IOAN-AUREL POP, recent ales in fruntea Academiei Române, vizat de MANIPULARI ORDINARE de catre REVISTA 22

14-04-2018 3 minute Sublinieri

Revista 22 a publicat sub semnătura lui Mădălin Hodor, un articol în care prof. Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române, ziaristul Cornel Nistorescu și alții, sunt acuzați că ar fi apărut pe lista colaboratorilor Direcției Securității Statului”.

Imediat, în spațiul public au fost lansate acuzații conform cărora persoanele în cauză ar fi fost colaboratori ai Securității. În realitate, la o lectură mai atentă a textului, se poate observa că Hodor nu folosește nicăieri sintagma de colaborator al Securității, ci „listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225”, ceea ce este cu totul altceva. Și motivul este foarte simplu: Ioan – Aurel Pop are  adeverință de necolaborare cu Securitatea, eliberată chiar de CNSAS.

De altfel, dovada că Ioan-Aurel Pop și cei aflați pe listele respective nu erau colaboratori ai Securității, în niciun sens prevăzut de lege, se găsește chiar în documentele publicate de Mădălin Hodor.

Astfel, în documentul nr. 07108 din 10.06.1985, șeful unității respective din cadrul DSS, afirmă clar: „Lista cu colaboratorii din legătura unității dv, o vom trimite după ce aceștia vor fi trecuți în caiet, în vederea obținerii aprobării conform Hotărîrii Comitetului Politic Executiv al C.C. al PCR, privind întărirea controlului și îndrumării de partid a organelor de securitate și miliție”.(LINK)

Mai precis: înainte de 1989, conform legislației în vigoare, Securitatea nu putea recruta membri de Partid decât cu acordul conducerii Partidului. Cu alte cuvinte, pentru cei aflați pe listă la acel moment urma să se obțină aprobarea conducerii PCR, lucru care evident, nu s-a întâmplat în cazul lui Ioan-Aurel Pop sau Cornel Nistorescu.

De altfel, în dreptul numelui Ioan – Aurel Pop apare cuvântul „NU” pe lista respectivă.

Stejărel Olaru, chiar în Revista 22, explica relația Partid-Securitate: „Ceausescu nu a mai permis Securității să-și desfășoare munca fără să informeze partidul. Pe scurt, asta a fost principiul pe care l-a avut in cap Ceaușescu. Apoi, el nu a permis Securității sa ancheteze membri de partid fără sa informeze partidul. In fine, nu a permis Securității sa recruteze informatori din rândul membrilor de partid fără să aibă acceptul partidului”.

Contactat de ActiveNews, profesorul Ioan – Aurel Pop, a negat vehement orice colaborare cu Securitatea.

„Modul de prezentare este insidios! Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securității, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Ștefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, intre anii 1985-1987, câteva articole de popularizare a istoriei noastre, „pentru o publicație a emigrației romane” (după cum mi-a spus). Mi-a și adus apoi doua numere dintr-o revista apărută în Germania. Chiar dacă aș fi vrut să refuz, nu puteam, pentru ca era șeful meu de catedra și conducătorul meu de doctorat. Pe de alta parte, a publica înainte de 1989, în străinătate era ceva aproape de neimaginat. Era important si pentru raportarea activității de cercetare etc., iar posibilități de publicare (în afara propagandei de partid) erau infime. Prof. Pascu era liber să călătorească și am fost convins că, în călătoriile sale, fusese rugat sa dea materiale de istorie … Cred ca de aceea apar pe acea lista publicată în Revista 22. De altfel, în dreptul numelui meu scrie NU!”, ne-a declarat Președintele Academiei în exclusivitate.

Preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, afirmă sâmbătă, într-o postare pe pagina sa de Facebook, că se aşteaptă să îi fie cerută „condamnarea la moarte”, după ce numele său a apărut pe o listă a foștilor colaboratori ai Securității, listă publicată joi de Revista 22.

Postarea lui Ioan Aurel Pop pe Facebook:

“Din afirmațiile unor formatori de opinie din România, înțeleg că aproape toți dintre aceia care am trăit înainte de 1989 și am fost maturi în acei ani odioși ar trebui să murim fizic sau spiritual, să ne plecăm veșnic și să ne facem neîncetat ,,nostra culpa”. Se poate și așa ! De exemplu, eu îmi cer scuze tuturor acuzatorilor mei fiindcă am ales deliberat să mă nasc în 1955, în loc să fi fost contemporan cu Alexandru cel Bun; fiindcă am făcut grădinița în trei limbi (română, maghiară, germană), deoarece așa prevedea ,,internaționalismul proletar”, în loc să-mi fi început copilăria la Londra, în engleză; fiindcă am “cerut insistent” să fiu făcut pionier, utecist și comunist, în loc să fi participat la rezistența anticomunistă, așa cum au făcut toți românii; fiindcă am terminat, ca șef de promoție, Liceul Teoretic nr.1 (,,Andrei Șaguna”) din Brașov, în loc să fi rămas repetent; fiindcă am ”optat” să fac armata cu termen redus, în loc să fi protestat contra militarismului; fiindcă am ales să fac facultatea la Cluj în loc să fi profitat de târgurile de oferte universitare de studii și să plec în SUA sau Germania; fiindcă am “cerut” profesorilor mei să mă facă șef de promoție la Universitatea din Cluj, în loc să fi rămas un student șters și anonim; fiindcă am insistat să fiu profesor, vreme de patru ani, la un liceu industrial de la periferia Clujului în loc să fi acceptat postul de cercetător la Oxford; fiindcă am fost membru de partid, ca să-mi pot face doctoratul, în loc să fi rămas, cu modestie, la nivel licență … Acești ,,fiindcă” ar putea continua, dar ar fi în zadar. Am fost și suntem (considerați), eu și contemporanii mei, pleiade de proști, inculți, semidocți, politruci, tarați de ideologia marxistă, autohtoniști, protocroniști și naționaliști. Prin urmare, astăzi suntem (priviți ca) adevărate pericole publice sau, dacă nu chiar așa, atunci complet inutili, relicve ale unei lumi revolute și blamate de istorie. Mă simt, ca și mare parte din generația mea, maculat de un ev comunist catastrofal, pe care și noi l-am construit din moment ce am trăit atunci, și mă aștept ca dl.Hodor, CNSAS, Revista 22 și alte instanțe (mai mult sau mai puțin morale) să ne ceară, spre a se face dreptate, condamnarea la moarte.”

Peste două sute de nume se află pe prima listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225, unitatea din cadrul Departamentului Securităţii Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti. Printre acestea, Ioan Aurel Pop – noul președinte al Academiei Române, ziaristul Cornel Nistorescu sau sociologul Dorel Abraham, scria joi Revista 22.

De departe cel mai cunoscut și actual nume este cel de la poziția 149: Pop Aurel Ioan, „n. 01.01.1955, Sîntioara, jud. Cluj, istoric, Universitatea Cluj-Napoca”. Evident același Ion Aurel Pop devenit recent Președintele Academiei Române. Profesor universitar, doctor în Istorie, membru corespondent al Academiei de Științe, Litere și Arte (Paris) din 1999, membru titular al Academiei Române din 2010 și membru al Academiei Europene de Științe și Artă (Salzburg) din 2013a primit, în 2015, Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler. Cu un CV (http://www.ubbcluj.ro/cv/CV_Ioan-AurelPop_RO.pdf) impresionant, Ion Aurel Pop este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți istorici din România.


Categorii

1. ȘTIRI, Dezinformari, hoaxuri, diversiuni, manipulari, Istorie

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare