GENERATIA AMPUTATA DE DUH. Scrisoare catre elevii dependenti de noile tehnologii/ RETELELE SOCIALE SI ZOMBIFICAREA OMULUI. Interviuri cu Virgiliu Gheorghe. ASALTUL TEHNOLOGIEI SI REPAGANIZAREA LUMII/ Despre distopia revolutiei sexuale (si Video)

Blogul presb. Corina Negreanu: Scrisori către elevii mei. Prima scrisoare – despre distrugerea identității

Copile, îți scriu fiindcă în tine mi-e și spaima și nădejdea.

Existența noastră a devenit un zgomot ce pătrunde tot mai mult în noi. E o agitație în care căutarea de plăceri este amestecată cu griji mărunte. Nu ne dăm timp să ne dăm seama cine suntem. Și atunci mă întreb ce decizii vei lua dacă nu te cunoști. Dacă nu știi de unde vii, cum îți vei calcula traseul pe apele lumii? Nu ți-e greu să nu știi cine ești? Nu e dureros să nu știi încotro te duci?

Știu că uneori sufletul te doare. Îți cunosc deznădejdea și revolta pentru starea de fapt. Știu că dai vina pe familie, pe politicieni, pe țară, pe Dumnezeu. Sau poate te lași dominat de o durere surdă ce o îndrepți spre tine însuți. Și atunci e mai ușor să te lași ademenit de telefon și să te învălui într-o lumină ce îți pare mai bună și care pentru câteva minute te face să uiți. Însă, nici revolta, nici fuga spre virtualități și spre plăceri nu dau rezultatele dorite, iar sufletul ți-e tot acolo. Pe moment l-ai amorțit sub lovitură și acum te doare mai mult. Sufletul tău e ca o piatră pe care o tot izbești ca să dispară. Pulberi nesfârșite se ridică și se risipesc în vânt.

Nu putem cu căștile auzi, nu putem cu ochii în ecrane să vedem, nu putem în mall să ne găsim cărarea. Toate acestea devin simboluri pentru închiderea în sine. Dă-le la o parte, iar pe întinderea liniștită ce se va deschide Adevărul va răsări arătându-ți calea ta. Dacă Adevărul nu vine de la cei mai mari ca tine, va veni oricum, fiindcă nu stă în nelucrarea celorlalți. Important e ca tu să fii pregătit să îl primești. Și Adevărul te va ajuta să pui bun început, să te rezidești, să te rânduiești frumos.

Cât de greu e să fii dependent de mic! Să fii legat pe când ar trebui să alergi cu bucurie! Mă uit la blocuri și mașini și văd că nici nu ai pe unde să te joci. Ești ca un brad tăiat și pus în casă, împodobit cu mici ecrane. Apoi dimineața îți pui ghiozdanul greu și pleci ca la fabrică. Acolo te așteaptă profesori buni, dar puțini te iubesc, puțini te vorbesc de bine. Și mai puțini te fac să gândești. Câte unul te ajută pentru o clipă să fii cu adevărat liber. Cum a reușit? Pentru o clipă, pentru o străfulgerare te-a pus față în față cu sufletul tău – nu ca să îl izbești, ci ca să te descoperi și să-ți vezi drumul. Ce frumos și ce vindecător este să îți vezi sensul vieții! După aceea revii în bezna lumii. Iarăși note, iarăși confruntarea cu unele lecții fără sens, fragmentate, nelegate, iarăși gândul să ai o meserie bănoasă, reintrii în cultul plăcerii și în fricile părinților, iarăși jocuri pe telefon, înjurături, ironii, dar mai ales acel plictis care pe an ce trece se tot adâncește.

Existența noastră e un foc puternic, un dor puternic de întoarcere Acasă. Însă rătăcim și flăcările noastre de viață, în loc să ne poarte, sunt purtate de vânt. Nu le mai adunăm în noi. Și începe un dor de ducă. Înainte ajungea un sat din sânul căruia nu am mai fi plecat. Acum nu ne mai încape nici întreaga țară. Cât suntem în țară așteptăm străinii. Nu mai avem limpezimea să credem în lucrarea lui Dumnezeu cu noi.Ne trebuie tot felul de salvatori, care vin, își fac făcutele, iau ce le trebuie, adună profitul și întrețin corupția locală, apoi pleacă spre resurse mai bune sau și le împroprietăresc pe cele care nu se consumă atât de repede. Nu mai avem demnitatea de a exista pentru că nu mai avem demnitatea de a fi. Și atunci cine mai suntem?

Vezi, românul nu poate fi civilizat. Poți să civilizezi românul, dar cu prețul de a nu mai fi român. De ce? Fiindcă civilizația ține de existență și nu de ființializare. Omenia românului, cultura lui adâncă, înțelepciunea lui, credința în Bunul Dumnezeu sunt superioare civilizației occidentale. Aceasta din urmă nici nu înțelege valorile românești, nici nu le-ar suporta dacă le-ar înțelege. Morala vestică nu este transcendentă, este o legiferare umană, nu o împreună cunoaștere a omului cu Creatorul său. Viața de la Apus este o consumare a propriei vieți, o plăcută știință a trăirii timpului scurt al vieții omului, confort sceptic întreținut cu pastile, cu gânduri de superioritate, concedii exotice și vizite la psiholog. Și îmi pare rău dacă prin acestea te fac, copile, să îți aduci aminte de părinții tăi.

Viața noastră în care ne-am format identitatea nu era așa. Era o tainică îndreptare spre rosturi adânci, spre sensul adevărat ce străbătea timpul scurt și ne lega de veșnicie. Existența noastră era această cruce binecuvântată și adevărată de a ne jertfi pentru cele înalte. Poate ți-e greu să crezi. Poate cuvintele bune s-au dus prin nerostire, în timp ce cuvintele decăzute ale lumii decăzute ți-au intrat la inimă și sunt duse sanguin în toate țesuturile tale împreună cu otrava adevărurilor relative. Însă cred în lucrarea lui Dumnezeu cu tine. Doream doar să îți arăt că îți sunt alături, oricât sunt de slab și de mărunt. Cred că nu suntem fără însemnătate, căci iubirea lui Dumnezeu ne dă însemnătate, ne ridică și ne înnobilează cu semnificații netrecătoare, pentru care Îi mulțumesc!

profesor, redactor initiator al Revistei Arthos- Bogdan Herteg

articol publicat în Foaia Filocalia din Revista Renașterea/ian. 2018

***

• ActiveNews: Biofizicianul Virgiliu Gheorghe, invitatul emisiunii „Universul Credinței”, la TVR, a vorbit despre provocările lumii moderne, asaltul tehnologiei și „repăgânizare”: Orice descoperire poate să-l ducă pe om către Dumnezeu. Depinde cum e folosită

Biofizicianul Virgiliu Gheorghe a fost invitatul lui Răzvan Bucuroiu la “Dialogurile dimineții”, în emisiunea „Universul Credinței”, difuzată duminică la TVR.

Într-o perioadă în care asistăm la un asalt ideologic asupra normalității și al tehnologiei, mai ales în contextul scandalului internațional privind confirmarea, dacă mai era nevoie, că Facebook a devenit un monopol, biofizicianul Virgiliu Gheorghe a vorbit, în cheie creștină, despre provocările lumii moderne: despre alienare și dependența față de o lume virtuală, despre modul în care tehnologia poate submina credința creștină, despre Dumnezeu și „repăgânizare”.

„Oamenii au ajuns să își poată schimba sexul după cum doresc, asta înseamnă că Dumnezeu îngăduie asta?”, Civilizația tehnologică va îngropa credința creștină?”, “Tehnologia dezinhibă, face lucrurile posibile, pe când credința pare că ar restrânge libertățile omului. Așa este?” au fost câteva dintre întrebările realizatorului “Dialogurile dimineții”, Răzvan Bucuroiu, Virgiliu Gheorghe a oferit răspunsuri bine argumentate și la întrebările privind atașamentul copiilor față de tehnologie și dacă există posibilitatea ca descoperirile științei și ritmul de viată modern, cu valorile sale, să producă o altă spiritualitate.

Întrebat care ar fi ”descoperirea care a adus, în ultima perioadă, cele mai multe beneficii omului”, biofizicianul Virgiliu Gheorghe a răspuns: “Orice descoperire poate să-l ducă pe om către Dumnezeu. Depinde cum este folosită. Știința adevărată, știința fundamentală a înaintat foarte mult (nu vorbim de știința de popularizare). Știința fundamentală se apropie tot mai mult de Dumnezeu pentru că înțelege faptul că nu putem explica, nu se poate explica apariția lumii, organizarea lumii, principiul al doilea al termodinamicii care vorbește despre faptul că entropia este permanent în creștere, deci legea fundamentală a acestui Cosmos este dezorganizarea. Ca să se reorganizeze trebuie o forță externă, o Inteligență. Care a fost acea putere care a pus lucrurile într-o rânduială, într-o rațiune care depășește orice își poate imagina omul?”.

Iar la întrebarea dacă „știința va putea dovedi, la un moment dat, existența lui Dumnezeu„, biofizicianul a răspuns: „Dumnezeu nu poate fi cuprins. Ca să poți demonstra ceva ce nu poate fi cuprins, este foarte greu. Doar matematic. În sensul că un instrument nu o să poată cuprinde vreodată. Vedem urma lui Dumnezeu în lume, lucrările Lui, energiile Lui. Din ele tragem conlcluzia că acestea toate vin din mâna Unuia care guvernează rațional cosmosul, viața fiecăruia dintre noi”.

***

EvZ: Reţelele de socializare online şi influenţa lor asupra societăţii. Doctor Virgiliu Gheorghe: „Ceea ce trăim astăzi este un alt fel de comunism”

Biofizician şi doctor în bioetică, Virgiliu Gheorghe (48 de ani) explică într-un interviu pentru Evenimentul Zilei care sunt pericolele la care sunt expuşi oamenii prin folosirea excesivă a mediilor de socializare online, dar şi cum este modificat cortexul noilor generaţii de copii prin utilizarea acestor tehnologii.

Autor al mai multor studii, printre care „Efectele televiziunii asupra minţii umane” şi „Pornografia, maladia secolului XXI”, Virgiliu Gheorghe susţine că trăim într-un perioadă în care se duce un război susţinut la adresa familiei şi Bisericii, acestea fiind instituţiile care împiedică destructurarea societăţii aşa cum o cunoaştem astăzi. Din punctul său de vedere, tinerii sunt incitaţi spre un stil de viaţă desfrânat pentru a deveni dependenţi de mediile online, unde pot fi mai uşor manipulaţi. El susţine că asistăm la reinstalarea comunismului, unul însă impus cu mijloacele blânde ale divertismentului şi a manipulării mediatice şi ale corectitudinii politice.

– Evenimentul Zilei: Se discută în ultima perioadă despre pericolul de manipulare reprezentat de Facebook. Sunt reale temerile?

– Virgiliu Gheorghe: Facebook-ul mi se pare că este prin excelenţă un instrument de putere, la ora aceasta poate că printre cele mai importante instrumente de manipulare şi control ale persoanei şi conştiinţei umane, la scară globală. Aceasta pentru că ştie aproape totul despre tine şi pentru că te manipulează indirect prin intermediul comunităţii virtuale la care ai achesat. Omul este foarte sensibil la punctul de vedere al comunităţii, este o fiinţă socială. Gândiţi-vă că în contextul acestor comunităţi virtuale nu îi cunoşti pe toţi faţă către faţă, nu ai contacte directe cu ei. Astfel că este foarte uşor de infiltrat o astfel de comunitate prin care poate fi manipulat punctul de vedere al întregului grup. Este cea mai bună modalitate de a controla conştiinţele. Mai cu seamă că sunt oameni vulnerabili din punct de vedere al discernământului, în sensul că discernământul presupune reflexive, iar viaţa pe internet scade capacitatea noastră de refleţie.

– De ce?

– În primul rând nu mai ai timpul fizic, apoi fiindcă nu mai ai dispoziţia de a reflecta, fiind oarecum pasivizat de contactul cu mediul virtual. Aştepţi permanent să fii stimulat. Facebook-ul este o realitatea foarte stimulativă. Tot ce înseamnă media vizuală stimulează. Fiind stimulative ne pasivizează. Mijloacele acestea şi în general mediile societăţii divertismentului şi de consum în care trăim sunt gândite şi construite astfel încât să creeze dependenţa. Sunt într-o asemenea măsură adictive încât tendinţa generală a indivizilor, a populaţiei, astăzi, este aceea de a deveni tot mai pasivi, mai demotivaţi , până la depresie, fenomen care are loc la scară mare. Depresia este considerată boala viitorului şi, potrivit statisticilor, cam un un sfert din populaţia ţărilor dezvoltate suferă de depresie. Când ajungi în depresie deja ai trecut prin etapa demotivării. Marea parte a consumatorilor de media sunt în stare de demotivare, în sensul că neavând un stimul mai puternic nu pot să iasă din starea aceea de demotivare.

– Cum se ajunge la dependenţă?

– Dependenţa este un mecanism prin care ţie ţi se stimulează producţia de dopamină şi alţi neurotransmiţători sau mai concret atenţia şi motivaţia printr-un mijloc extern, ca şi cum s-ar apăsa pe un buton. Ei bine, tot ce înseamnă un comportament care dă dependenţă acţionează pe aceleaşi principii, aceleaşi mecanisme şi atunci tu dacă nu ai acces la comportamentul sau mediul care ţi-a creat adicţia, este foarte probabilă alunecarea către un alt comportament adictiv. Se ştie foarte bine că cei care se lasă de droguri încep să fumeze mai mult. De fumat nu se pot lăsa deocamdată pentru că ei mai au nevoie de ceva care să le ţină nivelul acela de excitaţie pe neurotransmiţători. Totul se reduce la neurotransmiţători. Lucrurile sunt foarte legate. La nivel organic, trecând prin nivel neurologic se ajunge la nivel psihologic. Tot ceea ce se produce la nivel psihic are o componentă neurologică şi o componentă organică, hormonală. De aceea, în momentul în care manipulezi gândurile, nu manipulezi doar gândurile, ci manipulezi stările de spirit, manipulezi hormonal, biologic individul.

– În România avem de câţiva ani mişcări de protest promovate prin mediile on-line. Care este sensul?

– Din punct de vedere ideologic, ceea ce trăim astăzi este un alt fel de comunism. O mare parte dintre cei care sunt identificaţi ca TeFeLişti sunt bine intenţionaţi, dar sunt manipulaţi. Ei săracii, mulţi dintre ei, nu înţeleg că, de fapt, luptându-te împotriva Bisericii, luptându-te împotriva unor axiologii şi ierarhii, luptă împotriva adevărului. Sunt foarte mulţi acum care nu înţeleg ce fac. Luptă împotriva Bisericii că aşa este moda. Câţi realizează că întâlnim astăzi strategiile de presă sau lozincile antibisericeşti care se aplicau în anii 48-54: popii sunt hoţi, Biserica este retrogradă, ştiinţa a demonstrat nu ştiu ce etc. În acelaşi timp, adevăraţii oameni de ştiinţă sau de cultură atunci erau închişi în puşcării, iar astăzi sunt cel puţin neglijaţi, dacă nu de-a dreptul ostracizaţi de mass-media.

„Selfie-urile acoperă o stimă de sine redusă”

– Ce părere aveţi de moda aceasta a selfie-urilor?

– Ţine de această ecuaţie a narcisismului. S-a constatat în studii că e produsă de narcisism.

– Nu acoperă cumva şi o tristeţe, o depresie a celor care le fac?

– Acoperă o stimă de sine redusă.Internetul favorizează existenţe anonime, dar celebre. Celebre ca imagine, dar tu eşti anonim ca prezenţă sau ca existenţă. Aceasta este o chestie foarte frustrantă la nivel de existenţă umană şi generează stimă de sine redusă. Pe de o parte tu simţi că eşti nimeni, că tu nu eşti cineva, indiferent dacă ai 1.000 sau 2.000 de likeuri ştii că dacă intri într-o comunitate reală nu ai reprezenta nimic. Cu cât existenţa mea este mai mai activă în mediul virtual cu atât în spaţiul real sunt mai obosit, mai pierdut. Mediul virtual generează o scădere masivă a stimei de sine, iar pe acest fond apare o vulnerabilitate psihologică care devine teren pentru dezvoltarea dependenţelor ca să scap de presiunea gândului că sunt un nimeni, gând de care, inconştient, suferă marea parte a tinerilor astăzi. Şi atunci singura mea şansă este să demonstrez celorlalţi, ca şi ei să mă convingă prin atitudinea lor, că sunt cineva.

– Aproape că nu exişti dacă nu ai un selfie într-un loc celebru…

– Toate complexele de superioritate sunt cuplate cu complexe de inferioritate. Când îl vezi pe unul că vrea să demonstreze ceva, gândeşte-te că are o problemă. Un aristocrat, un om puternic, niciodată nu simte nevoia să îşi demonstreze puterea, nu îşi arată muşchii că nu are de ce să o facă. Un om slab face tot posibilul să demonstreze că este puternic, asta este şansa lui.

– Am putea concluziona că în spatele acestei mode a selfie-urilor să află nişte oameni slabi?

– În mod cert, slabi psihologic. Paradoxul este că fiind din ce în ce mai prezent în mediul virtual tu slăbeşti psihologic pentru că nu mai realizezi nişte lucruri esenţiale în viaţa reală. Vă dau un exemplu. Eficienţa în viaţa reală ţine de nişte experienţe reale. Nu pot să fiu pe internet toată ziua şi în viaţa reală să am succes pentru că nu am capacitatea de a mă adapta. Aceşti tineri nu mai au capacitatea de a se adapta la noile situaţii. Inteligenţa se bazează pe creşterea indicatorului de adaptabilitate la situaţii noi. Atâta timp cât eu nu am experienţă la nivel real, lumea devine înfricoşătoare, este o necunoscută. Oamenii nu mai suportă să stea într-o comunitate să vorbească faţă către faţă pentru că nu pot gestiona emoţional momentul.

– Se ajunge şi la atitudini agresive din această cauză?

– Da, sunt manifestări ale frustrărilor. Omul dependent de media este irascibil.

– Este aceasta o explicaţie a creşterii numărului de evenimente în care bărbaţii devin agresivi faţă de o femeie?

– Să ne gândim aici că tot mai mulţi bărbaţi consumă pornografie, iar aceasta nu numai că scade stima de sine, ci crează şi un comportament foarte timid, deşi adesea agresiv faţă de femei.Sunt blocaţi în propriile fantasme, nu ştiu să se comporte cu fetele, nu ştiu să cucerească o fată, nu ştiu să îşi gestioneze emoţiile în raport cu o fată. Când văd o fată nivelul de excitabilitate creşte foarte mult pentru că ei proiectează asupra ei fantasmele proprii induse prin pornografie. Şi atunci sar asupra ei, şi am cunoscut oameni care mi-au spus că nu se pot stăpâni, pentru că îşi imaginează că asta vor fetele pe care le întâlnesc, iar aceasta pentru că filmele pornografice asta proiectează în mintea lor.

– Deja sună alarmant …

– S-a ajuns foarte departe pentru că fantasmele capătă autonomie în mintea omului pentru că ele sunt legate de dorinţă şi de excitaţie. Dorinţa aceasta sexuală este situată în hipotalamus, în zona unde sunt şi foamea şi setea. De aceea au putere asupra omului imaginile sexuale, mai ales la nivelul bărbaţilor. Majoritatea care consumă pornografie se şi masturbează, iar asta dă un sentiment de vinovăţie şi scade nivelul de testosteron, ei pierzând impetuozitatea masculină. Ei practic nu mai sunt în adevăratul sens al cuvântului bărbaţi. Studiile arată că proporţional cu frecvenţa relaţiilor sexuale scade nivelul testosteronului la bărbaţi şi creşte la femei. Deci comportamentele promiscue îi feminizează pe bărbaţi şi le masculinizează pe femei.

– Se inversează rolurile între femei şi bărbaţi?

-Într-o societate în care destrăbălarea atinge cote ridicate, bărbaţii se feminizează iar femeile se masculinizează. Femeile devin factorul activ, iar bărbatul factorul pasiv. Practic ei nu se manifestă ca bărbaţi, ei nu au iniţiativa într-o relaţie, iar dacă o au, o au total nefiresc, neatrăgător pentru o femeie pentru că ea simte că nu are nicio treabă cu ea ca persoană şi o femeie doreşte o relaţie emoţională nu doar sex. Doar sex doresc femeile care degenerează cu pornografia şi promiscuitatea, dar şi pe acelea dacă le iei la bani mărunţi tot o relaţie emoţională doresc.

„Ajungem să trăim într-o societate de zombi”

– Noile tehnologii, reţelele de socializare, smarphonurile, au devenit normale şi pentru copii. Îi afectează în vreun fel?

– În perioada de dezvoltare a creierului, care se desfăşoară pe trei etape: 1-6 ani, 6-12 ani, 12-21 de ani, se formează reţelele neuronale. Nu e vorba atât de neurogeneză, formare de neuroni noi, ci de reţele, de conexiuni. Conexiunile acestea sunt legate de experienţe mai ales de experienţele care se repetă. O experienţă care se repetă de multe ori generează o structură rezistentă, puternică în cortex. Tendinţa este ca activitatea noastră corticală să urmeze potecile cele mai bătătorite, adică deprinderile care s-au întipărit în creier. În momentul în care eu îi creez copilului o experienţă repetitivă care îi lasă o urmă profundă în cortex, trebuie să fiu conştient că aşa devine el. Toate aceste experienţe formează creierul copilului, personalitatea, modul în care el va gândi, simţi, va fiinţa

– Care este diferenţa dintre un copil care trăieşte experienţe reale de viaţă şi unul care are singurele întâmplări în mediul online?

– Creierul copiilor de astăzi care petrec mult timp în spaţiul virtual este diferit de cel al copiilor de acum câteva generaţii. Are nişte caracteristici. La un moment dat s-a făcut o observaţie în America şi anume că băieţii stau mai prost decât fetele la toate gradele şcolare, de la şcoala primară până la studiile postuniversitare. Ceea ce nu se întâmpla în urmă cu câteva decenii. Patru din cinci copii cu probleme de hiperactivitate sunt băieţi. Ei nu stăpânesc limbajul faţă către faţă, au un anumit grad de irascibilitate şi aşa mai departe. Şi s-au întrebat de ce? Răspunsul pe care l-a dat fostul preşedinte al asociaţiei americane de psihologie, Paul Zimbardo, a fost că cele peste 10.000 de ore petrecute în faţa ecranului cu jocuri pe calculator sau pornografie le-a modelat un cortex care răspunde numai la stimulii aceştia: schimbare, noutate, excitaţie. Ei dacă nu au stimulii aceştia nu răspund. Deci avem de-a face cu un nou tip de cortex setat, programat prin acest contact cu media mai ales cea violentă, jocuri pe calculator sau pornografie care se limitează la un număr specific şi restrâns de stimuli, ceea ce înseamnă o infirmitate semnificativă.

– De aici vine tendinţa aceasta a tinerilor de a se simţi plictisiţi?

– Da, pentru altfel simt că nu mai pot trăi, nu se mai pot autostimula. Omul normal, omul din trecut, trăia într-un mediu ce este stabil şi oarecum pasiv faţă de noi. El se integra participând şi relaţionând interactiv cu lumea, în timp ce relaţia cu noile medii este una pasivă în sensul că ele vin către tine şi ele te instrumentează. Chiar dacă eu apăs într-un joc pe calculator pe mouse, acea acţiune a mea este cumva previzibilă, căci răspunde la aşteptările maşinii. Dacă eu intru pe un alt fimul pornografic eu fac asta pentru că sunt atras de un alt stimul mai puternic şi este un răspuns la nevoia de drog, nu are nicio legătură cu participarea mea. Eu nu sunt prezent în acea participare. Deci mijloacele acestea nu fac decât să reducă nivelul de interactivitate umană şi ajungem tot mai mult să trăim într-o societate de zombi. Sunt indivizi care nu au motivaţie, nu au dorinţa să participe la activităţi. Îi întrebi pe copii ce fac şi ei răspuns că se plictisesc.

– Dar acest sentiment este o noutate socială? În trecut nu se plictiseau copiii?

– Copilul nu se poate plictisi pentru că el are un dinamism specific vârstei, are nevoie de a învăţa prin experienţă. Atunci când copilul spune că se plictiseşte înseamnă că i s-a amputat această capacitate de a cunoaşte pentru a se dezvolta, pentru că nevoia noastră de a cunoaşte, mai ales la copii, este strâns legată cu cea de dezvoltare a cortexului, a gândirii. Ei nu mai apucă să se dezvolte ca fiinţe umane.

„Statul poliţienesc a fost înlocuit de statul magic”

– Scenariile despre care vorbiţi pare a fi calea sigură spre distrugerea societăţii aşa cum o ştim noi azi…

– Şi Culianu sugerează acest lucru în cartea sa “Eros şi Magie în Renaştere”. Mie mi se pare că devine tot mai limpede că toate politicile actuale la nivel mondial sunt conduse de ideea de control al populaţiei, adică de limitare a creşterii populaţiei.

– La ce îi ajută?

– Merg pe ideea că suntem mulţi, pământul e limitat, ne bătem pe alimente. Se discută despre controlul populaţiei, în sensul că suntem prea mulţi, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. A fost o preocupare constantă în ultimul secol şi jumătate în anumite medii. Din punctul meu de vedere, tot ce înseamnă revoluţiei sexuală este legat de controlul populaţiei.

– Ar trebui distruse şi familiile pentru a avea succes…

– Există chiar studii în care s-au stabilit paşii cum trebuie distruse familiile. Primul este să fie distrusă autoritatea tatălui, patriarhatul. Al doilea pas este să o scoatem pe femeie să o punem să muncească, să-i oferim carieră, că dacă stă în familie copilul va fi sprijinit şi nu poate fi controlat, iar în cazul copilului este folosită sexualitatea ca dinamită pentru instinctele lui. Copilul este împins să se revolte împotriva tatălui şi a mamei şi astfel se distruge familia. Aceste teorii se vehiculau încă de la jumătatea secolului al XX-lea, sintetizate foarte bine în cărţile lui Wilhem Reich, vezi cărţile sale fundamentale: “The Sexual Revolution” (1945) şi “The Mass Psychology of Fascism” (1946).

– Dar de ce este atât de importantă instituţia familiei?

– Toate studiile pe manipulare demonstrează că atât timp cât omul aparţine unui grup, are o ierarhie, el nu poate fi manipulat pentru că el se simte confortabil acolo. De aceea grupurile au fost înlocuite de reţele de socializare, că acelea pot fi uşor manipulate. Lupta s-a dus împotriva comunităţii reale, iar celula acestei comunităţi este familia. Un om cu o familie puternică, este demonstrat în studii apărute în anii 70-80, nu poate fi uşor manipulat, nici stresul nu îl dărâmă, pentru că el are nişte valori, are nişte credinţe. După acest model au funcţionat şi închisorile comuniste: prin rupere de familie, prin izolare, prin constrângerea sub toate formele de a-l lipsi pe individ de familie şi credinţă, obligându-l să le lepede, căpătau puterea de a-i spăla creierul şi a face ce vroiau cu el. Deci eliminarea tuturor suporturilor psihologice poate fi văzută ca o strategie esenţială în manipularea fiinţei umane. Făceau asta ca să îi rupă individului toate suporturile psihologice şi să poate face ce vor cu el.

– Totuşi, acum lucrurile nu par atât de brutale …

– Da, pentru că şi-au dat seama că prin forţă nu pot reuşi. Aşa că statul poliţienesc a fost înlocuit de statul magic, în care oamenii au parte de divertisment, de sex şi droguri. Îi dai individului puţin câte puţin până când el devine dependent şi omul ajunge să nu mai aibă libertate, dar nici nu poate spune că altcineva este vinovat pentru căderea lui. Aşa ajunge să se simtă vinovat faţă de el însuşi, iar acest sentiment îl ţine legat ca un cleşte în mediile create de ei. Şi pornografia este cel mai eficient instrument în acest plan.

*

Virgiliu Gheorghe: „Cu fiecare nou partener sexual, o femeie îşi scade cu 10% şansa de a avea o familie fericită”

Publicăm astăzi a doua parte a interviului acordat de Virgiliu Gheorghe, biofizician şi doctor în bioetică, Evenimentului Zilei. El susţine că fi ecare nou partener sexual îi scade unei femei cu 10% şansele de a avea o viaţă de familie fericită, dar şi faptul că un stil de viaţă foarte permisiv erotic le aduce pe acestea în stări de depresie. Virgiliu Gheorghe spune că Biserica a devenit o ţintă pentru promotorii libertăţilor sexuale absolute pentru că un individ care se supune lui Dumnezeu nu poate fi controlat

Evenimentul Zilei: Se observă în ultimii ani o promovare excesivă a ideii de sexualitate. Afectează cu ceva societatea?

Virgiliu Gheorghe: În primul rând copiilor le distruge copilăria. Aceasta pentru nivelul ridicat de atracţie pe care îl exercită, care le slăbeşte atenţia şi motivaţia de a mai face altceva. Pe urmă, pornografia însoţită cu masturbarea juvenilă la care ajung, din păcate, foarte mulţi, le afectează major sistemul nervos şi organismul, le sleieşte puterile şi, deşi tineri cu vârsta, îi face să devină mai neputincioşi fizic decât bătrânii şi mai lipsiţi de bucuria de a trăi decât un om bolnav grav ce îşi aşteaptă moartea. Toată cultura aceasta a erotismului excesiv, a promiscuităţii naşte în noua generaţie un imens sentiment de descurajare şi deznădejde, căci aici te duc lucrurile acestea, mai ales când promiscuitatea sexuală debutează la o vârstă fragedă. În şcolile româneşti astăzi încă din primele clase ale gimnaziului se consumă pornografie, iar aceasta pentru că nimeni la nivelul organelor în drept nu este dispus să pună stop acestui flagel. În acest context, orice reformă a învăţământului românesc nu va avea nici un efect, fiind mai mult un praf în ochi decât intenţi areală de a rezolva ceva.

– De ce totuşi nu se face nimic la nivelul instituţiilorstatului? Oare nu conştintizează situaţia?

– Cine să o facă? Câtă cercetare se mai face în România? Şi chiar de au mai rămas câţiva oameni la Institutul de studii ale Educaţiei nu ţine cont nimeni de părerea lor. Pe de altă parte, există imense presiuni venite din direcţia ideologică din partea unor organisme internaţionale sau pe uşa din dos. Toată nebunia asta cu educaţia sexuală, cu transgenderismul etc. nu are ca scop decât iniţierea cât mai din timp a copiilor în tema sexualităţii, dar nu în sensul prevenirii, ci mai degrabă a dezvoltării comportamentului erotic promiscuu. Gândiţi-vă că în ghidul privind educaţia sexuală emis de Organizarea mondială a sănătăţii se cere ca de la patru ani să li se vorbească copiilor despre masturbare, iar puţin mai târziu să fie îndemnaţi să-şi mângâie trupul, cu alte cuvinte să se excite. Vă pot pune la dispoziţie documentul, pentru că cei mai mulţi când aud aşa ceva nu cred că este posibil. Dar lucrurile acestea au fost anticipate de Aldous Huxley în Brava lume nouă, care, deşi era publicată iniţial în 1932, amintea de faptul că în viitor copiii vor fi iniţiaţi în practicile sexuale din primii ani de viaţă, sexul şi drogul fiind prinicipalele mijloace de control al individului într-un alt fel de societate concentraţionară, cea a statului magic.

– Dar asupra adolescenţilor care este efectul acestei culturi a erotismului?

– Pornografia şi masturbarea îi afectează pe toţi, ele duc la dependenţă şi astfel este distrusă viaţa sexuală a individului, cu efecte teribile pentru sănătatea sa biologică şi mentală. Gândiţi-vă că statisticile de acum vreo 10 ani arătau că în Statele Unite 70% dintre bărbaţi şi 30% din femei consumau pornografie şi 12% întruneau condiţiile unor dependenţe puternice de pornografie. Adică nu puteau să trăiască nici o zi fără un consum excesiv. Se poate vorbi mult pe tema aceasta. Dar să luăm de pildă doar creşterea frecvenţei relaţiilor sexuale cu persoane diferite. Acest lucru scade fetelor, potrivit studiilor desfăşurate în America, probabilitatea de viaţă lungă de familie şi fericită. De pildă studiul arăta că relaţiile cu 5 bărbaţi diferiţi ale unei femei fac ca aceasta să nu mai aibă mai mult de 30% şanse de viaţă lungă de familie şi fericită. Deci creşte probabilitatea divorţului. […]

Revoluţia sexuală este promovată intensiv. Freud este cel care a pus bazele psihologice sau psihanalitice ale acestei revoluţii, Kinsey a dat temeiurile sociologice, mai mult, iar Şcoala de la Frankfurt a fundamentat ideologia revoluţiei sexuale şi a lansat oficial programul politic al promovării agresive a erotismului complet liberalizat. […]

Citiţi „Eros şi civilizaţie” a lui Herbert Marcuse şi veţi vedea că de la Freud până la ideologii şcolii de la Frankfurt există un fir roşu în istorie în promovarea revoluţiei sexuale, fir care duce în ultimă instanţă la transgenderism, exact la ceea ce observa Jean Baudrillard în cartea sa „Societatea de consum”. Hipersexualizarea, spunea el, va duce la Non-sexualitate, adică la negarea sexualităţii, ceea ce se întâmplă astăzi cu promovarea aceasta a homosexualităţii. Sexualitatea din acest punct de vedere, relaţia sexuală este numai cea existentă între bărbat şi femeie. În rest este vorba numai de excitaţie şi fantasme, deci de neuropsihologie şi imaginaţie, pentru că lipseşte cadrul firesc şi finalitatea, adică naşterea de copii pe care acesta îl presupune, chiar dacă nu o realizează întotdeauna.

– A prins cu ajutorul mass-media. Se ştie că nu numai Freud a fost făcut celebru prin presă, dar şi Kinsey, sau mai ales ideologii Şcolii de la Frankfurt. Când nimeni nu auzise de ei, iar teoriile lor revoltau întreaga populaţie a timpului, presa răsuna de laudaţii la adresa acestora. De fapt, presa i-a făcut celebri, presa i-a impus.

– Se observă un soi de agresivitate la adresa celor cu vederi conservatoare în mediile de socializare online. A ajuns aproape o ruşine să fii astfel …

– Da, pentru că nivelul de manipulare a atins cote foarte înalte. În societate oamenii care crează curente de gândire şi atitudine sunt puţini. Majoritatea sunt însă influenţaţi de aceştia. Asta se întâmpla în societatea tradiţională. Odată însă cu inventarea opiniei publice la începutul secolului al XX-lea, aceasta a preluat rolul învăţaţilor şi cărturarilor. Dar cine altul controlează opinia publică decât mass-media? Asta ne-o demonstrează Walter Lippmann în cartea sa Opinia Publică. Pe urmă, descoperirea efectelor de agendă, cultivare şi de spirală au arătat că practic în societate cei care controlează mass-media, controlează unde sunt concentrate gândurile populaţiei, comportamentele, concepţiile, atitudinile şi chiar concepţiile. Este foarte greu, aproape imposibil pentru omul obişnuit să nu fie manipulat atâta timp cât este expus masiv mass-mediei.

„În concubinaj există un permanent provizorat”

-De ce recomandă Biserica un concubinaj cât mai scurt?

– Noi ceea ce facem, ne face. Ne crează o deprindere, ne modelează subconştientul chiar. De pildă, viaţa în cuplu este diferită de viaţa de sine. Este un alt mod de a fiinţa. Astfel că acest mod se învaţă ca orice alt lucru în lumea acesta, te deprinzi cu el şi aşa vei trăi în cuplu cum te-ai învăţat. Ei bine, concubinajul ca viaţă de cuplu este complet diferit de viaţa de familie, ca mod de raportare psihologică, ca atitudine şi concepţie. Dacă te-ai învăţat cu el îţi va fi foarte greu să faci tranziţia către o familie. De pildă, în viaţa de familie bărbatul şi femeia se asumă reciproc cu gândul că vor rămâne împreună până la moarte. Nasc copii şi se îngrijesc, se dăruiesc unul altuia, ca şi cum celălalt face parte din propriul trup, din propria sa viaţă. Nu acelaşi lucru se întâmplă în concubinaj, unde există un permanent provizorat o neasumare responsabilă. Adică, dacă m-am supărat mâine îmi iau lucrurile şi am plecat. Am banii mei, am viaţa mea, în care celălalt nu este decât un accident. Practic, nu mă simt responsabil. Ei bine, tipul acesta de iresponsabilitate devine în concubinaj un mod de viaţă, un mod psihologic de a gândi relaţia cu celălalt. În momentul în care însă se căsătoresc ei continuă să fie tributari aceleiaşi mentalităţi pe care au exersat-o împreună în concubinaj de-a lungul timpului. Asta face ca noul statut al relaţiei să pară constrângător, stresant. Ar trebui să mă gândesc că sunt căsătorit şi trebuie să schimb perspectiva, dar nu se întâmplă aşa, eu mă comport la fel ca atunci când trăiam în concubinaj. Cu cât petrecem mai mult timp în concubinaj, cu atât va fi mai greu să ne schimbăm mentalitatea neasumativă când ajungem la căsătorie. Aceasta rezultă din întreaga literatură ştiinţifică care studiază concubinajul în paralel cu căsătoria.

– Există studii care să spună cât ar trebui să dureze o relaţie până la căsătorie?

– Cât mai puţin. Cu cât durează mai mult concubinajul cu atât scade şansa unei căsătorii fericite.

– Biserica este unul dintre promotorii unui mod tradiţional de constituire a unei familii. Credeţi că acesta este motivul pentru care în aceleaşi medii online a devenit o ţintă a atacurilor tinerilor?

– Biserica este o ţintă pentru că ea ţine de ordinea lumii, ordinea firească a lumii. Ea se împotriveşte, prin firea ei, tuturor curentelor acestora care susţin descompunerea societăţii. Atâta timp cât vectorul ideologic este cel de dezorganizare a tuturor axiologiilor nihilist în esenţă, Biserica devine un duşman. Ei vor să stăpânească individul, dar nu pot face asta atâta timp cât el se supune lui Dumnezeu şi Biserica este cea prin care Dumnezeu este prezent în istorie.

[…]