Europeana.

“Cand vom fi o tara membra UE, vom face parte dintr-un spatiu economic si comercial comun. Nu vor mai exista frontiere interne. Acesta este obiectivul pe care il vizam”, a mai afirmat prim-ministrul moldovean.

RIA Novosti noteaza ca aceasta pozitie este contrara celei a Romaniei, care spera sa formeze un stat unit cu Republica Moldova. Agentia rusa aminteste declaratiile presedintelui roman Traian Basescu, potrivit caruia unirea cu Moldova constituie una dintre prioritatile majore ale politicii externe a Bucurestiului.

Marian Lupu (PDM), despre unirea R. Moldova cu Romania: Niciodata!

Fostul presedinte al Parlamentului Republicii Moldova, presedintele PDM Marian Lupu, a declarat presei, vineri, ca “niciodata” nu va exista o unire a Republicii Moldova cu Romania, relateaza Unimedia.info.

“Niciodata! Moldovenii au identitatea lor, dupa aproape 23 de ani de independenta, sondajele arata ca 80% se considera moldoveni”, a raspuns in engleza Lupu.

Liderul Partidului Democrat considera ca parafarea Acordului de Asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeana reprezinta un moment istoric pentru moldoveni si deschide drumul integrarii europene a statului de peste Prut. Intrebat despre eventuale reactii ale Rusiei la aceasta parafare, cum ar fi recunoasterea independentei Transnistriei, Lupu a spus ca nu crede ca acest lucru este posibil.

Eu sunt mai degrabă europesimist. Proiectul european este din păcate tot mai mult îndreptat spre interesele pieţelor de capital şi tot mai puţin spre interesele cetăţenilor, iar faimosul stat social european e în plin asediu sub conducerea unei clase de tehnocraţi tot mai rupte de cetăţeni şi tot mai aproape de bancheri şi firmele de lobby.

În acelaşi timp înţeleg că pentru ţările aflate mai la Est de România, Uniunea Europeană reprezintă un miraj. (Am scis recent despre cazul Ucrainei.) Nici la Kiev şi nici la Chişinău, Erevan, Baku sau Tblisi nu găsim nişte proiecte de ţară care să-şi mulţumească cetăţenii, ci nişte construcţii politice şi economice care servesc doar o mică elită, care controlează politica, economia şi resursele ţării. Aceste ţări, pe care le-am vizitat şi străbătut în lung şi-n lat, au o populaţie dezamăgită de clasa sa politică şi UE vine ca o ultimă salvare. Ce se va întîmpla la Vilnius şi ce vrea Rusia este întrebarea care domină agenda publică din regiune. Zilele astea am discutat cu Nicu Popescu, un bun cunoscător al acestor probleme, cercetător la Institutul Uniunii Europene pentru Studii de securitate, la Paris, şi autorul unei cărţi lansate recent: Politica externă a Uniunii Europene şi conflictele post-sovietice (Editura Cartier 2013)

Dragă Nicu Popescu, văd că moldovenii (dar şi alte ţări care sînt pe listă) privesc spre Vilnius, unde va avea loc Summit-ul Parteneriatului Estic, cu multă speranţă. Văd în acel eveniment ceva aproape mistic, ca pe o ultimă şansă de salvare… Ce se va întâmpla de fapt la Vilnius? Ce oferă UE Republicii Moldova şi celorlalţi candidaţi?

Vilnius-ul este mai degrabă un simbol. Evident nu se va schimba nimic a doua zi, şi nici peste câteva luni. La Vilnius în privinţa Moldovei se aşteaptă două lucruri importante – parafarea acordului de Asociere şi o reiterare a Comisiei Europene că Moldova a îndeplinit condiţiile pentru liberalizarea vizelor.

Un alt fapt important: Comisia Europeană a recomandat statelor membre să scoată Moldova de pe lista statelor ai căror cetăţeni au nevoie de vize pentru a călători în UE pe o perioadă de pană în 3 luni. Şi într-un caz şi în altul, summitul este doar o etapă pentru atingerea acestor obiective. În cazul Acordului de Asociere – acesta va fi parafat la Vilnius, însă urmează a fi semnat probabil în Septembrie 2014, şi abia din toamna anului 2014 anumite din prevederile sale, în special cele ce ţin de zona de liber schimb vor intra provizoriu în vigoare. Cît despre liberalizarea vizelor, Comisia Europeană va propune modificarea unui regulament prin care ar muta Moldova din lista statelor care au nevoie de viză în lista statelor cetăţenii cărora nu au nevoie de vize. Cu toate procedurile interne care durează, probabil Moldova va obţine liberalizarea vizelor mai spre sfîrşitul anului 2014. Deci Vilniusul este o etapa importantă pe calea apropierii de UE, însă adevaratele realizari se aşteaptă pentru toamna lui 2014.

În cazul Ucrainei miza de la Vilnius ţine de semnarea acordului, însă ultimele evoluţii în cazul dosarului Timoşenko nu sunt tocmai pozitive. Nu exclud că Preşedintele Ianukovici va încerca să tărăgăneze semnarea acordului de asociere, chiar până în 2015, astfel încît să nu o elibereze pe Timoshenko, şi nici să provoace un conflict deschis cu Rusia inainte de alegerile prezidenţiale din primăvara lui 2015 în care Ianukovici intra de pe poziţii destul de slabe.

Ca om care cunoşti bine politica dusă de UE în legătură cu fostele ţări ex-sovietice ce prognostic dai pentru Vilnius?

Majoritatea summiturilor din lume au rezultate predeterminate. La fel şi cu Vilniusul. Nu va exista nicio supriză pentru Georgia sau Moldova. Aceste ţări vor parafa acordurile de Asociere. Principalele semne de întrebare ţin de faptul dacă Ucraina va semna sau nu Acordul de Asociere la Vilnius, însă răspunsul la această întrebare se va da şi el înaintea summitului prin decizia lui Ianukovici de a accepta transferul în Germania a Iuliei Timoşenko sau nu. În acest sens adevarata miză a Vilniusului se decide la Kiev nu la Vilnius.

Nu văd de ce Timoşenko ar primi un taratament spcial. Personal o văd ca pe o monedă de schimb în jocul geopolitic şi nu are nici o legătiră cu „principiile juridice şi democratice” trîmbiţate de UE. Dar e altă discuţie. Să revenim. Crezi că Moldova ar putea juca la două capete să încerce să parafeze Tratatul de Asociere cu UE, dar să încerce să intre şi în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan? Dar Ucraina?

Acest lucru este imposibil din punct de vedere legal. Şi Moldova şi Ucraina pot avea zone de liber schimb cu mai multe ţări – şi cu UE, şi cu Rusia şi cu Vietnamul, dacă îşi doresc acest lucru. Dar nu poţi face parte dintr-o Uniune Vamală cu Rusia şi în acelaşi timp să ai zone de liber schimb ca stat independent cu UE, sau Turcia sau oricare altă ţară. Aceasta este imposibil, ca prin Zona de liber schimb un stat îşi păstrează dreptul suveran de a decide şi negocia cu alte state nivelul tarifelor vamale. Într-o Uniune Vamală – acest drept este delegat Uniunii vamale şi un stat nu mai are libertatea de a decide care vor fi tarifele aplicate la importuri. Să vă dau un exemplu concret.

De exemplu, Moldova decide ca în cadrul zonei de liber schimb cu UE taxa la importurile de maşini este zero. Deci dacă aduci în Moldova o maşină germană sau franceză – nu plateşti taxe de import. În acelaşi timp Rusia si Uniunea Vamală aplică un tarif, de exemplu, de 10% pentru că prin asta ei îşi protejează producţia locală de automobile. Din perspectiva unui stat prins la mijloc precum Ucraina sau Moldova – nu poţi avea simultan şi comerţ liber cu UE, şi să faci parte din Uniunea Vamala cu Rusia, pentru că trebuie să alegi – sau taxă la importul de maşini europene e zero, sau e 10%.

Am înţeles: moldovenii vor fi liberi să facă doar ce le spune UE. Am văzut efectele dezastruoase asupra agriculturii româneşti a acestei „libertăţi”. Dar de ce întreb? Pentru că există „precedentul armean”. Armenia tocmai s-a decis să se alăture Uniunii Vamale. Din zona mainstreamului european vin critici dure la adresa Armeniei, însă eu care tocmai m-am întors de acolo, după lungi discuţii cu oamenii locului care-ţi explică situaţa lor delicată în care se află, înţelegi că e un pas raţional şi o decizie înţeleaptă. Crezi că decizia Armeniei de a se alătura Uniunii Vamale va cântări greu în ceea ce priveşte posibila semnare a Acordului de Asociere cu UE?

E un pas raţional, dar nu ştiu dacă e o decizie înţeleaptă. Ar fi fost inţelept dacă armenii ar fi decis de la bun început – fie merg pe calea asocierii cu UE, fie aderă la Uniunea Vamală. Dar prin faptul că au mers pe calea asocierii i-au iritat pe ruşi, iar prin faptul ca au renunţat pe ultima sută de metri – i-au iritat pe europeni.Deci prin această piruetă a lor, armenii au supărat pe toată lumea şi la Moscova şi la Bruxelles. Evident ei şi-au dorit asocierea, dar nu le-a reuşit să reziste presiunii ruseşti. Deci înţeleg perfect ce s-a întâmplat, dar acum şi ruşii şi europenii sunt dezamagiţi de jocul dublu al armenilor.

Nu prea văd cum ar influenţa Armenia relaţiile dintre UE şi Ucraina sau Moldova. Relaţiile UE cu Ucraina depind mult mai mult de politica internă ucraineană, situaţia Iuliei Timoşenko, modul în care Ucraina îndeplineşte condiţiile UE pe mai multe dosare, decât de nişte procese într-o ţară mică şi îndepartată ca Armenia.

Cazul Armeniei este simultan şi o victorie diplomatică locală a Rusiei, dar şi o umilinţă. Pentru Rusia a fost umilitor faptul că un stat ca Armenia, care este foarte dependent din punct de vedere militar şi strategic de Rusia, şi-a dorit să meargă pe calea asocierii cu UE. Rusiei i-a reuşit să zădarnicească acest lucru pe ultima sută de metri, dar însuşi faptul că Armenia a facut totul pentru a-şi diminua dependenţa de Rusia prin asocierea la UE este şi ăsta un semnal nu tocmai plăcut pentru Moscova.

Există un fapt foarte deranjant. Cum se face că europenii „transparenţi” au secretizat în totalitate textul DCFTA? După experienţa României care a semnat în alb condiţiile aderării vedem că multe din politicile UE sunt dezastruoase pentru sectoare economice întregi, care ne va afecta pe temren mediu şi lung. Ca cetăţean al României nu-mi place să fiu tratat ca „european de mâna a treia”…

Dar absolut nici un acord internaţional nu este făcut public înainte de semnare, şi mai ales de parafare. Nu cred că-mi puteţi da vreun exemplu de tratat internaţional făcut public înainte de parafare, decît dacă a avut loc vreo scurgere în presă. Absolut toate negocierile internaţionale se fac în secret pentru că statele îşi ascund poziţia de negocieri, şi încearcă să facă schimburi de concesii până în ultimul moment. Nimeni niciodata nu va face public un document juridic nefinalizat, în care nu a fost verificat fiecare virgulă şi literă. Iar Acordul de Asociere s-a aflat în ultimele luni în aceasta fază de verificare a virgulelor, şi va fi parafat abia la Vilnius.

Deci faptul ca acesta încă nu a fost facut public este absolut normal. Singura diferenţă e că spre deosebire de alte acorduri internaţionale care nu prea trezesc mult interes în rîndul publicului larg, toată lumea este interesată de acest acord de asociere. De aceea se şi crează impresia lipsei de transparenţă. Nu e lipsă de transparenţă, pur şi simplu interesul de a vedea acest acord este mult mai mare decît în cazul altor acorduri, iar perierea acestuia durează mai mult decît în alte cazuri pentru că este probabil cel mai lung acord semnat de Moldova vreodată.

Zilele trecute Alina Pippidi Mungiu scria un text realist şi cinic care se numea „Ştirea anului. Degeaba am intrat în UE” cu referire la traseul eurointegrării româneşti. Trăgînd linie se vede cum România mai mult a cotizat decît a „absorbit” fonduri, reformele anunţate nu au adus mari schimbări, iar precaritatea cetăţenilor este tot mai vizibilă. România nu a fost pregătită să adere la UE şi se pare că în acet moment sîntem în mare pierdere. Ce se va întîmpla cu Moldova?

Eu încă nu am întîlnit oameni care sunt complet satisfăcuţi de situaţia din ţara lor. Anume lipsa de satisfacţie cu starea de fapt este principala forţă care împinge omenirea înainte. De asta s-a inventat roata, maşina cu aburi şi Uniunea Europeană. Ca un rasuns la lipsa de satisfacţie a omenirii cu starea de fapt. Dar uneori e bine să mai facem o pauză, să ne gîndim unde era România prin 1995 sau 2000 şi unde este acum. Veţi avea o imagine şi mai bună a stării României dacă aţi compara decalajele actuale dintre România şi Macedonia, Ucraina sau Moldova prin 1995 şi acum. Multe nu i-au reuşit României, dar dacă acum 15 ani era cam aproximativ în aceeaşi ligă cu alte state din regiune, acum se vede clar diferenţa dintre cei care au mers spre UE şi cei care au batut pasul pe loc.

Mai e altceva… nu data aderării contează. E ca în sport. Un sportiv devine mai sănătos nu cînd îşi ia medalia, ci prin faptul că nu a abuzat de alcool şi s-a antrenat timp de cîţiva ani înainte de a obţine medalia. Medalia este doar o recunoaştere simbolică a unor performanţe care sunt realizate în virtutea unor antrenamente. E la fel şi cu aderarea la UE. Aderarea la UE e doar o medalie, dar ceea ce a contat mai mult sunt antrenamentele premergătoare. În Ungaria nu s-au schimbat multe la 1 mai 2004 şi nici în România la 1 ianuarie 2007.

Lucrurile s-au schimbat înaintea aderării prin faptul că înainte cu un deceniu de aderarea la UE deja se liberalizase comerţul cu UE, deja veneau investiţii, deja mergeau mii de studenţi la masterate, deja se putea călatori fără vize în UE. Moldova sau Ucraina abia acum sunt în pragul comerţului liber cu UE şi se mişcă spre abolirea vizelor. Altceva e că şi unii sportivi se cam relaxează după obţinerea unei medalii. Dar aici problema nu ţine de antrenament, ci de starea psihologică a sportivului.

În ultima perioada vin tot mai multe critici la adresa Germaniei care are puterea şi instumentele de a folosi UE în propriul ei interes. Eu, ca un europesimist moderat, nu pot să nu observ că acest proiect politic şi economic este mai degrabă în avantajul ţărilor puternice şi a unei mici elite transnaţionale şi în dezavantajul ţărilor de la periferia capitalului şi a păturilor largi…. E la fel de adevărat că în acest moment nu există un proiect politic alternativ. Nu crezi că o bună parte a criticilor venite din zona eusoscepticilor sînt adevărate?

Nu-mi place divizarea în euro-sceptici sau euro-optimişti, pentru că şi într-un caz şi în altul se presupun nişte atitudini pre-determinate înainte de a face o analiză a fiecărei situaţii în parte. Acum absolut nici un acord internaţional, nici o uniune de state nu se bazează pe faptul că unii au doar beneficii şi alţii doar obligaţii. Şi UE, dar şi orice stat, că e România, că e Germania e bazat pe faptul că se ia dintr-o parte, şi se dă în alta. Sunt impozitaţi tinerii sau companiile competitive ca să fie plătiţi pensionarii sau alte companii neperformante, dar care creează multe locuri de muncă.

Şi UE este o construcţie complicată de obligaţii şi beneficii mutuale. City-ul londonez beneficiază de accesul liber pe restul pieţelor financiare din UE, fermierii din statele mai sărace beneficiază de subvenţii din partea contribuabililor din alte state UE, Spania are o reţea de autostrazi foarte impresionantă care mai sunt şi gratis, în timp ce autostrăzile în unele state donatoare din UE nu sunt gratis, exportatorii germani beneficiază de o piaţă pan-europeană mare cu reguli clare care îi avantajează, Dublinul devine cartierul regional european al mai multor companii globale din cauza taxelor mici şi tot aşa. Fiecare stat UE îşi caută o nişă care îi permite să extragă beneficii maxime din crearea unei uniuni de state integrate ca UE.

Pînă la urmă statele mici din UE, în virtutea georgrafiei lor, ar avea de a face cu state mari precum Germania, Marea Britanie sau Franţa, că doar nu se pot autoevacua în Asia de sud-est. Iar existenţa unei structuri ca UE reduce asimetriile de putere dintre statele mari şi mici, pentru că statele mici pot crea alianţe între ele, şi pot naviga între statele mari. Deci până la urmă, UE de fapt constrânge statele mari, şi oferă statelor mai multe mecanisme de a-şi promova interesele.

Marți, 26 noiembrie, am participat la București la o dezbatere organizată de Fundaţia Universitară a Mării Negre, ziarul Adevărul şi revista Foreign Policy România – Moldova ante portas: integrare prin reunificare sau reunificare prin integrare?”.  Dezbaterea a avut ca punct de plecare rezultatele unui sondaj de opinie realizat în luna noiembrie 2013 de Inscop Research și a fost moderată de Dan Dungaciu, preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre.

Vă propun mai jos unele gânduri pe care le-am împărtășit participanților la dezbateri.

Stânga rusofilă, prin definiție antiromânească, definește unionismul (implicit românismul) de la Chișinău drept un curent politic „marginal”, „antistatalist”, „anticonstituțional”, „extremist”, „xenofob” și chiar „fascist”. Aici lucrurile sunt clare și comuniștii au o poziție …confortabilă cu vechi tradiții în Rusia sovietică și țaristă.

Mai puțin confortabilă este situația politicienilor de centru dreapta, inclusiv a celor care se declară „proromâni” și „unioniști„, îndeosebi atunci când ajung să guverneze. Are loc un fel de „conflict de interese”: convingerile politice intră în conflict cu funcțiile pe care ei le ocupă în ierarhia statului. Și cu cât funcția e mai înaltă, cu atât conflictul e mai adânc și poziția lor e mai jenantă ca să nu zic penibilă. Prin aceasta se explică duplicitatea discursului lor politic, crizele acute și îndelungate de moldovenism statalist care alternează cu puseuri de românism militant. Iată un exemplu elocvent, foarte proaspăt. Un harnic purtător de mesaj al ex-premierului V. Filat scria zilele aceste că, citez: „liberal democrații moldoveni au știut să accepte, din start, spiritul conștiinței românești ca o unică modalitate de a prinde din urmă trenul european”. Și mai departe: „Liderul liberal democrat a știut din start că drumul proeuropean al Moldovei trece și pe la București. De fapt, Vlad Filat a intuit că a fi european presupune și a fi român”. Dacă nu s-ar fi prăbușit în sondaje, nu mai „intuia” că e român…

Observăm că acești politicieni trăiesc și ei o „dramă a sfâșierii”: ei au ajuns la putere, în fruntea unui stat, pe care nu-l recunosc și pe care trebuie să-l lichideze prin unirea lui cu alt stat. Ei însă au jurat pe Constituție și pe Biblie să apere integritatea teritorială a acestui stat…

Fiind puși în situația să aleagă, ei își sacrifică convingerile pe altarul guvernării. Aleg guvernarea. Prin asta se explică celebrele bâlbâieli, scuze și răzgândiri vizavi de identitatea românească ale politicienilor proromâni care ajung să guverneze. (Apropo, trebuie să ne lămurim ce semnifică în acest context termenul „proromân”).

Trebuie să realizăm un adevăr: Independența R. Moldova are 22 de ani și nu s-a dovedit a fi un fenomen „temporar”, „de tranziție”. R. Moldova s-a constituit ca stat (cu toate metehnele lui), are Constituție, Frontiere, Armată, Poliție, Funcționari, Instituții de stat ș.a.m.d. A apărut o generație care s-a născut în acest stat și habar nu are de ceea ce am pus noi în Declarația de independență. Eu am votat independența de Rusia ca un pas spre Unificare. Dacă ne unim cu România acest stat trebuie să dispară. Câți din funcționarii acestui stat sunt de acord să renunțe la funcții în numele Unirii? (Repet, chiar unioniștii când ajung la putere devin stataliști! Pot aduce exemple celebre în acest sens). Și în mentalitatea unor români de bună credință încolțește gândul că unionismul este un curent „subversiv” și „antistatalist”. Astfel, elitele proromânești devin „moldoveniste” și antiunioniste, sunt măcinate de un fel de frică față de România, frică dublată de un fel de „gelozie geopolitică”. Ele altfel nu pot fi. Din moment ce vor dori să fie altfel, trebuie să renunțe la a mai participa la guvernare. Un cerc vicios.

Acest adevăr e confirmat direct și indirect – ca să dau cel mai concludent exemplu – de existența „Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove”, subordonată Patriarhiei moscovite. Că anume această mitropolie e considerată ca fiind cea „oficială”, iar Mitropolia Basarabiei e „simțită” ca o mitropolie „străină”, subversivă” și „antistatală” e confirmat de faptul că toți politicienii de vârf ai R. Moldova, inclusiv cei de azi, sunt enoriașii mitropoliei rusești, nu românești. Aici, mi se pare, trebuie căutat miezul problemei: actualele elite, chiar fiind (dacă le credem) proeuropene rămân ancorate cultural, spiritual și, prin urmare și politic, în spațiul rusesc. Deși recent președintele N. Timofti a recunoscut că R. Moldova și România sunt „două state românești”, în practica politică cotidiană se procedează contrar acestei logici, România fiind trecută în lista „țărilor vecine”, fără nicio specificare.

Astfel, ajungem la o întrebare sacramentală: putem cere actualei guvernări să facă ceea ce ea nu poate face în mod obiectiv – să ceară unirea cu România, lichidând astfel statul R. Moldova pe care ea îl conduce? Exact aceeași întrebare poate fi pusă și în privința României: putem cere conducerii României să pună problema unirii, ceea ce în alți termeni înseamnă lichidarea statului R. Moldova? Acestea sunt datele obiective ale problemei și orice abordare a chestiunii unirii R. Moldova cu România în afara acestei realități este demagogie curată și manipulare.

Politicienii au găsit, totuși o formulă de „unire„, în baza principiului „și lupul sătul, și oaia întreaga”. Despre aceasta am scris și în numărul de vineri, vezi articolul „Chișinău-București-Bruxelles: Integrarea în UE este egală cu integrarea în România”.

Această formulă constă în „unirea” R. Moldova cu Europa acolo unde se vor „regăsi” toți românii. Foarte multă lume a acceptat această teză, fără să încerce să pătrundă în esența ei.

Pentru noi, românii din R. Moldova, Europa nu este o Atlantidă misterioasă care se află undeva la capătul lumii, iar Uniunea Europeană, nu începe din Polonia sau Germania, ci la o azvârlitură de băț, peste Prut. În mod firesc problema se pune astfel: de ce să așteptăm (poate până la paștele cailor!) să intrăm în UE ca să ne „regăsim” cu frații români, dar să nu începem să ne „regăsim” prin integrarea R. Moldova în România, parte a UE? Altfel formulată, această problemă ar suna astfel: R. Moldova-România: integrarea (RM în UE) prin reunificare (cu România) sau reunificare (RM cu România) prin integrare (în UE)?

Chestia cu „regăsirea” a fost lansată pentru a-i calma pe basarabeni, ca să nu zic „a-i minți”. În România a lipsit și lipsește curajul politic de a spune lucrurilor pe nume: fraților basarabeni, noi, conducerea României, nu ne putem dezice, moral și istoric, de Basarabia, dar nici nu putem pronunța, public și oficial, pentru unirea R. Moldova cu România. De aceea, am găsit șmecheria asta cu „regăsirea” tuturor românilor în UE. Așa stând lucrurile, eu, ca român basarabean, sunt în drept să întreb: dar ce se întâmplă dacă pentru R. Moldova UE va rămâne un vis neîmplinit? Cum și unde va avea loc atunci „regăsirea” românilor de pe cele două maluri ale Prutului?

Nu am soluții magice. De un lucru însă sunt convins: de două decenii și ceva facem demagogie integraționistă și unionistă în loc să ne ocupăm de lucruri concrete. Iată de ce, pentru a putea răspunde la întrebarea „integrare prin reunificare sau reunificare prin integrare” trebuie mai întâi să formulăm corect și onest datele problemei, iar guvernele de la București și Chișinău să le spună românilor adevărul.

Traim de cateva zile o revolutie continua. Principalele forte politice se intrec intr-o licitatie fara sfarsit a proiectelor de modernizare a tarii. E ca si cum deodata ne-a pus Dumnezeu mana pe cap si nu ne mai putem opri din avantul revolutionar.

In doar cateva zile am devenit prietenii cei mai buni ai marii puteri economice a lumii de la est, am repornit pariul cu agricultura si am lansat la apa cel mai ambitios proiect – reintregirea tarii – unirea Romaniei cu Republica Moldova.

Daca alegerile ar avea loc duminica viitoare, am putea sa ramanem calmi si sa nu ne facem prea multe griji. Am intui usor ca toate miracolele prezentate de politicieni sunt rodul halucinatiilor pe care si le provoaca pentru a mai castiga cateva voturi in plus. Am privi promisiunea de transformare a Romaniei in tigrul Europei drept ceea ce este – o simpla fantasma, nici macar un vis serios. Dar nu avem alegeri saptamana viitoare, nici cealalta si cele mai apropiate sunt abia peste jumatate de an.

Intuind ca spirala dementei se va accentua pe masura ce ne vom apropia de adevarata miza – alegerile prezidentiale – ar trebui sa ne treaca fiori reci: ce va urma va fi un film horror fara echivalent, care va rula un an intreg de acum incolo.

Avem asadar: China si revolutia industriala incurajata de revarsarea capitalului comunist, revolutia agriculturii propusa de mosierul Traian Basescu si arendasa Elena Udrea si reintregirea natiunii romane initiata de acelasi presedinte jucaus.

Dinamita! Sa nu uitam nici de incrancenarea pe proiectul de buget cu promisiunea de blocare pe modelul american, pentru ca va incepe imediat cum fumul chinezesc se va stinge. O combinatie mai periculoasa si mai exploziva de atat nu imi pot imagina. Nu proiectele in sine, memorandumurile si acordurile semnate cu China, nu initiativele agricole si pofta de pamant a fostilor guvernanti sperie, in fond se vor a fi doar niste modele mobilizatoare, ci supralicitarea continua in dorinta de a castiga electoratul.

“A adus Ponta chinezii si banii lor in Romania? Nu-i nimic, eu va promit refacerea Romaniei Mari”. Asa pare sa functioneze astazi statul roman: cand cele doua centre de putere (Cotroceniul si Guvernul) nu se blocheaza/saboteaza reciproc – buget, comisii parlamentare, legi intoarse la CCRetc. – ele supraliciteaza irational proiecte compromise de la bun inceput. Totul pentru a zgandari sentimente si emotii adormite in electoratul tot mai absent de la urne. E bonus ca astfel se adoarme si spiritul critic si rational. Cand totul balteste intr-o mare de patimi, vocea lucida devine penibila.

Desigur, ar fi bine ca promisiunile chinezesti sa se transforme in proiecte eficiente, care sa ajute economia romaneasca asa cum le-a impulsionat si pe cele din Germania, America sau Franta. Ar fi excelent daca exemplele fermierilor Udrea si Basescu ar duce la renasterea agriculturii. Daca unirea Romaniei cu Moldova ar implini visurile celor doua popoare si, in general, ar fi bine sa fie bine, ca sa nu fie rau.

Dar intrecerea care s-a pornit intre diferitele revolutii salvatoare, pe care ni le propun cand unii, cand altii, poate fi cel mai sigur rau care ni se poate intampla. Pentru ca porneste din dorinta de a ascunde problemele nerezolvate si pentru ca efectele spiralei sunt incontrolabile. Cu fiecare extra licitatie care mascheaza un esec, se mai aprinde o pasiune fara obiect. La fel se intampla, la alta scara si cu alte tinte, aproape peste tot in Europa.

Ironic, minunea este ca astfel ne integram o data in plus in trendul european, unde tendinta de divizare si despartire pune tot mai greu la incercare ideea fondatoare de unitate a UE.

Poză de grup de la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius

Nota noastra:

Despre apropierea Moldovei de UE ne-am mai pronuntat si nu mai reluam argumentele noastre, ce pot fi citite in trimiterile de mai jos si in cele din subsolul postarii:

Ceea ce credem ca trebuie punctat in acest moment:

este penibil discursul entuziast, mesianic, al apropierii Republicii Moldova de UE prin semnarea acordului de la Vilnius, cand avem in Romania un exemplu de ce pateste o tara periferica in acest imperiu. Cand fondurile care iti vin sunt mult mai mici decat contributia neta la bugetul european, cand ti s-au impus toate liberalizarile posibile si, astfel, industria, agricultura, companiile strategice ti-au fost puse la pamant sau jefuite nemilos, cand ti se forteaza mana cu legi anticrestine si, peste toate, dupa ce aplici tot ce ti-au cerut cu exces de servilism, ramai bataia de joc a Europei, tinut si acum, dupa 7 ani de la integrare, la usa Schengen, ca cetatean de mana a 7-a, bun de exploatat doar ca muncitor la negru si imigrant umil, fara drepturi de niciun fel, tinut la colt de “anticoruptie”, sa faci caz de europenism e ca si cum ai lauda lanţurile cu care te-au pus la pamant si lăturile pe care ti le arunca cu dispret drept mancare. Jalnic!

supralicitarea retorica a europenismului are, probabil, tocmai acest rol de a masca lipsa avantajelor concrete ale integrarii in UE. Cand nu ai ce sa spui de bine, incepi sa enumeri niste banalitati. Mare avantaj ca Romania, de pilda, si-a desfiintat propria economie, ca sa existe burse pentru studenti in Europa. Avantajos, nu? De parca nu se putea rezolva problema prin schimburi reciproce. Pur si simplu, luat la bani marunti, “nemteste”, asa cum le place europenilor, NU EXISTA AVANTAJ din existenta noastra in UE. Dimpotriva, exista un statut de tara periferica supusa unor politici de neocolonizare cat se poate de agresive. Moldova nu poate avea alt statut decat noi, in acest sens. Pentru a masca acest lucru, se marseaza pe sperietoarea (reala, ce-i drept) a Rusiei. Degeaba smulgi, insa, Moldova din ghearele Rusiei daca o bagi in malaxorul tau sa o faci ferfenita. Asta trebuia demonstrat, dar, cum nu se poate, se supraliciteaza retoric. Oare “unirea cu Romania” tine de aceasta strategie propagandistica

– poate sa fie unirea cu Moldova un proiect de tara? Care roman ar putea raspunde negativ la aceasta intrebare? Dar, care roman lucid si cu adevarat patriot poate sa creada si sa vibreze la aceasta mascarada pusa in scena in fata noastra? Unirea cu Basarabia ar trebui sa fie, mai degraba, REZULTATUL, EFECTUL UNUI PROIECT DE TARA, consecinta fireasca a unor realitati culturale, sociale si economice, ar trebui, asa zicand, sa fie doar fireasca obiectivare a unei forme care corespunde unui fond. Nu am fost in stare, prea mult, nici macar in perioada interbelica sa integram Basarabia in Romania Mare. Dar, politica dusa in toti acesti ani a fost una violent antinationala, antieconomica si antisociala. Statul natiune a fost supus unei presiuni foarte puternice. Ce facem noi acum in Romania e chiar opusul a ceea ce se incerca in perioada interbelica.

Si cum putem avea pretentia sa discutam despre unirea cu Basarabia, cand la noi acasa ne pregatim dezmembrarea, fie prin descentralizare, fie prin regionalizare? Cum sa ne unim, cand noi incercam din rasputeri sa nu mai fim noi insine, incercam sa ne reeducam “europeneste”, sa ne “modernizam”? Cum se poate uni cineva care nu stie cum sa cedeze mai mult din suveranitatea nationala? Cum poate vorbi cineva despre unire fara sa-i crape obrazul de rusine, dupa ce a lovit in tot ce a insemnat Romanie si romanitate? 

sa nu fim naivi si sa nu ne inchipuim ca ni se va da vreodata, pe gratis, unirea. Nu stim si nu e bine sa ne bazam pe faptul ca purtarea de grija a lui Dumnezeu din 1918 se va mai repeta in istoria noastra. De meritat sigur nu o meritam. Unirea cu Basarabia, acest nou proiect de tara scos din joben, trebuie pus in context. Anume, in contextul european, in care statul-natiune devine tot mai mult limitat, fragmentat, lipsit de suveranitate, tutelat, in care centralizarile si unirile nationale ar fi total impotriva curentului secesionist in floare si al structurilor supranationale si regionale incurajate, si atunci iarasi se pune problema ce fel de unire va exista intre Romania si Moldova in aceste conditii. De asemenea, trebuie pusa in context regional: un asemenea eveniment major, cum ar fi fuziunea a doua state, nu va trece fara ecou in tarile vecine, care vor cauta sa impiedice sau sa profite de acest lucru. Nu zicem ca nu ar trebui pusa problema din aceasta cauza, dar s-a gandit cineva serios la ce model institutional de unire ar putea fi pus in practica astfel incat sa fie promovat interesul national? Ca daca ne unim intr-o federatie, atunci mai bine lipsa. O Romanie federala, de exemplu, ar fi, cu siguranta, pe placul vecinului maghiar care abia asteapta sa aiba o Transilvanie ca entitate de sine statatoare, fie si relativ, langa ea. O Romane stat-centralizat unitar, asa cum scrie in Constitutie, e mai greu de imaginat, atat din cauza contextului european, cat si a celor remarcate de jurnalistul C. Tanase: de ce ar alege, vreodata, sefuletii de la Chisinau, sa devina simpli sefi locali judeteni, decat sa fie premieri, ministri, cu toate privilegiile aferente? 

– si, in fine, revenind oarecum la un argument de mai sus, noi, crestinii, stim ca unirea trebuie sa fie, in primul rand, o unire sufleteasca. Numai o minte nemteasca poate sa conceapa unirea pornind de la stomac la inima. Aceasta e unirea de tip european, care incepe de la piata unica, de la cele economice, incercand apoi sa unifice si suprastructura culturala, cele sufletesti. E un proces nefiresc, lucru demonstrat chiar de evolutia Uniunii Europene, care nu va putea construi vreodata o identitate europeana decat cu forta – pentru ca nu exista vreuna. Or, noi, ca sa vorbim despre unire fara sa facem gargara, aveam datoria de a ne regasi identitatea, sufletul, adica. Am facut ceva pentru a ne regasi pe acest “teren” cu fratii nostri basarabeni? Am facut ceva pentru a ii atrage inapoi, la ortodoxia noastra? Cum sa facem, cand la noi se incearca limitarea si punerea la colt a BOR? Cum sa ne unim, atunci, cand nici macar nu sarbatorim in aceeasi zi pe Sfantul Apostol Andrei, de pilda? 

Abia apoi, toate celelalte ni se vor fi adaugat noua… Insa asa, tare ne e teama ca ni se va lua si ce mai avem. 

Înaltul reprezentant al UE Catherine Ashton şi Iurie Leancă au parafat Acordul de Asociere

Legaturi:


Categorii

Basarabia, Opinii, analize, Rusia, Ucraina, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “INTEGRAREA MOLDOVEI IN EUROPA SI “UNIREA CU ROMANIA” CA PROIECT DE TARA. Mituri, propaganda, realitati in jurul “momentului istoric” de la VILNIUS

  1. Felicitari pentru ideile expuse in nota de final! Este o iluzie, o aberatie sa crezi ca mai poate fi vorba de o unire asa cum a fost in 1918.
    Din pacate, dupa 1989 au fost cel putin doua momente istorice, ratate, cand ne-am fi putut uni.
    Oricum, raman uimit de felul usor in care pot fi manipulati oamenii: ieri, aceeasi ”conducatori” vorbeau de regionalizare, azi despre unire… Ce mai conteaza… Si nimeni (aproape) nu sesizeaza asta!
    Doamna ajuta-ne, chiar daca nu meritam!

  2. “Doamne ajuta-ne, chiar daca nu meritam!”…as indrazni zice : “tocmai pentru ca nu meritam ! , ajuta-ne !” (ca bunatatile mele nu-Ti trebuie)

    PS; lumea e in agonie si astazu se pun la Vilnius bazele unui nou razboi (exact ca in 39, doar ca atunci URSS si Germania pareau ca se inteleg).Cred ca gandul oricarui politician logic si realist (si sunt astfel in Europa, din pacate nu si la noi); ‘si vis pacem, para bellum’.

  3. Foarte buna nota voastra de la final!

  4. Pingback: 1 Decembrie: ROMÂNIA – ULTIMUL BAL sau “Tot ce-i românesc nu piere”?/ Scriitoarea ILEANA VULPESCU si istoricul DINU GIURESCU – adevarul despre starea natiunii (VIDEO): Ce mai inseamna astazi Patria, ce mai poate salva România? -
  5. Pingback: REVOLUTIE IN UCRAINA? Zeci de mii de demonstranti pro-UE protesteaza impotriva guvernului [VIDEO] - Recomandari
  6. Manevra -momeala ,facuta de GERMANIA .Au gasit omul potrivit , prin presedintele Baseleu .Marele motiv este ¨’,sant crestini -ortodocsi ,acesta este marele ,,SCOP,,,al GUVERNULUI MONDIAL DIAVOLESC .Lupta cea mare oameni buni si finala , nu este decat asupra ORTODOXIEI . Stiim cu totii ,prin ce trec fratii grecii ,ei sant marele exemplu si puterea ortodoxiei . BUNUL DUMNEZEU sa ne intareasca in acest post si sa lumineze mintile romanilor de pretutindeni .IAR la nevoia mare , UNIREA INTRU HRISTOS …

  7. Pingback: PARTENERIATUL ESTIC: analiza proiectului de asociere a fostelor republici sovietice la UE. EURO-SODOMIA SI SACRIFICIILE ECONOMICE: “tentanta” oferta europeana - Recomandari
  8. Pingback: Republica Moldova: GAGAUZIA VREA IN UNIUNEA EURASIATICA - Recomandari
  9. Pingback: MOLDOVA, UCRAINA SI GEORGIA au semnat ACORDUL DE ASOCIERE CU UE. Presa rusa reactioneaza vehement: APROPIEREA DE UE E SCLAVIE BENEVOLA/ Rusia a ANULAT zborurile intre Chisinau si Moscova - Recomandari
  10. Pingback: ALEGERI IN MOLDOVA. INTRE RUSIA SI EUROPA. Un partid pro-rus, EXCLUS din cursa electorala/ Putin i-ar fi cerut lui Porosenko RECUNOASTEREA REGIMURILOR SEPARATISTE - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare